Sunteți pe pagina 1din 62

MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

ŞCOALA POSTLICEALĂ ”VASILE GOLDIȘ”


LOCALITATEA BAIA MARE, JUDEȚUL MARAMUREȘ

PROIECT DE CERTIFICARE
A CALIFICĂRII PROFESIONALE

Domeniul: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ


Calificarea profesională: ASISTENT MEDICAL
GENERALIST
Forma de învățământ: ZI
Tiltlul lucrării:ÎNGRIJIRI NURSING ACORDATE
PACIENȚILOR CU CIROZĂ HEPATICĂ

COORDONATOR PROF. ABSOLVENT:


BURA CRISTINA POPESCU EMMA

BAIA MARE
2015

0
ŞCOALA POSTLICEALĂ “VASILE GOLDIŞ”
LOCALITATEA BAIA MARE,JUDEŢUL MARAMUREŞ
Domeniul: SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ
Specializarea:Asistent medic generalist
Forma de învăţământ:ZI

CUPRINS

ARGUMENTUL....................................................................................................... …pag 2

CAPITOLUL I. DATE GENERALE DESPRE BOALĂ


1.1. Prezentarea noțiunilor de anatomie și fiziologie a aparatului afectat .....................pag 3
1.1.1. Anatomia și fiziologia ficatului ….......................................................................pag 3
1.2. Prezentarea teoretică a bolii ...................................................................................pag 6
1.2.1. Definiție ...............................................................................................................pag 6
1.2.2.Epidemiologie.......................................................................................................pag 6
1.2.3 Simptomatologia……………………………………………………………….. pag 10
1.2.4.Tablou clinic…………………………………………………………………….pag 14
1.2.5.Evoluţia...............................................................................................................pag 16
1.2.6.Tratament …………………………………………............................................pag 21
1.2.7..Rolul asistenților medicali în îngrijirea pacienților cu ciroză hepatică………...pag 30
1.2.8.Metode de lucru folosite în îngrijirea pacienților cu ciroză hepatica………..….pag 31

CAPITOLUL II. PLANURILE DE ÎNGRIJIRE


2.1. CAZUL1……………………………………………………………………………pag 33
2.2.CAZUL2…………………………………………………………………………….pag 42
2.3.CAZUL3…………………………………………………………………………….pag 50
ANEXE…………………………………………………………………………………pag 58
CONCLUZII ……………………………………………………………………...……pag 63
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………..pag 64

1
ARGUMENT

Ideea de a realiza o lucrare pe această temă vine din dorinţa de a ajuta


pacienţii în cauză, să fac cât mai cunoscute cauzele,simptomele,evoluţia,complicaţiile
ce pot apărea şi de ce nu şi tratamentul necesar,precum şi metodele de prevenire şi
combatere.
În ţara noastră, în ciuda progreselor din punct de vedere al tratamentului
,afecţiunile hepatice deţin un procent ridicat de morbiditate şi mortalitate, având o
pondere semnificativă în patologia digestivă.
Prin lucrarea de faţă, am dorit să aduc mai aproape de cititor, cunoaşterea
manifestărilor acestei boli, a posibilităţilor de prevenire a îmbolnăvirii.
Încă de mică am fost atrasă de medicină, pentru că îmi place să ajut persoanele
bolnave, iar a-i ajuta să-și recapete sănătatea este cel mai mare ajutor ce poate fi
oferit unei persoane.

2
CAPITOLUL I
DATE GENERALE DESPRE BOALĂ

1.1.PREZENTAREA NOŢIUNILOR DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A


APARATULUI AFECTAT

1.1.1.ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA FICATULUI

Ficatul este o glandă voluminoasă,o anexă a tubului digestiv,cu o structură şi


funcţii complexe. Este aşezat în partea superioară dreaptă a abdomenului, sub
diafragm. Sub partea inferioară este situată vezicula biliară, iar în stânga pediculul
hepatic format din artera hepatică (pleaca de la aortă către ficat), de vena portă (care
drenează tubul digestiv şi mergând spre ficat) şi calea biliară (mergând de la ficat
către vezicula biliară şi intestin).
Ficatul este cel mai mare organ al corpului omenesc, situat deasupra
colonului, în partea dreaptă. Culoarea acestuia este brună , având o consistenţă fermă.
Masa ficatului cântăreşte 1200-1500 gr. la un individ viu. Acesta are două suprafeţe :
una superioară, una inferioară şi două margini: inferioară şi una posterioară mai lată.
În ceea ceea ce priveşte forma, ficatul este precum un ovoid tăiat oblic.

3
Ficatul reprezintă o masă parenchimatoasă unică, ai cărui lobi nu sunt
delimitaţi de nici un sept fibros.
Unitatea morfologică hepatică este lobul hepatic, alcătuit din cordoane
hepatocitare radiare separate de o reţea de capilare sinusoide. Masa celulară hepatică
la o persoană normal este aproximativ 300 de miliarde de celule, masă ce poate
inmagazina 1500 ml sânge.
Partea diafragmatică este împărţită la rândul ei prin ligamentul falciform în
doi lobi: lobul drept şi lobul stâng.Viscerala sau partea inferioară este traversată de
trei şanţuri: un şanţ reprezentând locul pe unde intră şi ies componentele pediculului
hepatic, un şanţ conţine ligamentul rotund, segmetul posterior, iar cel de-al treilea
şanţ este reprezentat de fosa cistică în care se găseşte şi vezica biliară.
Ficatul reprezintă o zonă intermediară, interpusă între intestin şi are un rol
fundamental în procesele metabolice de sinteză, depozitare şi degradare a
substanţelor plastice şi energetice a apei, vitaminelor şi electroliţilor. Acesta este
totodată un real laborator al organismului, efectuându-se la nivelul lui peste o mie de
procese chimice. Aceste şanţuri divid visceral în patru lobi: lobul stâng, lobul drept,
lobul pătrat şi lobul caudat.
În partea exterioară, ficatul este acoperit de peritoneul visceral. Sub acest
peritoneu visceral se află situată capsula fibroasă a ficatului sau mai este numită şi
capsula Glisson.
˶Funcţia ficatului constă, în primul rând, în reglarea concentraţiei
constituenţilor sângelui. În sângele normal sau patologic, puţine sunt substanţele
asupra cărora ficatul să nu aibă o acţiune specifică de îndepărtare în şi respectiv din
sânge. În plus ficatul modifică în vederea sintezei sau a inactivării în acelaşi timp,
aproape toţi constituenţii chimici ai sângelui. Invers, fiecare ţesut al organismului este
dependent, în parte de ficat , în ceea ce priveşte aprovizionarea sa cu substanţe
nutritivedin sânge şi îndepărtarea unei întregi varietăţi de agenţi nocivi. Orice
substanţă difuzibilă injectată în sânge este rapid extrasă din ficat -atât de repede încat,
în mai puţin de 5 minute, nivelul substanţei injectate în sânge este redus la mai puţin

4
de jumătate din valoarea găsită după o injectare similară în sângele unui animal
hepatectomizat.”1
Contribuţia pe care ficatul o are în metabolismul protidic este foarte mare. În
lipsa funcţiilor hepatice, supravieţuirea nu ar fi posibilă în asigurarea acestui tip de
metabolism.Majoritatea aminoacizilor ce rezultă din digestia prioteinelor alimentare
şi care sunt absorbiţi la nivelul tractului gastro-intestinal vor ajunge la nivelul
ficatului, care va reţine o parte de aminoacizi necesari propriei sinteze a proteinelor, o
parte va fi reţinută pentru sinteza aminoacizilor neesenţiali, restul fiind transformaţi
în glucoză, corpi cetoni, hormoni şi cetoacizi.
Ficatul are o contribuţie foarte importantă și în metabolismul lipidic, prin
captarea şi sinteza locală a diferitelor fracţiuni lipidice,catabolizarea sau încorporarea
lor în lipoproteine.La nivelul acestuia are loc depunerea glicogenului, formarea
glucozei din produşii neglucidici, conversia fructozei şi galactozei în glucoză,
eliberarea energiei pentru detoxifierea unor produşi endogeni sau exogeni,
influenţând astfel întregul metabolism glucidic. Este cel mai important organ în
menţinerea constantă a glicemiei, depunerea glucozei sub formă de glicogen în ficat
asigurând restabilirea nivelului normal al glicemiei, când aceasta este în scădere , dar
şi îndepărtarea excesului de glucoză.
Ca şi celelalte organe, ficatul deţine numeroase funcţii în organism. O funcţie
specifică hematocitului este funcţia de secreţie a bilei sau biligenza, funcţia în
coagulare, ficatul fiind locul unde factorii ce participă la acest proces sunt sinetizaţi.
O altă funcţie pe care ficatul o îndeplineşte este cea metabolic în cadrul căreia
substanţele absorbite la nivelul intestinului parcurg o serie de transformări chimice.
Funcţia de dezoxifiere prin care anumite substanţe toxice sunt metabolizate şi
transformate la nivelul ficatului în alţi produşi care pot fi reutilizaţi sau chiar
eliminaţi. Funcţia de depozitare este de asemenea o funcţie important a ficatului, în
cadrul căreia la nivelul hepatocitului pot di depozitaţi numeroşi compuşi precum:
metalele, vitaminele dar şi o parte din volumul sanguine.
Alte funcţii îndeplinite de ficat sunt şi funcţia capacităţii de regenerare, sinteza
fermenţilor şi funcţia de menţinere a echilibrului acido-bazic.

1
L. Schiff ”Bolile ficatului”, Ed. Medicală, Bucureşti, 1966, pag.74
5
1.2.PREZENTAREA TEORETICĂ A BOLII

1.2.1.DEFINIŢIE

˶Ciroza hepatică este un proces difuz, extins la întregul ficatul, caracterizat prin
fibroză şi alterarea arhitecturii normale hepatice, cu dezvoltarea nodulilor de
regenerare şi reducerea în cele din urmă a dimensiunilor ficatului. ˶ 2Acesta apare ca
etapă finală tardivă în evoluţia progresivă a unei varietăţi de boli cronice şi este
asociată cu factori etiologici diverşi. Fibroza hepatică, stadiu premergător cirozei în
care zonele afectate sunt înconjurate de matrix extracellular, se dezvoltă în aceleaşi
condiţii de agresiune cronică a ficatului, îvât unii factori etiologici sunt comuni.
Ciroza hepatică este o boală caracterizată prin inflamaţia cronică difuză a ficatului,
însoţită de proliferarea ţesutului conjunctiv şi de modificări degenerative ale celulelor
hepatice, ducând la alterarea arhitecturii hepatice.

1.2.2 EPIDEMIOLOGIA

Ciroza hepatică reprezintă a treia cauză de deces, după cauzele bolilor


cardiovasculare şi a cancerului, în ţărilor industrializate. În România, cazurile
descoperite ca fiind infestate cu virusul hepatic C cresc de la o zi la alta, în mare parte
datorită consumului excesiv de alcool.
Ciroza hepatică poate avea numeroase cause. Cele mai frecvente şi mai
cunoscute sunt consumul excesiv de alcool şi infecţia cu virusurile B sau C. Există
situaţii în care apare ciroza criptogenică ale cărei cause nu sunt cunoscute.
Ciroza hepatică provenită din cauze alcoolice apare frecvent la persoanele care
consumă zilnic , pe durata de 10-15 ani, cantităţi ridicate de băuturi alcoolice. Cea
provenită din virusurile hepatice se instalează lent, de obicei persoanelor care suferă
de hepatită cronică.

2
T.Ciurea,O.Pascu, C. Stanciu “Gastroenterologie şi hepatologie” Actualităţi 2003, ,
Ed.Medicală, Bucureşti,2003
6
Alte cauze ce provoacă această boală sunt şi cle de natură metabolic, ca
galactozemia, hemocrometoza, boala Wilson. Există şi anumiţi agenţi terapeutici ce
duc la provocarea cirozei : Amiodarona, Methotrexatul.
Cauzele nutriţionale sunt şi ele prezente prin carenţe de vitamine, de proteine şi în
ultima vreme chiar şi unele medicamente: antibiotice ( precum:
oxacilina,eritromicina, clorafenicol, penicilina), antireumaticile, anestezicile (
cloroform, haloten), estrogeni, contraceptivele orale, analgezicele.
Hepatita acută şi cronică reprezintă o cauză des întâlnită în provocarea cirozei
hepatice. Există două categorii de factori care determină cronicizarea hepatitei virale
acute, apoi transformarea ei în ciroză .
Prima categorie sunt factorii ce ţin de vârstă (peste 45 ani), sexul, medicamente, alte
boli asociate. Cea de-a doua categorie ţine de hepatita virală.
O altă cauză este şi malnutriţia, aceasta era considerată o perioadă mare de timp
ca fiind una din cauzele majore ale cirozei hepatice.
Factorii de natură toxică precum şi un număr mare de medicamente pot să
producă leziuni hepatice ce pot progresa şi ulterior să constituie o ciroză hepatică.
Factorii infecţioşi pot produce de asemenea leziuni hepatice, însă la fel ca
malnutriţia , nu pot fi incriminaţi singuri.Factorii de natură genetica prezintă un rol
important în determinarea cirozelor.

În ţara noastră, cauza predominantă în provocarea cirozei hepatice este este cea
virotică.
În ceea ce priveşte etiopatologia, putem distinge mai multe tipuri de ciroză:

 Ciroza alcoolică atrofică, numită şi Laennec şi hipertrofică, numită şi Hnot-


Gilbert;
 Ciroza biliară;
 Ciroza post-necrotică;
 Ciroza cardiacă;
 Ciroza din hemocromatoză;
 Ciroza Banti sau splenogenă;
 Ciroza carenţială.
7
Din punct de vedere morfologic se pot distinge trei tipuri de ciroză hepatică:
micronodulară, macronodulară şi ciroza mixtă.

Ciroza micronodulară

Ciroza micronodulară ( alcoolică, portal, Lannec) este reprezentată de numeroşi


noduli regeneratori, având diametrul de circa 0,5 cm. Aceşti nodului sunt aproximativ
egali şi sunt separaţi prin benzi de ţesut.
˶Ciroza micronodulară este caracterizată prin septuri conjunctive relativ subţiri,
de grosime uniformă , cu noduli de regenerare mici, de dimensiuni uniforme. Vasele
aferente şi eferente ale nodulului sunt în cea mai mare parte înglobateîn septurile
fibroase şi numai ocazional spaţii porte sau vene centrolobulare pot fi recunoscute în
interiorul nodulului. Leziunile descrise interesează fiecare lobul al ficatului. Acest
tip de ciroză este cunoscut şi sub numele de ciroză portală sau septală. O altă
particularitate a acestui tip ar mai fi persistenţa factorilor cauzali . Ficatul
micronodular ar fi expresia incapacităţii de regenerare a acestuia în etilism,
malnutriţie, la vârstnici şi la anemici. “3

3
L. Buligescu, “Bolile ficatului, căilor biliare şi pancreasului” vol.I, Ed. Medicală,
Bucureşti,1981, pag.719
8
Etiologia acestei ciroze ste în general cea a alcoolului, în care volumul ficatului
se măreşte din cauza steatozei. Steatoza apare şi în ciroza virală, în boala Wilson, dar
şi în hemocromatoză.
În cadrul evoluţiei hepatitei virale, dar şi a cirozei biliare, ciroza micronodulară
poate apărea şi în lipsa prezenţei alcoolului.

Ciroza macronodulară

Ciroza macronodulară se caracterizează prin prezenţa nodulilor în ţesutul


hepatic, aceştia spre deosebire de cei prezenţi în cadrul cirozei micronodulare, sunt
mai mari, având diametrul mai mare de 0,5 cm, sunt inegali, iar unii dintre aceşti
nodule pot atinge dimensiuni măsurate în centimetri.
“Ciroza macronodulară,neregulată, multilobulară, postnecrotică, este caracterizată
prin septuri conjunctive largi, neregulate şi noduli mari, inegali, până la 5 cm în
diametru , care conţin conglomerate de acini, de aspect normal. Colapsul lobular
9
preexistent este marcat prin juxtapoziţia în septurile conjunctive a 3 sau mai multe
spaţii porte.”4
Acest tip de ciroză este una posthepatică, alcoolul putând genera anumite aspect
macronodulare sau mixte, cauzate de creşterea în timp a acestor nodule. Anumite
aspect macronodulare pot fi prezente şi în cadrul cirozei biliare.

Ciroza de tip mixt este cel mai des întâlnită, peste 50%. Caracterul conflictului
are şi el un rol important. În funcţie de acesta , cirozele hepatice pot fi active (ciroză+
hepatită activă) sau inactivă ( ciroză + hepatită persistent).
„Ciroza mixtă micro- şi macro-nodulară asociază particularităţile celor două tipuri
anterior descrise.Maoritatea cirozelor intră în această categorie.”5

1.2.3. SIMPTOMATOLOGIA

Debutul cirozei poate fi asimptomatic sau necaracteristic evoluând de la un stadiu


la un stadiu compensat spre unul decompensat, având rata anuală de circa 10%.
În cadrul bolnavilor cu ciroză hepatică compensată, primele semne care pot
apărea sunt :
 Oboseala;
 Sindromul diseptit nespecific;
 Hipertensiunea portală;
 Splenomegalia;
 Palme hepatice;
 Epistaxis;
 Ficatul poate avea dimensiuni normale sau mari, iar consistenţa acestuia poate
creşte.
Ciroza hepatică decompensată poate fi parenchimatoasă sau metabolică şi
vasculară.Simptomele ce apar în cazul bolnavilor cu ciroză hepatică parenchimatoasă
sunt :
4
L. Buligescu, “Bolile ficatului, căilor biliare şi pancreasului” vol.I, Ed. Medicală,
Bucureşti,1981, pag.719
5
L. Buligescu, “Bolile ficatului, căilor biliare şi pancreasului” vol.I, Ed. Medicală,
Bucureşti,1981, pag.719-720
10
 Febra;
 Denutriţia;
 Icterul;
 Semne vasculare precum steluţele vasculare şi eritemul palmoplantar care apar
din cauza raportului crescut estrogeni-testosteroni;
 Ascita este un alt semn ;
 Libidoul scade, potenţa de asemenea, mai ales în cazul bărbaţilor cu ciroză
hepatică alcoolică;
 Feminizarea este şi ea des întâlnită, de obicei datorită consumului de alcool
care are efect asupra testiculelor;
 Atrofia testiculară (testicule de dimensiuni mici şi cu o consistenţă moale)
 Creşterea fibrinolozei;
 Reducerea părului din zona axilară şi pubiană şi chiar dispariţia acestuia;
 Opacizarea şi albirea patului ungheal;
 Coagularea intravasculară diseminată;
 Deficitul de protrombină;
 Creşterea volumului glandelor lacrimale şi parotide;
 Exacerbarea florei intestinale:
 Anemia;
 Durerile în zona abdominală;
 Hipertensiunea pulmonară;
 Steatoreea;
 Crampele musculare;
 Hemoliza acută;
 Sindromul Zieve;
 Scleroza glomerulora cirotică ( atât peretele capilarelor cât şi a axului
mezongial se îngroaşă);
 Hipertensiunea pulmonară;
 Hipoxierea ţesuturilor;
 Sindromul hiperkinetic.

11
În ceea ce priveşte rolul hipertensiunii portale, aceasta este prezentă la valori ale
presiunii portale mai mari de 10 mm Hg. Decompensarea vasculară în ciroza hepatică
se manifestă prin:

 Gastropatia portal-hipertensivă;

 Splenomegalia;

 Ascită ( atunci când la un bolnav ce suferă de ciroză hepatică, valoarea


diferenţei dintre albumina serică şi albumina din ascită este peste 1,1); în
cadrul decompensării vasculare se poate menţine o ascită;

 La interval de o oră, jumătate din lichidul din ascită se preschimbă prin


transfer între capilare şi cavitatea peritoneală situate sub peritoneul visceral;

În primele faze ale bolii, bolnavii cu ciroză hepatică sunt asimptomatici timp
îndelungat, primele simptome făcându-și apariția doar când aceasta este într-un stadiu
avansat.
Tulburările care pot apărea în această fază sunt:
 Tulburările hormonale;
 Astenia;
 Senzația de sațietate;
 Scăderea apetitului;
 Creșterea temperaturii corpului;
 Apariția unor modificări ale pielii, precum roșeața palmelor și tălpilor,
dilatarea vaselor pe nas.
În faza avansată simptomele și complicațiile cirozei sunt:
 Icterul;
 Hemoroizii externi;
 Pruritul;
 Tromboza de vena portă;
 Dilatarea venelor;
12
 Cumularea în cavitatea peritoneală de lichid (ascita);
 Probleme de coagulare;
 Deficiența imunitară ce duce la un risc crescut la infecții;
 Apar și simptome neurologice;
Riscul mare de cancer hepatic
În faza terminală, somnolența este semnul cel mai des întâlnit, ducând chiar până la
coma hepatică. În ceea ce privesc problemele legate de coagulare, acestea apar de
obicei în urma deficitului factorilor prezenți în coagulare. În perioada de stare, apar
anumite semne, modificări splenice și hepatice în zona tegumentelor, dar și
mucoaselor, modificări endocrine, edeme, anumite tulburări hematolice și renale, dar
și cardiovasculare.
În peste 70% din cazuri, consistența ficatului crește, având marginea ascuțită,
volumul este de asemenea mărit, iar suprafața sa este de obicei regulată, fără
macronodului.
În cadrul unei examinări se poate constata prezenta icterului, insoțită de prurit și
urini colurice.
La bărbați pot să mai apară și steluțele vasculare pe torace. Des întâlnite sunt și
rubeoza palmară, bombarea membrelor inferioare, dar și colorația brună a
tegumentelor acestora.

 Splenomegalia este prezentă în circa 90% din cazurile de ciroză hepatică,


caracterizată printr-o consistenţă de obicei fără durere şi crescută şi cu un
volum ce poate varia. Aceasta poate fi însoţită de leucopenie şi anemie.
 Hipertensiunea portală se caracterizează pentru început atât prin prezenţa
circulaţiei interne şi externe, cât şi prin meteorism.
 Edemele îşi fac apariţia puţin mai târziu, de regulă acestea însoţesc ascita, în
stadiile mai avansate. Acestea sunt moi şi de culoare albă, iar când tratamentul
nu reprezintă un factor de influenţare, edemele pot alcătui un element pentru
pronostic.
 Sindromul dispeptic – de obicei diareea şi greţurile sunt consecinţe ale
consumului de alcool şi urmările asupra tractului digestiv.

13
 Atrofia musculară însoţită de ascită, constituie la nivelul membrelor forma de
„păianje”. În cazul persoanelor de sex feminin, această atrofie musculară poate
produce de la tulburări de ciclu până la amenoree.
 Sindromul Zieve este caracteristic în special cirozelor alcoolice. Se
caracterizează prin anemie hemolitică, dar şi prin hiperglicemie, având o
formă clinică destul de complexă. Acest sindrom se anifestă din punct de
vedere clinic prin hepatomegalie, febră, dureri în zona abdomenului.
 Tulburările nervoase sunt prezente pe toată perioada evoluţiei cirozei, adesea
se întâlneşte ca fenomen de debut. Nu de puţine ori, o stare de nelinişte însoţită
de somnolenţă şi uneori insomnie, pot reprezenta semnele ce vor declanşa o
posibilă dramă hepatică.
 Litiaza biliară este de obicei asimptomatică şi des înâlnită la cirotici.
 Afectarea pulmonară se manifestă de regulă prin cianoză, dispnee şi degete
hipocratice.
 Ulcerul gastric apare atât în urma scăderii rezistenţei mucoasei, cât şi drept
consecinţă a tulburărilor de metabolizare.
 Sistemul cardio-vascular este afectat prin prezenţa hipotensiunii, a colecţiilor
pericardice şi chiar a miocardiopatiei toxice.

1.2.4.TABLOU CLINIC

Din punct de vedere clinic fără a ține seamă de simptomatologia și etiologia


cirozei hepatice, anumite particularități se aseamănă.
La unii cirotici, boala poate rămâne în același stadiu, însă de obicei ciroza
hepatică se dezvoltă în două etape:
1. Perioada compensată ( asimptomatică au cu puține manifestări);
2. Perioada decompensată (bogată și variată în același timp în simptome și
manifestări clinice).

14
 Perioada compensată este perioada în care simptomele își fac foarte puțin
simțită prezența, prezență de care bolnavii abia își pot da seama.

Simptome digestive:
 Senzație de saturație;
 Inapetență;
 Dureri la nivelul abdomenului;
 Meteorism;
 Diaree;
 Constipație.
Simptome la nivelul sistemului nervos:
 Insomnii:
 Amețeli;
 Cefalee;
 Irascibiltate;
 Oboseală fizică și psihică.
Alte simptome în cadrul cirozei hepatice compensate:
 Dereglări menstruale;
 Urticartie;
 Scăderi ale libidoului;
 Prurit;
 Sângeraări gingivale.
În urma efectuării unui examen obiectiv se poate observa:
 Eritroză palmară și facială;
 O stare de malnutriție;
 Steluțe vasculare;
 Echimoze.

 Perioada decompensată este perioada bogată în simptome ce se poate instala


brusc sau ușor pe parcursul bolii. Pentru a denumi modalitățile de
decompensare, se folosesc frecvent următoarele denumiri:
15
1. Decompensarea vasculară- ascita ;
2. Parenchimatoasă – icter, comă hepatică, encefalopatie portală.

1.2.5. EVOLUŢIE

Ciroza hepatică în evoluţia ei este precipitată de prezenţa unor complicaţii precum:


 Cancerul hepatic;
 Hemoragia digestivă;
 Encefalopatia hematoportală
În urma cărora, rezultând decesul majorităţii bolnavilor în aproximativ 2 ani de la
apariţia ascitei. În ceea ce priveşte complicaţiile cirozei hepatice este greu de spus că
cele două (encefalopatia hepatoportală şi hemoragia digestivă) sunt considerate drept
complicaţii obişnuite în progresul cirozei. Acestă evoluţie se poate divide în două
etape:
1. Etapa compensată (asimptomatică)
2. Etapa decompensată ( cu un tumult simptomatic).

 Cancerul hepatic – datorită prezenţei sale din ce în ce mai frecventă, cancerul


hepatic a devenit în ultima vreme una dintre gravele complicaţii ale cirozei,
aceasta fiind considerată drept o etapă precanceroasă. Febra, hepatomegalia,
precum şi durerea în zona hipocondruluin drept, au devenit unele dintre cele
mai importante semne pe plan clinic.

Cancerul hepatic este mai des întâlint la bărbaţi, mai ales la cei cu vârsta de peste 50
de ani.
 Hemoragia digestivă este considerată ca fiind printre cele mai grave urgenţe,
cauzată de ruperea varicelor esofagiene. Cauza care produce ruperea directă şi
sângerarea acestor varice, nu se cunoaşte încă cu precizie, iar apariţia acestora
este considerată ca fiind secundară HTP. S-au determinat câţiva factori care
duc la sângerarea venelor esofagiene, printre care:7
 Esofagita peptică;
16
 Hiperpresiunea în zona venelor esocardiotuberozitare.
Ruptura acestor varice determină de obicei hematemeză, aceasta fiind
manifestată prin vărsături de sânge, având o culoare ce variază de la roşu închis,
până la roşu deschis şi este însoţită de apariţia sângelui în scaun, scaun cu hemoragii
şi de culoare neagră de tip melenic.
În ceea ce priveşte simptomele, acestea diferă din punct de vedere al intensităţii
hemoragiei de la o uşoară astenie, până la cele ce duc la prezenţa şocurilor
hemoragice.
De obicei, mai sunt prezente şi alte semne, precum:
 Ascita;
 Circulaţia colaterală a abdomenului.
Până în acest moment sunt cunoscute două tendinţe în cercetarea bolnavilor cu
acest tip de hemoragie:

 Folosirea examenului radiologic sau folosirea endoscopiei în primele 48 de


ore, utilizate ca diagnostic precoce;

 Cea de-a doua tendinţă este cea a diagnosticului tardiv, prin utilizarea
tehnicilor menţionate în diagnosticul precoce, dar la un interval mai mare de
timp de la hemoragie ( zile/săptămâni).

Precizarea imediată a hemoragiei şi a cauzelor acesteia ar putea duce la scăderea


mortalităţii, dar şi la instituirea unei terapeutici specifice.

În cadrul examenul radiologic, varicele esofagiene cu dimensiuni reduse, nu pot fi


evidenţiate. Prima explorare paraclinică realizată doar cu aparatură fibrooptică, rămâne
endoscopia digestivă .

Un factor de mare importanță de care depinde viața celor bolnavi cu ciroză hepatică
este diferențierea hemoragiei prin ruperea varicelor de hemoragia ulcerului gastric.
Acesată diferențiere se poate realiza prin endoscopie sau radiologie.

Hemoragia digestivă, de-a lungul evoluției sale se poate împărți în două direcții :

17
o Stoparea ei prin tratament;
o Continuarea pierderii de sânge până la decesul pacientului.

Indiferent de intensitatea hemoragiei, aceasta trebuie supravegheată și internată.


Acesată sângerare digestivă reprezintă un factor negativ asupra ficatului:

o În primul rând ca și consecință a anemiei, creșterii nevoii metabolice,


suferința hepatocelulară va crește;

o În al doilea rând poate apărea coma hepatică, în urma absorției produșilor


azotați care rezultă din digerarea sângelui ce are loc în zona intestinului.

În peste 50% din cazurile cu hemoragie digestivă cauzată de ruperae varicelor


esofagiene, decesul reprezintă rezultatul imediat. Într-un procent apropiat de acesta
este repetarea hemoragiei sau comei hepatice în 12 luni.

 Encefalopatia hepatoportală
Aceasta este reprezentată de semne de natură neuropsihice care sunt înâlnite în
mai multe rânduri la un bolnav cu ciroză hepatică decompensată.
Există numeroși factori care duc la instalarea encefalopatiei hepatoportale, printre
care :
 Anumite leziuni hepatice;
 Hemoragia digestivă;
 O susceptabilitate a creierului;
 Paracenteza;
 Anastomoza chirurgicală;
 Anumite medicamente;
 Alimentele cu exces proteic;
 Hipopotasemia;
 Insuficiența renală;

18
 Constipația;
 Infecția;
 Unele intervenții chirurgicale.
În ceea ce privește aspectul clinic, acesta este caracterizat prin semne neuropsihice
care diferă, începând cu tulburări nesemnificative de memorie, dezorientare,
somnolență, agitație, acestea fiind prezente mai ales în stadiul de debut și ajungându-
se în fazele avansate până la comă.
Perturbările de comportament își fac simțită și ele prezența prin stări de apatie,
continuând cu stări agitate, euforice, pacienții devenind agresivi, iritați. În stadii
avansate, pacienții cu ciroză hepatică se caracterizează prin crize de agitație care
alternează cu perturbări maniacale, halucinații, somnolențe și uneori chiar delir.
Într-o fază foarte avansată se ajunge până la starea de comă din care pacientul se
trezește brusc, din când în când, agitat, revenind în starea de comă după scurt timp.
Ciroza hepatică prezintă și alte complicații , printre care :
 Sindromul hepatorenal;
 Infecții ;
 Tromboza;
 Infecții intestinale;
 Tromboflebită portală;
 Oculzii intestinale;
 Septicemia;
 Peritonita acută;
 Peritonita cronică bacilară;
 Ștrangularea herniei.
În ceea ce privește prognosticul în cazul bolnavilor cu ciroză hepatică, acesta este
destul de aspru, pacienții ajungând la deces într-o perioadă mai scurtă de 2 ani din
momentul instalării ascitei. Acesta este foarte tare influențat de prezența gravelor
complicații, însă există anumite măsuri care ar putea ameliora prognosticul dat,
printre care:
 renunțarea la consumul de băuturi alcoolice;
 tratarea imediată a infecțiilor.

19
Debutul și evoluția pacienților cu ciroză hepatică:

STADII STAREA TREMOR MODIFICĂRI


PSIHICĂ ECG

Manifestări -stare euforică, -prezent doar -lipsesc;


prodromale chiar de presiune; uneori;
-dezorientare ;
-stare de agitație.
Precoma -somnolența; -prezență slab -prezente;
-confuzie; evidențiată;
-perturbări
comportamentale;
-euforie;
Stupoarea -pacientul -tremorul este -prezente în cea
doarme aproape prezent atunci mai mare parte;
tot timpul, când
trezindu-se brusc pacientul este
din când în când; capabil să
-confuzie; coopereze;
Coma -în această etapă -atonie -uneori
pacientul își musculară. prezente.
pierde în
totalitate
cunoștința.

20
1.2.6. TRATAMENT

Tratamentul cirozelor hepatice are ca scop îndepărtarea cauzelor, stoparea evoluției,


prevenirea decompensărilor, oprirea inflamațiilor, combaterea stărilor imunologioce,
prevenirea complicațiilor și se diferențiază în funcție de stadiu ( decompensat sau
compensat). Acesta trebuie să fie metodic, individualizat, sistematizat și complex.
Este recomandată în timpul perioadei de decompensare, internarea pe durata a 4-5
luni.
La ciroza hepatică decompensată este obligatoriu reapausul la pat,pe când la
pacienții cu ciroză compensată, acesta va fi câte o lună de repaus la pat și până la
14h/zi.

 Tratamentul preventiv:
“Prevenirea trecerii unei stări patologice într-o altă stare patologică,
depistarea multor factori etiologici, identificarea stărilor de preciroză, precum și
posibilitățile de prevenire a exacerbărilor, a recidivelor și complicațiilor, postulează
primatul profilaxiei.” 6
Elementul fundamental al evoluției este constituit de tratarea corectă în
spital a fazei acute. Se urmăresc următoarele mijloace terapeutice:
 Regimul igienico-dietetic;
 Tratamentul medicamentos;
 Tratamentul cu agenți fizici;
 Tratamentul chirurgical.

Măsuri care urmăresc reducerea morbidității prin hepatită virală:


 izolarea obligatorie a celor ce suferă de hapatită virală;
 măsuri de igienă în ceea ce privește consumul alimentelor, a apei, dar și
în ceea ce privește igiena personală;
 alegerea (selecția) donatorilor de sânge.

6
G.Galea, Ciroza hepatică, Ed. Medicală, București,1973, pag.188
21
 Tratamentul igieno-dietetic:
Tratamentul igienico-dietetic urmărește mai întâi de toate organizarea
condițiilor de muncă și de viață, precum și reglementarea activității psihice.

În ceea ce privește reglementarea activității psihice, acesta constă în reducerea


orelor de muncă, evitarea pe cât posibil a agitației, asigurarea unui număr de ore de
somn de aproximativ 4-5 ore/zi , poziția culcată.

Din punct de vedere a reglementării activității fizice, aceasta este în strânsă


legătură cu stadiul cirozei. În primele faze sunt permise eforturi mici, însă pe măsură
ce boala avansează și mai ales după instalarea ascitei, eforturile fizice vor fi interzise,
indicat fiind repausul.

În prezenţa icterului şi ascitei, în etapa decompensată, bolnavilor le este


recomandat repausul la pat, pe când la cei aflaţi în stadiul compensat, eforturile fizice
mici le sunt permise.
Din punct de vedere al regimului alimentar, în stadiul compensat, acesta
trebuie să fie un regim alimentar complex, bogat în vitamine, trecându-se la un regim
hiposodat în urma instalării stării decompensate.

Regimul alimentar al unui bolnav cu ciroză hepatică trebuie să fie:

o echilibrat şi să cuprindă toate cele necesare: lipide, glucide, proteine,


fiecare având un rol important; spre exemplu lipidele sunt necesare
pentru aportul caloric ridicat, proteinele ajută ca celulele să se
regenereze, glucidele au rolul de a menţine concentraţia necesară a
glicogenului;
o bogat în electroliţi;
o individualizat, în funcţie de stadiul cirozei, de coexistenţa anumitor
afecţiuni, dar şi în funcţie de complicaţii.

Băuturile alcoolice sunt strict interzise.

Regimul dietetic are un rol foarte important în tratamentul cirozelor. Pe


lângă rolul obișnuit de a sigura organismului sursele de energie necesare și de a
22
asigura regenerările hepatice, regimul alimentar mai deține și rolul de a influența
anumiți factori:
 hormonali;
 circulatori;
 vitaminici.

Dietetica trebuie să asigure cantitățile necesare de :


 proteine ( pentru construcție și regenerare celulară);
 glucide (pentru menținerea glicogenului celulei hepatice la un nivel optim);
 lipide (pentru obținerea caloriilor necesare).

Tot prin regimul dietetic se pot îndepărta produșii care agravează starea
(alcoolul).
Fiind o boală cronică, ciroza hepatică, în stadiile de acalmie, pacineții bolnavi nu
vor fi supuși unor regimuri drastice.
Prin 1948, Patek ar fi susținut că regimul alimentar al unui cirotic, trebuie să fie
bogat în vitamine, complex, astăzi acceptându-se unul moderat din punct de vedere
caloric ( 1800-2600 cal.) variind în funcție de greautatea bolnavului.

a ) PROTEINELE la un cirotic în faza decompensată sunt necesare cca. 20-120


g/zi.
Acestea vor fi obținute din lapte, pește alb, iaurt, carne de vacă, albuș de ou,
pasăre, brânză de vaci. Acestea trebuie să fie proaspete, iar carnea trebuie să fie fiartă
sau eventual friptă la grătar.
În faza decompensată, alimentul de bază este laptele, având o mare valoare în
regimul dezintoxicant.

b) GLUCIDELE sunt necesare pentru obținerea energiei necesare. Acestea nu-și


pot îndeplini singure rolul fără ajutorul proteic și glucidic.
Glucidele se vor administra în cantități de aproximativ 300-400 g/zi sub formă
de:

23
 vegetale (legume, untdelemn, zahăr, morcovi, sfeclă, gulii noi, dovlecei,
fasole, spanac, țelină);
 făinoase (orez, pâine prăjită, cartofi, griș, macaroane).

c) LIPIDELE sunt foarte importante datorită rezervelor energetice. Acestea ajută


la transportul vitaminelor și iau parte la constituirea unor substanțe folositoare
sistemului nervos.
În dieta ciroticilor, cantitatea de grăsimi trebuie redusă. Cantitatea de lipide
recomandată fiind de 50-80 g/zi.

d) VITAMINELE ȘI MINERALELE sunt foarte importante în cadrul proceselor


de recuperare. Acestea sub formă de molecule participă la procesele de osmoză și la
reglarea reacției alcaline sub formă de ioni.
Anumite minerale dețin ți un rol plastic care ajută la formarea enzimelor,
precum și a unor hormoni. Alte minerale participă în procesele metabolice.
În cadrul regimului ciroticilor se mai pot adăuga și alimente bogate în potasiu,
cantitatea de sare va fi redusă ( 4-6 g/zi), iar când edemele și ascita își fac prezența,
aceasta va fi redusă până la minim.
Cantitatea de lichide va fi și ea redusă până la 1000 ml/zi în stadiul ascitogen, iar
regimul alimentar va fi hiposodat pentru ca retenția hidrică să nu crească.

 Tratamentul medicamentos:

Tratamentul medicamentos trebuie să fie direcționat concentric, cu mijloace


diferite, spre același scop:
 Favorizarea în procesul de regenerare parenchimatoasă;
 Îngrădirea activității agresive a mezenchimului;
 Retrocedarea leziunilor hepatice .

Rezultatele favorabile sunt influențate de mai mulți factori, precum:


 Complexitatea tratamentului;

24
 Perioada de aplicare;
 Repaus;
 Dietă;
 Agenții medicamentoși.

 Tratamentul etiologic: vizează afecţiunile ce duc la apariţia acestei boli, dar se


mai adresează şi la acele afecţiuni ce formează anumiţi factori de agresivitate
hepatică.

 Tratamentul patogenetic: în cazul trombozei portale, nu se va utiliza cortizon.


La cirotici nu este recomandată terapia imunosupresivă.
Pentru a stimula regenerarea hepatocitară se recomandă extrectele hepatice
bogate în vitaminele B1, B2, B12, C şi E. În cazul steatozei hepatice sunt
recomandaţi factorii lipotropi. În cazurile cirozelor primitive sunt indicate
vitaminele A, D,K liposolubile.

 Tratamentul ascitei:
În regimul ascitei sunt indicate sucurile de fructe, alimentele bogate în potasiu şi
o dietă hiposodată. Un factor important pentru îmbunătăţirea diurezei este
clinostatatismul.
Printre cele mai diuretice sunt:

 Amiloridul ;
 Ufrixul;
 Furosemidul;
 Triameterenul;
 Nefrixul.

Foarte frecvent se utilizează spironalactonele. O bună diureză poate fi obţinută


prin corectarea hipovolemiei prin perfuzii cu albumină, cu Manitol, cu soluţii cu
glucoză, cu masă eritrocitară.

25
Bolnavii cu ciroză suportă mai uşor sângele şi mai greu anemia, în caz de nevoie
se poate recurge şi la transfuzii cu sânge total. Paracenteza nu este recomandată,
numai dacă este foarte necesar , atunci când ascita afectează funcţiile
cardiorespiratorii. Atunci când se face paracenteză, se va face şi o terapie diuretică,
pentru întreţinere.
Pe parcursul tratamentului ascitei, greutatea bolnavilor trebuie verificată zilnic,
la aceeaşi oră, astfel, pacienţii cu ascită fără edeme ar trebuie să piardă 1,5 kg/zi, iar
cei cu edeme, ar trebui să piardă mai mult, până la 2-3 kg/zi.

 Tratamentul cirozelor hepatice compensate:


Acesta urmărește îndepărtarea tulburărilor secundare precum cele dispeptice sau
cele biliare. Principalul scop fiind însă restabilirea morofuncțională a ficatului.
În acest stadiu, alcoolul va fi scos din uz definitiv, eforturile fizice mari, de
asemenea vor fi interzise, vor fi administrate și câteva suplimente de vitamine ( B, C).
în cazul cirozelor postnecrotice, corticoterapia este indicată, însă folosită cu atenție.

 Tratamentul cirozelor hepatice decompensate:

Tratamentul în acest stadiu se face prin repaus, corticoterapie (30-40 mg/zi),


regim hiposodat și diuretice trizidice și osmotice, sub obsevație, timp de 2-3 zile pe
săptămână. Se mai administrează dacă este cazul și fibrigen, vitamina K și acid
epsilon-aminocaproic în cazuri deosebite.

 Tratamentul comei hepatice:

” După părerea Sheilei Sherlock, în fața unei come hepatice trebuie adoptat următorul
protocol terapeutic:
- Aprecierea la fiecare 4 ore a stării neuropsihice a bolnavului, pentru a depista
gradul tulburărilor de conștiență și ale sistemului motor.

26
- Notarea în fiecare zi a mirosului, a posibilității de a efectua construcția, din
bețe de chibrituri, a unei stele simple de cinci colțuri și a capacității de a
executa o operație matematică elementară.
- Înregistrarea, tot la 4 ore, a temperaturii și a pulsului.
- Evaluarea intensității icterului prin măsurarea cotidiană a bilirubinei.
- Notarea, în fiecare zi, a dimensiunii ficatului.
- Examenul toracic repetat pentru depistarea unui focar infecțios sau a edemului
pulmonar.
- Notarea bilanțului lichidian, dacă este posibil prin cântărire.
- Măsurarea, în fiecare zi, a hemoglobinei și a hematocritului și căutarea
sângelui în scaun.
- Determinarea zilnică a sodiului, a potasiului și a bicarbonaților în ser.
- În cazul oliguriei, aprecierea zilnică a ureei sanguineși urinare. ” 7

 Tratamentul cu agenți fizici:

Tratamentul cu agenți fizici are la bază anumite constatări clinico-experimentale și


efectele acestora. Tratamentele fizioterapeutice sunt încă în perioada de verificare.

Mijloacele recomadate fiind:


 Diatermia transhepatică (vasodilatație)
 Aplicațiile calde (termoforul și nămolul cald)
 Razele ultrascurte (efect asupra edemelor și ascitei)
 Razele ultraviolete
 Băile reci

7
G.Galea, Ciroza hepatică, Ed. Medicală, București,1973, pag.515-516
27
 Tratamentul chirurgical:
Tratamentul chirurgical este adresat ascitei. Acesta trebuie să se axeze pe
complexitatea verigilor care-l formează și să fie patogenic.
Operația constă în degrevarea ficatului de tensiunea sângelui, diminuând astfel
staza hepatică. S-a ajuns la concluzia ca tratamentul chirurgical este secundar,
primând cel medical, acesta fiind indicat doar în cazul în care tratamentul medical
eșuează în anumite forme de ascită.
În cazul sindromului ascitic există numeroși factori patogeni care se adaugă bolii
de bază, adică cirozei, factori de ordin limfatic, hormonal, umoral, determinând astfel
insuccese destul de des întâlnite, dar și descurajări.
Tratamentul chirurgical al ficatului cirotic a vizat încă de la început diminuarea
ascitei, încercându-se de-a lungul timpului diferite tipuri de intervenții și ajungându-
se într-un final la concluzia că intervențiile chirurgicale nu sunt nepărat necesare în
cazul sindromului ascitic.
” Din multitudinea operațiilor încercate de-a lungul anilor, cele mai importante,
după părerea lui N. Bucșa, sunt:
1. Omentohepatopexia simplă sau combinată cu ligamentura arterei splenice
(Moore și Singleton), a dat o serie de rezultate satisfăcătoare.

2. Extraperitonizarea hepatică este operația cu scopul de a împiedica


extravazarea limfei, la suprafața ficatului.

3. Hepatopexiile cu substanțe adezive (Maden, Gage, Beli) au ca substrat


același principiu patogenic și anume de a împiedica extravazarea limfei,
creând aderențe între ficat și organele din jur, cu ajutorul unor substanțe
adezive, precum: trisilicatul de magneziu (Madden), policlorura de vinil
(Gage). Rezultate satisfăcătoare s-au obținut când operația a fost aplicată în
faze timpurii ale bolii.

28
4. Drenajul terapeutic al canalului toracic prin care se realizează anastomaza
canalului limfatic cu esofagul sau venele azygos, în scopul de a realiza o
decompresiune limfatică a patului hepatic.

5. Suprarenalectomia bilaterală pentru ablația chirurgicală a


corticosuprarenalelor este înlocuită astăzi prin medicația antialdosteronică.

6. Anastomaza porto-cavă . În general, indicațiile anastomazei porto-cave sunt


formulate în cazuri rare, unde tratamentul medical a fost nesatisfăcător.” 8

Există însă și câteva contraindicații în ceea ce privește tratamentul chirurgical din


punct de vedere a lui Leger, și anume:
 Ascitele acute după hemoragii datorite hipertensiunii portale;
 Ascitele survenite în urma unui dezechilibru protidic;
 Bolnavii care prezintă și tulburări nutriționale;
 Ascitele acompaniate de hiperplenism.

 Tratamentul naturist:
O mare eficacitate în cazul cirozelor hepatice îl are rostopasca folosită sub formă
de suc sau tinctură. O lingură de suc de rostopască se va dizolva într-un pahar de apă
și se va administra o dată pe zi. Tinctura la fel ca și sucul de rostopască are rezultate
satisfăcătoare, în cazul ciroticilor. Aceasta se va administra de trei ori pe zi, inaintea
meselor principale, câte 20 de picături.

8
G.Galea, Ciroza hepatică, Ed. Medicală, București,1973, pag.521-523
29
1.2.7. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA
PACIENȚILOR CU CIROZĂ HEPATICĂ

 ROLUL DELEGAT:

Asistenții medicali vor administra medicația în conformitate cu recomandările


medicului. La indicația acestuia, ciroticilor li se vor administra de către asistenții
medicali diuretice precum : Nefrix, Aldactona, Furosemid, Furantril, îmoptriva
hipertensiunii portale. Toate acestea vor fi însoțite de un regim alimentar hiposodat și
chiar desodat și cu perfuzii de plasmă.
În caz de nevoie se va utiliza paracenteza, însă doar atunci când se exercită
fenomene de compresiune pe alte organe din cauza tensiunii lichidului de ascită.
Insuficiența hepatică va fi tratată prin: hepatoprotectoare ( Purinor), glucoză
(intravenos 33 %), antianemice ( fier, vitamina B12) și alte vitamine B,C, E. atunci
când apar complicații, sub recomandările medicului, asistenții medicali vor acționa
astfel:

 Prin aplicarea gheții pe abdomen în cazul hemoragiilor digestive superioare


sau hemostatice;

 Prin administrarea anticoagulantelor și antibioticelor în cazul apariției unei


tromboze sau tromboflebite portale.

 ROLUL PROPRIU:

Asistenții medicali vor avea de atins următoarele obiective în supravegherea unui


pacient cu ciroză hepatică:

 În perioada acută a bolii , asistenții medicali trebuie să asigure pacienților


atât repausul fizic cât și cel psihic;

30
 Trebuie să asigure alimentația necesară și în cantități mici și dese;
 Să recolteze sângele pentru analizele de laborator și să supravegheze
pacienții;
 Asistenții au obligația de a urmări cu atenție culoarea sclerelor, temperatura
corpului, culoarea urinei, a scaunelor, cantitatea acestora, pruritul, prezența
edemelor, modificări ale greutății corporale și modificările
comportamentale;
 Tot asistenților medicali le revine și rolul de a nota, măsura, verifica și
interpreta și valorile următoarelor funcții : respirație, puls, tensiune,
anunțând medicul cu privire la orice modificare intervenită;
 Un alt rol ce revine tot asistenților medicali este acela de a pregăti pacineții
pentru orice examen radiologic sau intervenție;
 Să asigure igine bolnavilor, asistenții având rolul de a face pacienților
educația sanitară;
 Asistenții medicali au rolul de a sfătui pacienții pe toată durata spitalizării.

1.2.8. METODE DE LUCRU FOLOSITE ÎN ÎNGRIIREA PACIENŢILOR CU


CIROZĂ HEPATICĂ

Pentru un studiu cât mai amănunţit al cirozei secţia de gastroenterologie mi s-a


părut locul ideal pentru desfăşurarea studiului practic. În studierea cazurilor am
folosit ca metode cele de Virginia Henderson. Am parcurs cinci etape în întregime
de-a lungul procesului de nursing şi anume:
 Culegerea, analiza, interpretarea datelor;
 Planificarea ingriirilor;
 Intervenţiile şi partea aplicativă:
 Evaluarea.
Datele le-am obţinut de la pacienţi prin interogare. Acestea au fostdate cu privire
la modul lor de viaţă, despre starea lor de sănătate, suferinţelo actuale şi anterioare,
dar şi despre satisfacerea nevoilor, realizând astfel un profil al pacientului.

31
Alte surse de informaţii pe care le-am folosit cu excepţia bolnavilor au fost:
membrii familiei, fişele medicale, echipa de îngriire, bilete de externare anterioare,
foile de observaţie şi scrisorile medicale.
Principalul element pe care l-am constituit a fost observarea pacientului. În paralel
cu observarea bolnavilor, în culegerea datelor am folosit şi examenul sistemelor prin:

 Examenul radiologic;
 Examenul fizic;
 Examenul endoscopic;
 Examenele obişnuite de laborator;
 Anumite explorări funcţionale.

După culegerea datelor, am continuat cu bilanţul dependeţei-independeţei,


încercând să recunosc priorităţile de îngriire. Ca urmare am constituit diagnosticul şi
am început intervenţiile.
Prin aceste intervenţii am ajutat pacienţii să-şi schimbe poziţia, am participat la
toaleta zilică şi totodată am încercat să-i învăţ metode noi de odihnă şi relaxare. La
cererea medicilor am şi recoltat sânge, materii fecale, urină. Am făcut educaţie
sanitară, am supravegheat alimentaţia pacienţilor, am observat şi urmărit semnele
vitale,trecându-le pe foaia de temperatură. Am urmărit şi greutatea corporală, am
ajutat la realizarea tratamentului alături de asistenta medicală.
Evaluarea pacienţilor a fost ultima etapă din cadrul procesului de îngrijire.

32
CAPITOLUL II PLANURILE DE ÎNGRIJIRE

2.1. Cazul I
DATE GENERALE :
Data internării:02.04.2014
Nume:B.
Prenume:S.
Genul : M
Vârsta :69 de ani
Naţionalitatea :română
Limba vorbită:română
Starea civilă: căsătorit
Religia :ortodoxă
Ocupaţia:pensionar

INFORMAŢII GENERALE DESPRE PACIENT:


Greutatea:95 kg
Înălţimea:1,74 m
Proteză dentară:nu
Proteză auditivă:nu
Ochelari:nu
Nivel de instruire:studii medii
Alergii:nu
Noxe:alcool, fumat

 Antecedente : Nu a avut cazuri de SIDA, TBC, Diabet Zaharat în familie;


 Are ciroză hepatică cu virus C , de cca 9 ani.
Datele spitalizării:
Data internării:02.04.2014
Data externării:09.04.2014

33
Interviu : Pacientul B.S. în vârstă de 69 ani suferă de o afecțiune cronică a
ficatului și anume ciroză hepatică cu virus C, care se caracterizează prin asocierea
fibrozei extinse cu necroza hepatocelulară și alterarea vascularizației
Pacientul B.S. în vârstă de 69 ani este pensionar, locuiește la bloc, însă are și o
gospodărie la țară, este ortodox, trăiește în condiții de viață bune.
În timpul liber, pacientul duce o viață activă, ocupându-se de grădina de la țară,
din gospodăria pe care o deține.
Are doi băieți cu care ține legătura constant, cei doi nelocuind în aceeași localitate cu
dânsul.

Motivele internării: inapetență, meteorism, oboseală fizică evidentă, balonare,


gingivoragii, prurit, edeme, limitarea extensiei palmare.
Boala debutează în urmă cu 9 ani, pacientul internându-se cu următoarele simptome:
 Hepatalgii pentru efort;
 Oboseală fizică;
 Gingivoragii;
 Edeme gambiare;
 Inapetență;
 Meteorism abdominal.

Diagnosticul medical: ciroză hepatică cu virus C

Nivelul de dependență: AUTONOM

34
Investigații paraclince:
Stare generală : Mediocră ;
Stare de nutriție : Bună ;
Stare de conștiență : Păstrată ;
Facies : Normal ;
Tegumente: Iritație palmară ;
Mucoase: Subicter scleral;gingivoragii;
Tesut conjunctiv-adipos: În exces;
Sistem muscular: Normal ;
Sistem ganglionar: Normal ;
Sistem osteo-articular: Funcțional-integru, clinic;
Aparat respirator: Murmur vesicular bilateral, torace hipertonic,;
Aparat cardiovascular: Șoc apexian ;zgomote cardiace ritmice;
TA=135/75mm HG AV=80/min;

Aparat digestiv: Scaun normal, abdomen meteorizat ;


Căi biliare-punct cystic sensibil, splina-marită,
ficat-la rebord ;

Aparat urogenital: -loje renale libere ;


- mictiuni fiziologice ;
- urini hipercrome.

S.N.C. : -orientat temporo-spațial ;


- organe de simț normale ;
- ROT-normale .

35
Nevoia Diagnostic de Obiective: Intervențiile asistentei: Evaluare:
fundamentală nursing
1.Nevoia de Procesul Pacientul să -monitorizez T.A., temperatura Ziua 1-2 :
se alimenta, inflamator prezinte confort corpului, pulsul, diureza și le -starea generală a
de a păstra o hepatic fizic în aprox. 5-7 trec în foaia de observație; pacientului stagnează;
stare bună; manifestat zile ; -asigur repausul la pat, într-o Ziua 3:
prin : poziție care să favorizeze - starea pacientului se
astenie,mărire respirația corectă a pacientului; îmbunătățește încet,
a de volum a -explic metodele de recoltare greutatea scade, iar
abdomenului, (urină/sânge); diureza începe să
balonare. -explic importanța păstrării crească;
regimului alimentar; -valoarea
-cântăresc greutatea corporală; transaminazelor crește :
-supraveghez atent reacțiile la TGO=132,5 ,
medicamentele administrate; TGO=148,5 ,
-administrez tratamentul UREE=48,65 ,
recomadat de medic: GGT=101 , BR
Silimarină,Ranitidină ,Arginină- TOT=1847, BR
p.ev., , ,Meprobamat,Ascovitin, DIR=1,167;
Vit.B1,Vit.B6); Ziua 4-5 :

36
-întâlnim o stare
ameliorată;
Ziua 6-7 :
-starea pacientului este
aproape normală, putem
spune în general bună.

2. Nevoia de Gingivoragii Pacientul să -urmăresc cantitatea și culoarea -datorită respectării


a se alimenta manifestate prezinte echilibru scaunului și urinei; indicațiilor, hemoragiile
și hidrata; prin disfagie, nutrițional îm cca -urmăresc subicterul; nu mai sunt prezente în
inapetenţă. o săptămână; -supraveghez respectarea 3-4 zile.
-lipsa alimentației;
hemoragiilor. -hidratez pacientul;
-il alimentez cu supe,
zarzavaturi, pireuri, produse
lactate, fructe coapte;
-recoltez probe din sânge pentru
examene.

37
3.Nevoia de a Edeme -menținerea -urmăresc edemele și respect -în urma respectării
fi curat, de a- gambiere integrității regulile de prevenire a anumitor indicațiilor, în 4-5 zile
și proteja manifestate tegumentelor; infecții nasocomiale; pecientul poate să
tegumentele; prin leziuni de -efectuarea -urmăresc icterul scleral; efectueze și să-și
grataj ; toaletei de unul -întrețin igiena lenjeriei, a mențină singur toaleta;
singur în aprox. tegumentelor și cavității bucale;
4-5 zile; -măsor greutatea pacientului,
făcând o comparație cu
greutatea la internare (ziua V-a
=92 kg, la internare= 95 kg);
-administrez calmante pentru
prurit.

38
4. Nevoia de -epuizare; -atingerea unui - reduc în totalitate efortul fizic
a se îmbrăca - slăbiciune, grad înalt de al pacientului;
și dezbrăca; manifestate autonomie a -îl încurajez să aibă încredere în
prin pacientului; propriile forțe;
imposibilitatea -implicarea
de a se îmbăca familiei
spăla, fără pacientului în
ajutor; ingrijire;
5.Nevoia de a -tulbure; -eliminarea unei -asigur respectarea repausului; Ziua 1: stare generală
elimina - inadecvată urini pe cât -explic tehnica recoltării(urină); relativ bună, cu prezența
calitativ; posibil de -realizez zilnic bilanțul Ingesta- bilirubinei;
-hipercroma. fiziologică; Excreta; Ziua 2-3: revenirea
-echilibrarea -cântăresc greutatea corporală; urinei la culoare aproape
pacientului în 1-2 -explic importanța regimului normală.
zile. alimentar și respectarea
acestuia;
-urmăresc scaunul și urina;
-observ funcțiile vitale și le trec
în fișa de observație;
-urmăresc reacțiile la

39
tratamentul administrat;
-explic familiei în ceea ce
privește dieta.

40
a. PLAN DE ÎNGRIJIRE II
DATE GENERALE:
Nume: B.
Prenume:A.
Genul: masculin
Vârstă: 63 de ani
Naționalitatea: română
Limba vorbită:română
Starea civilă:căsătorit
Religia:ortodoxă
Ocupația :pensionar

INFORMAȚII GENERALE DESPRE PACIENT:


Greutatea:70 kg
Înălțimea:1,66
Proteza dentară:nu
Proteză auditivă:nu
Ochelari:nu
Nivel de instruire:mediu
Alergii:nu
Noxe:alcool, tutun
Data internării: 04.01.2014
Data externării: 19.01.2014
Durata spitalizării : 16 zile
Diagnostic medical la internare: ciroză hepatică mixtă (VHC + etanolic)
decompensată, parenchimatoasă și portală.
Diagnostic medical la externare: ciroză hepatică mixtă ( VHC + etanolic + virală)
Antecedente: nu are antecedente de HAV sau infectare cu virusuri hepatice

41
INTERVIU:
Pacientul în vârstă de 63 de ani, nu are antecedente de HAV sau infectare cu
virusuri hepatice, diagnosticat cu un an în urmă cu ciroză hepatică mixtă, consumator
de etanol, prezența varicelor esofagiene, de gradul II-III, ciroză portal decompensată,
se internează cu febră 39°, diaree (4-5 scaune/zi), cu fragmente colorate, apoase,
apărute cu 24 de ore în urmă.
Pacientul B.A. în vârstă de 63 de ani a folosit inițial propanolol 1/2 + b (40mg) la
interval de 8 ore, revenind la 10 mg de 3 x/zi și 6 dj/zi spironalactonă.

Motivele internării: febră, diaree, frisoane


Diagnosticul medical: ciroză hepatică mixtă (VHC + etanolic) decompensată,
parenchimatoasă și portală.

Nivel de depandență: MODERAT

Investigații paraclinice:

HEMOGRAMA Hemoglobina-10,3 g
Leucocite-44200
TROMBOCITOGRAMA Trombocite-11800/mm3

HEMOSTAZA- Fibrinogen-199%, AP-30,2%, VSH-17/h


COAGULARE

GLICEMIE 160 mg%


UREE 39,9 mg%
ACID URIC 7,6 mg%
CREATININĂ 2,1 %
COLESTEROL 134 mg%
TGO 175
TGP 132

42
FOSFATAZĂ ALCALINĂ 93
BILIRUBINA TOTALĂ 4,4 mg%
BILIRUBINA DIRECTĂ 3,2 mg%
ICONOGRAMA REREICĂ ȘI Na+S =136, Cl+S=104, K+S= 4,3
URINARĂ

Examinări citologice: floră microbiană nedezvoltată, LHD250, albumine 0,6,


glucoză 144;
Endoscopie digestivă superioară: varice esofagiene de gradul II;
Epicriza : la internare a avut o stare relativ bună,tegumentele erau puțin icterice, iar
din punct de vedere hemodinamic a fost echilibrat; ficatul se palpa nivelul rebordului
costal, enutrit, ascită și splenomegalie;
Recomandări: se recomandă supliment de KCL, regim fără sare, tratamentul cu
ecordinax, fitomenadiona, propanol, acid folic și după aproximativ două săptămâni
un control clinic.

43
N.fundamenta Diagnostic nursing Obiective Intervenţii Evaluare

1.N. de a se Dificultăți în urmarea -respectarea -respectarea de către
alimenta, și respectarea dietei regimului chiar din -explicarea riscurilor pacient a regimului hepatic;
hidrata manifestate prin prima zi de la nerespectării regimului;
necunoașterea externare; -introducerea regimului
alimentelor pe care le fără sare plus
poate folosi și cele ce suplimentele cu KCL.
sunt interzise;
2.N. de -febră 39˚ şi frisoane -scăderea febrei în -administrarea - după 2 h, starea
menținere a datorită imunităţii la 24 de h; Cefalosporina + Kefzol + pacientului s-a îmbunătățit,
temperaturii infecţii; -în cca 24 h- băuturi reci sau calde; lipsesc frisoanele, iar după
corporale la înlăturarea -măsurarea temperaturii, cca 24 h acesta este afebril
valori frisoanelor. atât dimineața cât și (36,5 °C ).
normale. seara, în fiecare zi și la
început din oră în oră.
3.N. de a se Balonări, disconfort -înlăturarea -recoltarea probelor -prezentarea unui
mișca abdominal, disconfortului în pentru examenele de disconfort determinat la
bolborisme, suspect aproximativ 2 citologie și bacteriologie; nivelul abdomenului;
de afectare la nivelul săptămâni; -reducerea mișcărilor;

44
stomacului. -administrarea Axid până
la externare.
4.N. de a avea Circulație colaterală; -reducerea varicelor - se recolteaza probe din - prezentarea unor tulburări
o respirație și splenomegalieVarice esofagiene, a sânge; moderate la nivelul
o circulație esofagiene; - circulației - se administrează aparatului circulator.
bună trombocitogenie colaterale precum propanol, vitaminele
-hipertensiune și a splenomegaliei; B1,B6, B12 și preventiv
portală; fitomenadiona;

5.N. de a Mucoase și Oprirea icterului; - respectarea regimului; -prezentarea tegumentelor


proteja tegumente subicterice - corticoterapie și precum și a mucoaselor
tegumentele manifestate prin vitaminoterapie; subicterice;
și mucoasele hiepersecreție de
bilirubină;
6.N. de a Probleme în a se -posibilitatea - dă explicațiile și - bolnavul prezintă
dormi și a se odihni manifestate pacientului de a informațiile necesare îmbunătățiri ale somnului;
odihni prin nelinişte, dormi 1-2 ore în pacientului, îl calmează;
anxietate timpul zilei și 7-8
ore noaptea;

45
7.N. de a Probleme în ceea ce - exprimarea -asigurarea unui mediu - pacientul își va exprima
comunica privește comunicarea, nevoilor cu mai plăcut,liniștit, armonios; cu încredere nevoile
prezența jenei și a mult curaj în câteva -câștigarea încrederii personale;
timidității manifestate zile (2-3); bolnavului;
apariția neîncrederii
chiar și în personalul
medical care se ocupă
de el;
8.N. de a se Apariția refuzului în - în 3-4 zile , -asigurarea unui mediu - îndeplinirea activităților
recreea îndeplinirea anumitor pacientul să accepte liniștit, corespunzător recreative de către pacient.
activități de recreere să îndeplinească nevoilor;
manifestate prin stres, activitățile de - asigurarea unor metode
slăbiciune, oboseală. recreere pe care le de relaxare: reviste,
refuza până acum. ziare, cărți, TV etc.
9.N. de a se Pacientul este jenat la -pacientul să fie - respectarea intimității ; - pacientul se poate îmbrăca
îmbrăca și îmbrăcare și capabil să se și dezbrăca fără probleme.
dezbrăca dezbrăcare. îmbrace și să se
dezbrace fără jenă.
10.N. de a Grija pentru - ameliorarea -detrminarea pacientului -pacientul își recapătă
acționa din semnificația existenței îngrijorării până la de a-și exprima valorile ; încrederea proprie

46
punct de proprii manifestată 5 zile; -asigurarea existențe.
vedere al prin apaima de moarte confidențialității;
credințelor și şi neacceptarea bolii;
valorilor
11.N. de a se Problema în ceea ce - în termen de 5 - convinge pacientul de - pacientul își asumă rolul
realiza privește asumarea până la 6 zile, responsabilitatea care-i pe care-l deține, și anume
rolului de bolnav, pacientul să poată revine asupra rolul de pacient.
manifestată prin îndeplini anumite importanței rolului și îi
neacceptarea bolii. sarcini legate de furnizează acestuia
propriul său rol; informații despre dreptul
de a lua decizii în ceea
ce privește propria
persoană;
12.N. de a Refuzul, neacceptarea - exprimarea -motivează și informează - pacientul dorește să
învăța bolii. acceptului de a pacientul despre cunoască lucruri noi despre
învăța; importanța acumulării boala sa.
cunostiințelor în legătură
cu boala de care suferă.

47
b. PLAN DE ÎNGRIJIRE III

DATE GENERALE:

Nume: G.
Prenume: F
Genul : feminin
Vârsta: 51 de ani
Naționalitatea:română
Limba vorbită:română
Starea civilă:căsătorită
Religia:ortodoxă
Ocupația : învăţătoare

INFORMAȚII GENERALE DESPRE PACIENT:


Greutatea :68 kg
Înălțimea:1.64 m
Proteză dentară:nu
Proteză audită:nu
Ochelari :nu
Nivel de instruire:superior
Alergii: nu
Noxe:nu

Antecedente: colecistectomie, apendicectomie;

Datele spitalizării:
Data internării : 07.04.2013
Data externării : 13.04.2013

Durata spitalizării : 6 zile

48
Interviu: Pacienta de 51 de ani, fără HAV , colecistectomizată cu câţiva ani în urmă,
prezintă mai târziu dureri la nivelul hipocondrului drept şi secvenţe icterice pentru care
se şi reinternează.

Motivele internării:secvenţe icterice şi dureri în zona hipocondrului drept;

Diagnosticul medical la internare: hepatopatie cronică , iar după trei zile este
diagnosticat cu ciroză biliară primitivă;

Diagnosticul medical la externare: ciroză biliară primitivă în stadiul III-IV

Observaţii la internare: punct epigastric superior şi ficat sensibili la atingere,


apăsare,cel din urmă fiind la l 2 cm sub rebord, icter sclerotegumentar;

Nivel de dependență: MAJOR

Investigații paraclinice:

Hb 11,2 G/DL
Ht 34,9%
L 3200/Ml
N 60
M 6
Tr 86000/mm3

PH Acid
Albumină Absentă
Densitate 1009
Urobilinogen Crescut
Glucoză Absentă

49
Glicemie 113 mg%
Creatinină 0,6%
Uree 17,2 mg%
Colesterol 231 mg%
TGO 148
TGP 144
Fosfatază alcalină 587
Bilirubina totală 4 mg%

Tratament:

1. Scobutil 2f
2. Omeran 20 mg 2x1/zi
3. Fenobarbital 1tb/zi (1-5zile)
4. Propanolol 40 mg/zi
5. Ciprofloxacin 400 mg 2x1/zi
6. Dicarbocalm 2 tb 3x1/zi
7. Sucralfat 1 g la 6 h

Epicriza :

Pacienta acuza icter sclerotegumentar, jenă la nivelul HD, hepatosplenomegalie, era


afebrilă şi cu buzele carminate.

În urma ecografului prezenta o ecostructură nodulară a ficatului, splenomegalie,


modificarea vascularizaţiei porte de tip HTP, CH. Rezultatele EDS-ului prezentau
varice esofagiene, iar la PBH – criterii histologice, iniţiindu-se tratament cu Ursofalk,
omeprazol, propanol, şi pansamente ale mucoasei.

50
Recomandări la externare:

-evitarea efortului fizic ;

-tratament cu malox 2tb 3x1/zi;

-regim hipolipidic

-control la 3 luni.

51
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
FUNDAMENTALĂ NURSING
1. N. de a respira şi Trombocitopenie -în timp de aprox. -corticoterapie propanol; - tulburările sanguiene ale
avea o bună manifestată prin buze 2 săptămâni , -sfătuieşte pacienta cum să-şi pacientei rămân nemodificate;
circulaţie carminate,gingivoragii; pacienta să perieze dantura fără a prezenta
hepatosplenomegalie; prezinte o sângerări.
diminuare a
tulburărilor
sanguine;
2. N. de a se mişca -probleme în vederea - în timp de 3-4 - pacietei i se recomandă - pacienta prezintă
mişcării, dificultatea zile, pacienta să repaus ; îmbunătăţiri ale mişcărilor;
de a avea o bună poată efectua - tratament cu scobutil 2f/zi;
postură, manisfestate mişcări fără -încearcă să i se descopere
prin dureri spontane şi durere; poziţiile în care durerea
moderate; pacientei este redusă;
3.N. de a evita Afecţiuni gastrice -în timp de cca. -furnizează pacientei -pacienta nu mai prezintă
pericolele manifestate la palpare, 10zile abdomenul pansamente gastrice, îi explică durere la palpare;
regiunea abdominală pacientei să nu mai să-şi protejeze zona
devine sensibilă; prezinte durere la abdominală de anumite
palpare; traumatisme şi îi

52
administrează antiulceroase;
4.N. de a proteja Alterarea acestora ( -oprirea pruritului -urmăreşte cu atenţie icterul şi -nu apar modificări
tegumentele şi tegumente/mucoase), şi icterului; pruritul; semnificative;
mucoasele manifestată prin prurit, -taie unghiile pacientei;
leziuni de grataj, icter, -recoltează bilirubina;
Sclerotegumentar.
5.N. de a se odihni Probleme de a dormi şi -în cel mult o - furnizează sedative; -somn îmbunătăţit;
şi de a dormi dificultăţi cu odihna, săptămână, -aeriseşte salonul;
manifestate prin pacienta să prezinte -îndepărtează orice sursă de
disconfort la nivelul îmbunătăţiri ale dificultate ;
hipocondrului drept, somnului;
prurit tegumentar.

6.N. de a se îmbrăca Se simte jenată să -pacienta să fie -oferă încurajări şi un bun


şi dezbrăca poarte haine cu capabilă se se suport psihologic;
mânecă scurtă. îmbrace şi dezbrace
fără să-i fie jenă;
7.N. de a comunica Dificultăţi de -în termen de 1-2 -vorbeşte cu familia pacientei -comunicarea familială este
comunicare, chiar şi în săptămâni pacienta despre probleme acesteia în din ce în ce mai bună;
familie, manifestate să prezinte vederea comunicării;

53
prin inadaptarea în îmbunătăţiri în ceea -oferă de asemenea şi suportul
rolul de bolnav. ce priveşte psihologic necesar;
comunicarea ; -ajută la creşterea nivelului
comunicativ;
8.N. de a fi Probleme în vederea -în timp de o -încurajează şi oferă sprijin -modul de a gândi al pacientei
preocupat în vederea realizării manifestate săptămână, psihologic; este schimbat, îmbunătăţit;
realizării prin perturbarea pacienta să prezinte
proprie stime. un anume interes
faţă de sine;
9.N. de a se recreea Lipsa de interes pentru -pacienta să fie -aplică şi pune la dispoziţia -pacienta prezintă destindere,
îndeplinirea anumitor capabilă să se pacientei anumite metode de relaxare;
activităţi, manifestată relaxeze; relaxare: TV, cărţi, reviste,
prin depresie. ziare şi recomandă de
asemenea plimbări ;

54
ANEXE (FOTO)

Fig.1 Ficat normal

Fig.2 Ciroza ficatului

55
Fig. 3 Modificările structurii ficatului în ciroză

Fig. 4 Varice esofagiene

56
Fig.5 Eritroză palmară

Fig.6 Eritroză facială

Fig. 7 Steluţe vasculare

57
Fig. 8 Ecografie ficat cirotic

Fig. 9 Endoscopie

Fig. 10 Paracenteză

58
Fig.11 Ficat cirotic

59
CONCLUZII

Cele trei cazuri pe care le-am prezentat şi cercetat au prezentat un mare interes cel
puţin din punct de vedere teoretic, fiind trei cazuri grave cu manifestări specifice, având o
patologie diversă, variind în funcţie de forma clinică, de vârsta pacientului,fiind necesar un
variat tablou de intervenţii şi investigaţii autonome şi delegate.

Din punct de vedere al gravităţii bolii, consider că lucrarea de faţă poate reprezenta atât
o şanşă cât şi o provocare în stadiul în stadiul final a formării ca viitor asistent medical.

60
BIBLIOGRAFIA

1.Galea Gh.- Ciroza hepatică, 1973, Editura Medicală,Bucureşti

2. Schiff L.- Bolile ficatului , 1966, Editura Medicală, Bucureşti

3.Buligescu L.- Bolile ficatului , căilor biliare şi pancreasului, vol.I, 1981, Editura Medicală,
Bucureşti

4.Ciurea T., Pascu O., Stanciu C.- Gastroenterologie şi hepatologie, 2003, Editura Medicală,
Bucureşti

61