Povestea lui Harap Alb de Ion Creangă

Definiția basmului: Specie a genului epic, în proză, în care sunt narate întâmplări
fabuloase ale unor personaje imaginare înzestrate cu puteri supranaturale.

Trăsături: Opera lui Creangă este un basm, deoarece predomină fabulosul,

supranaturalul, iar personajele au puteri miraculoase, de exemplu cei cinci giganți, fata
împăratului Roș, ele întruchipând binele și răul. Locul și timpul sunt vag sugerate „amu’
cică era odată..” iar, tema este luptă dintre bine și rău. Apar cifrele magice de exemplu 7,
9, 49 și formulele de început „Amu cică”, mediane”Că cuvântul din poveste..” și cele
finale „Pe la noi cine are bani bea și mănâncă, iar cine nu se uită..”

Apariţie: La 01 august 1877 în revista „Convorbiri literare”

Titlul: Cuvântul „povestire” are sensul de născocire, opera urmând să prezinte pățaniile
protagonistului a cărui onomastică apare pentru prima dată în scena în care Spânul îl
păcălește pe fiul craiului să intre în fântâna după care îi i-a locul făcându-l slujitorul lui și
dându-i numele de „Harap-Alb”. Numele lui insemnand „rob alb”, deoarece „Harap”
înseamnă „negru rob”, el devine „robul-țigan”, deși era alb, nedumerindu-i astfel pe toți.

Tema: O reprezintă lupta dintre bine și rău.

Viziunea autorului: Expusă în acest basm este aceea că nu trebuie să ai puteri

supranaturale pentru a reuși, ci trebuie să ai calități, precum bunătatea, curajul,
milostivenie, demnitate sau putere de a fi loial pentru a-i determina pe cei din jurul tău să
te ajute să izbândești.

Perspectiva narativă: Evenimentele sunt relatate dintr-o prismă exterioară, naratorul

fiind heterodiegetic. Caracteristic acestui tip de narator este povestită la persoană a III-a
și tipul clasic de a dirijă totul „din spate” cunoscând și anticipând evoluția personajelor.
Avem narator omniscient , omniprezent și omnipotent.

Tehnici narative: Personajele lui Creangă vorbesc folosind permanent proverbe și

zicători. Una din principalele caracteristici ale lui Creangă este oralitatea, reflectată prin
dialogul permanent al povestitorului cu cititorul, întrebuințarea interjecțiilor, a
propozițiilor interogative și exclamative, a antologiei.
Povestirea: Un crai are trei fii. Fratele său, Verde-Împărat, care stăpânea o țară
îndepărtată, neavând moștenitori băieți, îi scrie să-i trimită pe unul dintre feciori pentru a-
l lăsa pe tron la moartea sa.Fiul cel mare al craiului pleacă la drum. Ca să-i încerce
puterile, tatăl său îi iese în cale îmbrăcat în piele de urs. Flăcăul se sperie și se întoarce
înapoi, stârnind batjocura părintelui său. Tot așa pățește și mijlociul. Mezinul este sfătuit
de o bătrână cerșetoare cum să procedeze pentru a nu mai păți rușinea fraților săi. Îi cere
tatălui său calul, armele și hainele din tinerețe. Deși uimit, craiul este totuși de acord.
Calul se dovedește a fi un cal fermecat, care nu se sperie de urs atunci când îi iese în faţă.
Astfel, mezinul pleacă mai departe, primind de la tatăl său blana de urs şi sfatul să se
ferească de oamenii spâni sau roși. Cutreieră mult timp, până când, într-un codru
întâlnește un om spân, care îi apare de trei ori sub trei înfățișări diferite, oferindu-se să-i
fie slugă. În cele din urmă, fiul cel mic al craiului, ne mai știind pe ce cărări să o apuce,
acceptă ultima propunere a spânului. Cei doi străbat o bucată de drum, după care spânul,
prin vicleșug, îl convinge pe fiul craiului să coboare într-o fântână ca să se răcorească. Îl
închide acolo și îl obligă să ii se supună. Cei doi schimbă între ei hainele și identitatea.
Fiul craiului devine sluga spânului și este botezat Harap-Alb.
Cei doi își continuă drumul spre țara lui Verde-Împărat. Ajunși acolo, spânul este primit
și tratat cu tot respectul cuvenit moștenitorului tronului, iar Harap-Alb este trimis la
grajduri.
Curând după aceea, spânul, pentru a-l impresiona pe împărat, îl trimite pe Harap-Alb să
aducă o salată rară, din grădina ursului, apoi o piatră nestemată din fruntea cerbului, două
sarcini foarte periculoase. Cu ajutorul bătrânei cerșetoare – care se dovedește a fi Sfânta
Duminică -, tânărul reușește să ducă la bun sfârșit cele două îndatoriri.
A treia oară este trimis s-o aducă pe fata împăratului Roş, cunoscută ca mare vrăjitoare.
Drumul către împărăția acestuia este lung. Harap-Alb are ocazia să facă fapte bune: să
ajute niște furnici și un roi de albine, primind de la acestea câte o aripă fermecată. Se
întovărășește apoi cu cinci făpturi ciudate, care se oferă să îl ajute: Gerilă, Flămânzilă,
Setilă, Ochilă și Păsări-Lăţi-Lungilă. Cu ajutorul acestora și cu darurile de la furnici și
albine, Harap-Alb reușește să depășească încercările la care îl supune împăratul Roş și să
o capete pe fiica acestuia pentru a o duce spânului.
Pe drum cei doi tineri prind drag unul de altul. Când ajung la palatul împăratului Verde,
fata dezvăluie tuturor adevărata identitate a lui Harap-Alb. Spânul, mânios că a fost
trădat, se repede și îi taie acestuia capul. Imediat, calul lui Harap-Alb îl ucide pe spân,
azvârlindu-l din înaltul cerului. Fata împăratului Roş îl readuce la viată pe Harap-Alb cu
apă moartă și apă vie.
Cei doi se căsătoresc și împăratul Verde le dă binecuvântarea și împărăția totodată.

Caracterizare Harap-Alb: Este personajul principal din basm, reprezentând binele. Spre
deosebire de personajele din basmul popular, Harap-Alb, nu este un erou, deoarece nu
ucide zmei, și nu are puteri magice. El este un tânăr obișnuit, un flăcău harnic și omenos,
înzestrat cu un suflet milos și sensibilitate. Eroul o milostivește pe bătrână, îl ascultă pe
calul năzdravan, este săritor la nevoie, prietenos și înțelegător față de cei 5 năzdrăvani,
cinstit. Cumsecădenia personajului nu este o trăsătură supranaturală, dar în multele
încercări prin care va trece, nu eroismul, curajul sau înzestrările supranaturale vor fi cele
care îl vor ajută să izbândească, ci ajutorul dat de cei care îl iubesc.
O singură dată nu a ascultat și a fost aspru pedepsit. Personaj simbolic, Harap-Alb,
îndeplinește în basm destinul care ia fost hărăzit prin credința în bine și în omenie. Este
fiul cel mai mic al Craiului și nepotul lui Verde Împărat. Are respect pentru frații mai
mari, lăsându-i să plece primii, astfel beneficiind de experiența acestora. Se arată
milostiv, ajutând bătrâna cerșetoare. Dă dovadă de naivitate atunci când îl primește în
slujba lui pe Spân.

Caracterizare Spân: Este personajul negativ al basmului, prin atitudinea lui umană. El
reprezintă răul, ispita, care se înfățișează sub aparența binelui, îi iese în cale lui Harap-
Alb de trei ori sub diferite aspecte pană ce reușește să îl păcălească. În afară de atributul
lui suprem, Spânul, mai este mincinos și răzbunător. El seamănă în lume teroare, răutate
și violență.
Ca personaj real, el întruchipează individul perfid, care obține avantaje și bogați prin
înșelăciune. Prin naștere, spânul este un om rău și de o proastă condiție socială. Este
conturat atât prin caracterizarea directă cât și prin caracterizarea indirectă,
comportamentul său și relațiile cu ceilalți compunând un portret uman înfricoșător.
Portretul fizic reducându-se la o singură trăsătura exprimată direct, „un om spân”,
sugestie asupra concepției populare potrivit căreia unei anomali fizice îi corespunde o
deficiență majoră. Conform ideii, oameni însemnați sunt periculoși și trebuie să te ferești
de ei. Este un personaj simbolic.