Ean Strategy Position Paper Ro 0

Partenerii care au luat parte la Working Group 3 și au colectat practicile anti-bullying (în
ordine alfabetică):
- Asociația Direct (România)

- Baobab Association (Spania)
- Centro Studi e Formazione Villa Montesca (Italia)
- Child Lines (Lituania)
- Families for Life Long Learning (Malta)
- The Smile of the Child (Grecia)
Contribuția autorilor și cercetătorilor la raport:
 Ferran Calvo Adalid (Baobab Association)

 Stefanos Alevizos (The Smile Of The Child)
 Vasso Artinopoulou (The Smile Of The Child)
 Fabrizio Boldrini (Centro Studi e Formazione Villa Montesca)
 Maria Rita Bracchini (Centro Studi e Formazione Villa Montesca)
 Denise Farrugia (Families for Life Long Learning)
 Iro Michael (The Smile Of The Child)
 Robertas Povilaitis (Child Lines)
 Ioana Sandru (Associatia Direct)
 Dan Sandru (Associatia Direct)
 Alina Munteanu (Associatia Direct)
EAN Strategy Position Paper 1

1. INTRODUCERE
Fenomenul bullying este din ce în ce mai răspândit și mai intens, atât în ceea ce privește
vârsta cât și în raport cu diferitele sale forme. Din acest motiv, el a atras interesul a numeroase
organizații care activează în domeniul protecției drepturilor copilului, precum și a organelor
de elaborare a politicilor oficiale ale Uniunii Europene (UE). Strategia de lucru a proiectului
EAN a luat în considerare cercetările și politica oficială a Uniunii Europene, a Consiliului
Europei, cadrul de cercetare politică a Organizației Națiunilor Unite (ONU), precum și
rezultatele cercetărilor altor organisme internaționale ale UE cu privire la:
i. Agenda UE pentru drepturile copilului1 adoptată în 2011 și a reafirmată în decembrie

2013.
ii. A 8-a Declarație a Forumului European2 (2013) și mai ales a 8-a Declarație a
3
Forumului European pentru Sesiunea 3 : Rolul sistemelor de protecție a copiilor față
de Bullying și de Cyberbullying.
iii. Al 7-lea Forum european privind drepturile copilului4 în 2012, și mai ales declarația
de bază a Forumului din cadrul atelierului privind violența împotriva copiilor5.
iv. Carta europeană pentru o școală democratică fără violență6.
v. Liniile directoare ale Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind o justiție

pentru copii7 (2010).
vi. Rezoluția 1608 (2003) privind parteneriatele locale pentru prevenirea și combaterea
violenței în școală.
vii. 2012, Strategia Comisiei pentru un internet mai sigur pentru copii9
viii. Declarația din 201310 a membrilor Parlamentului European, în conformitate cu

articolul 123 din Regulamentul de procedură privind stabilirea unei zile europene
împotriva agresiunii și violenței în școală.
1
http://ec.europa.eu/justice/fundamental-rights/files/8th_forum_background_paper_en.pdf
2
http://ec.europa.eu/justice/fundamental-rights/files/8th_forum_background_paper_en.pdf
3
http://ec.europa.eu/justice/fundamental-rights/files/s3_forum_bullying_en.pdf
4
http://ec.europa.eu/justice/fundamental-rights/rights-child/european-forum/seventh-meeting/index_en.htm
5
http://www.coe.int/t/dgap/democracy/activities/previous%20projects/EuropeanSchoolCharter/
6
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2012:0196:FIN:EN:PDF
7
http://www.coe.int/cplre
8
http://www.coe.int/cplre
9
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2012:0196:FIN:EN:PDF

ix. Comitetul ONU pentru Drepturile (CRC) General Copilului Răspuns No 1311 (2011):
Dreptul copilului la libertatea de la toate formele de violență Art. 19.
x. CRC General al ONU Răspuns No 112 (2001) scopurile educației Art. 29 (1).
xi. CRC Comitetul General al ONU Răspuns 1413 (2013) cu privire la dreptul copilului de
a avea interesele sale cele mai bune luate ca un aspect primar (art. 3, alin. 1).
xii. Orientările ONU pentru prevenirea delincvenței juvenile14 ("Principiile de la Riyadh",

1990)
xiii. Raportul reuniunii Oslo Expert privind "Combaterea violenței în școli"15 (2011).
xiv. Raportul mondial din 2006 privind violența împotriva copiilor16
xv. 2011, Studiul EU Kids Online17
xvi. Sondajul Eurobarometru18 din 2008 privind o utilizare mai sigură a internetului pentru
copi în UE, din perspectiva o părinților.
xvii. 2010 OMS/Europa – sondaje, Comportamentele sanogenetice în școală19 (HBSC)
Documentul Strategia EAN se adresează instituțiilor europene pentru înființarea unor strategii
europene comune împotriva fenomenului bullying. În acest scop, Documentul Strategia EAN
urmărește să asigure realizarea următoarelor trei obiective principale:
1. Dezvoltarea unei platforme europene cuprinzătoare, documentate științific și coerente,

împotriva bullying-ului.
10
http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=PV&reference=20130204&secondRef=ANN-
02&language=EN
11
CRC General Comment No.13 (2011): The right of the child to freedom from all forms of violence Art 19;
http://www2.ohchr.org/english/bodies/crc/docs/CRC.C.GC.13_en.pdf
12
CRC General Comment No. 1 (2001) The Aims of Education Art 29 (1);
http://daccess-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/G01/412/53/PDF/G0141253.pdf?OpenElement
13
CRC Committee General Comment 14 (2013) on the right of the child to have his or her best interests
taken as a primary consideration (art. 3, para. 1):
http://www2.ohchr.org/English/bodies/crc/docs/GC/CRC_C_GC_14_ENG.pdf.
14
“The Riyadh guidelines”, 1990: http://www.un.org/documents/ga/res/45/a45r112.htm
15
Report of the Oslo Expert meeting "Tackling violence in schools" (2011):
http://www.coe.int/t/dg3/children/violence/OsloReport_en.pdf
16
Pinheiro, P.: "World Report on Violence against Children" (2006), United Nations, Geneva;
http://www.unicef.org/violencestudy/reports/SG_violencestudy_en.pdf
17
For the final report of the EU Kids Online study:
http://www.lse.ac.uk/media@lse/research/EUKidsOnline/EU%20Kids%20II%20(2009-
11)/EUKidsOnlineIIReports/Final%20report.pdf
18
Eurobarometer (2008), "Towards a Safer Use of the Internet for Children in the EU – a parents‟ perspective"
http://ec.europa.eu/public_opinion/flash/fl_248_en.pdf
19
http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0003/163857/Social-determinants-of-health-and-well-
beingamong-young-people.pdf

2. Colectarea, prelucrarea și diseminarea de bune practici care au fost și vor fi create în
scopul de a dezvolta o strategie europeană comună, care va fi pusă în aplicare prin crearea
unei Rețele Europene anti-bullying.
3. Înființarea unei Rețele Europene Anti-bullying pentru abordarea fenomenul bullying

în mod eficient, prin prelucrare, evaluarea și utilizarea rezultatelor și a celor mai bune practici,
va dezvolta un cadru integrat împotriva bullying-ului.

2. CONTEXT
Bullying-ul este un fenomen complex și multidimensional. Diferite tipuri de definiții sunt

utilizate în literatura de specialitate pentru "bullying". În timpul celui de-al 8-lea Forum
European, Sesiunea 320: „Rolul sistemelor de protecție a copilului în protejarea copiilor de
bullying și Cyberbullying”, s-a adoptat următoarea definiție a bullying-ului:
"Noi spunem că un copil sau tânăr este agresat atunci când un alt copil sau tânăr, sau un
grup de copii sau tineri, spun lucruri urâte și neplăcute despre el sau ea. Este, de asemenea
bullying atunci când un copil sau un tânăr este lovit, rănit, amenințat, închis într-o cameră, i
se adresează cuvinte urâte, fie atunci când ceilalți îl exclud și nu mai vorbesc cu el. Aceste
lucruri se pot întâmpla frecvent și este dificil pentru copilul sau tânăr să se apere. Este, de
asemenea agresiunea de tip bullying, atunci când un copil sau tânăr este tachinat în mod
repetat, într-un mod urât. Dar nu este bullying atunci când doi copii sau tineri au
aproximativ aceeași putere, se cearta sau se luptă”.21
În concepția EAN, conceptele de Violența școlară și Bullying sunt utilizate cu scopul de a

preciza spațiul in care se desfășoară aceasta. Cu toate acestea, definiția ar trebui să fie mai
amplă și suficient de generală, în scopul de a accepta toate definițiile care au fost propuse în
literatura de specialitate. Mai mult decât atât, această definiție ar trebui să se refere la
bullying-ul în mediul educativ, nu numai în instituțiile școlare. Conform Organizației
Mondiale a Sănătății22, bullying-ul este o formă cu multiple fațete de agresare, întâlnită mai
ales în școli și chiar la locul de muncă. Acesta este caracterizează prin expunerea repetată a
unei persoane la agresiuni fizice și/sau emoționale, inclusiv bătaie de joc, amenințări,
hărțuire, excludere socială sau zvonuri.
În ultima perioadă, multe proiecte finanțate de Uniunea Europeană în cadrul programului

DAPHNE III23 pe aceasta temă au fost sau sunt în curs de implementare. În cadrul acestor
proiecte de cercetare s-au dezvăluit multe alte aspecte ale fenomenului bullying. În același
timp, cele mai bune practici au fost create cu scopul de a face față acestui fenomen. Cu toate
20
http://ec.europa.eu/justice/fundamental-rights/files/s3_forum_bullying_en.pdf
21
Olweus (1989, 1993, 1999) și Whitney, Smith (1993). Vizitează:
http://www.education.gov.uk/publications/eOrderingDownload/Reducing%20Bullying%20Amongst%20the%2
0Worst%20Affected.pdf
22
World Health Organization: WHO, 2013. [online] available from: <http://www.who.int/en/ > [accessed
26/08/2013]
23
Daphne Toolkit (2008):
http://ec.europa.eu/justice_home/daphnetoolkit/files/others/booklets/08_daphne_booklet_8_en.pdf

acestea, toate acțiunile anti-bullying rămân separate una de alta, având eficiență limitată, fapt
ce evidențiază lipsa unei strategii centrale la nivel european de abordarea a fenomenului
bullying.
Studii privind bullying-ul sunt efectuate în mai multe țări europene, însă nu în toate statele
UE24. Unele studii au o lungă tradiție si se bazează pe eforturi extinse în strategiile de
cercetare și anti-bullying (de exemplu, Suedia, UK, Finlanda), în timp ce altele par să urmeze
tendințele actuale în cercetarea fenomenului. Multe studii efectuate la nivel european
subliniază evoluția fenomenului bullying și accentuează tendința creșterii numărului de elevi
care sunt implicați în incidente sau martori ai agresiunii în școli. În general, cele mai multe
studii naționale urmăresc să analizeze fenomenologia agresiunii, în timp ce altele sunt mai
mult axate pe formele specifice de bullying sau își propun să examineze impactul psihologic
și emoțional sau să examineze eficacitatea practicilor anti-bullying. Rezultatele studiilor arată
că există agresiuni vizibile în viața școlară. Elevii sunt, desigur, mult mai conștienți de
fenomen decât profesorii sau părinții, deoarece ei sunt mult mai implicați în incidente, fie ca
agresori, victime sau ambele, precum și în calitate de observatori. Agresiunea bullying, în
mod tradițional, este direct legată de cyber-bullying, cu multe forme de agresiune online sau
electronice, care se întâmplă în timpul școlii. Băieții și fetele sunt implicate în situații de
bullying, dar există variații cu privire la tipul de implicare a lor in acest fenomen. În general,
agresiunea pare a avea un impact mare asupra sănătății mintale și psihice a actorilor săi,
precum si urmări in educația și angajarea lor în comportamente delincvente; cu privire la
acestea, există modele diferite în ceea ce privește impactul cyberbullying-ului asupra
victimelor și agresorilor.
Politicile anti-agresiune s-au dovedit a fi elemente foarte importante în combaterea

fenomenului. Sunt politici, planuri de acțiune și strategii care oferă un cadru care sprijină,
protejează și împuternicesc actorii comunităților școlare, pentru a acționa eficient la un
comportament violent și anti-social. In cadrul unei sesiuni de lucru a politicilor naționale din
UE, au fost identificate mai multe elemente bune și abordări care ar putea da un contur
coerent politicilor europene, care ar putea fi utilizate în dezvoltarea unei politici anti-bullying
24
EAN Work stream 3 objectives included the collection of updated information on existing studies on bullying
and anti-bullying for all EU countries, emphasizing on the last five years. Each partner wrote a national report in
which the collected studies were described. For more detailed information on the collected studies, see the
Work Stream 3 of EAN initiative “Report on Collecting Existing Studies”.

comune în UE sau în fiecare țară. Cu toate acestea, din 2011, UE25 a adoptat o agendă care a
stabilit angajamentul de a promova, proteja și îndeplini legile privind drepturile copilului.
Mai mult decât atât, pot fi găsite bune practici de anti-bullying în întreaga Europă26. Cele mai
multe dintre ele au de a face cu creșterea gradului de conștientizare, formare și educație, în
timp ce unele sunt legate de alte categorii (de consolidare a capacităților, de comunicare-
informare-networking, dezvoltare de parteneriate, schimbare de politici, și de cercetare).
Diferite tipuri de bune practici sunt utilizate în mod independent sau ca parte a programelor
integrate de anti-bullying. Acestea pot fi materiale audio-vizuale (de exemplu, filme, seriale
TV sau video), inițiativele de sensibilizare si conștientizare, instrumente educaționale care
conțin exemple de campanii antibullying, strategii de intervenție anti-bullying și instrumente,
prin intermediul unor organizații, programe de prevenire și practici de informare bazate pe
tehnologie (de exemplu, site-uri, forumuri on-line, aplicații on-line), practici bazate pe teatru
și piese de teatru.
Beneficiarii direcți ai politicilor și practicilor anti-bullying sunt copiii - victime din mediul
școlar, dar și copiii implicați în alt mod în agresiunii (ca autori sau observatori). Mai mult,
profesorii, părinții, agenții guvernamentale și ONG-urile sunt beneficiari indirecți, deoarece
acestea dispun de instrumente utile pentru abordarea fenomenului.
25
EAN Work stream 3 objective included the mapping of national antibullying policies for all EU countries,
emphasizing on the last five years. Each partner wrote a national report describing the country‟s national
policy. For more detailed information on mapping of national policies, see the Work Stream 3 of EAN
initiative “Report on Mapping National Policies”.
26
Work stream 2 of EAN initiative aimed to the development of a Guide of Good Anti-bullying Practices which
will include good practices, tools and methodologies on anti-bullying that exist in European context. For more
information, see Work Stream 2 of EAN initiative “European Guide of Antibullying Good Practices”.

3. RECOMANDĂRI
Recomandările din acest document sunt rezultatul unui studiu de cercetare care a fost efectuat
la nivel european, presupune o inventariere a politicilor și mecanismelor existente împotriva
bullying-ului la nivel național și de colectare de bune practici de abordare a fenomenului în
statele membre.
Sunt propuse următoarele recomandări:
1. Dezvoltarea cadrului de politici, reglementări legislative, circulare

ministeriale: Suportul legal al oricărei politici anti-bullying este de important, în scopul de a
proteja societatea copiilor, în general, si a o apara de comportamente anti-sociale, precum și
să ofere garanții pentru școală, elevi, profesori și părinți în implementarea strategiilor anti-
bullying. Toate statele trebuie să dezvolte un cadru de politică și strategie pe planuri
cuprinzătoare și integrate, pentru a răspunde și a preveni agresiunea de tip bullying. Un astfel
de cadru ar trebui să fie coordonat de către o agenție care are capacitatea de a angaja sectoare
și experți din mai multe discipline.
2. Competență culturală: Orice politică, program, plan și practică ar trebui să

fie compatibile și/sau adaptate la nevoile țărilor, la cultura, tradițiile și credințele ei, cu
excepția cazului în care astfel de nevoi, tradiții și credințe sunt dăunătoare pentru societate
și/sau un grup social, copii și/sau adulți. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită
competenței culturale, mediilor educaționale, în scopul promovării și respectării reciproce a
drepturilor copilului, între și în rândul grupurilor etnice, minorităților și altor grupuri
religioase și sociale.
3. Educația pentru drepturile omului și valorile de pace: Valorile non-violente

și de pace ar trebui să fie promovate în orice politică, program, plan și practică. Educația
pentru drepturile omului este esențială în scopul promovării valorilor precum: respectul și
pacea. Educația pentru drepturile omului ar trebui să fie promovată ca prioritate în orice
politică anti-bullying, program, plan și practică, pentru transformarea atitudinilor și
stereotipurilor negative, precum și reducerea discriminării.
4. Managementul conflictelor și strategiilor de soluționare pașnică: Training-

urile de conștientizare si exersare a tehnicilor de gestionare a conflictelor precum și metodele
pașnice de soluționare a conflictelor s-au dovedit a fi foarte utile. Scheme de mediere au fost

deja puse în aplicare în mai multe state membre ale UE si s-au dovedit foarte eficiente. Astfel
de metode sunt adesea bazate pe o abordare "la nivelul întregii școli" și includ training-uri și
programe de intervenție în cazul conflictelor. Acestea promovează cetățenia activă și sunt
foarte utile pentru copii. Managementul conflictelor și strategiile rezolvare a conflictelor ar
trebui să fie incluse în orice politică anti-bullying, în programa școlară, în planuri de lecții și
în practică, să fie coordonate de către experți în gestionarea conflictelor și în justiția
restaurativă.
5. Abordarea "școala întreagă": punerea în aplicare a abordărilor "școala

întreagă", ajută la participarea activă a tuturor membrilor comunității școlare în a răspunde la
bullying și la comportamentele violente, promovând cetățenia activă și dezvoltarea abilităților
sociale și de comunicare. Abordarea "școala întreagă" ar trebui să fie promovată în orice
politică program, plan, și practică anti-bullying. În special, trebuie să se asigure participarea
activă a copiilor, profesorilor și a părinților.
6. Abordarea "întreaga comunitate": implicarea întregii comunități, a

societății civile, a ONG-urilor, și a altor organizații publice și private în prevenirea
comportamentului antisocial și violent nu numai că ajută în lupta împotriva bullig-ului în
școală, dar, în plus, se promovează dezvoltarea unei culturi bazate pe respect și pe incluziune.
Opinia experților s-a dovedit a fi de ajutor în organizarea, implementarea și susținerea
politicilor. Abordarea de genul "întregii comunități" ar trebui să fie promovată în orice
politică program, plan și practica anti-bullying. Comunitatea bazată pe copil și pe inițiativele
comunitare, pe grupuri de reflecție care sunt active în domeniul protecției drepturilor copiilor
pentru prevenirea violenței, pentru soluționarea pașnică a litigiilor și pentru o justiție
restaurativă, ar trebui să fie sprijinite și invitate să ia parte la orice politici, programe, planuri
și practici anti-bullying.
7. Manuale și ghiduri: manualele și ghidurile sunt foarte importante în

implementarea de soluții și metode eficiente anti-bullying. Astfel de manuale (de exemplu cu
privire la mediere, metoda Olweus) pot fi utilizate atât de către elevi cât și de către instructori.
Manualele și orientările ar trebui să fie incluse în orice politică program, plan anti-bullying.
8. Cercetare: Rezultatele cercetărilor fenomenului bullying prezintă opinia

factorilor implicați, motivele, consecințele și impactul agresiunii asupra psihologiei, sănătății,
educației și delincvenței, precum și atitudinile față de ea și eficacitatea anti-bullying în
practici. Cercetarea ar trebui să fie parte din planificarea și organizarea oricărei politici anti-

bullying, strategii sau practici. Mai mult decât atât, cercetarea în domeniul hărțuirii
cibernetice este de mare importanță, în scopul de a crea rețele on-line și electronice de
siguranță și strategii de prevenire.
9. Evaluare și follow-up: Evaluarea și follow-up-ul sunt foarte importante în

evaluarea politicilor, strategiilor și programelor. Eficiența și viabilitatea, precum și
identificarea posibilelor probleme și obstacole care împiedică buna punere în aplicare a
planului ar trebui să fie parte a oricărei politici de planificare și de organizare practică.
10. Baze de date: Crearea unor baze de date care să îmbunătățească organizarea și
punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor viitoare, precum și instituirea unui sistem integrat
de gestionare a informațiilor capabil să identifice și să disemineze bunele practici anti-
bullying, instrumentele și metodologiile în mod permanent, sunt necesare pentru constituirea
unui sistem de colectare a datelor de cercetare și a unui sistem de înregistrare și evaluare a
politicilor anti-bullying. Orice bază de date și sisteme de informații ar trebui să respecte datele
cu caracter personal. Trebuie să fie asigurat anonimatul în ceea ce privește auto-determinarea
fiecărei persoane.
11. Rețea: Cooperarea între organizațiile publice și private, societatea civilă și

ONG-urile creează filiale puternice care contribuie la durabilitatea si practicabilitatea
politicilor și practicilor. Orice politici și practici anti-bullying trebuie să se bazeze și/sau să
promoveze crearea de rețele între organizațiile interesate și partide, precum și parteneriate la
nivel local și european, în punerea în aplicare a acțiunilor și activităților antiviolență.
12. Eforturile de diseminare: eforturile de diseminare ar putea influenta opinia

publică, sensibilizând-o precum și factorii de decizie politică. Eforturile de difuzare pot fi
generale, prin abordarea fenomenului de către publicul larg, sau pot fi speciale și vizează
creșterea gradului de conștientizare a grupurilor-țintă specifice. Este eficientă diseminarea de
circulare și materiale pentru școli și membri ai comunității școlare, site-uri și resurse online,
materiale audio-vizuale (de exemplu video, DVD-uri), publicații și alte resurse mass-media.
Evenimentele, campaniile și conferințele, concursurile și premiile promovează implicarea mai
multor membri ai comunității. Orice politici și practici anti-bullying ar trebui să fie diseminate
în mod eficient publicului larg și către grupurile țintă. În special, să fie folosite campanii de
sensibilizare pentru a difuza informații. Mass-media ar trebui să fie încurajată să promoveze
valorile de pace și să sprijine orice politică, program, plan și practică anti-bullying.

4. ROLUL PROIECTULUI EAN
Conform Statutului EAN, strategia de lucru în proiectul EAN se bazează pe principiile

Convenției Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului și în special pe articolele
3,6,12,13,14,16,19,28,29,34, care afirmă că agresiunea bullying și violența în școală sunt
probleme de încălcare a drepturilor copilului. Parteneriatul EAN a inclus aproape toate
organizațiile care au un rol de coordonator de proiecte finanțate în apelul anterior de
programul Daphne. În acest fel, organizațiile cele mai active din domeniu si-au unit forțele
pentru a asigura cea mai bună utilizare a celor mai recente descoperiri ale acțiunilor puse în
aplicare și cercetările realizate. La punerea în aplicare a proiectului, organizațiile care au
participat în calitate de parteneri în proiectele DAPHNE anterioare, sunt implicate în mod
activ în calitate de Parteneri Asociați; împreună vor contribui decisiv la crearea Rețelei.
Strategia EAN adoptă obiectivele EAN și activitățile cum este prevăzut în Statutul EAN.
EAN este responsabil pentru:
i. diseminarea Strategiei EAN la nivel național și european,
ii. implementarea eficientă a recomandărilor Strategiei EAN la nivel național și

european,
iii. evaluarea în curs de desfășurare a recomandărilor Strategiei EAN la nivel național și

european,
iv. îmbunătățirea în curs de desfășurare a recomandărilor Strategiei EAN la nivel național

și european.
5. CONCLUZIE
Strategia EAN este aprobată de către toți membrii din parteneriatul EAN pe teritoriul UE.
Orice acțiuni și activități viitoare ale acestora ar trebui să ia în considerare Strategia EAN,
împreună cu Statutul EAN.
Organismele europene responsabile pentru stabilirea unei strategii europene comune

împotriva bullying-ului ar trebui să fie informate și să ia în considerare Strategia EAN. EAN

este responsabil de informarea oricărei organizații europene active în domeniul prevenirii
agresiunii, despre Strategia EAN și despre activitățile anti-bullying în context EAN.

Strategia EAN - document de poziție
EXPUNERE/DOCUMENT - ANEXĂ
Strategia EAN este rezultatul unei colaborări în cadrul unui parteneriat care este prezentat
prin analiza politicilor naționale și colectarea de studii existente în domeniul anti-bullying din
țările europene. Strategia de lucru are scopul de a dezvolta un document care să utilizeze
instrumentele europene și să stea la baza înființării unei strategii europene comune împotriva
bullying-ului. Recomandările din acest document de poziție sunt rezultatul unui studiu de
cercetare care a fost efectuat la nivel european în urma analizei politicilor și mecanismelor de
funcționare existente în statele membre, pentru gestionarea fenomenului bullying.
Pentru analiza politicilor naționale, partenerii de lucru au colectat și trimis date despre
politicile naționale privind prevenirea și intervenția în cazurile de bullying la nivel național,
pentru toate țările UE. Datele au fost analizate pe orizontală, în scopul de a descrie politica
națională a fiecărei țări cu privire la obiectivele sale, planificarea și metodologia, eforturile de
evaluare, precum și eforturile de diseminare. De asemenea, descrierile politicilor naționale se
bazează pe textele rapoartelor naționale primite pentru fiecare țară. Mai mult decât atât, toate
politicile naționale au fost analizate pe verticală, în scopul de a extrage concluzii mai generale
și coerente cu privire la diferite aspecte calitative, cum ar fi grupuri țintă, personal științific
implicat, supraveghere, activități, eforturile de evaluare, tipuri de eforturile de diseminare,
durabilitatea, scalabilitate, etc.
Mai mult decât atât, au fost elaborate și evaluate, utilizând o metodologie sintetică pentru
toate studiile colectate. Datele au fost analizate pe orizontală, în scopul de a descrie rezultatele
cercetării naționale ale fiecărei țări și tendințele privind studierea fenomenului, precum și
obiectivele studiilor, identificând modalități de planificare și metodologie, rezultate și limite.
Aceeași metodologie a fost urmată de studii transnaționale. Mai mult decât atât, toate studiile
au fost analizate pe verticală, în scopul de a extrage concluzii mai generale și coerente cu
privire la diferite obiective, planificare și metodologie, rezultate și limite.

1. STUDII EXISTENTE PRIVIND POLITICA FENOMENULUI BULLYING ȘI
CAMPANIILE ANTI-BULLYING ÎN EUROPA
Ca parte a strategiei EAN 3, parteneriatul EAN a studiat și colectat informații actualizate cu

privire la politicile naționale de prevenire și confruntarea cu fenomenul bullying la nivel
național, precum și informații actualizate referitoare la studiile naționale și transnaționale
existente despre bullying și acțiunile anti-bullying din Europa, cu accent pe ultimii cinci ani.
Descrierile detaliate, inclusiv metodologia de studiu și de colectare, sunt prezentate în
”Documentul EAN, Work stream 3: Raportul privind Politicile Naționale/ Report on Mapping
National Policies" și "Documentul de prezentare a strategiei EAN: Raportul privind
Colectarea Studiilor existente/ Work stream 3 of EAN initiative: Report on Collecting
Existing Studies". O descriere sintetică a politicilor și studiilor din fiecare țară este prezentată
mai jos.
1.1. Austria
La nivel de politici educaționale, “Weisse Feder: Gemeinsam fur Fairness und Gegen Gewalt”
(White Feather: Together for Fairness and against Violence) a fost lansat inițial în 2007
(actualizat în mod constant, Ultima actualizare la 07/03/2012), de către Ministerul Educației,
Artă și Cultură și este inițiat de Dr. Claudia Schmied. Grupurile țintă ale programului sunt
școlile, studenții și profesorii la nivel național. Acest program are ca scop prevenirea tuturor
formelor de violență în școală, construirea încrederii și responsabilității studenților, implicarea
și adoptarea de măsuri împotriva bullying-ului, crearea unui mediu sigur și plăcut pentru
elevii care vor dobândi cunoștințe și se vor dezvolta personal, precum și creșterea gradului de
conștientizare a problemei bullying-ului între studenți și a acțiunilor de punere în aplicare a
măsurilor de combatere a agresiunii în școală. În cadrul lecțiilor de dramă, integrate în orele
de curs, se abordează tematica agresiunii în școală, elevii colaborează cu profesorii pentru a
vota reguli anti-bullying. Cooperarea între elevi și profesori, studiile de caz, intervențiile,
discuțiile cu un terapeut instruit, cultivarea lucrului în echipă și asumarea unor
responsabilității, organizarea grupurilor de sprijin la egal la egal, aplicarea unor chestionarele
și susținerea unor proiecte, sunt modalități incluse în activitățile și acțiunile "Weisse Feder".
"Weisse Feder", constituie un efort concertat la nivel național care se bucură de sprijinul
Ministerului Austriac al Educației și activează în școli antrenând profesorii, părinții, elevii și

terapeuții. O varietate de metode și tehnici sunt utilizate și pun un accent important pe
prevenirea agresiunii de tip bullying. Datele statistice prezintă rezultate pozitive în ceea ce
privește participarea elevilor și atenția publicului. In anul 2011/2012 rezultatele (comparativ
cu 2011-2010) arată că 1011 de studenți și 63 de școli au participat la Macht/Schule /Teatrul
(putere/școală/teatru - parte a Programului Feder Weisse) si au prezentat 163 de spectacole.
Numărul de studenți care au participat a crescut cu 40%, audiența cu 30%, iar numărul de
spectacole cu 20% începând cu 2010/2011. Nu au fost identificate obstacole sau probleme.
''Weisse Feder" este susținută de figuri proeminente din domeniul Sportului, Medicinei si
artelor. Alte eforturi de diseminare includ "Day of the White Feather", "Fairness awards" -
"Ziua albă de corectitudine”, activități în care s-au acordat premii de către prim-ministrul
Educației, la 25/06/2012 pentru cele mai bune proiecte anti-bullying din școală și cu regulile
cele mai eficiente, precum și Inițiativa ”Putere/ Scoală/Teatrul” - Initiative Power/School/
Theatre (parte a "Weisse Feder"), în care performanțele studenților au fost prezentate în
public pe 26/06/12 .
Mai mult decât atât, au fost colectate patru studii la nivel național în ceea ce privește Austria.
Primul studiu (Strohmeier, 2012) față de "implicarea totală în comportamentul agresiv,
bullying și hărțuirea altora, motivele care stau la baza lor, între non-imigranți și imigranții
tineri din Austria și Norvegia", folosind grupuri de control din ambele țări, cărți, reviste ,
analiză și scale de auto-raport. Rezultatele au arătat ca "motive comportamentului agresiv și
agresiunile bullying sunt diferite între non-imigranți și tinerii imigranți", în timp ce "nevoia de
afiliere sau de acceptare a fost un motiv puternic pentru tineri imigranți, comparativ cu tinerii
non-imigrant".
Un alt studiu în Austria considera diferențele interculturale ("Bullying-ul dintr-o perspectivă

inter-culturală"). Acest studiu a fost publicat în 2011, administrat de MEXT în Japonia și care,
în Austria, a avut scopul de a compara agresiunea, cyber-bullying-ul și victimizarea în rândul
studenților din Austria și Japonia. Cyberbullying și cyber-victimizare au fost identificate
destul de rar în comparație cu formele tradiționale. Diferențele de gen în cyber-bullying și
cyber-victimizare rămân neclare în Austria. Aproape orice student s-a dovedit a fi exclusiv
cyber-victimă. Modele par a fi foarte complexe. Furia este un motiv important pentru cyber-
agresori. Bullying-ul și victimizarea în școlile elementare și secundare mai mici au loc la o
rată mai mare în Austria decât în Japonia. Agresiunea verbală, intimidarea fizică, și
intimidarea socială în termeni de "a lua sau de a ascunde lucruri de la alții" sunt cele mai
frecvente forme de agresiune.

Alte doua studii naționale au examinat cyber-bullying în Austria, comparându-l cu hărțuirea
tradițională, precum și examinând motivele sale. Ambele studii au folosit chestionare (într-un
studiu chestionarul a fost on-line) și un eșantion mare de studenți. În plus, Austria este o țară
participantă la sondajele europene, care vor fi descrise într-o secțiune corespunzătoare de mai
jos.
1.2. Belgia
(Următoarele informații privesc accentul politicii naționale cu privire la politicile
Comunității Franceze)
În anul 2007, Ministerul Federației Valonia-Bruxelles a publicat Circulara ministerială nr.

1884 – 2007, pe echipe mobile și mediere School (scolaire mediere Equipes telefoane mobile
et). Grupurile țintă ale strategiei sunt de școli, profesori, elevi, părinți în Regiunea valonă și
Regiunea Bruxelles. Ministerul fondurilor Federației Valonia-Bruxelles supraveghează
punerea în aplicare a strategiei, dar Therese LUCAS, Juliette VILET, Claude PRIGNON,
coordonatori de învățământ, Lise-Anne HANSE, CEO al învățământului obligatoriu, sunt
implicați în calitate de personal științific. Principalul obiectiv al strategiei este de a preveni
violența în școală și a abandonului școlar, să promoveze, să mențină și să restabilească
încrederea în relațiile dintre membrii comunității școlare (elevi, părinți și cadre didactice).
Fenomenul violenței școlare este privit în contextul mai larg al conflictelor școlare și tensiuni,
oferind un set de strategii de intervenție bazat pe conceptul larg și general de "mediere".
Rapoartele și studiile derulate de cercetători universitari sunt parte a strategiei.
Există două servicii principale care operează în conformitate cu prezenta circulară

ministerială, serviciile de mediere școlară și echipele mobile. Serviciile de mediere școală se
află în Regiunea Valonă și regiunea Bruxelles și intervin în școlile secundare obișnuite,
funcționează în cadrul instituțiilor de învățământ de bază, de obicei, în cazul unor situații
excepționale, la cererea directorului. Rolul lor este de a face față problemelor de relaționare
între elevi, între profesori și elevii din școală sau grupuri de clasă, și între părinți și personalul
școlii (probleme între membrii personalului școlar sunt excluse). Mediatorii serviciului Școala
de Mediere din regiunea valonă intervin în mod individual sau în grupuri, în școli, fără a fi
interni. Acțiunile lor pun accent pe prevenirea violenței și a abandonului școlar. Mediatori ai
Serviciului de mediere din regiunea Bruxelles sunt prezenți în școli pe tot parcursul anului.
Acțiunile lor includ întâlniri între tineri, reconciliere și mediere. Misiunea ”echipelor mobile"

este de a acționa asupra elevilor din situații de agresiune și de a interveni în școli în situații de
criză, prin promovarea dialogului și a acțiunilor de gestionare a conflictelor. Echipele mobile
funcționează în școlile primare obișnuite, școli secundare obișnuite și instituții de învățământ
special, sunt organizate și finanțate de Comunitatea franceză, se ocupă cu probleme între
membrii comunității școlare (elevi, personal, terțe părți). Părțile interesate trebuie să fie
mobile și să fie "externe”, să pună în aplicare diferite tipuri de intervenții (de exemplu scheme
de sprijin, de soluționare a conflictelor, de formare în gestionarea conflictelor), concentrându-
se pe tineri, adulți și echipe de educație. Cu toate acestea se observă o lipsă de vizibilitate și
de publicitate a politicii. Circulara ministerială a fost trimisă în toate școlile, însă fără alte
eforturi de diseminare care implică mass-media (în special pe internet), pentru a informa
publicul.
Mai mult decât atât, au fost colectate două studii la nivel național în ceea ce privește Belgia.
Ambele studii au fost publicate in 2009. Primul studiu, “Can The School Be A Place of
Prevention of Violence?” (Galand, 2009)"/ ”Poate Școala fi un loc de prevenire a violenței?",
vizează studiul literaturii științifice existente și elaborarea de teorii originale. Acesta este un
studiu original, academic, colectat în Cahiers de Recherche en Education et Formation, n. 69
Sep. 2009, o publicație editată de către cele două grupuri de cercetare de la Universitatea din
Louvain, care abordează problema de educație și de formare profesională: GIRSEF (grup de
cercetare inter-facultate la sistemele de educație și formare profesională) și Catedra UNESCO
de pedagogie academică. Lucrarea clarifică rolul contextului școlar în dezvoltarea unui
comportament violent, definit destul de larg. Analiza este efectuată în trei etape. La început,
se adresează experienței școlare individuale care poate afecta nivelul de agresiune de elevi.
Într-o a doua etapă, cercetătorul examinează problema diferențelor între clase și școli cu
privire la nivelul de comportament violent care are loc în cadrul acestora. În cele din urmă,
problema impactului intervențiilor efectuate în școli, pentru a reduce comportamentul
"violent", este abordată într-o a treia etapă. Analizând literatura de specialitate pe aceasta
temă, autorul a subliniat unele elemente de fond în școală, care par să joace un rol în evoluția
comportamentului violent. Dar nu toate actele de violență în școală sunt rezultatul acțiunilor
elevilor "problemă”. Prin urmare, este discutabil dacă intervențiile în școli sunt de succes în a
schimba traiectoria acestor tineri foarte violenți; poate că duce doar la o limitare temporară în
perioada de școală, sau ele sunt eficiente doar pentru tinerii puțin agresivi. Mai multe
intervenții de succes sunt caracterizate oricum prin grupuri de sprijin pe termen lung ale
cadrelor didactice, în selectarea, dezvoltarea, implementarea și controlul acțiunilor preventive.

Mai multe studii calitative sugerează, de asemenea, modalități de a ajuta cadrele didactice și
echipele de învățământ pentru a reflecta cu privire la practicile lor de zi cu zi, la funcționarea
instituțiilor lor, fără a fi neapărat programe majore de intervenție. Cercetările prezentate
indică în mod clar că instituțiile de învățământ pot contribui la prevenirea comportamentului
violent, că nu depind doar de trăsăturile personale ale cadrelor didactice. Există o dimensiune
colectivă care poate include, de asemenea, o intervenție după-școală, făcută de profesioniști.
Al doilea studiu "Caracteristici relaționale și emoționale ale victimelor și a actelor de violență

în rândul studenților"/“Relational And Emotional Characteristics Of Victims And Perpetrators
Of Violence Among Students”, (Galand, 2009), cu scopul de a aborda subiectul din punct de
vedere teoretic, explică ce se înțelege prin violența între elevi, în urma căreia s-a realizat o
scurtă prezentare a rezultatelor cu privire la relația dintre violență și caracteristicile elevilor.
Un eșantion de 407 de elevi cu vârste cuprinse între 11 și 16 ani, din învățământul secundar
francofon belgian a completat un chestionar anonim în clasă, în prezența unui membru al
echipei de cercetare. Analizele de grup au identificat patru grupuri contrastante, de obicei
găsite în literatura de specialitate pe tematica bullying. Aceste grupuri de elevi au profiluri
specifice cu privire la celelalte variabile ale studiului. Cum era de așteptat, grupul de elevi
victime-agresivi au un profil negativ pe toate caracteristicile studiate. Acești elevi foarte
agresivi, care, probabil, ridică mai multe probleme la școală, timp și energie din partea
cadrelor didactice, sunt, de asemenea, în mod repetat victime și raportează mai multe semne
de disconfort, beneficiind în același timp de la puțin ajutor social.
1.3. Bulgaria
La nivel politic, Programul Național pentru Protecția Drepturilor Copilului, finanțat și
supravegheat de către Ministerul Educației, Tineretului și Științei (METS), susține reformele
în curs de desfășurare cu privire la protecția și sprijinul copiilor și familiilor, contribuie la
coordonarea și punerea în aplicare a politicilor relative la Bulgaria. Comisia de experții
νΰ μΰλξλερνθρε θ νεοϊλνξλερνθρε κϊμ Μθνθπρεππκθ Ρϊαερ),

compusă din specialiști respectați în domeniul violenței în rândul tinerilor, lucrează la
colectarea și analizarea statisticilor pe teme legate de violența copiilor și conflictele în școli, și
propune acțiuni în colaborare cu diverse ONG-uri și alte organisme naționale, cu poliția și cu
alte instituții pedagogice. Deciziile sale și punctele de vedere se bazează pe mai multe măsuri

legislative în Bulgaria, printre altele, Legea națională de Protecție a Copilului și Legea privind
lupta împotriva comportamentului bullying la tineri.
Mai mult decât atât, Agenția de Stat pentru Protecția Copilului a fost stabilită în conformitate
cu Legea privind Protecția Copilului (la 1 ianuarie, 2001), constituită dintr-un Consiliu de
specialitate al miniștrilor cu rol de îndrumare, coordonare și control al activităților de
protecție a copilului. Agenția colaborează cu ministerele și cu alte agenții naționale și
internaționale, cu ONG-uri, și adoptă în fiecare an un program național de protecție a
copilului, acordând prioritate prevenirii violenței. Ca urmare a domeniilor prioritare stabilite
de program, fiecare municipalitate dezvoltă strategia sa de protecție a copilului, cu diverse
inițiative și proiecte care vizează prevenirea violenței în școli.
În plus, Ministerul Educației are o strategie pe termen lung de a face față violenței, propunând
programe educaționale speciale pentru copiii cu probleme legate de comportamentul agresiv
și "centre pedagogice". Un program numit Școala de Prevenire a Violenței și a Bullying-ului
este elaborat pe baza Programului de Dezvoltare a Educației, Științei și politicii de tineret în
Bulgaria (2009-2013). Școli, directori, membri ai personalului și profesorii din întreaga tara
sunt implicați, precum și un Comitet Director - Inspectoratul școlar. Activitățile acestora
includ statistici și cercetare (chestionare, etc), cu privire la prevalența fenomenului, rapoartele
semestriale și anuale, manualele și liniile directoare. Nu a fost găsit niciun obstacol sau
problema. Politică anti-bullying din Bulgaria introduce o acțiune de know-how cu privire la
fenomenul violență și la cel de protecție a copilului, cu o cooperare activă între ministere,
servicii, școli, ONG-uri și alte organisme și instituții naționale.
La nivel de cercetare, au fost colectate trei studii la nivel național în ceea ce privește Bulgaria.
Primul studiu a fost realizat în 2008/2010, ca parte a unui proiect UNICEF "Școala fără
violență". Proiectul "Prevenirea agresiunii de tip cyber-bullying în școală", susținut de
UNICEF și Secția de Psihologie din Bulgaria, este parte a "Școala fără violență", cu sprijinul
Primăriei municipiului Sofia, Agenției de Stat pentru Protecția Copilului și a Ministerului
Educației, Tineretului și Științei. Scopul ambelor inițiative este de a dezvolta programe care
previn și se ocupă de una dintre problemele cele mai grave de la școlile din Bulgaria - violența
și hărțuirea în rândul copiilor. Populația țintă a studiului cuprinde elevi din învățământul
secundar din Bulgaria. Acesta a fost un studiu original, în care datele au fost colectate cu
ajutorul unui chestionar structurat anonim, electronic, care a fost încărcat pe site. Studiul a
fost finanțat in cadrul programului național, UNICEF, în colaborare cu Ministerul Educației,
Tineretului și Științei. Al doilea sondaj pe cyber-bullying a avut loc în 2011/2012 a fost parte

a Forumului Internațional "Spune Nu pentru Cyber-bullying", folosind în cercetare un
chestionar electronic structurat, care a fost completat de către elevi. Al treilea studiu a fost
parte a campaniei anti cyberbullying, COST ACTION IS0801: pentru a face față efectelor
negative ale utilizări noilor tehnologii în mediile educaționale, a avut loc în 2008/2012.
Bulgaria este de asemenea o țară participantă în unele studii europene care vor fi descrise într-
o secțiune corespunzătoare de mai jos.
În funcție de primele rezultate naționale studiului, 23% dintre elevii între 10 și 14 susțin că au
fost supuși la cyber-bullying cel puțin o dată în ultimul an universitar. Printre cei cu vârste de
14 ani, aproape o treime din agresiunile de la școală au loc pe telefoanele mobile sau pe
Internet. 13% dintre elevi au recunoscut că au folosit cyber-bullying față de o altă persoană,
cel puțin o dată în ultimul an, iar 3% spun că o fac în fiecare săptămână. Cele mai frecvente
forme de cyber-bullying sunt: bârfe în rețelele sociale (56% din cazuri); solicitările jignitoare
pe telefoanele mobile (56%); mesaje text de amenințare pe telefoanele mobile (49%);
publicarea de fotografii obscene sau false (39%) și altele. Doar 24% dintre copiii care sunt
victime au împărtășit experiența lor cu profesorii. Majoritatea dintre ele împărtășesc acest
lucru cu mamele lor, dar o foarte mică parte din părinți și profesori sunt familiarizați cu cyber-
bullying și cu modalitățile de a-i face față. Nu mai puțin de 29% dintre copii răspund că ei nu
împărtășesc cu nimeni vestea că au fost hărțuiți. În general și potrivit studiului, problema de
agresiune în Bulgaria este foarte gravă și încă măsurile politice și strategii dedicate de
combatere a acesteia sunt încă la început. Există unele inițiative-pilot din țară cu privire la
prevenirea violenței, dar nu e o politică consecventă și coerentă.
1.4. Cipru
La nivel de politică, Observatorul Național pentru violența în școli a fost înființat în anul
2009, după un raport din 2008 al "Comitetului de experți privind violența în Școală" al
Ministerului Cipriot al Educației și Culturii. Observatorul funcționează sub responsabilitatea
și supravegherea Ministerului Cipriot al Educației și Culturii, are ca obiectiv colectarea,
înregistrarea, analiza și evaluarea datelor privind extinderea formele de violență în școli,
creșterea gradului de conștientizare a cadrelor didactice și a elevilor privind agresiunea și
prevenirea fenomenului. Profesorii și elevii din școlile primare, secundare și tehnice sunt
grupuri țintă. Un Comitet de intervenție pentru violența școlară, care este format din
reprezentanți ai diferitelor departamente și servicii ale Ministerului include profesori de școală
primară și secundară, consilieri școlari și psihologi de învățământ, a fost compus ca parte a

activităților Observatorului. Alte activități și acțiuni în școală includ educația pentru
prevenirea bullying-ului, programe de mediere, Peer, de prevenire și metode de tratament,
lecții de educație pentru sănătate, în noul program de curriculum se includ și activități privind
dezvoltarea unor competențele sociale.
Evaluările privind eficacitatea Observatorului sunt efectuate prin sondaj, prin chestionare. O
evaluare, follow-up, a avut loc în martie 2011 de către Observatorul Național pentru Violența
în școli și Centrul de Cercetare Educațională și Evaluare (CERE). Rezultatele au arătat că
hărțuirea afectează sănătatea mintală a victimei și bunăstarea în mod negativ, cu toate acestea,
numărul victimelor a scăzut în mod semnificativ după punerea în aplicare a programului, în
timp ce gradul de conștientizare atât a elevilor, cât și a profesorilor, a fost ridicat față de
bullying. Aceste rezultate arată avantajele importante ale Observatorului. Circulara a fost
trimisă la școli primare, secundare și tehnice. Cu toate acestea, trebuie să fie stabilite mai
multe eforturi de diseminare.
Mai mult decât atât, au fost colectate șase studii naționale privind violența în școală, care
corelează datele cu privire la Cipru. Un studiu a fost publicat în 2008; trei studii au fost
publicate in 2010; unul a fost publicat în 2011, iar cel mai recent cel publicat în 2013. Primul
studiu (Georgiou și Stavrinides, 2008) are scopul de a colecta date care au fost analizate la
mai multe niveluri în ceea ce privește diferențele dintre agresori, victime și bătăuș – victime,
potrivit profilului lor psiho-social. Folosind rapoarte date de studenți, mame și profesori, 377
de elevi greci ciprioți de la clasa a VI-a au luat parte la studiu. Rezultatele au arătat că a fi
diferit într-un mod negativ în aparență sau în comportament, pune un copil în risc de
victimizare; victimele bullying-ului sunt detestate de colegii lor și sunt singure, cu foarte
puțini prieteni, ușor vulnerabile de a fi atacate. Victime pasive si agresive, mai ales acesta din
urmă, suferă in urma agresiunilor atât fizice, cât și relaționale într-o măsură semnificativ mai
mare decât bătăușii/agresorii sau observatorii neimplicați.
Un alt studiu (Papadopoulos, 2010) are scopul de a detecta nivelurile de victimizare prin
intermediul chestionarelor și a sonda opinia participanților asupra climatului școlar,
examinând fenomenul de agresiune în școli primare, secundare și tehnice. Rezultatele au
arătat un nivel scăzut de victimizare la toate nivelurile; atât profesorii cât și elevii
experimentează în general un climat școlar pozitiv; corelație negativă este între climatul
școlar și factorii care sunt legați de agresiune. Mai mult decât atât, un alt studiu (Stavrinides,
2010) are scopul de a investiga prevalența epidemiologică de agresiune în Cipru la școlile
primare și secundare, folosind versiunea tradusă si revizuită pentru chestionarul pe tema

bullying, pentru 1645 elevi/ tineri adolescenți, selectați aleatoriu din mediul urban, suburban
și din unele zonele rurale. Studiul a evidențiat că 17% dintre elevi sunt implicați într-un fel în
agresiuni bullying.
Un studiu efectuat în 2011 cu scopul de a testa direcția de efect în relația dintre agresiunea
bullying, victimizare, dificultățile de adaptare și performanța școlară, folosind un chestionar
pe un eșantion aleatoriu de 238 de elevi și profesorii lor, arată că implicarea anterioară în
hărțuire și victimizare crește probabilitatea de a avea dificultăți de adaptare și performanțe
academice scăzute; dificultățile de adaptare anterioare, și în special probleme emoționale, pot
crește probabilitatea de implicare în agresiuni și în victimizare. Victimizarea este, de
asemenea, legată de o creștere a problemelor emoționale. Un alt studiu din 2010 (Stavrinides,
2010) a testat relația dintre agresiunea bullying și empatie. Folosind auto-rapoartele,
participanții la cele două faze ale acestui studiu au fost 205 de elevi clasa a șasea, selectați
aleator de la șapte școli publice elementare, în Cipru. Rezultatele acestei cercetări afirmă că
există o relație negativă între capacitatea unui copil de a fi la curent cu ceea ce simte o altă
persoană și tendința de a se angaja în alte agresiuni. În cele din urmă, un studiu din 2013
(Nikiforou, 2013) a arătat că atașamentul față de părinți și colegi, prezice bullying-ul și
victimizarea, utilizând un eșantion de 303 de elevi de clasa a 5-a și a 6-a, care au fost selectați
aleator. Rezultatele subliniază că tipul atașamentului față de părinți și colegi este legat de
implicarea copiilor în incidente de bullying. Diferențele de gen pot fi importante în modelarea
legăturii de atașament în agresiuni; bătăușii, victimele și bătăuși-victime au semnificativ mai
multe dificultăți în relația cu părinții și colegii lor în comparație cu copiii neimplicați în
violențe.
1.5. Republica Cehă
Nu s-a identificat nicio politică anti-bullying la nivel național in Republica Cehă. Cu toate
acestea, trebuie avut în vedere faptul că ar putea exista limitări lingvistice care au împiedicat
partenerii sa găsească o politica anti-bullying.
La nivel de cercetare, au fost colectate doua studii la nivel național în ceea ce privește
Republica Cehă. Primul a constituit parte dintr-o comparație între state pe tema bullying-ului
în școli, care a fost publicat în 2012, (Molcho, 2012). Un sondaj transversal (ciclu de 4 ani),
care a folosit chestionare administrate în sălile de clasă, a fost realizat cu scopul se a face o
comparație la nivel național în ceea ce privește agresiunea în școli. Rezultatele sale au arătat

că băieții au raportat situații mai dese de agresiune, în toate zonele; ratele de victimizare a fost
mai mare pentru fete; ratele de victimizare au scăzut cu vârsta. Nu a fost o scădere a
prevalenței agresiunii între anii 1994 - 2006, dar există o lipsă de măsuri împotriva cyber-
bullyingului.
Un sondaj național pentru a vedea efectul fenomenului cyber-bullying a fost, de asemenea,

identificat (Sleglova și Cerna, 2011)). Studiul "Victimele Adolescente ale cyberbullyingului:
percepția și depășirea", a fost publicat în 2011 și a avut scopul de a analiza consecințele
cyber-bullying-ului, precum și să examinarea competențele adolescenților de a face față
cyber-bullyingului. Studiul a fost finantat de catre Ministerul ceh al Educației, Tineretului și
Sportului, Science Foundation Ceh și Facultatea de Studii Sociale, Universitatea Masaryk. Au
fost făcute interviuri semi-structurate pe 15 adolescenți cu vârste cuprinse intre 14-18 ani
(toate au fost victimele hărțuirii cibernetice). Rezultatele studiului au arătat ca efectele cyber-
bullying sunt asociate cu schimbări în comportamentul on-line și au impact psihologic.
Adolescenții care au experimentat cyber-bullying-ul reacționează diferit și dezvoltă diferite
abilități de adaptare: apărare tehnică, inițiază activități îndreptate spre agresor, evitarea,
strategii defensive și sprijinul social.
1.6. Danemarca
În 2008, campania "Împreună împotriva agresiunii/ Together Against Bullying", inițiată de
Bertel Haarder, a fost pusă în aplicare în cadrul parteneriatului cu Ministerul Educației,
School Board, Youth Educators, National Council for Children, Children‟s rights, DLF, DR,
Danish Centre of Educational Environment, Danish School Children și Save the Children.
Fundația Mary și Her Royal Highness Crown Princess Mary a contribuit la cauză și a ajutat
campania. Scopul principal a fost de a îmbunătăți starea elevilor, de a promova strategiile
anti-bullying în școli, de a preveni agresiunea bullying, de a derula programe de formare și
asistență specifică pentru elevi, profesori și părinți și de a motivarea școliile să folosească
campania anti-bullying în mediului de predare. Campania s-a concentrat pe creșterea gradului
de conștientizare a politicienilor locali, municipalității, directorilor, părinților, profesorilor,
educatorilor, spectatorilor pasivi, agresori și a victimelor agresiunii bullying.
Mai multe activități au fost incluse în organizarea campaniei împotriva bullying-ului în aprilie
2008 (- de către Ministerul Educației și Consiliul Școlii), organizarea unui concurs: ”Sing
against bullying/Cântă împotriva agresiunii” (de către studenți danezi școlare, Ministerul

Educației și DR), promovând starea de bine, oferind consultanță pe telefonul copilului, chat -
copii și părinții (pentru drepturile Copilului), organizarea unei campanii anti-bullying
”Bullying Stops Education / Bullying-ul oprește Educația elevilor”, organizarea Graffiti
împotriva agresiunii, proiectarea și activarea unor strategii anti-bullying, organizarea unor
sesiuni de informare în rândul elevilor din Consiliul Național pentru Copii. Eforturile de
diseminare s-au axat pe promovarea campaniei în mass-media comercială, campanie de presă,
programe TV și producții DVD. Mai mult decât atât, toate școlile au primit un kit cu privire la
activitatea împotriva bullying-ului.
O evaluare a campaniei, printr-un studiu cu 98 de directori de școală, a avut rezultate pozitive.

De când a început campania 85 la sută din școli au elaborat planuri și strategii concrete
împotriva bullying-ului, 80 la sută știau despre campanie și 95 la sută din membrii consiliilor
școlare știau despre una sau mai multe dintre inițiativele campaniei. Peste 700 de articole au
apărut în reviste și ziare, un total de 2,4 milioane de cititori. Campania a contribuit la creșterea
gradului de conștientizare împotriva bullying-ului. Aceasta a inclus o varietate de activități și
o cooperare activă a multor agenții și instituții. Mai mult decât atât, au fost colectate doua
studii la nivel național în ceea ce privește Danemarca. Primul studiu a fost publicat în 2012
(Eriksen și colab., 2012), si a adus date despre examinarea efectelor agresiunii bullying asupra
educației, sănătății și asupra criminalității în școala elementară, folosind un sondaj pe copiii
danezi născuți în timpul perioadei de 1990-1992. Studiul a fost finanțat de Institutul pentru
Studiul Muncii (Study of Labor - IZA). Rezultatele subliniază că bullying-ul pare a avea
efecte pe termen scurt. De asemenea, cercetarea a arătat ca o victimă a agresiunii poate creste
șansele de utilizare în viitor a medicamentelor. Mai mult, a arătat o creștere în greutate
corporală în populația de sex masculin, sarcini la adolescente și un comportamentul criminal
crescut.
Al doilea studiu a fost publicat în 2013 și examinează relația dintre o victimă a agresiunii
bullying și utilizarea de medicamente, ținând cont de prevalența crescută de simptome fizice
și psihologice (Datorita, 2013). Studiul a folosit un chestionar care a fost distribuit elevilor din
clasele 5, 7 și 9 într-un eșantion aleatoriu de școli din Danemarca. Elevii au raportat probleme
de sănătate, utilizarea de medicamente, agresivitate și o serie de condiții psiho-sociale, într-un
chestionar anonim, standardizat. Victimele adolescente ale bullying-ului au folosit
medicamente pentru dureri și au avut probleme psihologice mai des decât au avut adolescenții
care nu au fost agresați.

1.7. Estonia
În 2010, documentul de intervenție anti-bullying, elaborat de Ministerul Educației și

Cercetării și Academia de Științe, a fost aprobat de Guvern. Ministerul estonian al Educației și
Cercetării și Tςnis Lukas (ministru al Educației și Cercetării) au dezvoltat planul pentru
reducerea violenței pentru anii 2010-2014. Punerea în aplicare a planului este finanțată, în
conformitate cu bugetul de stat pentru 2010-2013 și Legea bugetului de stat din 2010. Școlile,
directorii, personalul și profesorii din întreaga țară sunt printre grupurile-țintă ale Planului de
Acțiune. Toate activitățile și măsurile planului sunt puse în aplicare în colaborare cu un
comitet director, Ministerul Afacerilor Sociale, Ministerul Justiției, Consiliul de Poliție
estonă, reprezentanți ai elevilor, părinților, profesorilor, psihologilor școlari, Uniunea
estoniana de Protecție a Copilului și alte ONG-uri care se ocupă de problema siguranței
copiilor.
Planul are ca obiectiv înregistrarea și studierea violenței si bullying-ului în școală, precum și

planificarea și punerea în aplicare a acțiunilor și activităților de prevenire a violenței și
bullying-ului în școală. Diferite alte strategii ale ministerelor Estoniene au fost, de asemenea,
luate în considerare. De exemplu, "Principalele direcții ale politicii de securitate ale Estoniei
până în 2015", care definesc principiile uniforme și obiectivele pe termen lung ale politicii de
securitate, propun măsuri pentru creșterea eficacității politicii de securitate și siguranță printre
care campanii mass-media, pentru creșterea gradului de conștientizare cu privire la impactul
violenței în școli. "Planul de dezvoltare pentru sistemul de învățământ general 2007-2013"
prevede o actualizare a programelor naționale, pune accent pe nevoile speciale ale copiilor și
pe nevoia de a preveni abandonul în școlile de învățământ general. "Strategia de lucru Tineret,
2006-2013" include problemele legate de informare și serviciile de consultanță pentru tineri la
activități recreative. "Strategia de pregătire a cadrelor didactice pentru 2009-2013" vizează
formarea continuă a cadrelor didactice din învățământul preșcolar, învățământul general și din
sistemele de formare profesională.
Conform datelor privind impactul măsurilor de prevenire a agresiunii bullying în școli,

siguranța a crescut în școli și bullying-ul este mai puțin frecvent, comparativ cu anul 2006.
Mai mult decât atât, școlile sunt angajate mai activ în campania de prevenire a bullying-ului
în școli prin predarea abilități sociale și rezolvări pașnice a conflictelor. Această politică oferă
un efort concret în coordonarea acțiunilor la nivel național, o cooperare activă între Ministerul
Estonian al Educației și Serviciile de cercetare, școli, profesori și studenți, precum și o bază

de date utile cu privire la orice studiu, acțiune și activitate privind prevenirea violenței si
bullying-ului în școală.
Mai mult decât atât, la nivel de cercetare, a fost colectat un studiu național, cu privire la
Estonia. "Prevenirea comportamentului distructiv și auto-distructiv în școli" a fost parte a
proiectului "Sănătatea mintala a Copiilor și adolescenților în Europa extinsă", susținut
financiar de către Programul de Sănătate Publică al Comisiei Europene. Acesta s-a concentrat
pe comportamentul distructiv și auto-distructiv al tinerilor din școli, între 2007-2009,
folosind un chestionar structurat, care a fost distribuit elevilor. Rezultatele au arătat că în cea
mai mare parte, o serie de incidente de auto-vătămare, utilizare de alcool, droguri și fumat,
precum și chiulul sunt, de obicei, legate de probleme de relație (familie, prieteni), cu stimă de
sine scăzută și nu atât de mult de problemele de învățare. Studiul a ajuns la concluzia că
punerea în aplicare a programelor de prevenire nu este coordonata la nivel național.
1.8. Finlanda
Începând cu anii 1990, guvernul finlandez a adoptat o abordare pro activă pentru reducerea
bullying-ului. În 2003, politicile anti-bullying sau planuri de acțiune au fost elaborate în mod
obligatoriu în fiecare școală finanțată de stat. Această abordare pro activă a fost chiar mai
mult întărită în anul 2010, ca rezultat al reformei curriculum-ului din 2010. Curriculumul
Național pentru Educația de bază definește orientările comune pentru toate școlile "de
funcționare și toți elevii", urmărind realizarea condițiilor de învățare maximă și bunăstarea
tuturor. Ca parte a planului de reducere a violenței, Ministerul Educației și Culturii a finanțat
difuzarea națională și modul de utilizare a programului Kiva în școli. Programul anti-bullying
Kiva a fost dezvoltat la Universitatea din Turku, Finlanda, cu finanțare de la Ministerul
finlandez al Educației și Culturii. Începând cu anul 2009, Kiva funcționează în 90% din
școlile finanțate de stat. Principalele obiectivele ale sale sunt studiul violenței si bullying-ului
în școli, precum și punerea în aplicare a acțiunilor și activităților de prevenire a fenomenului.
Kiva este un program bine structurat și sistematic. Acesta include materiale pentru școli (de
exemplu lecții pentru elevi, jocuri pe calculator), în timp ce o echipă Kiva de trei adulți în
fiecare școală, este învățată să se relaționeze cu agresorii individuali și cu victimele
agresiunii.
Ministerul Educației supervizează strategia globală de evaluare educațională. Consiliul de

Evaluare a Educației, o organizație independentă de experți care lucrează în legătură cu

Ministerul Educației, efectuează evaluările externe la nivel de sistem, în timp ce Consiliul
Național al Educației realizează evaluările naționale ale rezultatelor curriculare în
învățământul general și profesional. În special pentru programul Kiva a fost efectuată o
evaluare la scară largă (Kδrnδ, 2011), care acoperă 234 de școli si implică 30.000 de elevi din
clasele I-IX-a. Rezultatele au fost pozitive, indicând o scădere remarcabilă a agresiunii, în
special pentru elevii din clasa a 4. Programul a demonstrat reducerea bullying-ului și
victimizării în mod semnificativ. În plus, efecte pozitive sunt asupra aprecierii școlii,
motivației academice, reducerea anxietății și depresiei; impactul pozitiv asupra percepției
elevilor asupra climatului a fost de asemenea raportat. Kiva este în prezent pus în aplicare în
multe țări din întreaga lume (de exemplu, Olanda, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii,
Suedia, Luxemburg, Japonia). Kiva a reușit sa facă multe în reducerea depresiei și anxietății
în rândul elevilor și pentru creșterea motivației școlare, motivației academice și performanței
academice.
Cazul politicii finlandeze anti-bullying oferă un exemplu bun de abordare pro activă. Mai
mult decât atât, Kiva folosește abordări inovatoare pentru a învăța despre problemele și
materialele (de exemplu, jocuri pe calculator anti-bullying) legate de tema bullying, care sunt
foarte atractive pentru utilizatorii săi. Kiva este considerat atât de către profesori cât și pentru
elevi un program atractiv și ușor de aplicat. Finlanda este, de asemenea, o țară participantă la
sondajele europene, care sunt descrise mai jos.
1.9. Franța
Mai multe circulare ministeriale au fost publicate în Franța, în ceea ce privește siguranța în
școli și strategii anti-bullying. Acestea sunt circulare ministeriale, nr 125-2005 cu privire la
prevenirea și combaterea violenței în școală ("Prevenirea et Lutte contre la scolaire violence",
scrise în colaborare cu Ministerul de Interne și Ministerul Justiției): circulara ministerială nr
137-2009 privind Asigurarea școlii și monitorizarea criminalității («Sécurisation des
établissements scolaires et suivi de la délinquance»), o circulară ministerială nr 197-2009 pe
educația Comitetului de sănătate și cetățenie ("Comité d'éducation à la santé et à la
citoyenneté (CESC) »), o circulară ministerială nr 25-2010 privind planul de securitate pentru
școli: acțiuni prioritare (« Plan de securizarea des Etablissements scolaires: Acțiuni
prioritaires »), precum și circulara ministerială nr 190 - 2010 privind auditul de siguranță,
recomandări și de follow-up («Diagnostics de sécurité, mise en oeuvre et suivi des

préconisations»). În aprilie 2010, politica națională “The Prevention and Fight Against School
Bullying/ Prevenirea și combaterea bullying-ului în școală" a fost elaborată în cadrul "States
General of security at school" care a avut loc la Sorbona.
Strategia urmărește măsurarea climatului școlar și a violenței, formarea cadrelor didactice la

nivel național și a personalului implicat în educație printr-un sistem național de sprijin,
consolidarea planului de securitate, dând sens sancțiunilor școlare, reafirmându-se
dimensiunea lor educațională și dezvoltarea unui program specific pentru școlile din
programul Ιclair. Politica națională este implementata sub auspiciile, finanțarea și
supravegherea Ministerului Educației Naționale și este susținută științific de Eric Debarbieux,
profesor de Științe ale Educației de la Universitatea din Bordeaux-II și președintele
Observatorului Internațional cu privire la violența în școli, Marcel Rufo și Nicole Catheline,
pedopsihiatrii, Monique Sassier, mediator al educației naționale și pentru învățământul
superior. Grupurile țintă includ școlile, profesorii, elevii și asistenții de prevenire și de
securitate (APS) la nivel național.
O varietate de activități au loc ca parte a strategiei, de exemplu, sondajul SIVIS (Sistemul de

Informații și vigilență cu privire la siguranța în școală), un sondaj privind identificarea
victimizării, recrutarea de adulți în școli ca asistenți de educație, asistență și formare
profesională pentru cadrele didactice și personalul care deține o clasă, gestionarea conflictelor
și comportamentul violent și discriminatoriu, probleme de securitate și de gestionare a
crizelor (în colaborare cu Institutul Național de Studii Avansate, securitate și justiție
(INHESJ) și Școala de Educație (ESEN)); unelte (un portal web și resurse de formare
disponibile pentru profesorii stagiari, un DVD pe care deține o clasă); o rețea națională de
formatori în colaborare cu universitățile; intervenția echipelor mobile de securitate (EMS); de
poliție și jandarmi corespondenți pentru siguranță la școală; proceduri automate de
disciplinare; proceduri contradictorii; o nouă scară de sancțiuni; un comitet de învățământ;
lupta împotriva hărțuirii la școală; cazarea studenților cei mai perturbatori; număr gratuit
"Stop harcèlement" 0808 80 70 10; prevenirea jocurilor periculoase.
Evaluarea a fost efectuată de către Ministerul Educației Naționale - Departamentul de

evaluare, perspectivă și de performanță ("Direction de l'evaluare, de la prospectiv și de la
performanță") care a analizat anchetele SIVIS și raportările de tip bullying. Nu a fost
identificată nicio analiză oficială cu privire la probleme și obstacole. Eforturile de diseminare
includ circulare ministeriale trimise la toate școlile, Ministerul de Interne și Ministerul
Justiției, un site (http://www.agircontreleharcelementalecole.gouv.fr/), afișe, pliante și broșuri,

realizarea de clipuri video specifice. Politica franceză este complexa și detaliata si creează o
legătură între dezvoltarea strategiei și rezultatele cercetărilor pe tema bullying. Eforturile de
diseminare și de vizibilitate permit implicarea maximă a diferitelor părți interesate (elevi,
profesori, părinți, personalul școlii).
Au fost colectate două studii naționale privind agresiunea în Franța. Ambele studii au fost
finanțate de către Ministerul Educației Naționale. Studiul SIVIS din 2011-2012 a fost realizat
pe un eșantion de 6.315 EPLE (instituții de învățământ publice locale) și aproape 1000 de
districte, folosind două tipuri de chestionare diferite (unul privind incidențele și celălalt
asupra climatului școlar). Rezultatele au arătat ca pe parcursul anului școlar 2011-2012,
liceele publice au raportat o medie de 13,6 incidente grave la 1000 de elevi; incidentele
rămâne extrem de concentrate în aceleași instituții; ponderea crește cu privire la folosirea
violenței fizice; 20% din faptele raportate indică o situație de agresiune; autorii sunt, în
general, persoane de același sex; jumătate din incidentele comise de fete sunt sub forma
abuzului verbal, fetele sunt mai adesea victime ale violenței fizice decât băieții.
Al doilea studiu se referea la primul sondaj național privind victimizarea în colegiile publice,
pentru anul 2011. Sondajul a fost realizat în rândul elevilor din colegiile publice, indiferent de
nivelul lor de educație. Chestionarul pentru elevi a fost elaborat ținând cont de diferitele
niveluri de comprehensiune ale textului scris, care pot exista între elevii de clasa a șasea și a
treia. Principalele rezultate ale sondajului au evidențiat că 93% din elevi se simt bine în școala
lor; bunăstarea scade o dată cu vârsta elevilor; 27 de tipuri de diferite bullying sunt
identificate în chestionar (de exemplu, insultă, furt, atribuirea unui pseudonim urât, etc); un
acord destul de bun între victime și climat școlar; aproape 9% dintre elevii intervievați au
experimentat deja un joc periculos.
1.10. Germania
Germania este împărțită în landuri. Cercetarea privind politicile germane anti-bullying nu a

fost efectuată din cauza timpului limitat care nu au permis studiul tuturor landurilor germane.
Cu toate acestea, politicile și strategiile anti-bullying au fost dezvoltate în Germania.
La nivel de cercetare, au fost colectate patru studii la nivel național în ceea ce privește
Germania. Două dintre ele au fost: examinarea bullying-ului, în timp ce celelalte două au fost
studierea cyber-bullying. Un studiu pe tema bullying a fost publicat în 2010 (Von Marιes și
Petermann, 2010), analizând posibilii predictori de bullying într-un eșantion de copii de

vârstă școlară. Folosind o abordare cross-informatională (rapoarte scrise de profesori),
agresiunea bullying a fost evaluată printre 550 de copii cu vârste cuprinse intre 6.5 si 10.8 ani
care frecventează 12 de școli primare obișnuite din Bremen și Saxonia Inferioară, Germania.
În general, 10% dintre copii au fost clasificați ca agresori, 17,4% în calitate de victime și
16,5% ca agresori/ victime, băieții fiind agresorii și victime mai des decât fetele. În afară de
vârstă și sex, nivelul de educație parentală scăzut a fost un predictor semnificativ pentru
acțiunea de bullying a unui copil (huligan, victima, bătăuș / victimă).
Mai mult decât atât, un studiu (Bender și Lθsel, 2011) a avut scopul de a examina relația de
agresiune în rândul tinerilor și rezultatele anti-sociale la vârsta adultă, folosind Chestionarul
Olweus (Bully / Victim) într-un grup de 63 de bărbați investigați, cu vârstele cuprinse între 15
si 25 de ani (agresori și victimele în eșantion). Bullying-ul a fost un predictor puternic pentru
aproape toate rezultatele anti-sociale (casa distrusă, stima de sine scăzută, șomajul, abuzul de
alcool pentru creșterea copilului, conflicte maritale, climatul familial nefavorabil, agresivitate
și parenting inconsistent, în timp ce victimizarea nu a fost legată de rezultatele antisociale.
Un studiu efectuat în 2009 (Riebel, 2009) are scopul de a detecta existența fenomenului de
cyberbullying in rândul elevilor din Germania si îl compară cu bullying-ul tradițional, prin
intermediul unor chestionare electronice într-un eșantion de profesori, elevi și părinți.
Rezultatele subliniază faptul că 5,4% dintre elevii din eșantion au declarat că au fost victime o
dată pe săptămână sau chiar mai des, în timp ce 14,1% dintre elevii au avut o experiență de
cyber-bullying și nu o consideră relevantă pentru a vorbi despre ea. Elevii care acționează ca
cyberbullies sunt, de asemenea, agresorii în viața reală. Aceeași suprapunere a fost dovedită
pentru victime. Explorarea strategilor de adaptare a arătat, că o structură comună a stat la
baza hărțuirii fizice, verbale și a hărțuirii cibernetice. Aceste rezultate sunt, de asemenea,
sprijinite de un alt sondaj on-line într-un eșantion de copii adolescenți cu vârsta cuprinsă între
8-17 ani (MICROSOFT, 2012) care a arătat raportul de 91% de tineri agresați, bullying online
și/sau offline, cel mai prezent este bullying-ul offline. Mai mult decât atât, 16% din copii au
răspuns la agresiunile bullying on-line, în timp ce 43% au recunoscut agresiunile de tip
offline. Cei intervievați au fost de două ori (80% vs 39%) hărțuiți online, în condițiile în care
își petrec mai mult de 10 ore pe săptămână la internet.

1.11. Grecia
Un Observator pentru prevenirea Violenței si bullying-ului a fost înființat în decembrie 2012,

cu decizia ministerială 159704/Γ7/17-12-2012 privind stabilirea observatorului pentru
prevenirea violenței și hărțuirii în școală («Ίδπςζη Παπαηηπηηηπίος Ππόλητηρ ηηρ ΢σολικήρ
Βίαρ και ηος Εκθοαιζμού »). Observatorul își propune înregistrarea și studierea violenței și
bullying-ului în școală, referindu-se la violența din școli și incidentele de bullying colectate de
agenții acreditate, precum și planificarea și punerea în aplicare a acțiunilor și activităților de
prevenire a violenței în școală. Observatorul funcționează sub auspiciile, finanțarea și
supravegherea Ministerului Educației și Cultelor, cultură și sport.
Un comitet de coordonare a fost, de asemenea, numit prin decizia Ministerială 15885/Γ1/05-

02-2013 privind numirea Comitetului director al Observatorului pentru prevenirea violenței și
hărțuirii/Bullying-ului din scoli («΢ςβκπόηηζη ΢ςνηονιζηικήρ Επιηποπήρ ηος
Παπαηηπηηηπίος Ππόλητηρ ηηρ ΢σολικήρ Βίαρ και ηος Εκθοαιζμού »). Comitetul este
alcătuit din experți pe tematica agresiunii școlare și drepturile copiilor, precum și părțile
interesate cheie ale sistemului de învățământ: 1. Vasso Artinopoulou, profesor de
criminologie la Universitatea Panteion. 2. Ventiris Paraskevas-Panagiotis, șef al Direcției
educație primară a B‟ Atena, 3. George Moschos, Ombudsmanul adjunct pentru Drepturile
Copilului, 4. Constantinos Papaioannou, profesor, președinte al Comisiei Naționale pentru
Drepturile Omului, 5. Skandamis Marinos, Secretar General al Ministerului Justiției, 6.
Mercouri Stylianos, Director de Studii Educației Direcției secundar, 7. Papahristos
Constantinos, Director de Studii Educației Direcției primare, 8. Zygouri Elena, consilier
scolar, 9. Katerelos Ioan, profesor de psihologie la Universitatea Panteion, 10.
Theodorakopoulos Ioan, membru al consiliului de administrație al Uniunii Centrale a
Municipalităților din Grecia, 11. Mavropoulou Cheer, avocat.
Observatorul este responsabil pentru punerea în aplicare a unei varietăți de activități și acțiuni,
cum ar fi statistici privind prevalența fenomenului, rapoartele lunare și anuale, documentația
asupra experienței agresiunii, manuale și orientări, de informare sau foile de cercetare
existente (chestionare, etc). Școlile, elevii și profesorii din întreaga tara sunt principalele
grupuri țintă ale activităților, în timp ce Ministerul Educației și Cultelor, Culturii și Sportului,
precum și Direcțiile sale Regionale de primar și învățământul secundar sunt responsabile
pentru punerea în aplicare a acestora, sub supravegherea Comitetului de Coordonare. Evaluări
anuale sunt elaborate. Vor fi desemnate mai multe faze de evaluare și de urmărire pe baza
acțiunilor care sunt proiectate. Până în prezent, niciun instrument de evaluare nu a fost

efectuat, din cauza timpului scurt de funcționare a Observatorului. Prin urmare, niciun
obstacol sau problema nu a fost identificata încă.
Eforturile de diseminare includ elaborarea unei circulare trimise tuturor direcțiilor regionale
de educație privată și secundară și în școli, serviciile de consilieri școlari "Ministerul
Educației, ministru al Educației, precum și un site web (http://paratiritirio.minedu.gov. gr /).
Funcționarea Observatorului este prima încercare oficială de a introduce un mod științific și
concret, un know-how de acțiune în cadrul Ministerului Educației cu privire la violența în
școli și fenomenul bullying. Acest lucru permite o coordonare a acțiunilor "la nivel național, o
bază de date cu privire la orice acțiune, activitate, program, etc, pe studiul și prevenirea
violenței școlare și hărțuirea, un efort concertat la nivel național, precum și o cooperare activă
între Ministerul si serviciile de învățământ, școli, profesori și studenți.
La nivel de cercetare, au fost colectate patru studii naționale privind bullying-ul în ceea ce
privește Grecia, în timp ce Grecia este o țară participantă la sondajele europene, care sunt
descrise într-o secțiune corespunzătoare de mai jos. Un studiu (Belogianni, 2009) are scopul
de a detecta comportamente agresiunii bullying în școala din Atena și, de asemenea, își
propune să identifice modalități de acțiune împotriva agresiunii, folosind chestionare care au
fost completate anonim. Majoritatea elevilor au fost observatori ai agresiunii (în special în
forma sa fizică), și mulți dintre ei au experimentat violența verbală. Un mare procent de elevi
s-au confruntat cu violența psihologică, în timp ce un procent mic au experimentat violența
sexuală. De asemenea, sondajul a arătat ca victimele agresiunii simt furie și de frustrare și au,
de asemenea, o tendință de răzbunare. Agresorii regretă, de obicei, comportamentul lor și nu îl
repetă.
Un alt studiu (Magklara, 2012) a examinat asocierea dintre agresiunea bullying și statutul
socio-economic într-un eșantion de adolescenți din Grecia și si-a propus să observe dacă
aceasta indică prezența unei morbidității psihiatrice, inclusiv a unor forme de boală. Un număr
de 5614 adolescenți cu vârsta cuprinsă între 16-18 de ani de la 25 de școli au participat si
rezultatele au fost comparate cu cele de la un eșantion aleator de 2427 de elevi participanți la
un interviu detaliat. Participanții au fost evaluați cu un interviu psihiatric complet structurat,
Programul fiind revizuit asemeni unui Interviu Clinic (CIS-R), în timp ce agresiunea a fost
evaluată cu un chestionar revizuit Olweus de tip agresor/victimă. Rezultatele au arătat că
26,4% dintre elevi au fost implicați în comportamente legate de agresiunea bullying cel puțin
o dată pe lună, fie ca victime, autori sau ambele, în timp ce implicarea mai frecvent (cel puțin
o dată pe săptămână) a fost raportată de 4,1%. Morbiditate psihiatrică a fost asociată cu toate

tipurile de comportamente legate de agresiune. Nu au fost raportate asocieri cu statutul socio-
economic al victimelor.
Procesele de victimizare din rândul elevilor din familii de emigranți din Albania și fosta
Uniune Sovietică au fost examinate într-un studiu în 2010-2011 (Dimou, 2010-2011),
folosind chestionare care au fost completate anonim. Elevii din familii de emigranți au
tendința de a fi intimidați de colegii lor la un nivel mai ridicat decât elevii greci și par, de
asemenea, să fie victime într-o măsură mai mare. Acest rezultat pare a fi direct legat de
domeniile de auto-percepție de competență școlară, acceptarea socială și stima de sine, în care
elevii greci au o medie mai mare. Ca o concluzie, se pare că stima de sine și capacitate de
adaptare școlară generală, pot contribui ca factori la implicarea în agresiunea bullying.
Un studiu a avut loc între 13-și -19 februarie 2012, cu scopul de a examina reprezentările
elevilor cu privire la violența din interiorul și din afara școlii. Populația țintă a studiului
cuprinde 700 de elevi din învățământul primar și secundar (de 10-17 de ani), în Grecia.
Acesta a fost un studiu original, în care datele au fost colectate prin interviuri telefonice la
domiciliul respondenților, folosind chestionare structurate. Cu toate acestea, deși utilizarea
violenței este respinsă ca o opțiune, doar 57% spun că vor interveni pentru a evita un incident
violent care implică părți terțe. Nu a fost o diferență între băieți și fete cu privire la opțiunile
de răspuns. În ceea ce privește violența fenomenelor/evenimentelor din viața școlară, 7 din 10
elevi au afirmat că observă astfel de fenomene sau evenimente din viața lor școlară; 26% din
studenți au fost cel puțin o dată victime a unui fel de violență în școală; 1 din 10 studenți
recunosc că și-au exercitat un fel de violență în școală.
1.12. Ungaria
Au fost luate mai multe măsuri în Ungaria pentru a asigura siguranța copiilor, sănătatea și
reglementarea climatului de învățare la nivel politic in 1989. Aceste măsuri includ Legea
privind Protecția Copilului, adoptată în noiembrie 1997, Oficiul de Protecție a Copilului
stabilit de ministerul responsabil pentru educație în 1999 cu scopul de a promova drepturile
elevilor, studenților, cercetătorilor, educatorilor, profesorilor, părinților și asociațiilor
acestora, Legea învățământului public (a fost modificată recent pentru a crea cadrul legislativ
necesar). În acest context, proiectul ETUCE "Prevenirea și combaterea violenței în școli.
Preventing and tackling violence in schools", a fost pus în aplicare din 2008. La 31 martie
2008, Comitetul pentru siguranța în școală a fost înființat la inițiativa ministrului responsabil

pentru educație și cultură. Comitetul a fost numit pentru a investiga problema violenței în
școală și recomandările opiniei publice. O lună mai târziu, Comitetul a lansat o mișcare
numită "Mișcarea pentru Siguranța în școală" în scopul de a consolida bunele practici și
dialogul între școli și experții de învățământ la conferințe și prin Internet/e-mailuri. În plus,
Comitetul a recomandat dezvoltarea unei planificări individualizate de programe de
dezvoltare a școlii și de lansare a curriculumului în cadrul Planului de Dezvoltare Ungaria
Noua (NHDP), crearea unui învățământ de stat sigur, asigurarea echității in mod deschis și
receptiv, în care profesorii și elevii sunt instruiți în managementul conflictelor, introducerea
de noi metode de predare care sprijină participarea activă a elevilor în clasă, dezvoltarea de
instrumente și crearea unei atmosfere instituționale prietenoase; limitarea măsurilor de
sancționare și penale.
Recomandările Comitetului și documentele de poziție au influențat Departamentul de

Educație Publică din cadrul Ministerului Educației și Culturii, care a inițiat o serie de măsuri,
reglementări legale și proiecte. Departamentul de Educație din cadrul Ministerului Public a
cerut Institutului maghiar pentru Cercetare și Dezvoltare Educațională oferte pentru "siguranța
școlii: bune practici în prevenirea și combaterea violenței în școală", care includ, de
asemenea, concursuri pentru elevii talentați legate de siguranța școlilor. Mai mult decât atât,
Educație Publică din cadrul Ministerului a recomandat lansarea unui sondaj de opinie
reprezentativ național (bazat pe un sondaj anterior realizat în 2004), educația pentru sănătate,
prevenirea consumului de droguri și activitățile de rezolvare a conflictelor în școli. Nu au fost
găsite studii de evaluare a acestor programe.
La nivel de cercetare, a fost identificat un studiu național cu privire la Ungaria. Cu toate

acestea, Ungaria este, de asemenea, participantă la studii europene, care vor fi descrise într-o
secțiune corespunzătoare de mai jos."Bullying-ul in școala din ciclul primar. Raport de o
cercetare în Hajdϊ-Bihar (Ungaria)"a fost realizat în 2008/2009 si prezintă o parte din
rezultatele unei cercetări efectuate în 24 de școli din Hajdϊ-Bihar în 2008, utilizând un
eșantion 1006 format din elevi de clasa a 5-a și a 7-a (vârsta de 11 ani și 13) care au răspuns
la un chestionar pe tema experiențelor lor legate de bullying și atitudinile față de acesta.
Rezultatele au arătat că un număr mare de elevi sunt implicați în agresiunea bullying, în care
jignirea si ostracizare sunt cele mai comune forme, în timp ce bătaia este mai puțin frecventă.
Exista corelațiile cu vârsta, sexul și performanțele academice. Victimele par a fi afectate de
stres, de climatul social-cultural, au emoții față de școală. Cu toate acestea, există o atitudine
pozitivă pentru studiu decât agresorii sau victimele bullying-ului.

1.13. Irlanda
Actul de educație (Welfare) (2000) - sectuinea 23 (3) prevede că "fiecare școală trebuie să
aibă loc într-o politică anti- bullying, în cadrul unui cod școlar de comportament, care include
măsuri specifice pentru a face față cu un comportament agresiune". În acest sens, Planul de
acțiune pe 2013 Intimidarea are ca scop: a) identificarea acțiunilor prioritare care pot încuraja
școlile să dezvolte politici anti-bullying, mai ales de strategii de combatere a hărțuirii
homofobe; b) să aprofundeze problema de agresiune în afara școlii; c) sa reflecteze asupra
rolului părinților și a comunității mai largi cu privire la problema bullying-ului; d) sa facă o
serie de recomandări pentru examinare în ceea ce privește hărțuirea în mediul școlar și în
afara lui.
Strategia costă 500.000 de euro și este finanțata de către guvernul irlandez. Departamentul de
Educație și ministrul pentru probleme de tineret sunt responsabili de supravegherea planului
de acțiune. Alte agenții/organisme/organizații responsabile pentru punerea în aplicare a
acestuia sunt: Departamentul de Educație și Abilități (în special, cadrelor didactice Sectiunea
Inspectoratul), Organisme de Management și consiliile părintești, Departamentul de probleme
de tineret, Centrul de sensibilizare Safer Internet Irlanda DES și, Autoritatea Națională pentru
persoanele cu handicap, Oficiul Național pentru Prevenirea Suicidului. Planul de acțiune este,
de asemenea, susținut de către personalul științific: Siobhan Aherne, Inspectoratul,
Departamentul de Educație și Abilități (DES); Michael Barron, fac parte din serviciile de
tineret; Mark Caffrey, nivelul al doilea irlandez Uniunii Studenților; Breeda Connaughton,
Unitatea de Politici Central, (CPU), DES.; Barbara Duffy, Departamentul de copii și
probleme de tineret (DCYA); James Gibbs, DCYA; Simon Grehan, Centrul de sensibilizare
Safer Internet Irlanda, Servicii de dezvoltare profesională pentru profesori; Sandra Irwin-
Gowran, gay + rețea Egalitatea Lesbian (GLEN); Fidelma Lyons, CPU, DES; Deirdre
McDonnell, CPU, DES, Catedra; Judith McGuinness, Guvernare School, DES; Teresa
McNeill, Guvernare School, DES; Carol Anne-O "Brien, aparțin Servicii tineret; Brian
Sheehan, GLEN; Neil Ward, Oficiul al ministrului Educației și aptitudinilor.
Planul de acțiune introduce mai multe acțiuni și activități, astfel de proceduri noi la nivel
național, de anti-bullying - pentru școli New National Anti-Bullying Procedures for Schools;
Revizuirea de furnizare a Profesorilor de servicii de asistență; Training coordonat și
dezvoltarea resurselor pentru placi de management și părinții; Inspecția școlară; Evaluarea

tematică a în școli; Autoevaluare școală; un site nou anti-bullying la nivel național; Stand Up
Awareness Week împotriva bullying-ului homofob; Sprijinirea unei campanii mass-media
care s-a concentrat pe hărțuirea cibernetică și vizează în mod specific tinerii; Cercetarea pe
suporturi eficiente pentru copii cu cerințe educaționale speciale; Cercetarea privind prevalența
și impactul de agresiune legat de impactul media asupra sănătății mintale și de
comportamentul suicidal în rândul tinerilor; Măsuri de conștientizare, inclusiv linii directoare,
pentru factorii de decizie și agenții și servicii care lucrează în sectorul de școli cu privire la
toate tipurile și formele de agresiune DES.
Nu au fost publicate rapoarte de evaluare sau rezultate follow-up, din cauza perioadei scurte
de timp. Prin urmare, nu există identificate probleme sau obstacole. Toate evaluările vor fi
efectuate de către Inspectoratul din cadrul Departamentului de Educație. Dezvoltarea cadrului
și a instrumentelor de evaluare este în curs de desfășurare (de exemplu, chestionare pentru
școli, Școala de auto-evaluare (SSE), instrumente de evaluare tematică a agresiunii bullying
într-un eșantion de școli); cel mai posibil, evaluarea să se desfășoare în 2014, după primul an
de implementare a politicii. Mai mult decât atât, deoarece acțiunea este la primele etape ale
implementării, eforturile de diseminare se concentrează pe diseminarea planului de acțiune, în
timp ce etapa de diseminare a rezultatelor nu a început încă. Site-ul web al Departamentului
(http://www.education.ie/en/Press-Events/Conferences/cp_anti_bullying/) și alte mass-media
au fost implicate.
Politică anti-bullying din Irlanda "este rezultatul unui grup de lucru bine organizat și de înaltă
calificare de experți și părți interesate, precum și a unui proces participativ, la care, de
asemenea, publicul larg si-ar putea aduce aportul. Planul de acțiune este sistematic și
cuprinzător deoarece include o varietate de obiective, activități și acțiuni, toate acoperind o
varietate de probleme diferite, dar relative.
La nivel de cercetare, au fost colectate doua studii la nivel național în ceea ce privește Irlanda.
Un studiu în cauză este Ombudsmanul pentru Office copii (OCO, 2012), consultarea cu copiii
și tinerii. Peste 300 de copii și tineri între 10 și 17 ani împărtășit opiniile și ideile cu OCO. A
existat un consens între participanții la consultare OCO cu privire la faptul că agresiunea
bullying este o problemă foarte importantă pentru copii și tineri. Copiii și ideile tinerilor s-au
axat pe două domenii principale de acțiune: planificarea școală, precum și creșterea gradului
de conștientizare și educație. În timpul atelierelor au fost abordate unele probleme specifice,
cum ar fi hărțuirea homofobă și cyber-bullyingul.

Mai mult decât atât, un studiu privind cyber-bullying (O'Neill și Dinh, 2013) a fost realizat pe
baza unui eșantion stratificat aleatoriu de aproximativ 1.000 de copii irlandezi care a folosit
interviuri față-în-față. Rezultatele au arătat ca aproape un sfert (23%) dintre copiii de 9-16 ani
intervievați au experimentat o formă de bullying, online sau offline; agresiunile on-line sau pe
mobil sunt mai puțin frecvente (4%), decât față în față; doar 29% dintre părinții copiii care au
raportat că au fost hărțuiți pe internet au fost conștienți de acest lucru; aproape o treime (28%)
din victime au încercat să-și rezolve problemele singuri.
1.14. Italia
În Italia, directiva ministerială n. 16/2007 privind orientările generale și acțiunile la nivel

național pentru prevenirea și lupta împotriva agresiunii ("LINEE di indirizzo generali ed
AZIONI o livello nazionale per la prevenzione e la Lotta al bullismo") a prezentat campania
națională împotriva agresiunii bullying din 2007 până în prezent. Scopurile sale sunt: a)
înregistrarea violenței și studierea bullying-ului în școală b) dezvoltarea de strategii generale
la nivel național pentru prevenirea și lupta împotriva agresiunii bullying, c) furnizarea de
informații utile pentru prevenirea și lupta împotriva agresiunii bullying, d) coordonarea și
facilitarea intervențiilor destinate la nivel local. Fiecare regiune are propriul observator care
este compus din cadre universitare, membri ai școlii, autorității locale și ai societății civile (de
exemplu, asociații de promovare socială, părinții). Ministerul Educației, Universitățile
supraveghează Campania, și în colaborare cu școlile sunt responsabile pentru punerea în
aplicare a acesteia.
În general, campania include activități și acțiuni, astfel sunt numărul gratuit 800.66.96.96
(disponibil de luni până vineri 10.00 - 13.00 și 14.00 - 19.00) și bullismo@istruzione.it adresa
de e-mail la care se primesc rapoarte cu cazuri de agresiune și cereri de informații și
consiliere; www.smontailbullo.it site-ul web, care oferă instrumente utile și sfaturi pentru a
face față agresiunii și care indică o bibliografie extinsă și filmografia pe această temă;
Observatoarele permanente regionale privind Intimidarea în cadrul consiliilor școlare
regionale; alte proiecte și inițiative naționale și regionale în prevenirea și lupta împotriva
agresiunii (de exemplu, conferința națională "IrRETIti - impigliati rete Nella" european, pe
cyber-bullying, proiectul național "Safer Internet", proiectul european "Tabby - Threat
Assessment of Bullying). Toate activitățile sunt supervizate de către Ministerul Educației,
Universității și comitete de Cercetare și de observare regională, sprijinite în continuare de

către Departamentul Național de educație, Universitate și Cercetare, consiliile școlare
regionale, comunitățile școlare și experți la nivel național.
Unele rapoarte regionale privind hărțuirea au fost publicate de Observatoarele permanente

regionale, pe baza datelor statistice și rapoartelor privind progresele înregistrate de fenomen.
Rezultatele evaluării arată că participanții sunt mulțumiți. Scorurile mari privesc eficacitatea
metodei, competența trainerilor, cunoștințele dobândite; au schimbat atitudinea față de
formatori/profesori și copii/elevi, facilitând receptivitatea față de tehnicile de abordare a
eventualelor episoade de bullying. Mai mult decât atât, au avut loc mai multe eforturi de
diseminare, cum ar fi circulare ministeriale trimise la toate consiliile și școlile regionale
școlare, Ministerul de Interne, autoritățile regionale și locale; site-ul; Afișe, pliante și broșuri;
Realizarea de programe de televiziune specifice și clipuri video cu Rai Educațional (secțiune a
televiziunii publice naționale dedicate la școală și educație).
Campania națională împotriva agresiunii Bullying este prima în politica generală și

sistematică cu privire la prevenirea și combaterea agresiunii și violenței în rândul elevilor din
Italia. În punerea în aplicare a acesteia, acțiunile sunt coordonate la nivel național,
coordonarea proiectelor și inițiativelor regionale sunt evaluate si urmărite prin intermediul
Observatoarelor permanente regionale, în timp ce Ministerul Educației se ocupă cu serviciile
din școli, cooperarea dintre profesori, elevi și familii, adică cu toți cei care sunt implicați în
mod activ in educație. Campania a câștigat o largă publicitate prin intermediul site-ului și prin
implicarea mass-mediei.
La nivel de cercetare, au fost selectate trei studii naționale pentru Italia. Un studiu (Arcigay,
2010) a vizat examinarea pentru prima dată în Italia, a hărțuirii homofobe într-un eșantion de
școli și distribuite in teritoriu. Au fost efectuate două tipuri de cercetări: una calitativă, cu
scopul de a investiga formele hărțuirii homofobe bazându-se pe experiența victimelor și care
a vizat obținerea unei serie de informații; cercetarea cantitativă a avut scopul de a detecta
răspândirea hărțuirii homofobe în școlile italiene, cu ajutorul unui chestionar. Cercetarea
calitativă a subliniat gravitatea și specificitatea episoadele de agresiune homofobă. În marea
majoritate a cazurilor raportate incidentele se încadrează într-o serie continuă de atacuri.
Cercetarea cantitativă arată că majoritatea elevilor sunt expuși la acte de intimidare homofobă
de tip verbal.
Un alt studiu (Ipsos și Salvați Copiii, 2013) privește hărțuirea pe internet. Raportul original
bazat pe rezultatele in urma aplicării a 810 CAWI (Computer Assisted Web Interviewing)

oferă interviuri la pre-adolescenți și adolescenți (12-17 ani), care au fost distribuite în funcție
de diferitele variabile socio-demografice. S-a observat ca pentru segmentul de vârstă între 12
și 17 ani, băieții și fetele sunt deosebit de sensibili la presiunile din exterior, inclusiv la
imaginea fizică prezentată de mass-media și dorința părinților este de a le împinge spre
identitatea de gen mai devreme. În marea majoritate, tinerii exprimă semne ale unei persoane
persecutate și neagă faptul că el sau ea ar putea avea o anumită responsabilitate pentru această
condiție (88%, el sau ea într-adevăr, nu o merită). Rețelele sociale sunt modul preferat de atac
de la cyber-agresori (61%), acestea afectând, de obicei, victima, prin difuzarea de fotografii și
imagini denigratoare (59%) sau prin crearea de grupuri de "contra" (57%).
Al treilea studiu (Universitΰ degli Studi di Sassari, 2012) a vizat examinarea modalităților de
justiție restaurativă, ca un instrument pentru incluziune socială și un model de gestionare a
agresiunii bullying. Cercetarea a constat din două studii grupuri de chestionare și focus grup
semi-structurate: primul (cantitativ) a încercat să analizeze acțiunile de restabilire a justiției și
programe activate în contexte școlare, cu scopul de a compara diferite modele de intervenție
adoptate pentru prevenirea și limitarea agresiunii; cea de a doua (calitativă) a fost realizată
prin intermediul 2 agenții profesionale care a organizat doua focus grupuri și a analizat
reprezentarea agresiunii și gradul de deviere a părților interesate, examinarea, de asemenea, a
punctelor de vedere cu privire la transformarea unui act de agresiune în infracțiune. Membrii
personalului care au participat la cercetare raportează că incidentele de bullying apar mai ales
atunci când, într-un grup de elevi, unul este perceput ca fiind mai slab, iar actele de agresiune
(verbale, fizice sau psihologice) sunt intenționate și repetate iar bancurile, insultele sau
atacurile sunt deosebit de agresive. În plus, în conformitate cu problemele pe care elevii le
exprimă în relație cu profesorii lor, obiectivele intervențiilor au fost în principal promovarea
respectării regulilor, conviețuirii democratice și ascultării active. În cele din urmă, în ceea ce
privește evaluarea cu privire la eficacitatea acțiunilor propuse, personalul didactic implicat în
cercetare a declarat că nu se simte foarte eficient în gestionarea fenomenului cu instrumentele
obișnuite disponibile și considera utilă o îmbunătățire a cooperării nu numai cu componentele
interne la școală, dar, de asemenea, cu alte discipline, cu participarea mai multor agenții. A
subliniat nevoia puternica de a pune în aplicare instruirea pe acest subiect, în special în ceea
ce privește promovarea de măsuri de prevenire și combatere a agresiunii bullying, cu o atenție
deosebită la aprofundarea tehnicilor de recuperare a victimelor. Acesta a subliniat necesitatea
de a extinde această formare nu doar pe segmentul cadrelor didactice, dar și pentru familii-
segment considerat până în prezent marginal printre beneficiarii acțiunilor întreprinse.

1.15. Latvia
La nivel de politici, Cabinetul de Miniștri vizând Regulamentele No.492 din 20 noiembrie

2001 a dispus "Procedurile prin care siguranța studenților este asigurată în instituțiile de
învățământ și la nivelul evenimentelor organizate" si a afirmat responsabilitatea directorului
cu privire la măsurile de siguranță într-o instituție de învățământ. Fiecare instituție de
învățământ în Latvia trebuie să elaboreze o procedură de reguli interne. Inspectoratul oferă
asistență metodologică specialiștilor prin organizarea de întâlniri educaționale și ateliere de
creație în mod regulat pe subiecte, cum ar fi metode de disciplina pozitivă. Ministerul
Protecției Sociale al Republicii Letonia a dezvoltat Modificări ale Codului administrativ, în
ceea ce privește o responsabilitate reglementată de personal și director în cadrul unei instituții
de învățământ în ceea ce privește problemele de securitate a elevilor care sunt acum luate în
considerare în Parlament. O campanie de informare este organizată pentru copii în fiecare an,
pe teme cum ar fi toleranța și relațiile reciproce dintre colegii - copii și adulți.
În 2007, s-a organizat o conferință cu participarea studenților, pedagogilor, părinților,

directorilor de școli și reprezentanți ai autorităților locale și a instituțiilor de stat, pentru a
discuta acțiunile în crearea unor oportunități de cooperare prietenoasă a copiilor in școli. O
publicație metodologica "Medierea în școală" a fost publicată și distribuită de pedagogi și
elevi pentru a ajuta elevii să învețe soluționare pașnică a conflictelor. În 2008, de asemenea, o
campanie de instruire a fost realizată pentru mediatorii din școli, în care 150 de pedagogi au
fost instruiți în punerea în aplicare a medierii în școli și 500 de pedagogi au fost instruiți în
recunoașterea copiilor care au avut de suferit din cauza violenței. Mai multe clipuri video
informative și filme de scurt metraj au fost create cu privire la situațiile de conflict în
instituțiile de învățământ, în 2007 și 2008. Mai mult decât atât, un site web (www.dzimba.lv),
cu scopul de a informa copiii despre problemele de siguranță și de gestionare a conflictelor, a
fost creat de către fundația "Centrs Dardedze ", cu sprijinul financiar din partea statului.
În 2012, Forumul „Parinte- Latvias "a avut loc într-un efort de a implica părinții într-un dialog
constructiv pe probleme cum ar fi violența la egal la egal în sistemul educațional și și-a
propus să identifice soluții posibile. Mai mult decât atât, Educația și sprijinul Latvias "Latvias
Familii" și ONG-ul "Părinții pentru Educație", au organizat Conferința "Soluții eficiente
pentru școală în condiții de siguranță și de respect - “Effective solutions for safe and
respectful school” care vizează furnizarea de cunoștințe și competențe privind violența la

egal la egal și programe anti-bullying, bune practici și metode de prevenire a agresiunii
eficiente; încurajarea cooperării între factorii de decizie, furnizorii de educație pentru copii,
administrația școlii, părinților și elevilor în dezvoltarea și punerea în aplicare la nivelul
întregii școli a luptei împotriva violenței la egal la egal, sensibilizarea opiniei publice cu
privire la fenomenul și încurajarea contribuției publice în dezvoltarea unui mediu sigur și
respectuos pentru copii. Participanții la conferință au inclus membri din Ministerul Educației
și Ministerul Protecției Sociale, cercetători de la Universitatea din Letonia, Inspectoratul
drepturilor copiilor, Ombudsmen of Republic of Latvia, Centrul împotriva violenței
"Dardedze", Crizele centru "Skalbes", Christina Salmivalli, (director al programului anti-
intimidare în Finlanda Kiva), Robertas Povilaitis (unul din liderii programului anti-bullying în
Lituania), Baiba Martinsone (trainer în cadrul proiectului "Lakstigala" - un program de sprijin
la egal la egal și instruire inteligenta emoțională). Membrii consiliilor școlare din Latvia și alți
reprezentanți ai școlii au participat de asemenea la conferință.
Au fost efectuate evaluări în Latvia. În general, Latvia are o rata ridicata de agresiune și de
victimizare la copiii cu vârsta de școală (Currie, 2010). Inspectoratul de Stat pentru Protecția
Drepturilor Omului a detectat, de asemenea, mai multe forme de violență la școală. În 2008,
Inspectoratul a efectuat o cercetare cu privire la relațiile reciproce dintre elevi, pedagogi și
părinți pentru a studia tendințele de violență în instituțiile de învățământ. Rezultatele au
prezentat niveluri ridicate de respingere și batjocură a elevilor de către colegi. Mai mult decât
atât, o analiză a agresiunii în școlile din Letonia pentru anii 2008/2009 a fost făcută de către
avocații parlamentari din Letonia si a arătat că există dispoziții legale pentru protecția
copiilor împotriva agresiunii în Letonia, dar nu sunt eficiente în protejarea copiilor (Rϋsiρa,
2009).
Mai mult decât atât, a fost trimis, un studiu național cu privire la Letonia. De asemenea,
Letonia participă în cercetări europene, care sunt descrise într-o secțiune corespunzătoare de
mai jos. În ceea ce privește "Cyber-bullying: Confruntarea cu utilizări pozitive, negative și
consolidarea noilor tehnologii, în relații cu mediile educaționale de studii”, a fost realizat în
2008/2012, ca parte a programului IS0801 COST, acțiune care avea ca scop împărtășirea
experienței pe cyber-bullying în instituțiile de învățământ, precum și trecerea la un set comun
de linii directoare aplicabile în Europa. Folosind un eșantion pe care s-a aplicat un chestionar
structurat care vizează elevii; studiul a subliniat faptul că elevii cu sprijinul parental mai mare
și cu o relație bună cu părinții lor, sunt mai puțin susceptibili de a fi implicați în agresiuni și
pot avea mai puține simptome de depresie decât în cazul în care sunt victime sau agresați fizic

de către alții. Pe de altă parte, elevii care îi agresează pe alții folosind Internetul sau telefonul
lor mobil sunt mult mai susceptibili de a avea părinți care sunt mai puțin implicați în relația cu
copiii lor și nu se informează cu privire la modul de utilizarea a internetului.
1.16. Lituania
Lituania a adoptat o abordare preventivă împotriva agresiunii. Legile diferite, cum ar fi Legea
(nr I-1234), a Republicii Lituania din 14 martie 1996 privind fundamentele de protecție a
drepturilor copilului (descrie drepturile copiilor și îndatoririle părinților și tutorilor; Inch,
1996, Nr 33 - 807) și legea Republicii Lituania (nr i-1489) privind educația (descrie
îndatoririle părinților și a tutorilor, obligațiile profesorilor, reguli de îngrijire a sănătății; 1991,
Nr 23 - 593) recunoaște drepturile copiilor și formelor de violență împotriva copiilor.
Începând cu anul 2004, Ministerul Educației și Științei al Republicii Lituania a adoptat
documente și programe, a pregătit planul de acțiune vizând prevenirea abandonului școlar,
consumul de droguri, HIV / SIDA, violența școlară și combaterea delincvenței. În anul 2008,
în conformitate cu o decizie ministerială pentru Prevenirea Violenței în școală, în baza
Programului Național de Prevenire a violenței împotriva copiilor și asistență pentru copii
pentru perioada 2008-2010, Ministerul Educației și Științei a implementat trei astfel de
programe: primul program pentru preșcolari, al doilea program pentru școli primare, și
programul anti-bullying, Olweus în școlile secundare (Nacionalinλ smurto prieπ vaikus
prevencijos ir pagalbos vaikams 2008-2010 metτ programa Patvirtinta LR Vyriausybλs
nutarimus Nr 392, 2004-04-24). Mai mult decât atât, a fost stabilit un comitet de coordonare
Naționala de Prevenire a bullying-ului. Mai multe activități au fost realizate, cum ar fi cursuri
de instruire pentru instructori, studii de evaluare, o zi de conferință școlară, întâlniri pentru
toți membrii personalului școlii, reguli pentru fiecare clasă împotriva agresiunii, reuniuni de
clasă de tip Olweus, intervenții individuale pentru agresori și victime, discuții cu părinții. S-a
tradus cartea Prof. Dan Olweus cu titlul "Bullying-ul în școli", în aceste sens. Studiile de
evaluare au prezentat rezultatele pozitive la un nivel ridicat în grupa elevilor și a profesorilor.
Mai recent, programul național de prevenire a abuzului față de copii și de sprijin a copiilor
pentru anii 2011-2015 are drept scop reducerea prevalenței violenței împotriva copiilor și
îmbunătățirea protecției juridice a copiilor din Lituania. Ministerul lituanian al Muncii și
Securității Sociale, instituția Ombudsmanului pentru Drepturile Copilului din Republica
Lituania și Ministerul Educației și Științei sunt responsabile pentru punerea în aplicare a

acestuia. Programul național este inclus în bugetul de stat lituanian. Acțiunile și activitățile
din cadrul programului național includ monitorizarea violenței împotriva copiilor, organizarea
unor sesiuni de educare a publicului cu privire la violența împotriva copiilor și prevenirea, a
profesioniștilor care lucrează cu copiii prin furnizarea de servicii de instruire cu privire la
violență, furnizarea de servicii pentru copiii care sunt victime ale violenței și familiile lor,
precum și extinderea cooperării internaționale. Evaluarea acestui program va fi efectuată, prin
măsurarea eficienței sale prin analiza impactului publicității acestuia și crearea de rețele.
La nivel de cercetare, au fost colectate patru studii cu privire la Lituania. Lituania participă în
continuare în studii europene, care sunt descrise într-o secțiune corespunzătoare de mai jos.
Prima dată fenomenul agresiunii a fost inclus în 2005 - 2007 la nivel național printr-un
program de prevenire a violentei împotriva copiilor. Studiul privind prevenirea
comportamentului distructiv și auto-distructiv în școli (2007-2008) a folosit un chestionar
structurat distribuit elevilor. Alte studii au vizat aplicarea programului Olweus de abordare a
metodelor de prevenție a bullying-ului (Olweus patyθiτ prevencijos programa, 2008/2010),
Cercetări ale bullying-ului la nivel european (2011/2012), precum și comportamentul de
sănătate la copiii de vârstă școlară (HBSC) au completat studiul din 2009-2010. În general,
puține studii privind agresiunea în Lituania sunt disponibile (Povilaitis, 2008). Mai mult decât
atât, nu există dovezi cu privire la eficacitatea programelor de prevenire implementate în
școli, precum și cu privire la cercetarea factorilor determinanți sociali și psihologici ai
comportamentului distructiv și auto-distructiv la copiii de școală.
1.17. Luxemburg
(Următoarele informații cu privire la politica anti-bullying se concentrează asupra politicilor

Comunității franceze)
Legile Luxemburgului, cum ar fi codul penal [(art. 442-2): bullying-ul în afara sferei
profesionale se pedepsește dacă este repetată "obsesiv"] și legea Bill privind criminalitatea
informatică [(n. 6514): ea se ocupă și de mobbing-ul cibernetic și bullying-ul cibernetic] . În
special privind agresiunea, "BEE Fair amuzant, 2012-2013" Campania, inițiată de BEE
inițiativa Secure, are ca scop promovarea comportamentului corect și respectuos de adulți și
tineri (în special în comunicarea electronică), creșterea gradului de conștientizare a agresorilor
și a martorilor, promovarea măsurilor existente în favoarea victimelor-hărțuirii online, și
sensibilizarea opiniei publice cu privire cyber-bullying. Campania este implementată de către

BEE inițiativă SECURE, Guvern (și anume, Ministerul Educației Naționale, Ministerul
Economiei, Ministerul Familiei și Integrării), SMILE (Securitate făcut în Lëtzebuerg), SNJ
(Serviciul Național de la Jeunesse), și telefonul Kanner Jugend, și este în continuare susținută
de Universitatea din Luxemburg, Centrul pentru egalitatea de șanse si tratament (CET),
Ombudsmanului Comitι brad d'Rechter VUM kand. Școlile, profesorii, elevii, părinții și
societatea civilă sunt grupurile-țintă în campania acesteia. Inițiativele Bee Secure sunt
finanțate de guvernul luxemburghez, cu contribuția Uniunii Europene.
Creșterea activități de sensibilizare a victimelor, agresorilor și martorilor cyber-bullying-ului,

părinților și familiei, și a publicului larg; formarea în școli; promovarea BEE linia de asistență
SECURE; promovarea de servicii de consiliere psihologică și de mediere, se numără printre
acțiunile de campanie. Eforturile de diseminare sunt orientate spre școli utilizând site-ul web,
clipuri video, pliante și afișe, concursuri de benzi desenate", sinergia cu Ministerul Economiei
și Ministerul Familiei și Integrării, TV, radio, reviste on-line, și bloguri. Campania "Nu e
amuzant, BEE Fair, 2012-2013" se adresează cyber-bullying-ului într-un context mai larg de
inițiative și măsuri, în timp ce cooperarea cu BEE SECURE are o componentă națională de
securitate a informațiilor și un centru de excelență. Unele rapoarte de evaluare cu privire la
inițiativa activităților din proiectul BEE SECURE au fost publicate și evidențiază principala
problemă a acestei campanii, strategia de sensibilizare, care durează doar până în vara anului
2013.
La nivel de cercetare, au fost colectate două studii la nivel național cu privire la Luxemburg.
Un studiu (Stettgen, 2009) a avut scopul de a descrie situația actuală din Luxemburg în ceea
ce privește frecvența comportamentelor deviante în școlile din Luxemburg, cu referire
specifică la comportamentele violente, în conformitate cu rapoartele deja existente și
cercetările sistematice efectuate până în prezent. Studiile prezentate în articol demonstrează
existența unei cercetări substanțiale cu privire la prevalența comportamentelor de risc și a
comportamentul violent din școlile din Luxemburg și face o analiză finală a formelor de
comportament de risc (de exemplu, abuzul de alcool și de droguri), în Luxemburg. În ceea ce
privește agresiunea, situația este diferită: studiile arată că, în Luxemburg, atacurile verbale se
petrec de zi cu zi pentru majoritatea elevilor; comparativ cu media de studiu HBSC, frecvența
actelor de intimidare comise împotriva altor elevi este ușor mai ridicată în Luxemburg. O altă
analiză a literaturii (Steffgen et al., 2010) are scopul de a oferi o imagine de ansamblu a
cyber-bullying-ului în Luxemburg, în comparație cu celelalte țări Benelux (Belgia, Olanda).

1.18. Malta
Un proiect de politică națională pentru copii, „Mândri de copilăria noastră/ Proud of our
Childhood” a fost lansat de către Ministerul Educației, Muncii și Familiei, în 2011, în Malta.
Documentul a fost rezultatul muncii de consultare cu părțile interesate și publicul larg. Un
comitet de lucru a fost numit de fostul ministru pentru Educație pentru sprijin științific, în
timp ce finanțarea si supravegherea au fost oferite de către Ministerul Educației și familiei.
Comitetul de lucru a fost constituit de către: un președinte dna Doriana Bezzina, și membrii
Dr. Albert Bell, doamna Sina Bugeja, Dr. Lorna Buttigieg, dl James Carabott, doamna
Suzanne Gili, Dr. Anne Marie Mangion, domnul Ian Mifsud, doamna Roslynn Vella, domnul
Julian Xuereb. Proiectul de politică „Children acknowlege” afirmă că bullying-ul și hărțuirea
cibernetică sunt printre alte pericole cu care se confruntă copiii. Scopul acestei politici este de
a reuni diferite dimensiuni care se manifestă în lumea copiilor și de a elabora modalități de
protecție și incluziune si strategii multi-disciplinare pentru a le depăși.
Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copiilor care a intrat în vigoare în Malta în
1990, stabilește o serie de orientări și dispoziții care se ocupă direct cu protecția copiilor.
Protecția copiilor este de asemenea inclusă în mai multe legi în conformitate cu Constituția
din Malta. Efectuarea mai multor cercetări și studii pe această temă pentru asigurarea
eficientei protecției copiilor este esențială în acest sens. Formarea multi-disciplinară și
implementarea unui mecanism de aplicare sunt încurajate, în timp ce investițiile în structurile
de promovare a incluziunii și a diversității sunt dispersate prin diferite instrumente în toate
sectoarele societății.
Consultările publice au urmat proiectul de implicare politică, ca parte a eforturilor de

diseminare. Avantajul de a avea o politică națională pentru copii este faptul că bunăstarea
copiilor este abordată holistic. Studiile arată că agresiunea bullying este multidimensională și
concepțiile care stau la baza acesteia fac ca agresiunea să fie abordată în scopul de a-l depăși.
Politica actuală se adresează tuturor dimensiunilor copilăriei, care includ drepturi și obligații
cu privire la protecția socială, cu accent pe incluziune, participarea activă, petrecere a
timpului liber și creativitate. Politica a fost prezentată pentru consultare publică, a fost
elaborată după o serie de exerciții cu copiii, pentru a se asigura că punctele lor de vedere sunt
comune cu cele abordate. Evaluarea nu indică niciun obstacol până în prezent.
Mai mult decât atât, comportamentul bun din cadrul scolii/Good Behavior at Schools –

National Policy and Action Place agaisnt Bullying (L-Imġiba TAJBA fl-Iskejjel Il-Politika
Nazzjonali u l-Pjan ta'Azzjoni DWAR l-Ibbuljar), politica națională împotriva bullying-ului a
fost lansată în anul 2000 de către Ministerul Educației si familiei. Această politică are ca scop
crearea conștientizării cu privire bullying-ul în rândul tuturor stakeholderi-lor care sunt
educatori și alți profesioniști, personal non academic, elevi și părinți, pentru a stabili o politică
clară și o strategie comună, pentru a ghida profesioniștii să știe când și cum să acționeze
atunci când se confruntă cu o situație de agresiune.
Comitetul Ministerial pentru un comportament bun în școli este responsabil pentru

implementarea sa, în timp ce personalul științific care e responsabil cu partea științifică
include următorii membri: dl David Borg (Ministerul Educației), dl Frans Borg (Asociația
Consiliului School), dl Mark Borg (Psihologie, Universitatea din Malta) , dl Lawrence Muscat
(personal și dezvoltare Socială, Departamentul de Educație), domnul Tony Macelli
(Programul Developemtn Asistență Socială), dna Samona Vella (Orientare și Consiliere,
Departamentul de Educație), dl David Muscat și dl Edmund Pace (Ministerul Educației).
Activitățile și acțiunile incluse în Politica Națională în studiu au fost: (1) să dezvolte un plan
de acțiune, (2) sa stabilească proceduri clare care trebuie respectate atunci când există o
apariție de agresiune, (3) sa producă un Mediu Anti-bullying pentru toate cadrele didactice si
profesioniștii angajați in dezvoltarea personală a elevilor și incluziunea socială, (4) să se
angajeze într-un proiect pilot, (5) să furnizeze informații cu privire la un curs privind
abordarea bullying-ului în școala, (6) să realizeze un studiu analitic în cinci școli din Malta și
Gozo. Ca urmare a politicii naționale, s-a înființat serviciul Anti-bullying/unitatea, oferit
școlilor sub forma de programe de securitate.
Nu a fost găsită nicio evaluare formală, dar un studiu de proiect a fost realizat de EPASI
(Politici educaționale care se adresează inegalitate socială/ Educational Policies that Address
Social Inequality), în anul 2008, respectiv 8 ani de la lansarea politicii. Până în prezent nu a
fost raportat nici un obstacol. Politica a fost difuzată on-line și un kit MultiMedia a fost
produs. Avantajul acestei politici este in crearea unei colaborări și a unui angajament clar între
toate părțile interesate pentru a aborda agresiunea în școli și a încuraja comportamentul
prosocial.

1.19. Olanda
Începând cu aprilie 2011, Țările de Jos au stabilit Ombudsmanului olandez pentru copii
(legislație aprobata de Parlament în iunie 2010). Ombudsmanul pentru Copii funcționează ca
un Ombudsman adjunct al Ombudsmanului Național al Olandei (de asemenea, fondat de
lege). Atât Ombudsmanul Național și Ombudsmanul pentru Copii sunt organisme
independente și imparțiale, menite să raporteze în mod direct și independent Parlamentului
olandez. Rolul Ombudsmanului pentru Copii este de observator și consultanță, cu scop în
furnizarea de consultanță și informare cu privire la aplicarea drepturilor copilului, consilierii
guvernului și Camerei Reprezentanților cu privire la legislația și politica care aplica drepturile
copilului în urma plângerilor; efectuarea de investigații cu privire la conformitatea cu
drepturile copilului, ca urmare a plângerilor sau din proprie inițiativă; monitorizarea modului
în care organismele competente (altele decât Ombudsmanul Național) gestionează plângerile
depuse de copii sau de reprezentanții lor legali. Ombudsmanul este obligat să se ocupe de
plângerile (cu privire la drepturile copilului), cu privire la autoritățile administrative,
organizații și instituții de drept privat de îngrijire pentru tineri, de îngrijire a copilului, de
îngrijire a sănătății și educație. Mai mult decât atât, Ombudsmanul este responsabil de
desfășurarea în fiecare an a cercetării, monitorizării privind drepturile copilului în Țările de
Jos, ("Monitor Drepturile Copilului"/ 'The Child Rights Monitor', în colaborare cu
Universitatea din Leiden și Institutul Olandez pentru Cercetare Socială).
Echipa Ombudsman-ului pentru copii constă, pe lângă Ombudsmanul însuși, de o echipă, un

lucrător, un participant și un ofițer de investigație, un ofițer de comunicații, un purtător de
cuvânt, un consilier și un asistent de management. Supravegherea se realizează de către
instituție independentă, desemnată de către Camera Reprezentanților din Țările de Jos.
Ombudsman-ul pentru copii este susținut financiar de Guvernul Olandei
Informații cu privire la eficacitatea Ombudsmanului sunt disponibile pentru perioada cuprinsă

între aprilie 2011 și 1 septembrie 2011. În această perioadă, Ombudsman-ul a primit plângeri
cu privire la încălcarea drepturilor copilului și probleme structurale, precum și cererile de
ajutor și sfaturi cu privire la probleme de încălcare a unor drepturi ale copilului. În toamna
anului 2011, Avocatul Copilului a inițiat o campanie națională de sensibilizare a copiilor,
tinerilor, părinților și profesioniștilor.
Mai mult decât atât, au fost colectate două studii naționale în ceea ce privește aceasta
problematica bullying în Țările de Jos. Un studiu (Vervoot, 2008) analiza relația dintre

etnicitate, agresiunea de tip bullying și victimizare; a urmărit dacă aceste relații au fost
moderate de compoziția etnică a claselor școlare. Eșantionul de studiu a fost format din 2798
adolescenți cu o vârstă medie de 13-17 ani, din 43 de școli secundare. După recrutarea echipei
de cercetare, s-au vizitat toate clasele din școlile participante în noiembrie și decembrie 2006
și ianuarie 2007, pentru colectarea de date. În timpul vizitelor, tuturor copiilor din clasele
participante s-a cerut să completeze un chestionar care a inclus elemente cu privire la etnie,
bullying și victimizare. Cu privire la victimizare, s-a urmărit componența etnică a claselor din
școală și s-a constat ca minoritățile etnice au fost mai puțin frecvent victime decât colegii
olandezi nativi. Mai mult decât atât, efectele directe ale compoziției etnice a clasei școlii au
fost semnificativ legate de victimizare. Clasele formate din cel puțin 25% din minorități
etnice, au fost caracterizate cu un nivel mai ridicat de victimizare, comparativ cu clase din
școală cu mai puține minorități etnice.
Un alt studiu (Bruhn, 2010) a avut scopul de a extinde înțelegerea actuală a fenomenului de
cyber-bullying prin evaluarea factorilor care s-ar putea dovedi relevanți în ceea ce privește
crearea și implementarea de măsuri de prevenire și de intervenție de succes împotriva
agresiunii bullying. În scopul obținerii de date relevante pentru determinarea factorilor
importanți pentru intervenții, a fost elaborat un chestionar on-line. Acesta a fost aplicat pentru
clasele a noua, din două școli olandeze și două germane, cu un nivel de educație asemănător,
în aprilie și mai 2010. Analiza statistică a arătat că 12% dintre copiii de școală au raportat că
au fost victimele calomnierii online cel puțin o dată în ultimele două luni și 6% au devenit
victime cel puțin o dată în aceeași perioadă; doar aproximativ 3% au devenit victime și 8% au
fost cyber-agresori. În timp ce doar 16% dintre copiii de școală au indicat faptul că știu dacă
școala lor a adoptat măsuri împotriva hărțuirii cibernetice, (n = 62), o notă mai pozitivă este
faptul că marea majoritatea victimelor a declarat că au vorbit despre experiențele lor (82%) și
că, cu o singură excepție, toate acestea s-au simțit înțelese.
1.20. Polonia
Programele naționale privind comportamentele distructive și autodistructive printre elevi și

adolescenți se desfășoară în Polonia, ca urmare a reglementărilor de drept. Programele
naționale oferă un cadru de acțiuni și dau un cadru pentru ceea ce ar trebui să fie pus în
aplicare prin programele locale. Aceste programe sunt, de exemplu: Programul Național de
Sănătate 2007-2015 (Narodowy porgram Zdrowia 2007-2015), Programul National de

Sănătate Mintala (Programul Narodowy Ochrony Zdrowia Psychicznego), Planul Național de
Acțiune Proiectat pentru copii-Polonia pentru copii 2004-2012 (Planul Narodowy Dzia ³ aπ na
Rzecz Dzieci 2004-2012 Polska dla Dzieci), programul național de combatere a violenței în
familie 2006 - 2016 (Krajowy programul przeciwdzia ³ ania przemocy w rodzinie 2006-
2016). Ministerul Educației Naționale (Departamentul General Educație, Departamentul de
Strategie), Ministerul Muncii si Protecției Sociale (Departamentul de femei, Familiei și
contracarare a discriminării, Departamentul de servicii de familie, Direcția de Asistență
Socială și Integrare) și Ministerul Sănătății (Sănătate Publică Departamentul și Departamentul
de Politici de Sănătate) sunt agențiile responsabile pentru punerea în aplicare a politicii
antiviolență.
Planul de dezvoltare pentru reducerea violenței din anii 2010-2014 are ca obiectiv
identificarea tipurilor de violența în școală, monitorizarea bullying-ului și planificarea și
punerea în aplicare a acțiunilor și activităților de prevenire a violenței si bullying-ului în
școală. Mai mult decât atât, programul național de combatere a violenței în familie 2006 -
2016 include activități destinate copiilor, tineretului și educației adulților în spiritul valorilor
de familie și promovare a metodelor de educație fără violență. În programe de prevenire
școlare, recomandate de către instituțiile care cooperează cu Ministerul Educației, de obicei,
sunt ofertele cursuri de formare pentru personalul care pune în aplicare programul. Mai mult
decât atât, psihologii sau educatorii, de asemenea, implementează programe de prevenire,
create de ei, cu nicio formare. Centrul de asistență psihologică și educațională metodologică,
stabilit de Ministerul Educației Naționale, este principala instituție a cărei misiune este de a
îmbunătăți competențele profesorilor și a sprijini politici educaționale de stat, prin furnizarea
de cursuri de formare pentru psihologi, pedagogi, profesori, logopezi și tutori, și publicarea
activității. În general, există în continuare cooperarea limitată dintre agențiile de stat
(Ministerul Educației, Ministerul Sănătății), universități, institute de cercetare și ONG-uri.
La nivel de cercetare, au fost colectate trei studii la nivel național în ceea ce privește Polonia,
care au fost realizate ca parte a programelor naționale și internaționale, din periada 2007 -
2010. Toate cele trei studii au utilizat chestionare structurate. Primul studiu ("Prevenirea
comportamentului distructiv și auto-distructiv în școli"), realizat în 2007/2009, a avut scopul
de a evalua modul în care țările participante abordează comportamentul distructiv și auto-
distructiv din perspectiva politicilor existente, programelor și acțiunilor, folosind elevii ca
grupuri țintă. Al doilea studiu efectuat în 2008/2009, ca parte a Programului Social Regionale
reviste (SPO ³ program de eczny dziennikow regionalnych) și Fundația Orange (Fundacja

portocaliu) "Școala fără violență" (szkoła przemocy Bez), a folosit un eșantion de 4500 de
școli. Scopul principal al acestui studiu a fost de a contracara violența școlară, în principal,
prin realizarea scopului problemei. Studiul final a fost realizat în 2009/2010 și vizează tinerii,
părinții, cadrele didactice și personalul școlii. Polonia este, de asemenea, țară participantă în
studii europene, care vor fi descrise într-o secțiune corespunzătoare, mai jos.
În general, rezultatele cercetării pentru Polonia arată că agresiunea bullying se produce, în

medie, de 10%. Raportul de băieți (17,2%) este mult mai mare decât la fete (3,7%), în timp ce
există, de asemenea, o diferență între oraș și sat. Natura și sursele de violență sunt aparte în
diferite școli. Cea mai mare prevalență a mai multor tipuri de violență fizică și psihică față de
studenți și profesori se observă în școlile secundare. Agresiune fizică este mai frecventă în
școlile primare și secundare. Potrivit cercetării, Polonia este pregătită foarte bine pentru
contracararea comportamentelor distructive și autodistructive ale copiilor și adolescenților atât
la nivelul legislației și a programelor naționale – cât și la elaborarea de soluții generale, care
conturează modalitățile de promovare a sănătății mintale și de a prevenirea efectelor bullying-
ului în degradarea sănătății. În ciuda punerii în aplicare a numeroase programe, există încă
puține inițiative privind realizarea de programe de prevenire la nivel național, care ar putea fi
propuse în mod egal pentru toți elevii din țară. Nu există încă nici o coordonare a activităților
desfășurate în țară. Din acest motiv, multe acțiuni sunt luate și puse în aplicare dar fără
standardizare, evaluare și, prin urmare, eficacitatea unor astfel de activități nu este măsurată și
nu este cunoscută.
1.21. Portugalia
Guvernul portughez a lansat campania "Nu-mi place Bullying-ul Homofob/ Dislike Bullying
Homofobico" (2013), si are ca scop sensibilizarea cu privire la problemele de bullying
homofob. Campania se bazează în mod legal pe legea Constitucionala nΊ 1/2004 și decretul de
lege n.126-A/2011, și este susținută financiar de către Ministerul Afacerilor Interne,
Ministerul de Educație, precum și Comisia Europeană. Comisia pentru cetățenie și egalitatea
de gen este responsabilă pentru punerea în aplicare a acesteia, Comitetul portughez pentru
cetățenie și egalitatea de gen supraveghează punerea în aplicare. Campania se bazează pe un
video și un site web care contribuie, de asemenea, la diseminarea informațiilor. Această
politică vede fenomenul de bullying ca parte a unei dezbateri mai largi cu privire la drepturile
civile și de egalitate. Niciun raport de evaluare nu a fost publicat încă.

Un studiu pe tema bullying-ului în școlile portugheze a fost realizat în anul 2004, examinând
incidența fenomenului și tipul de agresiune în școlile portugheze. Studiul a fost finanțat de
către Universitatea din Braga și Universitatea din Porto, Portugalia. Folosind o versiune
modificată a chestionarului Olweus, pentru agresiunile din mediul școlar, s-a folosit un
eșantion de 4092 de elevi, în special cu vârstele între 10-12 ani, în zece școli, șase din nord
(Braga) și patru în partea de sud a Portugaliei (Lisabona). Privind agresiunile, un risc crescut
a fost găsit pe segmentul de sex masculin aparținând unei clase sociale joase. După analiza
datelor, factorii care rămân în mod semnificativ asociați cu agresiunile bullying au fost
dimensiunile de gen, clasa, școala, clasa socială. Rezultatele sunt comparate cu rezultatele
altor studii din Norvegia, Marea Britanie, Italia și Irlanda.
1.22. România
Pe baza deciziei ministeriale nr 23148/17.10.2012 și în conformitate cu LEGEA 29/2010,

OMECT 1409/29.06.2007, HG 49/2011, HG 1040/2010, Ministerul român al Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului (MECTS) a lansat strategia națională anti-violență,
considerând PLANUL Privind Reducerea Fenomenului violentei școlare (2012-2013) pus în
aplicare prin derularea Proiectului Național: Tinerii împotriva violenței (2011-2013). Strategia
are ca scop monitorizarea violenței în școală și punerea în aplicare a acțiunilor de prevenire a
violenței în școală. Strategia este implementată de: Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului (MECTS), DGPMB-Direcția Generala de Politie a Municipiului
București, SAPC-Serviciul de analiza si prevenire a criminalității, SPOP-Serviciul Poliției de
ordine publică, DGASPC-Direcția generală de Asistență Socială și PROTECȚIA Copilului,
ANA-Agenția Națională Antidrog, CMAP-Cabinetul municipal de Asistență
psihopedagogică, de CPCV-Comisia de prevenire si combatere a violenței; coordonarea este
prin Inspectoratului Școlar General, vizează creșterea gradului de conștientizare asupra
impactului bullying-ului. Nu exista nicio evaluare asupra eficienței acestor programe până în
prezent.
In plus, practicile anti-bullying sunt implementate la nivel național. Evaluarea acestora este
coordonată de Ministerul Educației și Cercetării, Inspectoratul Școlar și folosește rapoarte,
chestionare, interviuri și focus grupuri aplicate pe elevi, profesori sau alți actori ai educației,
ca parte a strategiei naționale anti-violență. Rezultatele arată ca strategia anti-bullying si
practicile sunt considerate utile de către participanți întrucât ele ajuta la elaborarea de tehnici

de abordare a fenomenului. Ca urmare, s-a observat o reducere a numărului actelor de
bullying în școli. Au fost colectate două studii naționale cu privire la bullying-ul în România.
Ambele studii au utilizat un eșantion căruia i s-a aplicat un chestionar structurat. Primul
studiu (“The Bullying Phenomenon – To Know It and To Face It; From Observer to
Rescuer”) a fost realizat în 2008/2010, ca parte a unui program de parteneriat de învățare
finanțat prin programul Grundtvig. Elevii din școlile secundare au participat la sondaj cu
scopul de a studia profilul agresorului, caracteristicile, profilurile psihologice ale principalilor
actori implicați (victime, agresori și observatori), fenomenologia problemei (zona
conceptuală, intensitate, măsură, forme de expresie), gradul de conștientizare a necesității de a
face faâă fenomenului, și unele dintre cele mai cunoscute strategii de intervenție socială,
precum și sugestiile cadrelor didactice cu privire la instrumentele utilizate pentru a face față
agresiunii. Al doilea sondaj privind experiențele elevilor privind fenomenul bullying,
("Students‟ Experiences with Traditional Bullying and Cyberbullying"), a avut loc în
2011/2012, în care 92 de studenți de la Universitatea din București, au fost rugați să participe
la un sondaj pe bază de chestionar. Această cercetare a avut scopul de a studia relațiile dintre
informațiile socio-demografice și bullying-ul cibernetic, atributele pozitive și negative
(simptome emoționale, probleme de comportament, hiperactivitate/neatenție, probleme de
relație, de la egal la egal și comportament pro-social) de personalitate. România participă la
mai multe studii europene, care vor fi descrise într-o secțiune corespunzătoare de mai jos.
În România, studiul privind violența școlară este abia la început. Rezultatele acestor două
anchete naționale descrise mai sus, au relevat un procent mare de elevi care au fost hărțuiți
sau supuși fenomenului cyber-bullying: 39% elevi primesc mesaje, texte sau e-mailuri
agresive aproape în fiecare săptămână; aproximativ 31,5% au fost hărțuiți față-în-față;
aproximativ 8% au raportat că au fost hărțuiți on-line, pe internet, 18,5% au fost hărțuiți în
câteva ocazii; 10,9% au agresat pe cineva față-în-față; circa 2,2% au recunoscut că au fost
agresivi pe internet; 32,6% cunosc pe cineva agresat; 18,5% cunosc pe cineva care a fost
supus fenomenului cyber-bullying; 6,5% au fost atât cyber- cât și agreați față-în-față. Această
situație apare mai ales la băieți, în sălile de clasă, pe coridoare sau în drum spre școală. Cele
mai multe dintre cadrele didactice (34%) si-au dat seama că acțiunile de bullying se întâmplă
la școală, dar nu frecvent, în timp ce 17% dintre ei consideră că se întâmplă prea des.
Bullying-ul are loc, de asemenea, și în rândul personalului școlii. Unii profesori se simt
hărțuiți în școală de către personal (67% dintre ei au fost hărțuiți de femei).

Cele mai multe dintre cadrele didactice vorbesc despre asta sau ignora subiectul. Elevii
vorbesc despre violența cu părinți, atunci când sunt acasă. După dezvăluirea problemei
corelate cu agresiunile, cele mai multe dintre ele au fost rezolvate. Asociații semnificative și
pozitive au fost găsite cu privire la simptomele emoționale asociate cu cyber-bullying, precum
și o asociere semnificativă între agresiunea față-în-față și anxietate. În mod similar, nu a
existat o asociere semnificativă între cele două tipuri de agresiune (tradițională și cyber-
bullying) și anxietate.
1.23. Slovacia
În aprilie 2006, Ministerul Educației al Republicii Slovace a adoptat un Ghid metodologic de

prevenire 7/2006 și Rezolvare a bullying-ului în școli și unități școlare. Ghidul include
definiția fenomenului de agresiune, o descriere a principiilor și recomandărilor pentru
prevenirea agresiunii școală, o schiță de metode privind gestionarea cazurilor de intimidare,
definirea de măsuri concrete care trebuie luate în legătură cu victima, și descrierea tipului de
cooperare promovat de școală . Un site a fost creat ca parte a eforturilor de diseminare către
publicul larg.
A fost colectat un studiu asupra violenței școlare cu privire la Slovacia. Slovacia este, de
asemenea, o țară participantă în sondajele europene, care vor fi descrise într-o secțiune
corespunzătoare de mai jos. "Bullying-ul asupra elevilor din învățământul primar și secundar/
Students‟ bullying in primary and secondary education" - studiul a fost publicat in 2005,
folosind chestionar pentru elevi și un interviu cu profesorii. Studiul a urmărit să studieze
tipuri de agresiunii și comportamentul agresiv al elevilor de la școlile primare și secundare de
toate tipurile, precum și familiarizarea publicului cu statul - prevalența agresiunii și
modalități de protecție. O constatare interesantă este că o proporție semnificativă de tineri au
răspuns că agresiunea în școli nu poate fi oprită, deoarece această problemă a existat
dintotdeauna și va exista, așa că trebuie să fie evitată. Cinci opinii dominante cu privire la
soluționarea problemei au fost identificate de către elevi, și anume: raportarea incidentului
pentru a stabili dacă consilierii educaționali, psihologi, profesori sau părinți vor fi implicați in
rezolvare; discuții sau prelegeri pe această temă de către profesori sau psihologi; a fost
crescută responsabilitatea profesori în protecția elevilor in zonele școlare; s-a vizat o
schimbare a convingerilor profesorilor cu privire la elevi și a fost creată o motivație mai mare
pentru înțelegerea problemelor și a comportamentului agresiv; s-au stabilit sancțiuni mai mari

pentru agresorii fizici; s-a pus accent pe prevenirea și pe importanța educației, de către părinți
sau in școli, pentru elevi.
1.24. Slovenia
Începând cu anul 2007, Institutul Național de Educație al Republicii Slovenia, Ministerul

Educației, Științei și Sportului din Republica Slovenia a adoptat un regulament privind
drepturile și îndatoririle elevilor din ciclul primar, cu scopul de a formula un plan pedagogic
pentru fiecare scoală primară la nivel național. Planul este susținută de Mojca Pušnik, Senior
Consultant, Institutul Național de Educație al Republicii Slovenia. Nu a fost găsit nicio
cercetare cu privire la bullying in Slovenia. Cu toate acestea, cititorul trebuie să aibă în vedere
faptul că ar putea exista limitări lingvistice care au putut împiedica partenerii in găsirea
oricărui studiu relevant privitor la agresiune in Slovenia.
1.25. Spania
(Următoarele informații la nivel de politică se concentrează pe politicile regiunea Murcia)
La nivel de politică, Observatorul pentru Școala din Regiunii Murcia a fost înființat în 2006
de către Comunitatea Autonomă din Regiunea Murcia (Orden de 19 de octubre de 2006, por
la que se Crea el Observatorio para la Convivencia Escolar en la Comunidad Autζnoma de la
Regiζn de Murcia). Observatorul este, de asemenea, bazat pe Resolución din 4 aprilie 2006;
Decretul n.Ί 276/2007, din 3 august, prin care se formulează reglementările Observatorului;
Rezoluția din 28 septembrie 2009, Observatorul pentru Școala din Regiunea Murcia
colaborează cu Observatorul școlar de stat.
Observatorul are ca obiectiv dezvoltarea unui sistem pentru colectarea și analizarea

informațiilor cu privire la coexistența în școli și viața școlară, sugerând planuri de
îmbunătățire a comportamentului în școli și dezvoltarea abilităților sociale pentru
îmbunătățirea coexistenței, furnizarea de training privind prevenirea, rezolvarea conflictelor și
dezvoltarea abilităților sociale pentru profesori, conducere comunității educaționale cu privire
la viața școlară, diseminarea datelor și cercetarea celor mai bune practici, cu privire la
planurile de acțiune puse în aplicare. Αngel Regino Calvo Rodriguez este coordonatorul
tehnic al Observatorului. Activitatea Observatorul este în continuare susținută de un Comitet
de supraveghere care este format din Coordonatorul pentru Școala de coexistență, directorul

de promovare, planificare și Inovare educațională, directorul general al Departamentului,
directorul de resurse umane, delegatul pentru tineret, delegatul pentru femei, delegatul pentru
Sănătate, și organismul de coordonare competent pentru Politici Sociale. Observatorul
funcționează sub sprijinul financiar al Comunității Autonome din Regiunea Murcia.
Caracterul al Observatorului este în principal consultativ, așa cum Sarcinile sale principale
sunt de a prezenta rapoarte și de a face propuneri către administrația educațională, pe baza
studiilor și cercetărilor efectuate, cu scopul de a promova coexistența în școli. Mai mult decât
atât, se organizează întâlniri între specialiști și experți pentru a face schimb de cunoștințe și de
experiență. Pe lângă asta, studiile Observatorului își propun măsuri de prevenire a violenței în
afara școlilor. Se pregătesc rapoarte anuale privind starea de coexistență în școli, în colaborare
cu unități ale Ministerului Educației. Observatorul promovează campanii naționale și
regionale, în scopul de a crește gradul de conștientizare a elevilor cu privire la agresiune și
alte abuzuri care perturba coexistență la școală.
Nu toate Comunitățile din Spania au un astfel de Observator. Astfel, politica din Murcia este
inovatoare în comparație cu altele legislații regionale. Cu toate acestea, există o lipsă de
coordonare între multe observatoare regionale din Spania iar practicile anti-bullying sunt
implementate în Spania. Rezultatele evaluării arată că practicile anti-bullying sunt eficiente.
La nivel de cercetare, au fost colectate două studii naționale privind agresiunea bullying in
Spania. Mai mult decât atât, Spania este o țară participantă în sondajele europene care sunt
descrise într-o secțiune corespunzătoare de mai jos. Un studiu (Del Barco, 2011), care vizează
realizarea unei cercetări asupra agresiunii în școală, arată situația reală în centrele comunitare
din Extremadura. Numărul de participanți a fost de 1708 elevi din învățământul secundar din
Extremadura, din 22 de școli, 17 de stat și 5 din privat. Toate formele de abuz au loc în toate
școlile secundare studiate în Comunitate de Extremadura. Cu toate acestea, există o relație
inversă între gravitatea abuzului și frecvența acesteia. Băieții sunt mai frecvent implicați în
agresiuni, atât în calitate de autori și victime, cu excepția calomniei care este mai asociată cu
fetele. Există o tendință generală pentru victimele care sunt elevi din clasele primare, iar
autorii sunt, în principal elevi de clasa a patra. În cele din urmă, școlile private sunt mai
implicate în agresiuni la nivelul școlii, în speță de excluziune socială și agresiune verbală.
Rezultatele cercetării obținute în anul 2009/2010 sunt în concordanță cu cercetările realizate
de către Ombudsman (1999-2006). Unele dintre rezultate arată ca o mare majoritate de elevi a
spus că nu a suferit niciun tip de abuz de către colegii lor, confirmând studiile anterioare. In

general, rata de maltratare în al treilea ciclu primar este de 21% și a scăzut la 14,6% în ciclul
secundar. Vârsta și nivelul la care elevul este înscris este legată de rata de abuz, deoarece cele
mai mari procente de agresiune bullying sunt observate în primele clase ale ciclului de probă,
o treime din învățământul primar, și, în general, sunt în scădere cu creșterea nivelului calității.
Abuzul verbal este genul de comportament care afectează cel mai mult cele două niveluri de
învățământ testate, în timp ce celelalte tipuri de abuz au procentaje semnificativ mai mici atât
în ciclul primar și secundar al învățământului obligatoriu. Incidența globală la cyber-bullying,
la ciclul de studii primare este de 11,3% și 10,3% în secundar, în timp ce incidența de acest
tip de abuz vine la 2,6% în învățământul primar și la 1, 8% la ESO. Procentul de victime este
mai mare în rândul elevilor imigranți. În toate școlile, atunci când există un conflict între
studenți, profesori vorbesc cu persoanele implicate, în clasă la fel de mult ca și în familie.
Mai mult decât atât, un alt studiu (Istituto Vasco De Evaluación E Investigación Educativa,
2012) are scopul de a studia agresiunea bullying în școlile primare și medii din Spania.
Studiul a implicat 84 de școli primare și 80 de școli medii (ESO) și echipele de management
relevante centrelor publice și private. 3.150 de elevi din ciclul primar s-au implicat precum și
3132 de la gimnaziu. Studiul s-a bazat pe două chestionare: unul destinat elevilor și celălalt
echipelor de management ale școlilor din eșantion.
1.26. Suedia
Suedia a fost caracterizată ca fiind o țară cu tradiție în cercetarea anti-bullying, cu cercetări și

intervenții în crearea unui mediu sigur în școli (Svensson, 2001, 2003). Această tradiție
caracterizează nu numai Suedia, ci Scandinavia în general. Suedia nu acceptă nicio toleranță a
agresiuniibullying în școală. Începând cu anul 1994, legea (modificată în 1997) a declarat că
fiecare școală are nevoie să dezvolte un plan concret de combatere a agresiunii bullying și să
ia măsuri pentru comportamentul ofensator. Directorii de școli și profesorii sunt responsabili
pentru punerea în aplicare și supravegherea măsurilor anti-bullying în fiecare școală. Pentru
securitatea elevilor și copiilor au fost elaborate dispoziții privind interzicerea discriminării,
hărțuirii și tratamentului degradant care sunt cuprinse în primul rând, în capitolul 6 din Legea
învățământului (SFS 2010:800) și în Legea privind discriminarea (SFS 2008:567).
Svensson (2001) observă că cele mai multe programe de intervenție în școli suedeze au ca
drept scop prevenirea agresiunii bullying. Abordarea democratică este fundamentală în școlile
suedeze. În acest scop, unitățile de învățământ organizează în mod constant inițiative de

sensibilizare, în timp ce se angajează în cooperare activă cu autoritățile locale, în special cu
poliția. De exemplu, Friends, cea mai mare organizație din Suedia, lucrează la prevenirea
agresiunii bullying și aplică programe de anti-bullying în școală, în timp ce site-ul Friends se
oferă informații pentru elevi, părinți și personalul școlii (http://www.friends.se). Astfel de
acțiuni pot să promoveze soluții de parteneriat și de sprijin victimelor, cu scopul de a crea un
mediu sigur în școli. Agenția Națională pentru Educație organizează conferințe, sponsorizări
de proiecte de cercetare și produce publicații privind prevenirea agresiunii bullying. O astfel
de publicație este raportul "O prezentare tematică de Valori de bază - Democrație în educația
suedeză/ A Thematic Presentation of Basic Values - Democracy in Swedish Education".
Sunt folosite diferite metode pentru a preveni și combate violența și bullying-ul în școli, cum
ar fi modelul Φsterholm, metoda Farsta (Mobbing carte i Skolan (Bullying-ul la școală)),
precum și programul DARE. Cu toate acestea, probabil, una dintre cele mai renumite
inițiative la nivel național și internațional și, cea mai extinsă a măsurilor (Svensson, 2001),
privind prevenirea violenței școlare și agresiunea bullying, este metoda Olweus de Prof. Dan
Olweus. Acest program, care este frecvent utilizat în școli suedeze și Norwich, își propune să
dezvolte o mai bună înțelegere a bullying-ului, pentru a proteja și sprijini victimele, pentru a
promova implicarea activă a profesorilor și părinților în proiect, și de a promova acțiuni
concrete împotriva hărțuirii (Olweus, 1991, 1993, 1999; în Svensson, 2001, 2003). Astfel de
programe și metode sunt puse în aplicare sub supravegherea și finanțarea de la Ministerul
Educației și Cercetării, Agenția Națională pentru Educație. Eforturile de diseminare sunt
observate pe scară largă. Agenția Națională pentru Educație promovează și produce publicații
privind fenomenul, cum ar fi "Nu mă abuza" și "Perspective asupra agresiunii bullying/ Don't
abuse me‟, „Perspectives on bullying". Evaluări ale acestor programe au fost efectuate,
arătând rezultate pozitive în crearea unui mediu școlar pozitiv și prevenirea agresiunii, chiar
dacă angajarea mai multor elevi în cadrul programelor este uneori dificilă.
Cercetarea agresiunii și violenței în școală în Suedia a fost efectuată în anul 1995 la nivel
național. Un program de prevenire și reducere a agresiunii bullying și totodată cel mai bine
evaluat, este programul Olweus de Prevenire a bullying-ului (OBPP), care arătă că o mare
reducere a incidentelor de agresiune bullying și a comportamentelor anti-sociale ale elevilor,
precum și îmbunătățirea climatului la sala de clasă. O analiza sistematică și o meta-analiza a
evaluărilor existente ale programelor anti-bullying s-au efectuat, de asemenea, și s-a prezentat
o creștere a numărului de rapoarte privind programele anti-bullying de-a lungul timpului.

Suedia este o țară participantă în numeroase studii europene, care sunt descrise într-o secțiune
corespunzătoare mai jos.
1.27. Marea Britanie
Politicile și strategiile din Marea Britanie pe tema anti-bullying sunt bine create și conțin
reglementări de siguranță și măsuri de bună conduită pentru toți membrii comunității școlare.
Toate școlile sunt obligate prin lege să aibă o politică de comportament, definită de fiecare
școală, care să includă măsuri de prevenire a agresiunii bullying în școală. Sistemul de
învățământ englez este reglementat de obligații legale cu privire la comportamentul în școală,
stabilesc responsabilități clare pentru a răspunde la agresiuni, pentru a preveni și combate
fenomenul bullying. Astfel de reglementări pot fi găsite în secțiunea 88 și secțiunea 89 din
Legea Educației 2006, prevăd faptul că organele de conducere trebuie să se asigure că
politicile promovează un comportament bun și disciplinat din partea elevilor, care să fie
urmărit la școală; ele afirmă faptul că fiecare școală trebuie să aibă măsuri pentru a încuraja
un comportament bun, de a preveni toate formele de agresiune în rândul elevilor și de a oferi
cadrelor didactice capacitatea de a disciplina elevii. Legea privind egalitatea 2010, care
include o prevedere cheie pe un nou sector public „Equality Duty”, înlocuiește cele trei
criterii anterioare de egalitate cu privire la rasă, handicap și sex, se referă la vârstă, la
schimbarea de sex, sarcină și maternitate, rasă, religie sau convingeri, sex și orientare sexuală
(Școlile sunt obligate să respecte noul cod Egalitate în vigoare). Prevederile legii privind
incidentele considerate agresiuni, ar trebui să fie abordate ca o preocupare pentru protecția
copilului, chiar și atunci când există "motive rezonabile de a suspecta că un copil suferă sau
când este posibil să sufere prejudicii semnificative". Protecția împotriva hărțuirii Act 1997,
Communications Act 1988, Communications Act 2003, Actul de Ordine Publică 1986 susțin
faptul că, deși agresiunea bullying în sine nu este o infracțiune penală specifică în Marea
Britanie, unele tipuri de hărțuire sau comportament amenințător - ar putea fi o infracțiune.
Legea Educației 2011 oferă cadrelor didactice autoritatea de a căuta și, dacă este necesar,
șterge imagini nepotrivite (sau fișiere) de pe dispozitivele electronice, inclusiv telefoane
mobile, în scopul de a aborda fenomenul cyber-bullying; Secțiunea 175 din Legea Educației
2002, permite unei autorități locale din Educație să ia măsurile necesare pentru a se asigura că
funcțiile lor sunt efectuate cu scopul de a proteja și promova bunăstarea copiilor.

Departamentul de Educație oferă linii directoare și sfaturi managerilor, profesorilor și
personalului didactic, pentru a crea propriile lor practici de gestionare a comportamentului
elevilor, în școala lor. Directorii trebuie să facă publice politica de comportament școlar, în
scris, privind atât personalul, părinții cât și elevii, cel puțin o dată pe an. Abordarea
Guvernului față de agresiunea bullying, față de obligațiile legale și de autoritatea școlii trebuie
să abordeze bullying-ul, principiile care stau la baza celor mai eficiente strategii anti- bullying
în școli, prezentând măsurile luate pentru prevenirea și combaterea agresiunii. Scopul este de
a ajuta școlile în a preveni și răspunde la agresiune, ca parte a politicii lor legate de
comportament în general.
Departamentul de Educație sugerează că cel mai bun lucru pe care școlile îl pot face în acest
sens este de a crea un mediu sigur, care previne agresiunea bullying, având în vedere că nu
există o soluție unică care să se potrivească cu toate școlile. Potrivit Departamentului
educațional de consultanță pentru prevenirea și combaterea bullying-ului (2012), personalul ar
trebui să colecteze în mod proactiv informații despre problemele dintre elevii, situațiile care ar
putea provoca un conflict, pentru a dezvolta strategii de prevenire a agresiunii. Prin urmare,
școlile au responsabilitate crucială în prevenirea și combaterea violenței. Potrivit
Departamentului de Educație, școlile de succes implică părinții și elevii să evalueze în mod
regulat și să actualizeze abordarea lor, să țină seama de evoluțiile din domeniul tehnologiei,
de punere în aplicare a sancțiunilor disciplinare, să discute deschis despre diferențele dintre
oameni, care ar putea motiva hărțuirea bullying (cum ar fi religia, etnia, dizabilitatea, genul
sau sexualitatea, diferitele situații de familie), să folosească ajutorul unor organizații
umanitare sau resursele specifice pentru a oferi ajutor copiilor cu probleme speciale,
asigurând formarea eficientă a personalului, colaborarea cu comunitatea mai largă (cum ar fi
serviciile de protecție a copiilor, poliție), pentru a face mai ușoară raportarea agresiunii
bullying de către elevi și pentru a crea un mediu inclusiv, sărbătorind succesul.
Departamentul de Educație oferă resurse on-line și materiale practice pentru profesori și școli
pentru a dezvolta strategii eficiente. Mai mult decât atât, programele naționale de promovare a
sănătății și a comportamentului prosocial își propun să ofere o abordare a întregii școli, pentru
promovarea competențelor sociale, emoționale și comportamentale. Astfel de programe sunt:
Programul Național de sănătate în școli/ National Healthy Schools Programme (NHSP),
început în anul 1999, Personal, social, health and economic (PSHE) education (în UK din
2000); în Wales, Personal and Social Education (PSE); în Irlanda, Social, Personal and Health

education (SPHE) și PSHEE (Personal, Social, Health and Economic Education)), precum și
programul Social and Emotional Aspect of Learning (SEAL).
Personalul școlii, profesorii și managerii școlilor, colegiilor, inclusiv academiilor, fie

furnizorii alternativi și comunitatea sunt toate grupurile țintă ale abordării programelor
guvernului pentru prevenirea agresiunii bullying. Școlile, profesorii, personalul și organismele
de conducere sunt responsabile pentru punerea în aplicare. Consilierul expert al Guvernului
asupra comportamentului, Charlie Taylor a produs o listă de verificare, (2011) cu privire la
elementele de bază ale managementului clasei. Supravegherea se realizează de către OFSTED
(Office for Standards in Education, Children‟s Services and Skills / Oficiul pentru Standarde
în Educație, Servicii pentru copii și competențe) care inspectează și reglementează serviciile
care au grijă de copii și tineri, precum și cele de învățământ și raportează direct Parlamentului.
OFSTED a lansat un nou cadru care a intrat în vigoare în ianuarie 2012 și cuprinde "un
comportament de siguranță" ca unul dintre criteriile cheie pentru inspecții.
Politica anti-bullying din Marea Britanie este, de asemenea, susținută de cercetătorii

universitari care oferă rezultate pentru a informa organizațiile care se ocupă de bullying cu
privire la politicile de comportament, pentru a dezvolta strategii eficiente. Mai multe
organizații oferă sprijin și consiliere pentru a lupta împotriva agresiunii bullying și
promovează o gamă largă de resurse practice pentru școli, pentru a ajuta personalul să
dezvolte abordări proprii la diferitele probleme care ar putea declanșa conflictele bullying, de
exemplu, secțiunea pentru copii (http://www.safenetwork.org.uk), Anti-bullying Alliance
(ABA), Beatbullying, Kidscape, Consiliul Justiție restaurativă, ChildNet International.
În ceea ce privește metodele de evaluare/ follow up, studiile includ chestionare pentru elevi,
pentru personalul școlii, autoritățile locale și studii de caz. În afară de rapoarte OFSTED,
există, de asemenea, cercetări academice, cum ar fi The Use and Effectiveness of Anti-
Bullying Strategies in Schools/ Eficiența strategiilor de Anti-bullying în școli (Thomson, F., &
Smith, PK, 2011), precum și Prevention and response to identity-based bullying among local
authorities in England, Scotland and Wales/ Prevenirea și răspunsul la agresiunea bullying pe
baza unui acord între autoritățile locale din Anglia, Scoția și Țara Galilor (2010). Mai mult
decât atât, eforturile de diseminare includ publicații, ghiduri elaborate de Guvern, care se
adresează în principal practicienilor, managerilor, Directorilor, autorităților locale,
consilierilor școlari, personalului din finanțe, SENCOs, și școli speciale, dar și pentru

profesori, părinți și tineri. Un ghid pentru directori și cadrele didactice (2012),
„Comportamentul și disciplina în școli”/ Behaviour and discipline in schools. A guide for
Headteachers and school staff, Behaviour and discipline in schools - guidance for governing
bodies (2012), Ensuring good behaviour in schools. A summary for Head teachers, governing
bodies, teachers, parents and pupils (2012), Screening, searching and confiscation - advice
for Head teachers, staff and governing bodies (2012), Use of reasonable force - Advice for
Head teachers, staff and governing bodies (2012), Let's fight it together - What we can all do
to prevent cyberbullying (2008), Make them go away (2009), oferă orientare, reglementează
asigurarea unui comportament bun în școli. Videoclipuri cu privire la comportamentul în școli
sunt disponibile la Departamentul de Educație, pe canalul lui YouTube; evenimente, cum ar fi
”Săptămâna Anti-bullying-ul în Marea Britanie”, organizate de Anti-Bullying Alliance
(ABA), de către Anti-bullying Forum (NIABF) în Irlanda de Nord, de Respect me (proiect
finanțat de Serviciul Anti-Bullying de guvernul scoțian) în Scoția, și de către guvernul galez
în Țara Galilor.
O serie de intervenții anti-bullying sunt utilizate în întreaga Mare Britanie. Guvernul a

pezentat abordarea agresiunii bullying ca fiind o prioritate de top, și are planuri de a introduce
o abordare de toleranță zero a agresiunii și a comportamentului violent în școli. Toate școlile
trebuie să urmeze legea anti-bullying. În Irlanda de Nord, în conformitate cu Ordinul Educație
(2003), toate școlile subvenționate sunt obligate să includă în politica lor programe anti-
bullying și măsuri de prevenire a tuturor formelor de agresiune în rândul elevilor. Guvernul
scoțian a abordat agresiunile prin activități de sensibilizare, de dezvoltare de politici și
strategii de formare, prin investiții în dezvoltarea respectul de sine și aplicarea de măsuri anti-
bullying (SABS - Scottish Anti-Bullying Steering Group).
Au fost colectate trei studii naționale în ceea ce privește Marea Britanie. Evaluările includ
studiile pentru elevi, personalul școlii, autoritățile locale și studii de caz, precum și literatura
de specialitate (de exemplu, Thomson & Smith, 2011; Tippett & Smith, 2010). Departamentul
de Educație efectuează adesea studii de evaluare a școlilor în ceea ce privește eficacitatea
practicilor anti-bullying. Rezultatele arată un efect pozitiv al practicilor anti-bullying în
prevenirea agresiunii și subliniază faptul că a crescut gradul de satisfacție în rândul membrilor
comunității școlare, în timp ce personalul școlar, părinții și elevii consideră practicile anti-
bullying ca fiind foarte utile. Un studiu (Mc Clue, 2011) arată natura și amploarea acțiunilor
de tip bullying în școlile din Irlanda de Nord. Informații mai detaliate cu privire la studii din
Marea Britanie și politicile naționale pot fi găsite în “Report on Anti-Bullying Policies and

Studies on Bullying and Anti-Bullying: United Kingdom”/ "Raportul privind politicile anti-
bullying și Studii asupra bullying-ului și anti-bullying, Marea Britanie" produse de
Merseyside Expanding Horizons pentru nevoile proiectului EAN.
1.28. Studii transnaționale privind fenomenul bullying în Europa
Șapte studii transnaționale au fost colectate în cadrul acestor sesiuni de lucru. Toate aceste
studii sunt finanțate prin fonduri europene (de exemplu, proiecte Daphne) și sunt efectuate în
cadrul proiectelor europene relevante. Mai mult decât atât, toate aceste studii au scopul de a
examina agresiunile bullying printr-o abordare comparativă între țările europene, în scopul de
a propune strategii anti-bullying eficiente pentru prevenirea și combaterea fenomenului în
statele europene.
"Rețeaua EU Kids Online" este un proiect finanțat de UE (RO, IT, BE. BG, LT, GR, RO, ES,
UK, PT, CY, TR, HU, IE, FR, SI, FI, NL, DK , EE, SE, CZ, NO, AT), care are scopul de a
examina agresiunile de tip electronic în rândul tinerilor; promovează bune practici de
prevenire și de protecție a Cyber-bullying; creează cadrul legal pentru combaterea cyber-
bullying-ului. Un ghid de siguranță pe internet pentru copii și părinți, în fiecare limbă
națională conține recomandările naționale din UE Kids Online, cu concluziile pentru factorii
de decizie și părțile interesate, precum și cercetări și publicații, pentru a genera idei de
cercetare originale și descoperiri care modelează viitorul. În acest scop, un sondaj a fost
realizat în anul 2010, cu ajutorul unui chestionar structurat, completat de către părinți și
adolescenți (între 9 și 15 ani). Utilizatorii de internet cu vârstele cuprinse între 9-16 ani, din
25 de țări, reprezentând un număr total de 25142 de copii și părinții lor au fost intervievați în
cursul anului 2010. Abordarea a fost comparativă și contextualizată, cu scopul de a urmări
experiențele online ale copiilor din utilizarea internetului (sumă, dispozitive, locație), prin
activități online (oportunități, aptitudini centrată pe copil, practicile riscante), identificând
riscurile întâlnite on-line, făcând confruntarea rezultatelor cu experiența (dacă impactul este
dăunător sau nu, cum fac copiii față).
Proiectul “I am not scared”/Eu nu sunt speriat" (2012-2013) co-finanțat de către Comisia

Europeană în cadrul programului Life Long Learning, Cooperare Politică KA1 Policy
Cooperation and Innovation Studies and comparative research, 511645-LLP-1-2010-1-
ITKA1-KA1SCR), este un proiect european (RO, IT, BE, BG, LT, GR, RO, ES, UK), care își
propune să dezvolte o strategie europeană care să fie pusă în aplicare în vederea combaterii

fenomenului de bullying, bazat pe cele mai bune practici. Printr-o publicație care abordează
fenomenul agresiunii bullying, disponibil în cele 8 țări implicate (IT, BE, BG, LT, GR, RO,
ES și UK), se facilitează schimbului de experiență bazată pe cunoaștere, analize comparative
ale sistemelor educaționale din Uniunea Europeană, cu scopul de a asigura o ofertă adecvată
de date comparabile, statistici și analize, pe baza cărora proiectul își propune să susțină
dezvoltarea politicilor de învățare pe tot parcursul vieții. Un studiu a fost efectuat cu ajutorul
unui chestionar electronic structurat pentru elevi.
ProSAVE este un proiect european de cercetare (IT, BG, GR, MT, RO, SLO, ES) realizat în
2011-2012. Obiectivele proiectului au fost de a promova noi forme de prevenire a violenței în
rândul colegilor, și în mod expres să identifice formele de violență și agresivitate folosite
pentru a fi incluse în setul de acte criminale; se aplică o metodologie pentru a preveni și a face
față violenței sociale, bazată pe prosocialitate (al cărui obiectiv este acela de a crește un
sentiment de responsabilitate personală, mai degrabă decât o dorință de câștig personal prin
practica de acțiuni pozitive de care beneficiază alții, determinat de empatie și de valori
morale); se consolidează o nouă "educare a comunității", proactivă și mai puternică în care
educația nu este doar concepută ca un curriculum /evaluare/testare tradițională, ci ca un cadru
comun de valori, sporind astfel gradul de conștientizare cu privire la cultura de gen, la
egalitate, etică și solidaritate. Promovarea unui contact mai mare între școală, familie si
comunitate în scopul de a relansa dinamica socială se bazează pe o "comunitate educativă".
Proiectul a inclus un chestionar structurat, de cercetare, focus grupuri, analiza Codului de
conduită cu profesori și elevi (cu implicarea membrilor Comunității educaționale): 1464 de
copii din școlile primare și de gimnaziu; 294 de familii; 402 de profesori; 227 cadrelor
didactice de învățământ au participat la faza de cercetare a proiectului, în timp ce, mai mult de
500 de copii și 40 de cadre didactice au luat parte la experimentarea metodei de prosocialitate
în diferite programe ca și "Educating Caring Communities/ Educarea Comunități", pornind de
la școlile implicate, toți principalii beneficiari a proiectului și în primul rând școlile primare (5
școli din Italia, 2 școli din România, 2 școli din Spania, două școli în Malta, 2 școli din
Bulgaria, 2 școli din Grecia, două școli din Slovenia). Rezultatele au arătat că tendința spre
violența socială, după experimentarea acestui program, a scăzut, în timp ce coeziunea,
cooperarea, empatia, valorile morale și responsabilitatea au crescut. Acest proces a fost extins
de la planul local la dimensiunea europeana prin crearea unui „Cod European de
Pace/European Peace Code Network), care are ca scop crearea unei comunități globale
cosmopolitane de promovare a valorilor de întrajutorare universale. Această abordare a

crescut simțul responsabilității în clasele primare unde a fost aplicată, prin practicarea
valorilor morale și a empatiei. Un alt proiect finanțat de UE este TABBY (Threat Assessment
In Bullying Behaviour), un proiect de tip Daphne (Daphne: JLS/2009-2010/DAP/AG), care a
fost efectuat în perioada 2012-2013 în Italia, Cipru, Bulgaria și Ungaria. Proiectul s-a bazat pe
un eșantion de elevi din clasele aVa – aXI-a (prin tehnica de selecție bulgăre de zăpadă), în
două orașe din Budapesta, elevii au fost împărțiți întru-un grup experimental și unul de
control; s-au ținut cursuri de formare pentru profesori. Evaluarea bullying-ului (cyberbullying
sau cyberstalking) este o abordare dinamică care ia în considerare o serie de date contextuale,
factori individuali, sociali într-un mod de perspectivă, se uită la modul în care diferiți factori
de risc interferă unul cu celălalt, la un anumit moment în timp .
Un alt proiect transnațional a fost derulat în Letonia și Lituania în perioada 2007-2008.

“Bullying and subjective health among adolescents at schools in Latvia and Lithuania/
Bullying-ul și sănătatea subiectivă în rândul adolescenților de la școlile din Latvia și
Lituania", cu scopul de a investiga prevalența fenomenului bullying în rândul adolescenților
din Latvia și Lituania și de a studia asocierea sa cu nivelul de sănătate, și satisfacția de viață.
Un total de 3417 elevi din Latvia și în Lituania 5626 au fost chestionați cu ajutorul unui
chestionar cu protocol de cercetare. Rezultatele au arătat că victimele au fost raportate de
30,1% adolescenții din Latvia și 52,3% în Lituania. Bullying-ul a fost asociat cu sărăcia și cu
gradul scăzut de sănătate și cu satisfacția de viață scăzută. Factorii care explică diferența de
prevalență în agresiune, între cele două țări, ar trebui să fie studiați pentru a dezvolta
intervenții eficiente anti-bullying, relevante la condițiile locale.
"European Research Bullying" (IT, BG, GR, LT, LV, EE) este un alt proiect finanțat în cadrul
programului DAPHNE în 2011-2012. Scopul studiului a fost de a colecta date, care vor fi
analizate la mai multe niveluri, în raport cu profilul agresorului și caracteristicile, profilul și
caracteristicile victimei, profilul și caracteristicile observatorului, fenomenologia problemei
(intensitate, măsură, forme de exprimare), necesitatea de a face față fenomenului, sugestiile și
mijloacele pe care elevii înșiși ar dori să folosească pentru a face agresiunii bullying.
Populația țintă a studiului cuprinde 16227 de elevi din învățământul secundar din Italia,
Grecia, Bulgaria, Lituania, Latvia și Estonia. Acesta a fost un studiu original, în care datele au
fost colectate cu ajutorul unui chestionar anonim structurat, electronic, care a fost încărcat pe
site-ul specific. Rezultatele au arătat că țara cu cea mai mare rată de agresori în școală, în
funcție de răspunsurile elevilor este de Lituania (63,13%), urmată de Estonia (54.26%) și
Latvia (40,63%). Cea mai mică rată este în Italia (16,22%), urmată de Grecia (30,2%) și

Bulgaria (31,64%). În majoritatea țărilor, cu excepția Greciei și Bulgariei, elevii au fost
intimidați de către mai mult de o persoană. În toate țările, cu excepția Greciei, cele mai multe
incidente de agresiune școlară au avut loc în sala de clasă; în Grecia, astfel de incidente au loc
în principal în afara spațiilor școlare. În toate țările, majoritatea elevilor care au căzut victime
ale agresiunii școlare au ales să vorbească cu cineva despre ceea ce s-a întâmplat. În Grecia,
Latvia și Bulgaria, elevii/ victimele au ales să vorbească cu un prieten / coleg de clasa. În
Estonia, Italia și Lituania victimele agresiunii școală pot vorbi cu părinții lor, de la care au
primit sprijin. În Grecia, Latvia și Bulgaria, elevii au ales să vorbească cu părinții după ce au
discutat cu alte persoane de aceeasi vârsta. În toate țările, agresiunea bullying în școală este
direct afectată de modul în care familiile aleg să-și rezolve problemele lor. În Latvia, Grecia,
Italia și Bulgaria agresorii din școli au relații proaste cu alți membri ai comunității școlare,
colegii de clasă și profesori. În funcție de răspunsurile date de elevi/ agresori și victimele
agresiunii școlare sunt colegii de sex masculin, cu excepția Lituaniei, unde cele mai multe
dintre victime sunt fete. În toate țările, cu excepția Lituaniei, majoritatea elevilor/ observatori
de incidente de agresiune școlare au ales să ajute victima. În Lituania, 40,38% au recunoscut
că au ales să ignore incidentul bullying. Rata de intervenție și asistență față de victimă este
mai mare în cazul de violență verbală și fizică, în comparație cu alte forme de agresiune.
Potrivit respondenților, metoda de intervenție și asistență a victimei a fost încercarea de a opri
intimidarea, bullying-ul cu ajutorul prietenilor. Această metodă de intervenție a fost aleasă de
către un număr mare de studenți care au fost observatori la incidente de agresiune în Bulgaria
(28,91%), Estonia (29,76%), Grecia (28,06%) și Italia (26,79%). Cu toate acestea, în Latvia și
Lituania, intervenția a fost verbală si a vizat cerința față de agresor de a se opri (18,64% și
35,24%, respectiv).
Un alt studiu transnațional realizat în 2009-2010 a fost was “Bullying in European Vocational
Training: Action – Research and Good Practices” (Italia, Germania, Polonia). Proiectul a fost
înființat cu scopul de a identifica cele mai bune practici în prevenirea și abordarea agresiunii
în cadrul centrelor de formare profesională – unde rareori se desfășoară studii de teren și
cercetări pe această temă, și a permis să se dezvolte un dialog cu alți actori din cadrul
sistemului de formare profesională cu privire la aspectele comune ale fenomenului care să
intervină într-un mod structurat și generalizat, cu scopul de a construi o alianță educațională
cu familia, precum și cu societatea, în care tinerii pot fi și simt că fac parte din ea. Aceasta a
fost o cercetare originală axata pe trei grupuri de probe din țările participanților prin
intermediul chestionarelor și cercetărilor suplimentare pe focus grupuri. Analiza cantitativă a

fost realizată prin două chestionare structurate adresate elevilor și formatorilor din centrele de
formare identificate în Italia, Germania și Polonia. Cercetarea a pornit de la identificarea
setului de instrumente adresate elevilor, cadrelor didactice și a altor profesioniști, care vizează
colectarea de informații obiective, cu privire la percepția și difuzarea agresiunii. Rezultatele
Chestionarelor au fost apoi adâncite prin focus-grupuri. Bullying-ul la școală este o problemă
cu care se confruntă nu numai în interiorul centrelor de formare profesională, dar într-un
scenariu mai larg, prin participarea actorilor sociali (tineri și adulți), actori profesioniști
(profesori, formatori, specialiști sociale) și părțile interesate (centre de formare profesională,
locale Autoritățile și școli.
2. DEZVOLTAREA UNEI CERCETĂRI COMPARATIVE
O abordare comparativă in curs de dezvoltare cu privire la politicile anti-bullying sau o

abordare meta-analiză cu privire la rezultatele de cercetare din Europa nu este o sarcină
ușoară, mai ales în cazul în care datele colectate nu sunt elaborate în mod unitar. Unele
rapoarte naționale au fost mult mai detaliate în furnizarea de informații relevante decât altele.
De exemplu, raportul național în Marea Britanie a fost cel mai extins cuprinzând, inclusiv
informații detaliate pentru toate sub-categoriile de instrumente și referințe bine documentate.
Cele mai multe dintre rapoartele furnizate s-au limitat doar la informațiile de bază necesare, în
timp ce, în multe cazuri, diferite informații au fost indicate ca "Unknown" - nu înseamnă că
informațiile nu există, înseamnă că astfel de informații nu ar putea fi urmărite de către
sistemul de parteneriat. Acest lucru poate fi explicat prin limitări metodologice, cum ar fi
limitările lingvistice, precum și limitări în măsura în care datele sunt actualizate. Cele mai
multe informații sunt cel mai probabil disponibile în limba națională a fiecărei țări și există o
șansă ca doar o parte din ele sa fie traduse în limba engleză. Mai mult decât atât, unele
rapoarte naționale includ informații numai pentru una dintre comunități sau regiuni ale țării.
Rapoartele Luxemburg privind politicile naționale anti-bullying s-au concentrat numai asupra
politicilor comunității franceze, în timp ce politica națională a Spaniei s-a concentrat doar
asupra politicilor din regiunea Murcia. Aceste limitări dovedesc cât de grea a fost dezvoltarea
de politici în întreaga Europa, cuprinderea acestui fenomen atât la nivel național cât și
european.
Cu toate acestea, este posibil să se tragă unele concluzii comparative generale bazate pe datele
colectate. Studii privind agresiunea bullying și politicile anti-bullying sunt dezvoltate mai

mult sau mai puțin în toate statele UE. Politicile anti-bullying în Europa și studiul
fenomenului de agresiune bullying s-au dezvoltat la diferite niveluri între țările UE. Unele
politici si studii ar părea să se bazeze pe o lungă tradiție a țărilor sau eforturilor extinse în
strategiile de cercetare anti-bullying (Suedia, Marea Britanie, Finlanda), în timp ce altele par
să urmeze tendințele actuale în cercetarea fenomenului și în viața școlară, care necesită
sensibilizarea comunității școlare cu privire la problema violenței, la hărțuire și discriminare.
Multe studii sunt efectuate la nivel european, subliniind evoluția fenomenului bullying,
creșterea numărului de elevi care sunt implicați în incidente sau sunt martori la agresiuni în
școli. Conform rapoartelor naționale privind colectarea studiilor existente, mai multe studii
naționale au fost efectuate, ca parte a altor proiecte europene sau sunt pur și simplu susținute
financiar de fonduri UE (de exemplu, Polonia, România, Bulgaria, Estonia, Letonia, Grecia,
Irlanda, Italia, Lituania); unele studii sunt susținute chiar și financiar de către alte organizații
internaționale, cum ar fi un studiu în Bulgaria, care a fost finanțat de UNICEF. Cu toate
acestea, cele mai multe studii naționale au fost finanțate de la bugetul de stat/ ministere (de
exemplu, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Ungaria, Suedia, Belgia, Franța, Grecia,
Irlanda, Italia, Lituania, Țările de Jos) sau alte agenții naționale, cum ar fi universitățile și alte
institute de educație (de exemplu, România, Finlanda, Portugalia, Spania).
În general, cele mai multe studii naționale scopul de a examina fenomenologia agresiunii
bullying, în ceea ce privește întinderea, frecvența, formele, vizibilitatea și pofilele, motivele
actorilor săi (agresori, victime, agresori-victime), precum și natura violenței sau
comportamentul anti-social al elevilor (de exemplu, Polonia, România, Slovacia, Republica
Cehă, Germania, Portugalia, Cipru, Franța, Luxemburg, Spania, Austria, Grecia, Latvia).
Unele studii s-au concentrat mai mult pe anumite forme de agresiune, cum ar fi hărțuirea
homofobă (de exemplu, Italia), etnia (de exemplu, Grecia, Țările de Jos), și cyber-bullying-ul
(de exemplu, în Austria, Luxemburg, Italia, Irlanda, Letonia, Germania, Republica Cehă,
Bulgaria, România). Unele studii au examinat impactul psihologic și emoțional al agresiunii
bullying (de exemplu, în România, Republica Cehă, Ungaria, Cipru), precum și impactul
bullying-ului asupra sănătății, educației și a criminalității (de exemplu, în Danemarca,
Estonia, Germania, Cipru). Alte studii examinează eficacitatea practicilor anti-bullying (de
exemplu, în Irlanda, Suedia, Finlanda, România, Polonia), impactul acestor practici asupra
sănătății, educației și a criminalității (de exemplu, în Finlanda, Ungaria), precum și atitudinea
față de soluțiile anti-bullying (de exemplu, Slovacia). Toate aceste studii s-au axat pe studiul

bullying-ului în rândul elevilor; numai un singur studiu, în România a inclus agresiunea în
rândul cadrelor didactice.
În ceea ce privește metodele de studii, de cercetare, cele mai multe studii folosesc chestionare
structurate sau semi-structurate (de exemplu, în Spania, Italia, Franța, Cipru, Belgia, Ungaria,
Germania, Danemarca, Estonia, Republica Cehă, Slovacia, Austria, România, Polonia), care
în unele cazuri, sunt furnizate prin mijloace electronice sau on-line (de exemplu, în Germania,
Olanda, Bulgaria, Italia). Alte metode de cercetare includ literatura de specialitate (de
exemplu, în Austria, Belgia, Luxemburg, Marea Britanie), interviuri (de exemplu, în Slovacia,
Grecia, Republica Cehă, Irlanda, Italia), eșantion / focus grupuri (Austria, Irlanda, Italia),
studii de caz (Marea Britanie), rapoarte / schimbul de experiență (de exemplu, în Bulgaria,
Germania, Cipru, Irlanda), anchetele (Marea Britanie), studii controlate (Finlanda), și meta-
analiză (Suedia). Subiecții cercetărilor sunt adesea selectați aleator din grupurile-țintă ale
studiului (de exemplu, în Austria, Bulgaria, Cipru, Franța), sau sunt participanții școlilor care
au aderat la un program (de exemplu, în Polonia, Finlanda, Germania), în timp ce, în unele
cazuri, sunt grupuri specifice de participanți, cum ar fi victimele hărțuirii pe internet (de
exemplu, în Republica Cehă), sau copiii și tinerii care au folosit un serviciu (Irlanda). Probele
studiilor colectate au fost aplicate la peste 500 de participanți, în unele cazuri chiar la câteva
mii, (de exemplu, în Olanda, Grecia, Franța, Portugalia, Ungaria, Finlanda, Austria, Polonia),
în timp ce în alte cazuri, probele au fost mai mici sub 500 de participanți (de exemplu, în
România, Belgia, Republica Cehă, Germania). Elevii au fost grupurile țintă și participanți la
toate studiile, în timp ce profesorii și părinții, de asemenea, au participat la multe dintre ele.
În general, studiile rezultate arată că agresiunea bullying există și este vizibilă în viața de zi de
școală. Studenții sunt, desigur, mult mai conștienți de adevărata sa măsură decât profesorii sau
părinții, deoarece elevii sunt nu numai implicați activ în incidentele bullying, cât și agresori
sau victime, chiar ambele, fie în calitate de observatori. Agresiunea bullying în sens
tradițional este direct legată de cyber-bullying, ca multe forme de agresiune online sau
electronice, sunt transferate sau se întâmplă în timpul școlii. Băieții sunt mai implicați în
agresiuni decât fetele, iar de cele mai multe ori sunt agresori și agresori și victime. Mai mult
decât atât, bullying-ul pare a avea un impact mare asupra sănătății mintale și psihice a
actorilor săi, asupra performanțelor în educație, precum și în angajamentul copiilor în
comportamente delincvente; totuși, există modele diferite în ceea ce privește impactul său
asupra victimelor și agresorilor.

Limitele cercetărilor sunt mare importante, deoarece acestea pot ajuta la îmbunătățiri viitoare.
Limitele cele mai comune privind cercetare fenomenului bullying între studiile colectate,
privesc dimensiunile probelor, în unele cazuri acestea au fost la dimensiuni reduse (de
exemplu, în România, Republica Cehă, Grecia, Țările de Jos), eșantionul de participanți,
segmentul de vârstă foarte îngust (de exemplu, în România, Austria, Danemarca, Germania,
Portugalia, Țările de Jos), precum și cazurile care nu au fost reprezentative (de exemplu, în
Italia) sau nu includ un eșantion din regiunile rurale și non-rurale (de exemplu, în România,
Grecia, Spania). Limitele culturale au fost menționate, în unele studii, în Cipru, în timp ce
unele limitări cu privire la date, vizează numărul de institute de învățământ implicate, școli și
elevi care participă la programe, spre exemplu, în Polonia. Limitele privind instrumentele de
cercetare și metodologiile au fost de asemenea menționate (de exemplu, în Austria, Germania,
Belgia, Cipru, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg). Astfel de limite pot influența fiabilitatea
rapoartelor de autoevaluare, chestionarele on-line, comentariile din literatura de specialitate,
precum și instrumentele specifice de cercetare utilizate. Terminologia utilizată, în general,
într-un studiu sau de către participanți a fost, de asemenea, menționată în studiile din Estonia,
Franța și Grecia, în timp ce limitările lingvistice au fost menționate în studiul Slovaciei.
Limitări în ceea ce privește dimensiunile efectelor strategiilor aplicate reies din rezultatele
indicate în studiile din Cipru.
La nivel de politici anti-bullying, multe țări nu par să aibă o politică exclusiv anti-bullying
susținută de lege, dar sunt mult mai favorabile implementării și susținerii campaniilor
organizate de ministere sau de alte organizații (de exemplu, în Danemarca, Italia, Luxemburg
și Portugalia). Alte țări au implementat programe anti-bullying sau de protecție a copilului,
organizate de stat (de exemplu, Austria, Bulgaria, Finlanda, Ungaria, Lituania, Polonia), sau
au dezvolta planuri de acțiune (de exemplu, Estonia, Franța, Ungaria, Irlanda, Lituania,
Polonia, România, Slovenia). În timp ce altele au publicat circulare ministeriale sau
reglementări care promovează siguranța în școli și strategii anti-bullying (de exemplu, Franța,
Italia, Letonia, Slovacia, Slovenia, Regatul Unit), precum și punerea în aplicare a măsurilor
specifice anti-bullying (de exemplu, Belgia). Observatoare naționale pentru violență și
bullying în școli s-au stabilit cel puțin în Cipru (2009), Grecia (2012), Italia (2007) și Spania
(2006). Olanda a prezentat Ombudsman pentru copii (2011), un organism de monitorizare și
consultanță care operează în prezent în statele UE pentru protecția și promovarea drepturilor
copilului. Legislația relevantă sau alte planuri de acțiune privind protecția copilului, educația
și comportamentul anti-social, de obicei, există și susțin punerea în aplicare a politicii anti-

bullying (de exemplu, în Bulgaria, Estonia, Finlanda, Franța, Ungaria, Irlanda, Letonia,
Lituania, Luxemburg, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Spania, Suedia și
Regatul Unit). În toate cazurile, politicile, campaniile, sau strategiile sunt susținute financiar
de către bugetul de stat.
Prin urmare, mai multe tipuri de intervenție anti-bullying pot fi găsite în țările UE. O serie de
strategii, activități și acțiuni sunt puse în aplicare, cu scopul de a promova și controla
fenomenul violenței, precum și îmbunătățirea și reforma mediului școlar, dezvoltarea
cooperării reciproce, punerea în aplicare a gestionarii conflictelor și soluționarea pașnică a
conflictelor, generează unui răspuns puternic pentru combaterea comportamentului agresiv la
nivel național sau internațional. În multe cazuri, s-a observat activarea de rețele naționale și
promovarea de acțiuni de cooperare activă între agențiile publice și private. Punerea în
aplicare a programelor anti-bullying și supravegherea proiectelor este, de obicei, oferită de
ministere sau organismele statului, cu sprijinul părților interesate din sistemul educațional și
cu experții din domeniul drepturilor copilului, în domeniul bullying, educație, și management
(de exemplu, în Belgia, Bulgaria, Cipru, Franța, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Lituania,
România, Spania, Marea Britanie); contribuția unor ONG-uri și alte instituții publice sau
private naționale (de exemplu, în Bulgaria, Danemarca, Estonia, Finlanda, Irlanda, Letonia,
Luxemburg, Polonia, Portugalia, România, Suedia , Regatul Unit).
O varietate de metode și tehnici sunt puse în aplicare în campaniile anti-bullying, strategiile

inserează scopuri politice și diverse grupuri țintă. Astfel de metode și tehnici includ domeniul
arte (de exemplu, în Austria, Danemarca), training-uri și programe de educație (de exemplu,
în Belgia, Bulgaria, Cipru, Danemarca, Franța, Ungaria, Irlanda, Letonia, Lituania,
Luxemburg, Polonia, Spania, Regatul Unit), întâlniri (de exemplu, Belgia, Letonia, Lituania,
Spania), grupuri de suport (de exemplu, Austria, Franța, Regatul Unit), managementul
conflictelor și activitățile de soluționare (de exemplu, Ungaria, Spania, Marea Britanie),
servicii de mediere și schemele de justiție restaurativă (de exemplu, Belgia, Cipru, Letonia,
Luxemburg, Marea Britanie), de intervenție și de utilizare a unor echipe mobile (Belgia,
Finlanda, Franța, Lituania, Țările de Jos), studii de caz și documentație bazată pe experiențe
(Austria, Bulgaria, Grecia, Marea Britanie), centre (în Bulgaria, Marea Britanie), cercetări și
statistici (de exemplu, în Bulgaria, Franța, Grecia, Ungaria, Irlanda, Lituania, Olanda,
România, Spania, Marea Britanie), manuale și orientări (Bulgaria, Danemarca, Estonia,
Grecia, Irlanda, Letonia, Lituania, Marea Britanie), informații și fișe (Bulgaria, Grecia, Marea
Britanie), numere de apel gratuit (Danemarca, Franța, Italia, Luxemburg), activități și resurse

(Finlanda, Franța, Italia, Portugalia, Suedia, Regatul Unit), lecții sau activități curriculare (de
exemplu, web și electronice Cipru, Finlanda), crearea de rețele (Belgia, Franța, Lituania,
Suedia, Regatul Unit). Metodele disciplinare și regulile școlare există în toate țările. Eforturile
de diseminare sunt efectuate în cele mai multe țări. Alegerile cele mai comune de diseminare
sunt de creare de site-uri și de resurse online (de exemplu, în Franța, Grecia, Irlanda, Italia,
Letonia, Luxemburg, Portugalia, Slovacia, Suedia, Regatul Unit) și, campanii/ zile de
sensibilizare, evenimente și conferințe (Austria, Cipru, Danemarca, Irlanda, Letonia, Lituania,
Țările de Jos, Spania, Suedia, Regatul Unit). Alte eforturi de diseminare includ trimiterea de
circulare și creșterea gradului de conștientizare prin utilizarea unor materiale (de exemplu, în
Belgia, Cipru, Danemarca, Franța, Grecia, Italia, Luxemburg, Marea Britanie), video și DVD-
uri (Danemarca, Franța, Letonia, Luxemburg, Portugalia, Regatul Unit), publicații (de
exemplu, Franța, Letonia, Lituania, Luxemburg, Țările de Jos, Spania, Suedia, Regatul Unit),
presa și mass-media (de exemplu, Danemarca, Estonia, Irlanda, Italia, Țările de Jos) și,
concursuri și premii (Austria, Danemarca, Ungaria, Luxemburg). În unele cazuri, politica este
susținută de personalități publice importante (de exemplu, Austria, Danemarca).
În ceea ce privește evaluările de practici anti-bullying, rezultate pozitive sunt prezentate în

toate țările. Evaluările arată că acțiunile anti-bullying ajută la creșterea gradului de
conștientizare a impactului violenței (de exemplu, în Austria, Danemarca, Estonia), la
promovarea unor planuri anti-bullying (de exemplu, Danemarca), la crearea unui climat școlar
pozitiv, de siguranță în școli (de exemplu, Estonia, Suedia), la prevenirea și combaterea
violenței în școală (de exemplu, în Cipru, Estonia, Finlanda, Suedia), precum și la
îmbunătățirea stării de sănătate mintală a elevilor și la creștere performanței academice (de
exemplu, Finlanda). Cu toate acestea, par a fi probleme minore, în unele cazuri, în ceea ce
privește vizibilitatea/publicitatea politicii anti-bullying (de exemplu în Belgia), eficacitatea
acestei politicii (de exemplu, Letonia), lipsa de coordonare (de exemplu, Spania) și angajarea
elevilor în cadrul programelor (de exemplu, Suedia). Mai multe detalii cu privire la practicile
anti-bullying, care au fost dezvoltate în Europa pot fi găsite în lucru Strategia de lucru EAN -
"Ghidul european de bune practici de Anti-bullying". În general, rezultatele cercetării pot
prezenta fenomenologia bullying, caracteristicile actorilor, motivele lor, consecințele și
impactul asupra psihologiei, sănătății, educației și delincvenței, atitudinile față de acestea,
precum și eficacitatea practicilor anti-bullying .

3. CONCLUZII, OBSERVAȚII: ELEMENTE BUNE ȘI ABORDĂRI
Politicile anti-bullying s-au dovedit a fi elemente foarte importante în lupta împotriva

fenomenului. Politicile, planurile de acțiune și strategiile oferă un cadru care sprijină,
protejează și împuternicește actorii comunităților școlare", pentru a răspunde la un
comportament violent și anti-social. Cercetarea trebuie să fie parte din planificarea și
organizarea oricărei politici, strategii sau practici anti-bullying. Evaluarea și follow-up sunt
foarte importante în evaluarea politicilor, strategiilor și programelor privind eficiența și
viabilitatea, precum și în identificarea posibilelor probleme și obstacole care împiedică buna
punere în aplicare a planului. Mai mult decât atât, cercetarea în domeniul cyber-bullying este
de mare importanță deoarece își aduce aportul la crearea rețelelor on-line și electronice mai
sigure și la promovarea unor noi forme de prevenire a bullying-ului. Astfel de elemente și
abordări sunt:
 Reglementări legislative, circulare ministeriale, etc: Suportul legal al oricărei politici

anti-bullying este important, în scopul de a proteja și de a sprijini drepturile și mediul
copiilor în general, oferă garanții pentru școală, elevi, profesori și părinți în implementarea
strategiilor anti-bullying.
 Abordarea "școală globală": punerea în aplicare la nivelul "întregii școli" a

programelor anti-bullying sau de intervenție împotriva violenței, pentru a ajuta în
participarea activă a tuturor membrilor comunității școlare, în a răspunde la agresiunea de
tip bullying și la comportamentele violente, promovând cetățenia activă și dezvoltarea
abilităților sociale și de comunicare. Prin această abordare, mai multe programe anti-
bullying sunt deja puse în aplicare în Europa, cum ar fi metoda Olweus.
 Abordarea "întregii comunități" și Networking: angajarea întregii comunități, a

societății civile, ONG-uri, precum și a altor organizații publice și private în prevenirea
comportamentului antisocial și violent nu numai că ajută în lupta împotriva agresiunii
școlare, dar în plus promovează dezvoltarea unei culturi bazate pe respect și incluziune.
Opinia experților s-a dovedit a fi de ajutor în organizarea, implementarea și susținerea
politicilor.
 Managementul conflictelor și strategiile de soluționare pașnică: training și informare

cu privire la tehnicile de gestionare a conflictelor și la metodele pașnice de rezolvare a
conflictelor, acestea s-au dovedit a fi foarte importante. Justiția restaurativă și schemele de

mediere și de restaurare au fost deja puse în aplicare în mai multe țări ale UE. Astfel de
metode sunt adesea bazate pe o abordare "la nivelul întregii școli" și includ competențe
sociale, training-uri, programe și echipe de intervenție. Acestea promovează cetățenia
activă și poate fi foarte atractive pentru copii.
 Manuale și orientări: manualele și ghidurile sunt foarte importante în implementarea

de soluții eficiente și metode anti-bullying. Manualele și ghidurile pot fi găsite în
majoritatea țărilor UE. Astfel de manuale (de exemplu cu privire la mediere, fie de aplicare
a metodei Olweus) pot fi utilizate atât de către elevi cât și de către profesori.
 Evaluare și follow-up: evaluarea și de follow-up-ul sunt foarte importante în evaluarea

politicilor, strategiilor și programelor, ele măsoară eficiența și viabilitatea, precum și
identificarea posibilelor probleme și obstacole care împiedică buna punere în aplicare a
planului.
 Eforturile de diseminare: eforturile de diseminare pot afecta opinia publică, presupun

campanii de sensibilizare, implică factorii de decizie politică, de influență și de decizie.
Eforturile de difuzare pot fi generale, prin abordarea fenomenului de către publicul larg,
sau pot fi speciale, pot viza creșterea gradului de conștientizare a grupurilor - țintă.
Eforturile de difuzare eficiente, care par să funcționeze în întreaga Europă, promovează
circulare și materiale pentru școli și pentru membrii comunității școlare, lansează site-uri
web și furnizează resurse on-line, clipuri video și DVD-uri, publicații și alte resurse
media. Evenimentele, campaniile și conferințele, concursurile și premiile promovează
implicarea mai multor membri ai comunității.
4. REFERINȚE
Austria:
Strohmeier, D., Fandrem, H. and Spiel, C. (2012). The need for peer acceptance and
affiliation as underlying motive for aggressive behaviour and bullying others among
immigrant youth living in Austria and Norway. Anales de psicologνa, 2012, vol. 28, nΊ 3
(octubre), 695-704
http://dx.doi.org/10.6018/analesps.28.3.155991
http://laringsmiljosenteret.uis.no/getfile.php/SAF/Bilder/155991-584401-1-PB.pdf

http://www.weissefeder.at
http://www.oead.at/welcome_to_austria/education_research/the_austrian_education_system/E
N/
http://www.bmukk.gv.at/enfr/index.xml
http://www.bmukk.gv.at/enfr/index.xml
Belgia:
Galand, B. (2009). Can The School Be A Place Of Prevention Of Violence? («L'ecole Peut-
Elle Etre Un Lieu De Prevention Des Comportements Violents?»),
http://www.uclouvain.be/cps/ucl/doc/girsef/documents/cahier69galandcorr(1).pdf
Galand, B., Dernoncourt, O., Mirzabekiantz, G., (2009). Relational And Emotional
Characteristics Of Victims And Perpetrators Of Violence Among Students (Caracteristiques
Relationnelles Et Emotionnelles Des Victimes Et Des Auteurs De Violences Entre Eleves),
Revue Suisse Des Sciences De L’education, 31 (1),
http://www.szbw.ch/Downloads/articles/2009/2009.1/SZBW_9.1_Thema_Galand.pdf
http://www.enseignement.be/index.php?page=4264
http://www.enseignement.be/hosting/circulaires/upload/docs/2073_20070524160011.pdf
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:djU5lqQ5svsJ:www.enseignement.b
e/do nload.php%3Fdo_id%3D9902%26do_check%3D+&cd=4&hl=it&ct=clnk&gl=it
http://www.uclouvain.be/violence-ecole.html
Bulgaria:
http://www.lse.ac.uk/media@lse/research/eukidsonline/participatingcountries/bulgaria.aspx
https://sites.google.com/site/costis0801/
http://www.unicef.bg/en/article/Art-exhibition-auction-and-cocktail-in-support-of-UNICEF-
project-School-Free-of-Violence/51
http://www.unicef.org/violencestudy/I.%20World%20Report%20on%20Violence%20against
%20Children.pdf
http://www.unicef.org/about/annualreport/files/Bulgaria_COAR_2010.pdf
http://www.endcorporalpunishment.org/pages/pdfs/states-reports/Bulgaria.pdf
http://ec.europa.eu/information_society/activities/sip/index_en.htm

Cipru:
Georgiou, S.N. And Stavrinides, P. (2008). Bullies, victims, Bully- victims, Psychosocial
profiles and attribution styles.
http://scholar.google.gr/scholar_url?hl=el&q=http://www.researchgate.net/publication/234568
609_Bullies_Victims_and_Bully-
Victims_Psychosocial_Profiles_and_Attribution_Styles/file/5046351691bf87ea79.pdf&sa=X
&scisig=AAGBfm33ZYQTZ_wqHJc_6k33vhWBh2Rlbw&oi=scholarr&ei=UBDwUY7GJc
ODO9rwgFg&ved=0CC8QgAMoAjAA
Nikiforou, M., Georgiou, S.N. and Stavrinides, P. (2013). Attachment to Parents and Peers as
a Parameter of Bullying and Victimization.
http://www.academia.edu/4122987/Nikiforou_M._Georgiou_St._and_Stavrinides_P._2013_._
Attachment_to_parents_and_peers_as_a_parameter_of_bullying_and_victimization._Journal_
of_Criminology_1_1-9
Papadopoulos, M., Karagianni, M., Vlami, S., Ierides, K., Debarbieux, E. (2010). Study for
school Clime and bullying in Cyprus.
http://www.moec.gov.cy/minoffice/2013/pdf/2013_01_21_parousiasi_ekdilosi_via.pdf
Stavrinides, P., Georgiou, S., Nikiforou, M., Kiteri, E. (2011). Longitudinal investigation of
the relationship between bullying and psychosocial adjustment.
http://www.academia.edu/1107622/Stavrinides_P._Georgiou_St._Nikiforou_M_and_Kiteri_E
._2011_._Longitudinal_investigation_of_the_relationship_between_bullying_and_psychosoci
al_adjustment._European_Journal_of_Developmental_Psychology_8_6_730-743
Stavrinides, P., Georgiou, S., Theofanous, V. (2010). Bullying and empathy: a short-term
longitudinal investigation.
http://www.academia.edu/1107622/Stavrinides_P._Georgiou_St._Nikiforou_M_and_Kiteri_E
._2011_._Longitudinal_investigation_of_the_relationship_between_bullying_and_psychosoci
al_adjustment._European_Journal_of_Developmental_Psychology_8_6_730-743
Stavrinides. P., Paradeisiotou, A., Tziogouros. C., Lazarou C. (2010). Prevalence Of Bullying
Among Cyprus Elementary And High School Students. http://www.ijvs.org/files/Revue-
11/05.-Stavrinides-Ijvs-11.pdf
www.moec.gov.cy/agogi_ygeias/
www.nfer.ac.uk/shadomx/apps/fms/fmsdownload.cfm?file_uuid=09F2CF13-C29E-AD4D-
0855-E0C5DD51968F&siteName=nfer
www.moec.gov.cy/minoffice/2013/pdf/2013_01_21_parousiasi_ekdilosi_via.pdf
http://www.paideia.org.cy/upload/1_12_2009_sholiki_via.pdf
Republica Cehă:

Molcho, M. (2012). Bullying in School Children: Cross National Comparison.
http://www.nuigalway.ie/hbsc/documents/2012__pres__mm_meta_analysis_on_violence_2.p
df
Sleglova, V., and Cerna, A. (2011). Cyberbullying in Adolescent Victims: Perception and
Coping.http://www.cyberpsychology.eu/view.php?cisloclanku=2011121901&article=1
Danemarca:
Due, P., Hansen, E.H., Merlo, J., Andersen, A., Holstein, B.E. (2013). Is Victimization From
Bullying Associated With Medicine Use Among Adolescents? A Nationally Representative
Cross-sectional Survey in Denmark. http://pediatrics.aappublications.org/content/120/1/110
Eriksen, T.L.M., Nielsen, H.S., Simonsen, M. (2012). The Effects of Bullying in Elementary
School. http://ftp.iza.org/dp6718.pdf
www.sammenmodmobning.dk
http://www.epasi.eu/CountryReportDK.pdf
http://dcum.dk/sammen-mod-mobning/om-kampagnen
http://www.uvm.dk/Aktuelt/~/UVM-DK/Content/News/Udd/Folke/2009/Aug/090819-vi-
staar-sammen-mod-mobning
Estonia:
http://www.just.ee/orb.aw/class=file/action=preview/id=52311/
http://www.mhe-sme.org/our-projects/past-projects/camhee.html
http://www.lse.ac.uk/media@lse/research/EUKidsOnline/EU%20Kids%20II%20(2009-
11)/National%20recommendations/Estonia.pdf
http://www.e-abc.eu/files/1/PDF/Research/School_Bullying_eng.pdf
http://www.saferinternet.org/online-issues/parents-and-carers/cyberbullying
http://www.just.ee/orb.aw/class=file/action=preview/id=52311/
Finlanda:
Kδrnδ, A., Voeten, M., Little, T., Poskiparta, E., Kaljonen, A., & Salmivalli, C. (2011). A
large-scale evaluation of the KiVa anti-bullying program; Grades 4-6. Child Development, 82,
311-330.

Education Evaluation Council: www.edev.ﬁ/portal/English
National Board of Education: www.oph.ﬁ/english/
http://www.educationworld.com/a_admin/rubin/effective-bullying-prevention-program.shtml
http://www.preventionaction.org/prevention-news/kiva-bullying-prevention-scale/5721
http://www.kivakoulu.fi/there-is-no-bullying-in-kiva-school
http://www.kivaprogram.net/evidence-of-effectiveness
http://www.preventionaction.org/research/i-know-i-can-i-do-reducing-bullying-finland/5701
http://www.oph.fi/download/143565_Kristiina_Laitinen_Pestalozzi_KiVa_04_10_2012.pdf
Franța:
Eric Debarbieux: La Violence dans la classe (1990); La Violence en milieu scolaire : ιtat des
lieux (1996); La Violence en milieu scolaire : le dιsordre des choses (1999); L'oppression
quotidienne : enquκte sur une dιlinquance des mineurs (2003); Violences ΰ l'ιcole : un dιfi
mondial (2006); Les Dix commandements contre la violence ΰ l'ιcole (2008).
Results Of The First National Victimization Survey In Public Colleges - Spring 2011
(Resultats De La Premiere Enquete Nationale De Victimation Au Sein Des Colleges Publics
Au Printemps 2011) http://media.education.gouv.fr/file/2011/49/0/DEPP-NI-2011-14-
enquete-nationale-victimation-colleges-publics_197490.pdf
Violence Identified In Public Secondary Schools In 2011-2012 – Sivis Survey (Les Actes De
Violence Recenses Dans Les Etablissements Publics Du Second Degrι En 2011-2012 -
Enquete Sivis). http://cache.media.education.gouv.fr/file/2012/59/5/DEPP-NI-2012-18-actes-
violence-etablissements-publics-second-degre-2011-2012_232595.pdf
http://www.agircontreleharcelementalecole.gouv.fr/
http://www.agircontreleharcelementalecole.gouv.fr/la-campagne-videos/
http://media.education.gouv.fr/file/10_octobre/52/9/Victimation-Tirer-les-lecons-de-l-
enquete-nationale_197529.pdf
http://www.education.gouv.fr/cid2765/la-prevention-et-la-lutte-contre-la-violence.html
http://www.education.gouv.fr/cid55897/refuser-l-oppression-quotidienne-la-prevention-du-
harcelement-a-l-ecole-rapport-d-eric-debarbieux.html
http://www.education.gouv.fr/cid2765/la-prevention-et-la-lutte-contre-la-violence.html

Germany:
Bender, D. And Lθsel, F. (2011). Bullying at school as a predictor of delinquency, violence

and other anti-social behaviour in adulthood. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21370295
MICROSOFT (2012). Online Bullying Among Youth 8-17 Years Old – Germany.
https://www.google.gr/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&ved=0CC4QFjAA&
url=http%3A%2F%2Fdownload.microsoft.com%2Fdownload%2FE%2F8%2F4%2FE84BEE
AB-7B92-4CF8-B5C7-
7CC20D92B4F9%2FWW%2520Online%2520Bullying%2520Survey%2520-
%2520Executive%2520Summary%2520-
%2520Germany_Final.pdf&ei=2TMfUqGqL4imtAb864HoCg&usg=AFQjCNE-
l9ZUFAme_BJtOLfUCWbWoSCH0Q&bvm=bv.51495398,d.Yms
Riebel, J., Jδger, R.S., & Fischer, U.C. (2009). Cyberbullying in Germany – an exploration of
prevalence, overlapping with real life bullying and coping strategies. http://www.psychologie-
aktuell.com/fileadmin/download/PschologyScience/3-2009/05_riebel.pdf
Von Marιes, N. and Petermann, F. (2010). Bullying in German Primary Schools. Gender
Differences, Age Trends and Influence of Parents‟ Migration and Educational Backgrounds.
School Psychology International April 2010 vol. 31 no. 2 178-198.
http://spi.sagepub.com/content/31/2/178.short
Grecia:
Belogianni, M. (2009). Towards A Safe School. http://www.grsr.gr/preview.php?c_id=422

Dimou, G., Goudiras, D., Agaliotis, I. (2010-2011). Bullying in Elementary Schools among
Students from Migrant Families From Albania And Former Soviet Union –Greece.
http://openarchives.gr/view/622426
Magklara K., Skapinakis, P., Gkatsa, T., Bellos, S., Araya,R., Stylianidis, S., and Mavreas, V.
(2012).Bullying behaviour in schools, socioeconomic position and psychiatric morbidity: a
cross-sectional study in late adolescents in Greece. Child and Adolescent Psychiatry and
Mental Health 2012, 6:8 doi:10.1186/1753-2000-6-8
http://www.capmh.com/content/6/1/8#sec2
http://paratiritirio.minedu.gov.gr/
http://www.minedu.gov.gr/
http://blogs.sch.gr/snsymvoule/files/2013/01/idrisi-paratiritiriou-prolipsis-sxolikis-vias-kai-
ekfovismou.pdf

http://static.diavgeia.gov.gr/doc/%CE%92%CE%95%CE%A5%CE%999-
%CE%91%CE%9C%CE%9B
Ungaria:
Nansel, Tonja R. Craig; Wendy, Overpeck; Gitanjali Saluja, Mary D.; Ruan, W. June and the
Health Behaviour in School-aged Children Bullying Analyses Working Group (2004): Cross-
national Consistency in the Relationship Between Bullying Behaviors and Psychosocial
Adjustment. Archives of Pediatrics Adolescent Medicine, 2004. Aug., Vol. 158., Iss. 8., pp.
730-736.
http://www.ond.vlaanderen.be/antisociaalgedrag/nuttig/69827%20Rapport%20OECD.pdf
http://etuce.homestead.com/EUprojects/Violence/VS_report_final_EN.pdf
http://etuce.homestead.com/Publications2011/WRS_Brochure_Final_ENG_doc.pdf
https://osha.europa.eu/en/publications/reports/violence-harassment-TERO09010ENC
http://www.coe.int/t/dg3/children/violence/Flegoreport-violenceatschool.pdf
https://sites.google.com/site/jrspone/content/JSRP_No-1_BUDDASZIRMAI
Irlanda:
O‟Neill, B., Dinh, T. (2013). Cyberbullying among 9-16 Year Olds In Ireland, Digital
Childhoods Working Paper SerIES (NO.5), Dublin Institute of Technology, Dublin.
http://arrow.dit.ie/cgi/viewcontent.cgi?article=1031&context=cserrep&sei-
redir=1&referer=http%3A%2F%2Fscholar.google.it%2Fscholar%3Fas_ylo%3D2013%26q%
3Dbullying%2Bireland%26hl%3Dit%26as_sdt%3D0%2C5#search=%22bullying%20ireland
%22
The Ombudsman for Children‟s Office (2012). Dealing with Bullying In Schools: A
Consultation With Children & Young People. http://www.oco.ie/assets/files/OCO-Bullying-
Report-2012.pdf
http://www.education.ie/en/Press-Events/Conferences/cp_anti_bullying/
http://www.education.ie/en/Publications/Education-Reports/Action-Plan-On-Bullying-
2013.pdf
http://www.education.ie/en/Schools-Colleges/Information/Bullying/Bullying-Procedures-in-
Schools.html
http://www.education.ie/en/Parents/Information/Bullying-Procedures/Bullying-Information-
for-Parents-and-Students.html

Italia:
ARCIGAY (2010). Final Report Of The National Research On Homophobic Bullying In

Italian Upper Secondary Schools (Report Finale Della Ricerca Nazionale Sul Bullismo
Omofobico Nelle Scuole Superiori Italiane),
http://www.arcigay.it/wpcontent/uploads/ARCIGAY_BullismoOmofobico_Report.pdf
Ipsos and Save the Children (2013). SAFER INTERNET DAY STUDY – THE
CYBERBULYING. http://images.savethechildren.it/IT/f/img_pubblicazioni/img204_b.pdf
Universitΰ degli Studi di Sassari (Dipartimento di Scienze Politiche, Scienze della
Comunicazione e Ingegneria dell‟informazione), (2012). Restorative Justice As A Tool For
Social Inclusion Of Minors Authors Of Crime And As A Model For The Management Of
Episodes Of Bullying In Schools (“Giustizia Riparativa Come Strumento Di Intervento
Nell‟inclusione Sociale Di Minori Autori Di Reato E Come Modello Di Intervento Per La
Gestione Di Episodi Di Bullismo Nelle ScuOLE”)
http://eprints.uniss.it/7633/1/Patrizi_P_Giustizia_riparativa_come_strumento.pdf
http://www.smontailbullo.it/webi/index.php?s=1
http://www.smontailbullo.it/webi/_file/documenti/Libri%20bullismo/libri%20bullismo%20w
eb.pdf
http://centrostudi.gruppoabele.org/?q=node/315
http://iostudio.pubblica.istruzione.it/web/guest/bullismo
http://www.fuoriclasse.rai.it/new/dettaglio_puntata.aspx?IDPuntata=57
www.smontailbullo.it
Latvia:
Currie et.al. (2010). Social determinants of health and well-being in Young children.
International report from 2009/2010 report. World Health Organization.
Rϋsiρa, Z. (2009). Vardarbξba jeb mobings Latvijas skolαs. Ombutsmen of Republic of
Latvia.
http://www.baltictimes.com/news/articles/32099/
https://www.bee-secure.lu/sites/default/files/Guidelines%20for%20preventing%20cyber-
bullying_COSTIS_0801.pdf
www.dzimba.lv

http://www.providus.lv/upload_file/Projekti/Kriminalitesibas/Berniem_draudziga_tiesiska_vi
de_LV_1.pdf.
Lituania:
Povilaitis R. Patyθiτ dviejose Vilniaus mokyklose paplitimas. Visuomenλs sveikata, 2008

www.nkd.lt/files/informacine_medzega/2-Moksliniai_straipsniai/4.pdf
http://www.sppc.lt/index.php?-208252237
http://www3.lrs.lt/pls/inter3/dokpaieska.showdoc_l?p_id=279424
http://www3.lrs.lt/pls/inter3/dokpaieska.showdoc_l?p_id=390536&p_query=&p_tr2=
http://www.vaikulinija.lt
http://www.smm.lt/teisine_baze/docs/isakymai/2004-09-20-ISAK-1462.htm
http://www.mentalhealthpromotion.net/resources/zippy-friends_evaluation-summary.pdf
http://www.nrepp.samhsa.gov/ViewIntervention.aspx?id=271
Luxemburg:
Steffgen G. (2009). Deviant Behavior And Violence In School Institutions Of Luxembourg

(Comportement Deviant Et Violence Dans Les Etablissements Scolaires Du Luxembourg), in
International Journal of Violence and School, 10, 2009 . http://www.ijvs.org/files/Revue-
10/03.-Steffgen-Ijvs-10-fr.pdf
Steffgen, G., Vandebosch, H., Vθllink, T., Deboutte, G., & Dehue, F. (2010). Cyberbullying
In The Benelux-Countries: First Findings And Ways To Address The Problem, in J.A. Mora-
Merchΰn (ed.), Cyberbullying: a cross-national comparison, Landau : Verlag Empirische
Pedagogik. https://www.bee-secure.lu/sites/default/files/Benelux_Cybermobbing.pdf
http://www.enseignement.be/index.php?page=4264
http://www.enseignement.be/hosting/circulaires/upload/docs/2073_20070524160011.pdf
Malta:
https://www.education.gov.mt/MediaCenter/Docs/1_national%20minnimun%20curriculum_e
nglish.pdf
https://www.education.gov.mt/MediaCenter/Docs/1_Core_Competencies.pdf

https://www.education.gov.mt/mediacenter.ashx?file=MediaCenter/Docs/1_NCF Booklet.pdf
http://www.youthinfo.gov.mt
http://www.youthinfo.gov.mt/default.asp?m=cat&id=65
http://www.epasi.eu/CountryReportMT.pdf
Olanda:
Bruhn, D. (2010). Cyberbullying Among German And Dutch Adolescents – Research On

Siblings‟ Influence And Factors Relevant For Prevention And Intervention, University Of
Twente, The Netherlands, http://essay.utwente.nl/60448/1/MA_thesis_D_Bruhn.pdf
Vervoot, M.H.M., Sholte, R.H.J., Overbeek, G. (2008). Bullying And Victimization Among
Adolescents: The Role Of Ethnicity And Ethnic Composition Of School Class, Journal Of
Youth And Adolescence, http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2796963/
http://www.kinderombudsman.nl/
http://www.crin.org/docs/FileManager/enoc/2011_Annual_Update_The_Netherlands.pdf
Polonia:
Radiukiewicz, K. (2007). Przemoc. W: J. Mazur (red.). Status materialny rodziny i otoczenia

a samopoczucie i styl Ώycia m³odzieΏy 15-letniej. Wyniki badaπ HBSC 2006 w ujκciu
rodowiskowym. s. 99-106. Warszawa: Instytut matki i Dziecka Radiukiewicz.
http://www.bezpiecznaszkola.pl/
http://www.prom.org.pl/english-short.htm
http://www.spojrzinaczej.pl/
Portugalia:
Pereira, B., Mendonηa, D., Neto, C,. Valente, L., Smith, P.K. (2004). Bullying In Portuguese
Schools. http://spi.sagepub.com/content/25/2/241.short
http://dislikebullyinghomofobico.pt/
http://www.gnr.pt/multimedia/internet/imagens/portal/escola_segura/escola%20segura.pdf
România:
http://www.defilisterni.org/sito2010-11-12/BullyingEbook.pdf

http://eprints.qut.edu.au/60867/
http://www.etlab.eu/files/chapter%202.pdf
http://www.ocse.org.mx/pdf/152_Manual.pdf
http://iamnotscared.pixel-
online.org/files/exploitation/press/Articol%20Horticultura_EuroEd_Stay@school&Iamnotsca
red.pdf
http://www.ismb.edu.ro/documente/proiecte/SKMBT_C45213032619050.pdf
http://www.tineriimpotrivaviolentei.edumanager.ro/
Slovacia:
Bielikovα, M. and Boραkovα, M. (2005). Students‟ bullying in primary and secondary

education. http://www.prevenciasikanovania.sk/?mod=pedagogovia--prieskumy--
sikanovanie-ziakov-na-zs-a-ss
www.prevenciasikanovania.sk
http://www.minedu.sk
Slovenia: Author did not include references
Spain:
Del Barco, B.L., Castano, E.F., Carroza, T.G., Ramos, V.L. (2011). School Bullying In
Extremadura Region Vs. The Ombudsman's Report (2006).
http://www.redalyc.org/articulo.oa?id=293122840005
http://www.apuntesdepsicologia.es/index.php/revista/article/view/244/246
Istituto Vasco De Evaluaciσn E Investigaciσn Educativa, (2012). The Bullying In Primary
And Middle School – El Maltrato Entre Iguales En Educaciζn Primaria Y Eso En Euskadi.
http://www.isei-ivei.net/cast/pub/bullying2012/Informe_Ejecutivo%20_maltrato2012.pdf
http://www.carm.es/web/pagina?IDCONTENIDO=5316&IDTIPO=100&RASTRO=c792$m
4001
http://www.acosoescolar.info/index.htm
http://www.educacionenvalores.org/IMG/pdf/convivenciaqosarioortega.pdf

http://www.educa.jccm.es/educa-
jccm/cm/alumnado/tkContent?pgseed=1177314357504&idContent=1601&locale=es_ES&tex
tOnly=false
http://www.hezkuntza.ejgv.euskadi.net/r43-
573/es/contenidos/informacion/dif11/es_5613/f11_c.html
Suedia:
Svensson, R. (2001). Tackling Violence in Schools: A Report from Sweden. CONNECT UK-
001
http://www.ojjdp.gov/pubs/234205.pdf
http://www.eucpn.org/docs/review_bullying_at_school_en.pdf
http://etuce.homestead.com/EUprojects/Violence/VS_report_final_EN.pdf
http://www.friends.se
http://www.friends.se/friends/in-english
http://njbullying.org/documents/28031059.pdf
http://www.crin.org/resources/infoDetail.asp?ID=9848&flag=report
UK
Anti-Bullying Alliance: http://www.anti-bullyingalliance.org.uk/

Beatbullying: http://www.beatbullying.org/
ChildNet International: http://www.childnet-int.org/
Children Act 1989. Available at: http://www.legislation.gov.uk/ukpga/1989/41/contents
Department of Education (2012) Behaviour and discipline in schools. A guide for
Headteachers and school staff. Retrieved June 5, 2013, from:
http://webarchive.nationalarchives.gov.uk/20130401151715/https://www.education.gov.uk/pu
blications/standard/publicationDetail/Page1/DFE-00026-2012
Department of Education (2012). Behaviour and discipline in schools - guidance for
governing bodies. Retrieved June 5, 2013, from:
http://www.education.gov.uk/aboutdfe/statutory/g0076647/guidance-for-governing-bodies-
on-behaviour-and-discipline/guid
Department of Education (2012). Ensuring good behaviour in schools. A summary for Head
teachers, governing bodies, teachers, parents and pupils. Retrieved June 6, 2013, from:
https://www.gov.uk/government/publications/ensuring-good-behaviour-in-schools-summary

Department of Education (2011). Getting the simple things right: Charlie Tailor’s behaviour
checklist. Retrieved June 17, 2013, from:
http://media.education.gov.uk/assets/files/pdf/c/charlie%20taylor%20checklist.pdf
Department of Education (DENI). Legislation and guidance for schools. Retrieved June 18,
2013, from: http://www.deni.gov.uk/index/support-and-development-2/child-protection-
safeguarding/21-pupils-parents-bullying-pg.htm
Department for Education. (2012). Preventing and tackling bullying. Advice for Head
teachers, staff and governing bodies. Retrieved June 4, 2013, from: http://www.report-
it.org.uk/files/preventing_and_tackling_bullying_2012.pdf
Department of Education (2012). Screening, searching and confiscation - advice for Head
teachers, staff and governing bodies. Retrieved June 10, 2013, from:
http://www.education.gov.uk/aboutdfe/advice/f0076897/screening,-searching-and-
confiscation/screening-searching-and-confiscation
Department of Education. The National Strategies. Available at:
http://webarchive.nationalarchives.gov.uk/20110218194057/http:/nationalstrategies.standards.
dcsf.gov.uk/
Education Act 2002. Available at: http://www.legislation.gov.uk/ukpga/2002/32/contents
Education Act 2011. Available at:
http://www.legislation.gov.uk/ukpga/2011/21/contents/enacted
Education and Inspections Act 2006. Available at:
http://www.legislation.gov.uk/ukpga/2006/40/contents
Equality Act 2010. Available at: http://www.legislation.gov.uk/ukpga/2010/15/contents
Kidscape: http://www.kidscape.org.uk/
Local Safeguarding Children Boards: http://www.safenetwork.org.uk
Mc Clure Watters (2011). The Nature and Extent of Pupil Bullying in Schools in the North of
Ireland, Department of Education Report Series. Retrieved June 19, 2013:
http://www.deni.gov.uk/no_56_report_final_2011.pdf
Office for Standards in Education, Children‟s Services and Skills: http://www.ofsted.gov.uk/
Personal, Social and Health Education. Retrieved June 18, 2013, from:
https://en.wikipedia.org/wiki/Personal,_Social_and_Health_Education
Restorative Justice Council: http://www.restorativejustice.org.uk/
Thomson, F., & Smith, P. K. (2011). The Use and Effectiveness of Anti-Bullying Strategies in
Schools, University of London (DFE-RR098). Retrieved June 17, 2013, from:

https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/182421/DFE-
RR098.pdf
Tippett, N., & Smith, P. K. (2010). Prevention and response to identity-based bullying among
local authorities in England, Scotland and Wales. Equality and Human Rights Commission
Research Report Series. Retrieved June 21, 2013, from:
http://www.equalityhumanrights.com/uploaded_files/research/64_identity_based_bullying.pd
f
Studii Transnaționale:
Bullying and subjective health among adolescents at schools in Latvia and Lithuania:
http://www.baltictimes.com/news/articles/32099/
Bullying in European Vocational Training. Action – Research and Good Practices:
European Bullying Research: http://www.e-
abc.eu/files/1/PDF/Research/School_Bullying_eng.pdf
EU Kids Online Network:
http://www.lse.ac.uk/media@lse/research/EUKidsOnline/EU%20Kids%20II%20%282009-
11%29/EUKidsOnlineIIReports/Final%20report.pdf
“I am not scared” project: http://www.mhe-sme.org/our-projects/past-projects/camhee.html
www.nkd.lt/files/informacine_medzega/2-Moksliniai_straipsniai/4.pdf
http://www.sppc.lt/index.php?-208252237
ProSAVE: http://www.era-edu.com/csfvm/ProSAVE/
TABBY (THREAT ASSESSMENT IN BULLYING BEHAVIOR):
https://sites.google.com/site/jrspone/content/JSRP_No-1_BUDDASZIRMAI
http://www.criminologysymposium.com/download/18.6b82726313f7b234a582f7/137233475
3062/WED09+Parti+Katalin.pdf


Ean Strategy Position Paper Ro 0

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ean Strategy Position Paper Ro 0

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Partenerii care au luat parte la Working Group 3 și au colectat practicile anti-bullying (în

- Asociația Direct (România)

Contribuția autorilor și cercetătorilor la raport:

 Ferran Calvo Adalid (Baobab Association)

EAN Strategy Position Paper 1

i. Agenda UE pentru drepturile copilului1 adoptată în 2011 și a reafirmată în decembrie

iv. Carta europeană pentru o școală democratică fără violență6.

v. Liniile directoare ale Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind o justiție

viii. Declarația din 201310 a membrilor Parlamentului European, în conformitate cu

EAN Strategy Position Paper 2

xii. Orientările ONU pentru prevenirea delincvenței juvenile14 ("Principiile de la Riyadh",

xiv. Raportul mondial din 2006 privind violența împotriva copiilor16

xv. 2011, Studiul EU Kids Online17

xvii. 2010 OMS/Europa – sondaje, Comportamentele sanogenetice în școală19 (HBSC)

1. Dezvoltarea unei platforme europene cuprinzătoare, documentate științific și coerente,

EAN Strategy Position Paper 3

3. Înființarea unei Rețele Europene Anti-bullying pentru abordarea fenomenul bullying

EAN Strategy Position Paper 4

Bullying-ul este un fenomen complex și multidimensional. Diferite tipuri de definiții sunt

În concepția EAN, conceptele de Violența școlară și Bullying sunt utilizate cu scopul de a

În ultima perioadă, multe proiecte finanțate de Uniunea Europeană în cadrul programului

EAN Strategy Position Paper 5

Politicile anti-agresiune s-au dovedit a fi elemente foarte importante în combaterea

EAN Strategy Position Paper 6

EAN Strategy Position Paper 7

Sunt propuse următoarele recomandări:

1. Dezvoltarea cadrului de politici, reglementări legislative, circulare

2. Competență culturală: Orice politică, program, plan și practică ar trebui să

3. Educația pentru drepturile omului și valorile de pace: Valorile non-violente

4. Managementul conflictelor și strategiilor de soluționare pașnică: Training-

EAN Strategy Position Paper 8

5. Abordarea "școala întreagă": punerea în aplicare a abordărilor "școala

6. Abordarea "întreaga comunitate": implicarea întregii comunități, a

7. Manuale și ghiduri: manualele și ghidurile sunt foarte importante în

8. Cercetare: Rezultatele cercetărilor fenomenului bullying prezintă opinia

EAN Strategy Position Paper 9

9. Evaluare și follow-up: Evaluarea și follow-up-ul sunt foarte importante în

11. Rețea: Cooperarea între organizațiile publice și private, societatea civilă și

12. Eforturile de diseminare: eforturile de diseminare ar putea influenta opinia

EAN Strategy Position Paper 10

Conform Statutului EAN, strategia de lucru în proiectul EAN se bazează pe principiile

i. diseminarea Strategiei EAN la nivel național și european,

ii. implementarea eficientă a recomandărilor Strategiei EAN la nivel național și

iii. evaluarea în curs de desfășurare a recomandărilor Strategiei EAN la nivel național și

iv. îmbunătățirea în curs de desfășurare a recomandărilor Strategiei EAN la nivel național

Organismele europene responsabile pentru stabilirea unei strategii europene comune

EAN Strategy Position Paper 11

EAN Strategy Position Paper 12

EAN Strategy Position Paper 13

Ca parte a strategiei EAN 3, parteneriatul EAN a studiat și colectat informații actualizate cu

EAN Strategy Position Paper 14

Un alt studiu în Austria considera diferențele interculturale ("Bullying-ul dintr-o perspectivă

EAN Strategy Position Paper 15

În anul 2007, Ministerul Federației Valonia-Bruxelles a publicat Circulara ministerială nr.

Există două servicii principale care operează în conformitate cu prezenta circulară

EAN Strategy Position Paper 16

EAN Strategy Position Paper 17

Al doilea studiu "Caracteristici relaționale și emoționale ale victimelor și a actelor de violență

νΰ μΰλξλερνθρε θ νεοϊλνξλερνθρε κϊμ Μθνθπρεππκθ Ρϊαερ),

EAN Strategy Position Paper 18

EAN Strategy Position Paper 19

EAN Strategy Position Paper 20

EAN Strategy Position Paper 21

1.5. Republica Cehă