Articol principal: Penalti.

În unele competiții, dacă meciul se încheie la egalitate, se joacă încă 2 reprize de prelungiri, de câte 15 minute
fiecare. Dacă și după terminarea acestora scorul rămâne egal, se execută lovituri de departajare (lovituri de la
11m) pentru a se stabili echipa învingătoare. Golurile înscrise din aceste penalty-uri nu se iau în considerare la
rezultatul final.
În competițiile în care se joacă două manșe (fiecare tur presupune ca echipele să joace 2 meciuri între ele) se
poate utiliza așa-numita regulă a golului marcat în deplasare, în cazul în care echipele se află la egalitate pe
totalul celor două manșe. În cazul în care echipele sunt egale și la numărul de goluri marcate în deplasare,
există 2 variante: ori se trece la executarea loviturilor de departajare, ori meciurile se consideră încheiate la
egalitate și se dispută un nou meci (rejucare).
Golul de aur și golul de argint[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Golul de aur.
La sfârșitul anilor '90, IFAB a experimentat diferite metode de a evita stabilirea echipei învingătoare prin
executarea loviturilor de departajare. Acest mod de a pierde un meci este foarte neplăcut pentru orice club.
Metodele au constat în încheierea jocului în prelungiri, mai devreme de cele 30 de minute obișnuite. Fie când
se marchează primul gol (gol de aur), fie la sfârșitul primei reprize de prelungiri, în cazul în care una dintre
echipe are în acel moment avantaj pe tabela de scor (gol de argint). Aceste experimente au fost retrase destul
de repede.
Golul de aur a fost folosit la Campionatul Mondial din 2002 (Coreea de Sud-Japonia), iar golul de argint
la Campionatul European din 2004 (Portugalia).
Faultul și comportamentul nesportiv[modificare | modificare sursă]

Jucătorii de fotbal sunt

avertizați cu cartonaș
galben și eliminați cu
cartonașul roșu. Aceste
culori au fost introduse
la Campionatul Mondial
de Fotbal 1970 și, de
atunci, sunt folosite
constant.

Un arbitru acordând unui jucător cartonașul galben pentru o intrare nesportivă.

Faultul se produce în momentul în care un jucător comite o faptă nesportivă citată de Regulamentul de fotbal,
în timp ce mingea se află în joc. Ele se regăsesc în Legea 12. Faptele mai grave, cum sunt hențul (jucarea
mingii cu mâna), tragerea unui adversar, împingerea unui adversar etc., se pedepsesc cu lovitură liberă directă
sau lovitură de la 11 metri (dacă "infracțiunea" se produce în careul de 16 metri). Celelalte se pedepsesc cu
lovitură liberă indirectă.[21]
Comportamentul nesportiv poate apărea oricând, atât la jucătorii aflați pe gazon, cât și la rezerve. Faptele ce
conduc la un astfel de comportament sunt considerate a fi împotriva spiritului jocului și se pedepsesc
cu cartonaș galben sau cu cartonaș roșu (eliminare).
În ultimul timp, în fotbalul profesionist a apărut o nouă problemă: simularea. Aceasta constă în căderea unui
jucător cu scopul de a obține o lovitură liberă (eventual un penalty), chiar dacă nu a existat în prealabil contact
între el și jucătorul advers (presupus că l-ar fi faultat). Fiind un gest greu de sesizat de arbitrii, simularea este
acum considerată "gest nesportiv" și este sancționată cu cartonaș galben.
Avantajul[modificare | modificare sursă]
Avantajul presupune ca arbitrul să permită continuarea jocului (să nu-l oprească) chiar dacă la un moment dat
se produce o "infracțiune" împotriva unei echipe. Acest lucru se întâmplă doar dacă acea echipă poate
beneficia de nesancționarea greșelii adversarului. Dacă nu se profită de avantajul lăsat, arbitrul poate reveni
asupra deciziei și poate întoarce faza la momentul inițial, acordând lovitură liberă. Timpul scurs între
acordarea avantajului și revenirea la faza premergătoare nu poate depăși 4-5 secunde.
Chiar dacă se utilizează această clauză a avantajului, la prima întrerupere a jocului, arbitrul poate sancționa
(dacă este necesar) jucătorul ce a comis faultul (gestul nesportiv).
Ofsaidul[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Ofsaid (fotbal).
Legea ofsaidului limitează posibilitatea atacanților de a se poziționa atât în fața mingii (mai aproape de linia
porții), cât și în fața penultimului jucător advers. Adesea se spune că această regulă a fost creată pentru a evita
ca jucătorii să aștepte mingea într-un singur loc, cât mai aproape de poarta adversă. Dar, în realitate, legea este
similară celei din rugby. Detaliile și aplicarea acestei legi sunt complexe și de multe ori ea naște controverse.

Foruri conducătoare[modificare | modificare sursă]

Confederațiile FIFA

Confederația Asiatică de Fotbal (AFC) înAsia și Australia.

Confederația Africană de Fotbal (CAF) înAfrica.

Confederația de Fotbal a Americii de Nord, a celei Centrale și a Caraibelor (CONCACAF) în America de Nord, America Centrală și Caraibe.

Confederația Sudamericană de Fotbal(CONMEBOL) în America de Sud.

Confederația de Fotbal din Oceania (OFC) în Oceania (cu excepția Australiei).

Uniunea Asociațiilor Europene de Fotbal(UEFA) în Europa.

Forul internațional, recunoscut, care guvernează fotbalul (și jocurile asociate acestuia, cum ar fi futsal și fotbal
pe plajă este FIFA (Fédération Internationale de Football Association). Cartierul general al FIFA se află
la Zurich, Elveția.
FIFA este împărțită în șase confederații regionale. Acestea sunt:

 Asia: AFC (Asian Football Confederation)

 Africa: CAF (Confederation of African Football)
  America de Nord, Centrală și Caraibe: CONCACAF (Confederation of
North, Central American and Caribbean Association Football)
 Europa: UEFA (Union of European Football Associations)
 Oceania: OFC (Oceania Football Confederation)
 America de Sud: CONMEBOL (South American Football Confederation)
Numeroasele federații naționale se află sub jurisdicția acestora. Ele sunt afiliate atât la FIFA, cât și la
confederația corespunzătoare continentului din care provin.

Competiții internaționale majore[modificare | modificare sursă]

Competiții internaționale globale[modificare | modificare sursă]
Cea mai mare competiție internațională în fotbal este Campionatul Mondial de Fotbal, organizat de FIFA.
Această competiție se desfășoară o dată la 4 ani. Peste 190 de echipe naționale participă în turneele de
calificare cu scopul de a obține un loc la turneul final. Acesta este alcătuit, în acest moment, din 32 de echipe
(numărul lor a crescut de la 24 în 1998) și se desfășoară pe parcursul a patru săptămâni. Următorul Campionat
Mondial va avea loc în 2018, în Rusia.
La Jocurile Olimpice de vară, încă din 1900, se desfășoară un turneu de fotbal, cu o singură excepție: Jocurile
Olimpice din 1932, disputate la Los Angeles.[22] La început participau doar amatori[15], dar din 1984 au fost
acceptați și profesioniștii, cu câteva restricții ce fac ca țările să nu poată trimită cele mai puternice loturi. În
acest moment, turneul Olimpic masculin este disputat de jucători sub 23 de ani, fiind permis un număr redus de
jucători mai în vârstă; în consecință, competiția nu este considerată ca având aceeași importanță precum
Campionatul Mondial. Turneul feminin a apărut în 1996; diferit de cel masculin, la acesta sunt prezente cele
mai puternice loturi ale echipelor naționale, fără restricții de vârstă. Așadar, este considerat a avea același
prestigiu ca și Campionatul Mondial de Fotbal Feminin (FIFA Women's World Cup).
Competiții internaționale majore[modificare | modificare sursă]

 la nivel global: Campionatul Mondial de Fotbal; Campionatul Mondial de

Fotbal al Cluburilor
 Europa: Campionatul European de Fotbal; Liga Campionilor
UEFA; UEFA Europa League
 America de Sud: Copa America; Copa Libertadores
 Africa: Cupa Africii pe Națiuni; Liga Campionilor Africii
 Asia: Cupa Asiei; Liga Campionilor Asiei
 America de Nord, Centrală și Caraibe: Cupa de Aur CONCACAF; Liga
Campionilor CONCACAF
 Oceania: Cupa Oceaniei pe Națiuni; Liga Campionilor Oceaniei

Fotbalul în lume[modificare | modificare sursă]

Popularitate[modificare | modificare sursă]

Harta comparativă a popularității fotbalului la nivel mondial. Țările enumerate în verde au cel mai mare număr de jucători
activi la 1.000 de locuitori.

Conform unui sondaj realizat de FIFA în anul 2006,[23] aproximativ 270 de milioane de oameni din întreaga
lume sunt implicați activ în fotbal, inclusiv jucători, arbitri și cei din staffurile tehnice. Dintre aceștia, 265 de
milioane joacă fotbal profesionist, semi-profesionist sau amator, luând în considerare atât bărbați, femei, cât și
tineri din loturile de juniori. Această cifră reprezintă aproximativ 4% din populație. Confederația cu cel mai
mare procent de persoane implicate activ în fotbal este CONCACAF, cu 8,53% din populație. La polul opus se
află AFC, cu numai 2,22%. UEFA are o rată de 7.59%, CONMEBOL de 7.47%, OFC de 4.68% și
Confederația Africană de Fotbal de 5,16%. Există peste 1,7 milioane de echipe la nivel mondial și aproximativ
301.000 de cluburi.
Țara cu cei mai mulți jucători activi (cu excepția loturilor de tineret) este China, care are 26,100,000 jucători.
Alte țări care urmează sunt: Statele Unite ale Americii (24400000), India (20,5), Germania (16,3), Brazilia
(13,1) și Mexic (8.4). Pe de altă parte, sunt și zone cu sub 1000 de jucători, cum ar fi Montserrat, cu numai 300
de jucători, Insulele Virgine Britanice (658), Anguilla (760) și Insulele Turks și Caicos (950).
Fotbalul feminin[modificare | modificare sursă]

Un meci de fotbal feminin

Articol principal: Fotbal feminin.

Fotbalul nu a fost de la început un sport popular pentru sexul frumos. Barierele sociale și culturale au
împiedicat de multe ori intrarea deplină a femeilor în sport. Femeile au jucat fotbal încă din 1895, când, în
nordul Londrei, s-a jucat primul meci de fotbal feminin. A fost, de obicei, asociat cu jocul de caritate și cu
exercițiul fizic, în special în Regatul Unit.[24]Percepția a început să se schimbe în anii '70, odată cu înființarea
primelor asociații de fotbal feminin. Fotbalul reprezintă cel mai important sport de echipă pentru femei în mai
multe țări și unul dintre puținele sporturi cu ligi profesioniste.
Acest sport a avut o "epocă de aur" în Regatul Unit ,la începutul anilor 1920, când 50000 de spectatori erau
prezenți la unele meciuri;[25] Acest lucru a fost oprit la 5 decembrie 1921, când Asociația Engleză de Fotbal a
votat pentru interzicerea practicării jocului de către femei pe terenul echipelor membre. În 1971, interdicția a
fost ridicată prin vot de către UEFA.[24] Din 1991, FIFA organizează Campionatul Mondial de Fotbal Feminin,
competiție care are loc o dată la patru ani.[26]
Conform unui sondaj realizat de FIFA, sunt aproximativ 26 milioane de jucători în întreaga lume. În medie,
unul din 10 jucători este femeie.
Economie[modificare | modificare sursă]
În fotbal se învârt mulți bani, deoarece este un sport mediatizat. FIFA, echipele de fotbal și jucătorii primesc
mulți bani din sponsorizări.
Conform estimărilor FIFA, în perioada 2003-2006 forul a avut venituri de 3238 milioane de franci elvețieni
(CHF)[27] și cheltuieli de 2,422 de milioane CHF, profitul fiind de 816 milioane CHF. 92% (2986 milioane de
franci elvețieni) din venit provine din vânzarea drepturilor de televizare ale competițiilor internaționale, în
special cele ale CM 2006, care au adus în vistieria forului 1,660 milioane CHF. Restul de 714 milioane de
franci elvețieni a fost obținut din produse de merchandising.[28] În ceea ce privește cheltuielile, 69% (1,682
milioane de franci elvețieni), din venit a fost folosit la organizarea competițiilor și la dezvoltarea sportului:
46% din totalul cheltuielilor (1.125 milioane de franci elvețieni) merg către organizarea competițiilor, iar 26%
(622 milioane de franci elvețieni) au fost cheltuiți pe servicii cum ar fi transportul, chiriile, serviciile juridice,
de comunicații etc. Alte 5% (118 milioane de franci elvețieni), se pierd de la schimbul valutar și dobânzi.[27]
Bugetele cluburilor de fotbal pot varia în funcție de zona de pe glob. Cele mai mari bugete pot fi găsite în
Europa, în special în primele ligi din Germania, Spania, Italia și Anglia.[29] Aici, drepturile de televizare,
publicitatea, vânzările de bilete și merchandisingul acoperă o mare parte din buget. În America de Sud,
bugetele au crescut datorită transferurilor de jucători în Europa.
Fotbalul joacă, de asemenea, un rol de solidaritate. Una dintre contribuțiile principale ale FIFA este
dezvoltarea sportului în zonele în care acest lucru este îngreunat de lipsa materială și a tehnicii. FIFA
colaborează cu UNICEF din 1999, furnizând materiale de fotbal pentru a fi distribuite de către această
organizație a Națiunilor Unite.[30] Există reuniuni periodice în întreaga lume în scopuri caritabile, promovate de
vedete din fotbalul mondial.[31][32][33]
Cluburile cheltuiesc mult pe transferuri pentru a-și realiza obiectivele. Un jucător în formă are o cotă mare.
Deși unele transferuri sunt scumpe, acestea sunt amortizate din veniturile publicitare, cum a fost în cazul
lui Cristiano Ronaldo. Salariile pentru cei mai buni fotbaliști din lume sunt de câteva milioane de euro.[34]

 Cele mai scumpe zece transferuri din istoria fotbalului sunt:

Suma
# An Jucător De la La
(în mil. €)

1 2017 Neymar Jr. FC Barcelona Paris Saint-Germain 222

2 2013 Gareth Bale Tottenham Hotspur Real Madrid 100

3 2009 Cristiano Ronaldo Manchester United Real Madrid CF 94

4 2016 Gonzalo Higuaín SSC Napoli Juventus FC 90

5 2009 Zlatan Ibrahimović Inter FC F.C Barcelona 69

6 2009 Kaká AC Milan Real Madrid CF 67,2

7 2013 Edinson Cavani SSC Napoli Paris Saint-Germain 64

8 2000 Luis Figo FC Barcelona Real Madrid CF 62

9 2013 Radamel Falcao Atlético Madrid AS Monaco 60

10 2011 Fernando Torres Liverpool FC Chelsea FC 58

11 2013 Neymar Santos FC FC Barcelona 57

Dopaj[modificare | modificare sursă]

Dopajul ajută jucătorul să joace la același ritm pe durata întregii partide, să-i crească viteza de reacție și masa
musculară, etc.. Pentru a se putea depista sportivii dopați se fac teste de urină.[35]

Violențe[modificare | modificare sursă]

Huliganismul în fotbal se manifestă printr-o gamă variată de obiceiuri, cum ar fi:

 agasare verbală (uneori obscenă)

 scuipat
 lupte corp la corp
  aruncarea unui obiect pe teren, în încercarea de a lovi fotbaliștii echipei
oaspete și pe oficialii ei
 aruncarea de obiecte în suporterii adverși, inclusiv pietre, cărămizi, scaune
și cocteiluri Molotov.[36][37]
 folosirea dispozitivelor pirotehnice ca torțe sau fumigene.
 lupte cu arme incluzând bâte, recipiente din sticlă, pietre, cuțite,
boxuri, macete și arme de foc.[38]
 mulțime cu comportament violent care se împinge în garduri și pereți,
lucru care poate duce la prăbușirea tribunei.[39]

Fotbalul în România[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Fotbalul în România.
Echipa națională de fotbal a României își începe activitatea prin meciul din 8 iunie 1922, de la Belgrad, contra
Iugoslaviei, scorul fiindu-i favorabil, 2-1. La 20 mai 1923, Comisia de Fotbal a FSSR (Federația Societăților
Sportive din România) este admisă la Congresul de la Zürich ca membră a FIFA. În această calitate de membră
a FIFA, România participă la Turneul Olimpic de Fotbal de la Jocurile Olimpice din 1924, desfășurate la
Paris. Federația Română de Fotbal este membră fondatoare a UEFA în 1954. Din august 1990, FRF a devenit
organ independent de conducere al mișcării fotbalistice din România, primul președinte ales fiind Mircea
Sandu.[40]
La nivel internațional, selecționata de fotbal a României a participat până acum la 7 Campionate Mondiale de
Fotbal. Cele mai mari succese le-a înregistrat pe parcursul anilor '90. În 1994, la Campionatul Mondial din
Statele Unite, echipa României a reușit să ajungă până în sferturi, clasându-se atunci pe poziția 6 în
clasamentul FIFA. Liderul generației de aur[41] a fotbalului românesc este Gheorghe Hagi.[42] În prezent, dintre
fotbaliștii români celebri pot fi amintiți Adrian Mutu și Cristian Chivu.
Cel mai cunoscut club de fotbal din România este Steaua București, care în 1986 a fost prima echipă din estul
Europei și singura din România care a câștigat Cupa Campionilor Europeni.[43] De asemenea, în 1989 a mai
jucat o finală a Cupei Campionilor Europeni.[43] O altă echipă de succes din fotbalul românesc este Dinamo
București, care a jucat o semifinală a Cupei Campionilor Europeni în 1984, iar în 1990 semifinala Cupei
Cupelor UEFA.[44]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Portal Sport

Portal Fotbal

Jucători și echipe[modificare | modificare sursă]

 Lista echipelor naționale de fotbal

 Lista echipelor de club din România
 Lista cluburilor de fotbal din România
Alte variante ale jocului[modificare | modificare sursă]

 Fotbal în sală: futsal

 Fotbal pe plajă
 Fotbal de stradă
Altele[modificare | modificare sursă]

 Listă de stadioane de fotbal din România

 Cele mai vechi cluburi de fotbal
 Federația Internațională de Fotbal FIFA

Note[modificare | modificare sursă]

1. ^ „Overview of Soccer”. Encyclopædia Britannica. Accesat la 4 iunie 2008.
2. ^ Guttman, Allen (1993). „The Diffusion of Sports and the Problem of
Cultural Imperialism”. în Eric Dunning, Joseph A. Maguire, Robert E.
Pearton. The Sports Process: A Comparative and Developmental
Approach. Champaign: Human Kinetics. p. 129. ISBN 0-88011-624-2.
Accesat la 26 ianuarie 2008. „the game is complex enough not to be invented
independently by many preliterate cultures and yet simple enough to become
the world's most popular team sport”
3. ^ Dunning, Eric (1999). „The development of soccer as a world game”. Sport
Matters: Sociological Studies of Sport, Violence and Civilisation.
London: Routledge. p. 103. ISBN 0-415-06413-9. Accesat la 26 ianuarie
2008. „During the twentieth century, soccer emerged as the world's most
popular team sport”
4. ^ Mueller, Frederick; Cantu; Van Camp, Steven (1996). „Team
Sports”. Catastrophic Injuries in High School and College
Sports. Champaign: Human Kinetics. p. 57. ISBN 0-87322-674-7. Accesat la
26 ianuarie 2008. „Soccer is the most popular sport in the world and is an
industry worth over US$400 billion world wide. 80% of this is generated in
Europe, though its popularity is growing in the United States. It has been
estimated that there were 22 million soccer players in the world in the early
1980s, and that number is increasing. In the United States soccer is now a
major sport at both the high school and college levels”
5. ^ Site-ul FIFA
6. ^ Mazumdar, Partha (5 iunie 2006). „The Yanks are Coming: A U.S. World
Cup Preview”. Embassy of the United States in London. Accesat la 6 iunie
2009.
7. ^ „England Premiership (2005/2006)”. Sportpress.com. Accesat la 5 iunie
2007.
8. ^ „Formations”. BBC Sport (BBC). 1 septembrie 2005. Accesat la 17 aprilie
2011.
9. ^ Winner, David (28 martie 2005). „The hands-off approach to a man's
game”. The Times (London). Accesat la 17 aprilie 2011.
10. ^ a b „History of the FA”. Football Association (FA). Există o versiune
arhivată la 7 aprilie 2005. Accesat la 9 octombrie 2007.
11. ^ „IFAB: 125 years and still going strong”. FIFA. 10 februarie 2011. Accesat
la 17 aprilie 2011.
12. ^ „Laws Of The Game”. FIFA. Există o versiune arhivată la 1 septembrie
2007. Accesat la 2 septembrie 2007.
13. ^ „The International FA Board”. FIFA. Există o versiune arhivată la 22
aprilie 2007. Accesat la 17 aprilie 2011.
14. ^ „The History Of The Football League”. Football League. 22 septembrie
2010. Accesat la 4 martie 2011.
15. ^ a b „Where it all began”. FIFA. Există o versiune arhivată la 8 iunie 2007.
Accesat la 8 iunie 2007.
16. ^ „The IFAB: How it works”. FIFA. Accesat la 4 martie 2011.
17. ^ „Laws of the game (Law 3–Number of Players)”. FIFA. Există o versiune
arhivată la 13 septembrie 2007. Accesat la 24 septembrie 2007.
18. ^ „Legile jocului (Legea 5–Arbitrul)”. FIFA. Există o versiune arhivată la 13
septembrie 2007. Accesat la 24 septembrie 2007.
19. ^ Laws of the Game 2008-2009, Goal, pagina 9, fifa.com
20. ^ „Laws of the game (Law 7.2–The duration of the match)”. FIFA. Există
o versiune arhivată la 11 octombrie 2007. Accesat la 24 septembrie 2007.
21. ^ „Laws of the game (Law 12)”. FIFA. Există o versiune arhivată la 11
octombrie 2007. Accesat la 24 septembrie 2007.
22. ^ „Football Equipment and History”. International Olympic Committee
(IOC). Accesat la 4 martie 2011.
23. ^ FIFA Big Count 2006:270 million people active in football, fifa.com
24. ^ a b Gregory, Patricia (3 iunie 2005). „How women's football battled for
survival”. BBC sport (BBC). Accesat la 19 februarie 2010.
25. ^ Alexander, Shelley (3 iunie 2005). „Trail-blazers who pioneered women's
football”. BBC sport (BBC). Accesat la 19 februarie 2010.
26. ^ „Tournaments: Women's World Cup”. FIFA. Accesat la 11 martie 2011.
27. ^ a b Informe sobre las finanzas de la FIFA 2006, fifa.com
 28. ^ First official 2006 FIFA World Cup shop opens in Berlin, fifa.com
29. ^ Soccer revenue, forbes.com
30. ^ „UNICEF y la FIFA”. UNICEF. 28 iulue 2007.
31. ^ „Amigos de Zidane derrotaron 5-2 a los de Ronaldo en partido benéfico”.
La República (Uruguay). 20 martie 2007.
32. ^ „Haití: fútbol para la paz”. BBC Mundo. 30 iunie 2004.
33. ^ „Real Madrid: fiesta del fútbol en honor a la paz en Israel con una goleada
del Campeón de Liga”. Arancha Díaz, noticias.info. 28 iulie 2007.
34. ^ Mașini de făcut bani! Real și Barça generează cele mai mari venituri din
lume
35. ^ Laboratoarele fotbalului. Dopajul în fotbal este un subiect despre care se
vorbește de peste 50 de ani, prosport.ro
36. ^ Kitsantonis, Niki (19 aprilie 2007). „Soccer: Greece wrestles with fan
violence”. International Herald Tribune. Există o versiune arhivată la 22 mai
2007. Accesat la 24 noiembrie 2007.
37. ^ „novasports.gr”. novasports.gr. Accesat la 24 martie 2010.
38. ^ „German Hooligans Make Mark in Bratislava | World Cup 2006 | Deutsche
Welle | 05.09.2005”. Dwworld.de. Accesat la 24 martie 2010.
39. ^ „Fence collapse hits soccer final”. BBC News. 30 decembrie 2000. Accesat
la 24 martie 2010.
40. ^ Federatia Romana de Fotbal - Istoric - Accesat la data de 15.03.2009
41. ^ „Hagi leaves Romania post”. BBC Sport. 26 noiembrie 2001. Accesat la 31
august 2008.
42. ^ Gheorghe Hagi - Biografie - Accesat la data de 15.03.2009
43. ^ a b F.C. Steaua - Trofeele Clubului - Accesat la data de 15.03.2009
44. ^ F.C. Dinamo - Parlamares - Accesat la data de 15.03.2009

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Fotbal

La Wikicitat găsiți citate legate de Fotbal.

 Federația Internațională de Fotbal (FIFA)

 Federația Română de Fotbal
 Statistici fotbalistice pe RSSSF
 Statistici și recorduri
 Cine a inventat fotbalul?
 Legile jocului pe site-ul FIFA
 30 de lucruri pe care nu le stiai despre fotbal, 23 septembrie 2010, Adrian
Nicolae, Descoperă
 Cele mai mari 10 rivalitati din lumea fotbalului, 14 septembrie
2010, Descoperă - Travel
 Germania Weltmeisterschaft - Planeta Fotbal, 22 iunie 2006, Descoperă

[ara
v•d•m
Legile fo
[ara
v•d•m
Fotbal inte
[ara
v•d•m
Sporturi
 Categorie:
 Fotbal
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat

 Discuții

 Contribuții

 Creare cont

 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Salt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
 Wikibooks
 Wikinews
 Wikiquote
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol
În alte limbi
 ‫العربية‬
 Башҡортса
 Български
 Dansk
 Ελληνικά
 English
 Español
 Русский
 Українська
Încă 191
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 9 mai 2018, ora 16:33.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în
condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia

 Termeni

 Dezvoltatori

 Cookie statement

 Versiune mobilă
amplasare, amenajare, construire şi pentru funcţionarea obiectivelor ce
desfăşoară activităţi cu risc pentru starea de sănătate a populaţiei, cu modificările
și completările ulterioare, au fost solicitate direcțiilor sanitare județene și a
municipiului București, să verifice respectarea termenelor asumate pentru
obiectivele cuprinse în Programul cadru de conformare anexat Autorizațiilor
Sanitare de Funcționare emise pentru unităţile sanitare cu paturi din aria lor
administrativ-teritorială, indiferent de subordonare. Din datele transmise de DSP
județene și a munipiului București am analizat un număr de aproximativ 124 de
unități sanitare cu paturi (din care aproximativ 89 de spitale sunt descentralizate
iar 28 sunt subordonate Ministerului Sănătății), care nu se încadrează în termenul
limită impus de actul normativ menționat anterior. Unitățile sanitare pentru care
a fost emisă Autorizație Sanitară de Funcționare cu program-cadru de conformare
și-au asumat responsabilitatea pentru monitorizarea factorilor de risc cunoscuţi şi
identificaţi în perioada derulării lucrărilor, în vederea conformării şi aplicarea
acţiunilor corective în vederea limitării efectelor acestora. De asemenea, unitățile
sanitare s-au angajat să asigure fondurile necesare pentru realizarea programului
de conformare, solicitând modificarea termenului de 31.12.2016. Majoritatea
unităților sanitare invocă, în motivările transmise, lipsa fondurilor pentru
finanțarea obiectivelor care necesită activităţi complexe şi investiţii majore,
respectiv: lucrări de reabilitare, recompartimentare, amenajare spațiu de primire-
internare pacienți, ambulatoriu de specialitate, reparații capitale, asigurarea
sursei de apă potabilă, stație de epurare a apei, instalare rețea de oxigen,
reabilitare termică, renovare spălătorie, instalare lift persoane. Având în vedere: -
obiectivele politicilor de sănătate definite în jurul cetățeanului și nu a sistemului
medical, scopul final fiind acela ca serviciile de sănătate să fie cât mai aproape de
cetățean; - necesitatea asigurării accesului echitabil la servicii medicale, pentru ca
pacienții să beneficieze de un tratament corect, având ca scop îmbunătăţirea
stării de sănătate a cetăţenilor; - necesitatea garantării accesului la servicii
spitalicești în situația urgențelor medicale într-un interval optim de timp; -
neasigurarea până în prezent a fondurilor necesare pentru remedierea
deficiențelor, atât în cazul spitalelor din subordinea Ministerului Sănătății, cât și a
celor din subordinea posibilitatea accesării de fonduri nerambursabile europene
în cadrul exercițiului financiar 2014-2020; - proiectele derulate în parteneriat cu
Banca Mondială; - posibilitatea alocării de fonduri de la bugetul de stat, în cadrul
unui proiect de finanțare a priorităților de investiții în sistemul de sănătate –
centrat pe nevoile unităților sanitare pentru îndeplinirea programelor de
conformare; - necesitatea asigurării serviciilor medicale, în condiții de calitate și
maximă siguranță; considerăm că se impune modificarea termenului de
îndeplinire a măsurilor prevăzute în planurile de conformare anexate
Autorizațiilor Sanitare de Funcționare emise pentru unitățile sanitare cu paturi de
la data de 31.12.2016 până la data de 31.12.2020 prin modificarea OMS nr.
1030/2009 privind aprobarea procedurilor de reglementare sanitară pentru
proiectele de amplasare, amenajare, construire şi pentru funcţionarea
obiectivelor ce desfăşoară activităţi cu risc pentru starea de sănătate a populaţiei.
În vederea asigurării condițiilor pentru furnizarea unor servicii medicale de
calitate și pentru constatarea remedierii măsurilor dispuse în programele cadru
de conformare anexate Autorizațiilor Sanitare de Funcționare, având ca termen
data de 31.12.2016, vor fi derulate de către direcțiile de sănătate publică
județene acțiuni tematice de inspecție sanitară, cu dispunerea de măsuri conform
legislației în vigoare. Măsurile și sancțiunile contravenționale se vor dispune
proporțional cu riscurile expunerii pacientului în privința stării lui de sănătate. Ca
urmare a celor expuse mai sus, am întocmit prezentul proiect de Ordin pentru
modificarea şi completarea Ordinului nr. 1030/2009 privind aprobarea
procedurilor de reglementare sanitară pentru proiectele de amplasare,
amenajare, construire şi pentru funcţionarea obiectivelor ce desfăşoară activităţi
cu risc pentru starea de sănătate a populaţiei, pe care, dacă sunteţi de acord, vă
rugăm să-l aprobaţi, în vederea postării pe site-ul Ministerului Sănătății pentru
asigurarea procesului de transparență decizională.

Fotbal

Un atacant (în roșu) a depășit

doi fundași (în alb) și se pregătește
să șuteze la poartă.
Cel mai
FIFA
înalt for
Porecla „sportul rege”
Jucat prima La mijlocul
oară secolului 19 în
Marea Britanie (cu
rădăcini în secolul
15 în Anglia)
Caracteristici
Contact Da
Membri ai 11 de fiecare
echipei parte
Mixt Da, competiții
separate
Categorizare Sport de
echipă, Sport cu
minge
Echipament Mingea de fotbal
Loc de întâlnire Terenul de fotbal
 Olimpic 1900

Modifică text

Fotbalul este un sport de echipă ce se dispută între două echipe alcătuite

din 11 jucători fiecare. La începutul secolului al XXI-lea era jucat de peste
250 de milioane de jucători în peste 200 de țări, ceea ce îl face cel mai
popular sport din lume.[1][2][3][4]
Se joacă cu o minge sferică pe un teren dreptunghiular, acoperit cu iarbă,
cu câte o poartă la fiecare capăt. Scopul jocului este de a înscrie goluri
introducând mingea în poarta adversarului. În afara portarului, ceilalți
jucători nu se pot folosi de mâini pentru a manevra mingea.
Câștigătorul meciului este echipa care a înscris mai multe goluri la
încheierea partidei.
Originile fotbalului se află undeva în urmă cu peste 2000 de ani. În 2004,
forul ce guvernează acest sport la nivel mondial FIFA (Fédération
Internationale de Football Association)[5] a recunoscut China ca fiind locul
de naștere al fotbalului. În jurul anului 200 î.e.n. chinezii jucau un sport
asemănător numit cuju. Regulile au evoluat cu timpul, astfel ajungându-se
la sportul practicat astăzi.
În primăvara anului 2001, FIFA informa că peste 240 de milioane de
oameni joacă regulat fotbal, în peste 200 de țări de pe întreg
globul. Regulile sale simple și echipamentul redus și ieftin, necesar
practicării fotbalului au contribuit, fără îndoială, la creșterea popularității
sale. În multe zone ale lumii, fotbalul naște pasiuni enorme și joacă un rol
foarte important în viața fanilor, a comunităților locale și chiar a națiunilor;
este deseori numit cel mai popular sport din lume. Este recunoscut în
Fotbalul se joacă după un set de reguli, cunoscute sub numele de Legile Jocului.
Acestea sunt dezvoltate în continuare:
Două echipe de câte 11 jucători fiecare încearcă să lovească o minge rotundă
(mingea de fotbal), cu scopul de a o introduce în poarta adversă. Echipa care
înscrie mai multe goluri până la finalul jocului este declarată câștigătoare; dacă
ambele echipe au marcat același număr de goluri, meciul este considerat egal. Una
dintre primele reguli este interzicerea atingerii intenționate a mingii cu mâna în
timpul jocului (excepție fac portarii). Singura dată când jucătorul se poate folosi de
mâini este atunci când aruncă de la margine (execută un aut). În rest, jucătorii se
pot folosi de orice parte a corpului pentru a direcționa mingea.
Cristiano Ronaldo desemnat cel mai bun fotbalist din lume.
Jucătorii se pot apropia de poarta adversă astfel: prin dribling (alergarea cu mingea
la picior); prin pasarea mingii între coechipieri și prin șutarea acesteia spre poartă.
Jucătorii adverși pot recupera mingea prin interceptarea unei pase sau prin
deposedarea adversarului. Contactul fizic este limitat.
Jocul se oprește doar în momentul în care mingea părăsește cu întreaga
circumferință o linie ce marchează terenul (fie pe pământ, fie în aer) sau când
arbitrul fluieră. Jocul se reia prin diferite metode, analizate în continuare.
De obicei, într-un meci disputat la un nivel profesionist se înscriu puține goluri. De
exemplu, în prima divizie engleză (Premier League), în sezonul 2005–2006, s-au
marcat, în medie, 2,48 de goluri pe meci.[7] În plus, 88% din jocuri s-au încheiat cu
mai puțin de 4 goluri marcate. Dar, doar 8% dintre partidele disputate s-au terminat
fără gol marcat.
Tactici[modificare | modificare sursă]
Legile jocului nu impun o altă poziție ocupată în teren de vreun jucător, în afara
celei de portar. De-a lungul timpului au apărut o serie de poziții specifice. Acestea
sunt:

 fundaș - jucător specializat în prevenirea încercărilor de

a marca ale adversarilor;
 mijlocașul - jucător care organizează jocul ofensiv al
echipei și oferă pase decisive atacanților; totodată el
ajută apărătorii, încercând să oprească atacurile adverse
încă de la început;
 atacantul - jucător al cărui principal rol este acela de a
marca goluri.
Aceste poziții sunt împărțite la rândul lor, după timpul petrecut de un jucător într-o
anumită parte a terenului de joc. De exemplu, există fundași centrali sau mijlocași
stânga.
Aceste poziții nu sunt restricționate de reguli, iar fotbaliștii sunt liberi să-și
schimbe pozițiile în timpul jocului. Acest lucru se aplică și portarilor, care, deși în
marea majoritate a timpului se află în preajma propriei porți, pot participa oricând
la jocul ofensiv al echipei. Cele mai întâlnite cazuri sunt la loviturile libere sau la
cornere.
Dispunerea jucătorilor pe teren se numește așezare tactică. Exemple de așezări
tactice: 4-4-2 (4 fundași, 4 mijlocași, 2 atacanți); 4-5-1, 4-3-3
Stabilirea așezării tehnico-tactice a echipei intră în subordinea antrenorului.[8]

Regulile jocului[modificare | modificare sursă]

Istorie și evoluție[modificare | modificare sursă]

Anglia jucând cu Scoția în primul meci de fotbal internațional (The Oval, 1872)
Regulile jocului au fost conturate la mijlocul secolului al XIX-lea pentru a
standardiza regulile unei mari varietăți de jocuri asemănătoare, jucate în școlile
din Marea Britanie. Regulile Cambridge, asemănătoare cu cele de astăzi, au fost
create la Colegiul Trinity din Cambridge, în 1848, la o întâlnire a reprezentanților
mai multor colegii: Colegiul Eton, Școala Harrow, Școala de Rugby, Colegiul
Winchester și Școala Shrewsbury. Dar, ele erau departe de a fi niște reguli
universale. În anii 1850, s-au format multe cluburi, independente de școli sau
universități, care jucau diferite forme de fotbal. Multe foloseau propriile lor reguli,
cel mai bun exemplu fiind clubul Sheffield F.C. (format din foști elevi ai Scoala
Harrow). Acesta a luat ființă în 1857, iar regulile create de ei au dus la formarea
Federației de Fotbal Sheffield & Hallamshire, în 1867. În 1862, John Charles
Thring de la Școala Uppingham a creat un alt set de reguli des folosit.[9]
Aceste eforturi au condus la înființarea The Football Association (The FA)
în 1863, care s-a întrunit pentru prima dată în dimineața zilei de 26
octombrie 1863, la Freemason's Tavern din Great Queen Street, Londra.[10] Singura
școală care a fost reprezentată la această întrunire a fost Școala Charterhouse.
Freemason's Tavern a fost locul de întâlnire al Federației pentru încă 5 întrevederi,
între Octombrie și Decembrie. În timpul acestora a luat naștere primul set
cuprinzător de reguli. La ultima întâlnire, primul trezorier al FA, care era
reprezentantul Blackheath și-a retras clubul din FA, din cauza excluderii din
regulament, la întâlnirea precedentă, a două reguli de bază: prima era cea care
permitea alergarea cu mingea în mâini și a doua, posibilitatea împiedicării
adversarului prin lovirea sa în „fluierul piciorului, prin tragere sau prin ținere”.
Alte cluburi englezești de rugby au urmat exemplul și nu s-au înscris în FA. Dar,
în 1871, ele au format Federația de Rugby (Rugby Football Union). Cele 11
cluburi rămase în FA, sub conducerea lui Ebenezer Cobb Morley, au ratificat
primele 13 reguli ale jocului.[10] În ciuda acestora, clubul Sheffield a continuat să
joace după propriile reguli, până în anii 1870.
Astăzi, regulile jocului sunt stabilite de International Football Association
Board (IFAB).[11][12] Aceasta a luat ființă în 1886[13] după o întâlnire a Federației
Engleze de Fotbal, a Federației Scoțiene de Fotbal, a Federației Galeze de Fotbal și
a Federației Irlandeze de Fotbal în Manchester.
Prima ligă de fotbal a fost creată în Anglia, în 1888 de președintele clubului Aston
Villa, William McGregor.[14] Formatul inițial conținea 12 echipe din centrul și
nordul Angliei.
Federația Internațională de Fotbal FIFA, s-a format la Paris în 1904, iar
reprezentanții săi au hotărât să adopte regulile create de IFAB.[15] Popularitatea
crescândă a jocului a condus la unirea reprezentanților celor două federații (FIFA
si IFAB). Astăzi, conducerea acestora este formată din 4 reprezentanți FIFA și câte
1 reprezentant al fiecărei federații britanice.[16]

Fotbalul este popular atât printre copii, cât și printre adulți.

Aplicabilitatea regulilor[modificare | modificare sursă]
Legile principale ale jocului sunt în număr de 17. Aceleași legi se aplică la toate
nivelurile fotbalistice, chiar dacă prefața regulamentului permite federațiilor
naționale să modifice anumite pasaje pentru diverse categorii (juniori, seniori,
femei, etc.) Pe lângă cele 17 legi, numeroase alte decizii și directive IFAB
contribuie la reglementarea jocului de fotbal. Legile pot fi găsite pe site-ul oficial
al FIFA.
Jucători și echipament[modificare | modificare sursă]
Fiecare echipă este alcătuită din maximum 11 jucători (excluzând rezervele), dintre
care unul trebuie să fie portarul. Regulile spun că minimul de jucători acceptat într-
o echipă este de 7. Există o varietate de poziții în care jucătorii sunt amplasați de
către un antrenor/manager, acestea nefiind prevăzute în regulamentul fotbalistic.[17]
Fiecare echipă trebuie să desemneze un portar. Acesta este singurul căruia i se
permite să atingă mingea cu mâinile. Totuși, nici el nu are voie să facă acest lucru
în afara suprafeței de pedeapsă (careul de 16 metri) din fața porții sale.
Echipamentul de bază al jucătorilor este format dintr-un tricou, pantaloni, ciorapi
(jambiere) și apărătoare. Jucătorilor le este interzis să poarte altceva ce ar putea fi
periculos pentru ei sau pentru alt jucător (inclusiv bijuterii sau ceasuri).
Un anumit număr de jucatori pot fi schimbați în timpul unui joc. Numărul maxim
de înlocuiri, în meciurile internaționale și la nivel de ligi naționale, este de 3. La
alte niveluri acest număr poate varia. Motivele cele mai întâlnite ce cauzează o
schimbare sunt accidentările, oboseala, schimbările tactice sau tragerile de timp pe
final de joc. La nivelul seniorilor, un jucător înlocuit nu poate reintra în joc.
Oficiali[modificare | modificare sursă]
Un joc este condus de un arbitru. Acesta deține "întreaga autoritate de a pune în
aplicare Legile Jocului, în concordanță cu meciul la care a fost delegat" (Legea 5),
iar deciziile sale sunt finale și indiscutabile. Arbitrul este ajutat de 2 arbitri
asistenți (popular denumiți tușieri). În jocurile disputate la cel mai înalt nivel există
și un al patrulea oficial. Acesta îl poate înlocui pe arbitru în cazul în care acesta se
află în imposibilitatea de a mai conduce meciul.[18]
Terenul de joc[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Teren de fotbal.

Mărimea standard a terenului

Lungimea terenului de joc, în cadrul meciurilor oficiale trebuie să fie cuprinsă între
100–110 m, iar lățimea, între 64-75m.
În lungime, marginile terenului sunt delimitate de liniile de margine, în timp ce în
lățime (unde se află porțile), acestea sunt reprezentate de liniile de poartă. Pe
fiecare linie de poartă, la cele 2 capete ale terenului, se găsește câte o poartă.
Lățimea acesteia trebuie să măsoare 7,32 m și înălțimea, 2,44 m.[19] În spatele
porții se fixează plasa porții, deși aceasta nu este obligatorie prin regulament.
În fața fiecărei porți se află o suprafață a terenului, denumită suprafața de
pedeapsă (popular, "careul de 16m" sau "careul"). Această suprafață este formată
din: linia de poartă; 2 linii, ce pornesc de pe linia de poartă (la 16,5 m distanță de
bara porții) și înaintează 16,5 m în interiorul terenului; linia care unește cele 2 linii
anterior explicate. Această suprafață îndeplinește mai multe funcții. Cea mai
importantă este aceea de a delimita locul până la care portarul poate juca mingea
cu mâna. De asemenea, un eventual fault al unui apărător asupra unui atacant
advers în această suprafață se va penaliza, de obicei, cu o lovitură liberă directă,
cunoscută sub numele de lovitură de pedeapsă (penalty), care se execută de către
un jucător de la punctul aflat la 11 metri de poartă.
Terenul de joc are și alte delimitări, abordate în articolul special dedicat acestuia.
Timpul[modificare | modificare sursă]
Timpul normal de joc[modificare | modificare sursă]
Un meci obișnuit de fotbal este alcătuit din 2 perioade de timp (reprize) de câte 45
de minute fiecare. Pauza dintre ele este, de obicei, de 15 minute.
Prelungirile[modificare | modificare sursă]
Arbitrul este cel care cronometrează meciul. El trebuie să aproximeze cât timp se
pierde cu schimbările, cu asistența medicală oferită jucătorilor accidentați, cu
avertizarea și eliminarea jucătorilor, cu tragerile de timp, etc. Când există astfel de
evenimente, arbitrul hotărăște prelungirea reprizei;[20] durata cu care se prelungește
rămâne la atitudinea arbitrului și doar el stabilește când fluieră încheierea reprizei.
Nu există alți oficiali care să cronometreze meciul, deși arbitrii asistenți pot purta
ceasuri, iar la nevoie îl pot ajuta pe "central". În meciurile la care există și arbitru
de rezervă, acesta este înștiințat de arbitru cu câte minute se va prelungi meciul, iar
el indică jucătorilor și spectatorilor numărul de minute, ridicând o tabelă pe care
stă scris acest număr.
Reprizele de prelungiri și loviturile de departajare[modificare | modificare
sursă]
Articol principal: Penalti.
În unele competiții, dacă meciul se încheie la egalitate, se joacă încă 2 reprize de
prelungiri, de câte 15 minute fiecare. Dacă și după terminarea acestora scorul
rămâne egal, se execută lovituri de departajare (lovituri de la 11m) pentru a se
stabili echipa învingătoare. Golurile înscrise din aceste penalty-uri nu se iau în
considerare la rezultatul final.
În competițiile în care se joacă două manșe (fiecare tur presupune ca echipele să
joace 2 meciuri între ele) se poate utiliza așa-numita regulă a golului marcat în
deplasare, în cazul în care echipele se află la egalitate pe totalul celor două manșe.
În cazul în care echipele sunt egale și la numărul de goluri marcate în deplasare,
există 2 variante: ori se trece la executarea loviturilor de departajare, ori meciurile
se consideră încheiate la egalitate și se dispută un nou meci (rejucare).
Golul de aur și golul de argint[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Golul de aur.
La sfârșitul anilor '90, IFAB a experimentat diferite metode de a evita stabilirea
echipei învingătoare prin executarea loviturilor de departajare. Acest mod de a
pierde un meci este foarte neplăcut pentru orice club.
Metodele au constat în încheierea jocului în prelungiri, mai devreme de cele 30 de
minute obișnuite. Fie când se marchează primul gol (gol de aur), fie la sfârșitul
primei reprize de prelungiri, în cazul în care una dintre echipe are în acel moment
avantaj pe tabela de scor (gol de argint). Aceste experimente au fost retrase destul
de repede.
Golul de aur a fost folosit la Campionatul Mondial din 2002 (Coreea de Sud-
Japonia), iar golul de argint la Campionatul European din 2004 (Portugalia).
Faultul și comportamentul nesportiv[modificare | modificare sursă]

Jucătorii de
fotbal sunt
avertizați cu
cartonaș galben
și eliminați cu
cartonașul roșu.
Aceste culori au
fost introduse
la Campionatul
Mondial de
Fotbal 1970 și,
de atunci, sunt
folosite
constant.

Un arbitru acordând unui jucător cartonașul galben pentru o intrare nesportivă.

Faultul se produce în momentul în care un jucător comite o faptă nesportivă citată
de Regulamentul de fotbal, în timp ce mingea se află în joc. Ele se regăsesc în
Legea 12. Faptele mai grave, cum sunt hențul (jucarea mingii cu mâna), tragerea
unui adversar, împingerea unui adversar etc., se pedepsesc cu lovitură liberă
directă sau lovitură de la 11 metri (dacă "infracțiunea" se produce în careul de 16
metri). Celelalte se pedepsesc cu lovitură liberă indirectă.[21]
Comportamentul nesportiv poate apărea oricând, atât la jucătorii aflați pe gazon,
cât și la rezerve. Faptele ce conduc la un astfel de comportament sunt considerate a
fi împotriva spiritului jocului și se pedepsesc cu cartonaș galben sau cu cartonaș
roșu (eliminare).
În ultimul timp, în fotbalul profesionist a apărut o nouă problemă: simularea.
Aceasta constă în căderea unui jucător cu scopul de a obține o lovitură liberă
(eventual un penalty), chiar dacă nu a existat în prealabil contact între el și
jucătorul advers (presupus că l-ar fi faultat). Fiind un gest greu de sesizat de
arbitrii, simularea este acum considerată "gest nesportiv" și este sancționată cu
cartonaș galben.
Avantajul[modificare | modificare sursă]
Avantajul presupune ca arbitrul să permită continuarea jocului (să nu-l oprească)
chiar dacă la un moment dat se produce o "infracțiune" împotriva unei echipe.
Acest lucru se întâmplă doar dacă acea echipă poate beneficia de nesancționarea
greșelii adversarului. Dacă nu se profită de avantajul lăsat, arbitrul poate reveni
asupra deciziei și poate întoarce faza la momentul inițial, acordând lovitură liberă.
Timpul scurs între acordarea avantajului și revenirea la faza premergătoare nu
poate depăși 4-5 secunde.
Chiar dacă se utilizează această clauză a avantajului, la prima întrerupere a jocului,
arbitrul poate sancționa (dacă este necesar) jucătorul ce a comis faultul (gestul
nesportiv).
Ofsaidul[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Ofsaid (fotbal).
Legea ofsaidului limitează posibilitatea atacanților de a se poziționa atât în fața
mingii (mai aproape de linia porții), cât și în fața penultimului jucător advers.
Adesea se spune că această regulă a fost creată pentru a evita ca jucătorii să aștepte
mingea într-un singur loc, cât mai aproape de poarta adversă. Dar, în realitate,
legea este similară celei din rugby. Detaliile și aplicarea acestei legi sunt complexe
și de multe ori ea naște controverse.

Foruri conducătoare[modificare | modificare sursă]

Confederațiile FIFA

Confederația Asiatică de Fotbal (AFC) înAsia și Australia.

Confederația Africană de Fotbal (CAF) înAfrica.

 Confederația de Fotbal a Americii de Nord, a celei Centrale și a
Caraibelor (CONCACAF) în America de Nord, America Centrală și Caraibe.

Confederația Sudamericană de Fotbal(CONMEBOL) în America de Sud.

Confederația de Fotbal din Oceania (OFC) în Oceania (cu

excepția Australiei).

Uniunea Asociațiilor Europene de Fotbal(UEFA) în Europa.

Forul internațional, recunoscut, care guvernează fotbalul (și jocurile asociate

acestuia, cum ar fi futsal și fotbal pe plajă este FIFA (Fédération Internationale de
Football Association). Cartierul general al FIFA se află la Zurich, Elveția.
FIFA este împărțită în șase confederații regionale. Acestea sunt:

 Asia: AFC (Asian Football Confederation)

 Africa: CAF (Confederation of African Football)
 America de Nord, Centrală și
Caraibe: CONCACAF (Confederation of North, Central
American and Caribbean Association Football)
 Europa: UEFA (Union of European Football
Associations)
 Oceania: OFC (Oceania Football Confederation)
 America de Sud: CONMEBOL (South American
Football Confederation)
Numeroasele federații naționale se află sub jurisdicția acestora. Ele sunt afiliate
atât la FIFA, cât și la confederația corespunzătoare continentului din care provin.

Competiții internaționale majore[modificare | modificare sursă]

Competiții internaționale globale[modificare | modificare sursă]
Cea mai mare competiție internațională în fotbal este Campionatul Mondial de
Fotbal, organizat de FIFA. Această competiție se desfășoară o dată la 4 ani. Peste
190 de echipe naționale participă în turneele de calificare cu scopul de a obține un
loc la turneul final. Acesta este alcătuit, în acest moment, din 32 de echipe
(numărul lor a crescut de la 24 în 1998) și se desfășoară pe parcursul a patru
săptămâni. Următorul Campionat Mondial va avea loc în 2018, în Rusia.
La Jocurile Olimpice de vară, încă din 1900, se desfășoară un turneu de fotbal, cu o
singură excepție: Jocurile Olimpice din 1932, disputate la Los Angeles.[22] La
început participau doar amatori[15], dar din 1984 au fost acceptați și profesioniștii,
cu câteva restricții ce fac ca țările să nu poată trimită cele mai puternice loturi. În
acest moment, turneul Olimpic masculin este disputat de jucători sub 23 de ani,
fiind permis un număr redus de jucători mai în vârstă; în consecință, competiția nu
este considerată ca având aceeași importanță precum Campionatul Mondial.
Turneul feminin a apărut în 1996; diferit de cel masculin, la acesta sunt prezente
cele mai puternice loturi ale echipelor naționale, fără restricții de vârstă. Așadar,
este considerat a avea același prestigiu ca și Campionatul Mondial de Fotbal
Feminin (FIFA Women's World Cup).
Competiții internaționale majore[modificare | modificare sursă]

 la nivel global: Campionatul Mondial de

Fotbal; Campionatul Mondial de Fotbal al Cluburilor
 Europa: Campionatul European de Fotbal; Liga
Campionilor UEFA; UEFA Europa League
 America de Sud: Copa America; Copa Libertadores
 Africa: Cupa Africii pe Națiuni; Liga Campionilor
Africii
 Asia: Cupa Asiei; Liga Campionilor Asiei
 America de Nord, Centrală și Caraibe: Cupa de Aur
CONCACAF; Liga Campionilor CONCACAF
 Oceania: Cupa Oceaniei pe Națiuni; Liga Campionilor
Oceaniei

Fotbalul în lume[modificare | modificare sursă]

Popularitate[modificare | modificare sursă]

Harta comparativă a popularității fotbalului la nivel mondial. Țările enumerate în

verde au cel mai mare număr de jucători activi la 1.000 de locuitori.
Conform unui sondaj realizat de FIFA în anul 2006,[23] aproximativ 270 de
milioane de oameni din întreaga lume sunt implicați activ în fotbal, inclusiv
jucători, arbitri și cei din staffurile tehnice. Dintre aceștia, 265 de milioane joacă
fotbal profesionist, semi-profesionist sau amator, luând în considerare atât bărbați,
femei, cât și tineri din loturile de juniori. Această cifră reprezintă aproximativ 4%
din populație. Confederația cu cel mai mare procent de persoane implicate activ în
fotbal este CONCACAF, cu 8,53% din populație. La polul opus se află AFC, cu
numai 2,22%. UEFA are o rată de 7.59%, CONMEBOL de 7.47%, OFC de 4.68%
și Confederația Africană de Fotbal de 5,16%. Există peste 1,7 milioane de echipe
la nivel mondial și aproximativ 301.000 de cluburi.
Țara cu cei mai mulți jucători activi (cu excepția loturilor de tineret) este China,
care are 26,100,000 jucători. Alte țări care urmează sunt: Statele Unite ale Americii
(24400000), India (20,5), Germania (16,3), Brazilia (13,1) și Mexic (8.4). Pe de
altă parte, sunt și zone cu sub 1000 de jucători, cum ar fi Montserrat, cu numai 300
de jucători, Insulele Virgine Britanice (658), Anguilla (760) și Insulele Turks și
Caicos (950).
Fotbalul feminin[modificare | modificare sursă]

Un meci de fotbal feminin

Articol principal: Fotbal feminin.
Fotbalul nu a fost de la început un sport popular pentru sexul frumos. Barierele
sociale și culturale au împiedicat de multe ori intrarea deplină a femeilor în sport.
Femeile au jucat fotbal încă din 1895, când, în nordul Londrei, s-a jucat primul
meci de fotbal feminin. A fost, de obicei, asociat cu jocul de caritate și cu
exercițiul fizic, în special în Regatul Unit.[24]Percepția a început să se schimbe în
anii '70, odată cu înființarea primelor asociații de fotbal feminin. Fotbalul
reprezintă cel mai important sport de echipă pentru femei în mai multe țări și unul
dintre puținele sporturi cu ligi profesioniste.
Acest sport a avut o "epocă de aur" în Regatul Unit ,la începutul anilor 1920, când
50000 de spectatori erau prezenți la unele meciuri;[25] Acest lucru a fost oprit la 5
decembrie 1921, când Asociația Engleză de Fotbal a votat pentru interzicerea
practicării jocului de către femei pe terenul echipelor membre. În 1971, interdicția
a fost ridicată prin vot de către UEFA.[24] Din
1991, FIFA organizează Campionatul Mondial de Fotbal Feminin, competiție care
are loc o dată la patru ani.[26]
Conform unui sondaj realizat de FIFA, sunt aproximativ 26 milioane de jucători în
întreaga lume. În medie, unul din 10 jucători este femeie.
Economie[modificare | modificare sursă]
În fotbal se învârt mulți bani, deoarece este un sport mediatizat. FIFA, echipele de
fotbal și jucătorii primesc mulți bani din sponsorizări.
Conform estimărilor FIFA, în perioada 2003-2006 forul a avut venituri de 3238
milioane de franci elvețieni (CHF)[27] și cheltuieli de 2,422 de milioane CHF,
profitul fiind de 816 milioane CHF. 92% (2986 milioane de franci elvețieni) din
venit provine din vânzarea drepturilor de televizare ale competițiilor internaționale,
în special cele ale CM 2006, care au adus în vistieria forului 1,660 milioane CHF.
Restul de 714 milioane de franci elvețieni a fost obținut din produse de
merchandising.[28] În ceea ce privește cheltuielile, 69% (1,682 milioane de franci
elvețieni), din venit a fost folosit la organizarea competițiilor și la dezvoltarea
sportului: 46% din totalul cheltuielilor (1.125 milioane de franci elvețieni) merg
către organizarea competițiilor, iar 26% (622 milioane de franci elvețieni) au fost
cheltuiți pe servicii cum ar fi transportul, chiriile, serviciile juridice, de comunicații
etc. Alte 5% (118 milioane de franci elvețieni), se pierd de la schimbul valutar și
dobânzi.[27]
Bugetele cluburilor de fotbal pot varia în funcție de zona de pe glob. Cele mai mari
bugete pot fi găsite în Europa, în special în primele ligi din Germania, Spania,
Italia și Anglia.[29] Aici, drepturile de televizare, publicitatea, vânzările de bilete și
merchandisingul acoperă o mare parte din buget. În America de Sud, bugetele au
crescut datorită transferurilor de jucători în Europa.
Fotbalul joacă, de asemenea, un rol de solidaritate. Una dintre contribuțiile
principale ale FIFA este dezvoltarea sportului în zonele în care acest lucru este
îngreunat de lipsa materială și a tehnicii. FIFA colaborează cu UNICEF din 1999,
furnizând materiale de fotbal pentru a fi distribuite de către această organizație a
Națiunilor Unite.[30] Există reuniuni periodice în întreaga lume în scopuri caritabile,
promovate de vedete din fotbalul mondial.[31][32][33]
Cluburile cheltuiesc mult pe transferuri pentru a-și realiza obiectivele. Un jucător
în formă are o cotă mare. Deși unele transferuri sunt scumpe, acestea sunt
amortizate din veniturile publicitare, cum a fost în cazul lui Cristiano Ronaldo.
Salariile pentru cei mai buni fotbaliști din lume sunt de câteva milioane de euro.[34]

 Cele mai scumpe zece transferuri din istoria

fotbalului sunt:

Suma
# An Jucător De la La (în
mil. €)

Paris Saint-
1 2017 Neymar Jr. FC Barcelona 222
Germain

Tottenham
2 2013 Gareth Bale Real Madrid 100
Hotspur

Manchester
3 2009 Cristiano Ronaldo Real Madrid CF 94
United

4 2016 Gonzalo Higuaín SSC Napoli Juventus FC 90

Zlatan
5 2009 Inter FC F.C Barcelona 69
Ibrahimović
6 2009 Kaká AC Milan Real Madrid CF 67,2

Paris Saint-
7 2013 Edinson Cavani SSC Napoli 64
Germain

8 2000 Luis Figo FC Barcelona Real Madrid CF 62

9 2013 Radamel Falcao Atlético Madrid AS Monaco 60

10 2011 Fernando Torres Liverpool FC Chelsea FC 58

11 2013 Neymar Santos FC FC Barcelona 57

Dopaj[modificare | modificare sursă]

Dopajul ajută jucătorul să joace la același ritm pe durata întregii partide, să-i
crească viteza de reacție și masa musculară, etc.. Pentru a se putea depista sportivii
dopați se fac teste de urină.[35]
Violențe[modificare | modificare sursă]
Huliganismul în fotbal se manifestă printr-o gamă variată de obiceiuri, cum ar fi:

 agasare verbală (uneori obscenă)

 scuipat
 lupte corp la corp
 aruncarea unui obiect pe teren, în încercarea de a lovi
fotbaliștii echipei oaspete și pe oficialii ei
 aruncarea de obiecte în suporterii adverși, inclusiv
pietre, cărămizi, scaune și cocteiluri Molotov.[36][37]
 folosirea dispozitivelor pirotehnice ca torțe sau
fumigene.
 lupte cu arme incluzând bâte, recipiente din sticlă,
pietre, cuțite, boxuri, macete și arme de foc.[38]
 mulțime cu comportament violent care se împinge în
garduri și pereți, lucru care poate duce la prăbușirea
tribunei.[39]

Fotbalul în România[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Fotbalul în România.
Echipa națională de fotbal a României își începe activitatea prin meciul din 8 iunie
1922, de la Belgrad, contra Iugoslaviei, scorul fiindu-i favorabil, 2-1. La 20 mai
1923, Comisia de Fotbal a FSSR (Federația Societăților Sportive din România)
este admisă la Congresul de la Zürich ca membră a FIFA. În această calitate de
membră a FIFA, România participă la Turneul Olimpic de Fotbal de la Jocurile
Olimpice din 1924, desfășurate la Paris. Federația Română de Fotbal este membră
fondatoare a UEFA în 1954. Din august 1990, FRF a devenit organ independent de
conducere al mișcării fotbalistice din România, primul președinte ales fiind Mircea
Sandu.[40]
La nivel internațional, selecționata de fotbal a României a participat până acum la
7 Campionate Mondiale de Fotbal. Cele mai mari succese le-a înregistrat pe
parcursul anilor '90. În 1994, la Campionatul Mondial din Statele Unite, echipa
României a reușit să ajungă până în sferturi, clasându-se atunci pe poziția 6 în
clasamentul FIFA. Liderul generației de aur[41] a fotbalului românesc
este Gheorghe Hagi.[42] În prezent, dintre fotbaliștii români celebri pot fi
amintiți Adrian Mutu și Cristian Chivu.
Cel mai cunoscut club de fotbal din România este Steaua București, care în 1986 a
fost prima echipă din estul Europei și singura din România care a câștigat Cupa
Campionilor Europeni.[43] De asemenea, în 1989 a mai jucat o finală a Cupei
Campionilor Europeni.[43] O altă echipă de succes din fotbalul românesc
este Dinamo București, care a jucat o semifinală a Cupei Campionilor Europeni în
1984, iar în 1990 semifinala Cupei Cupelor UEFA.[44]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Portal Sport
Portal Fotbal
Jucători și echipe[modificare | modificare sursă]

 Lista echipelor naționale de fotbal

 Lista echipelor de club din România
 Lista cluburilor de fotbal din România
Alte variante ale jocului[modificare | modificare sursă]

 Fotbal în sală: futsal

 Fotbal pe plajă
 Fotbal de stradă
Altele[modificare | modificare sursă]

 Listă de stadioane de fotbal din România

 Cele mai vechi cluburi de fotbal
 Federația Internațională de Fotbal FIFA
Note[modificare | modificare sursă]

1. ^ „Overview of Soccer”. Encyclopædia Britannica.

Accesat la 4 iunie 2008.
2. ^ Guttman, Allen (1993). „The Diffusion of Sports
and the Problem of Cultural Imperialism”. în Eric
Dunning, Joseph A. Maguire, Robert E. Pearton. The
Sports Process: A Comparative and Developmental
Approach. Champaign: Human Kinetics.
p. 129. ISBN 0-88011-624-2. Accesat la 26 ianuarie
2008. „the game is complex enough not to be
invented independently by many preliterate cultures
and yet simple enough to become the world's most
popular team sport”
3. ^ Dunning, Eric (1999). „The development of soccer
as a world game”. Sport Matters: Sociological
Studies of Sport, Violence and Civilisation.
London: Routledge. p. 103. ISBN 0-415-06413-9.
Accesat la 26 ianuarie 2008. „During the twentieth
century, soccer emerged as the world's most popular
team sport”
4. ^ Mueller, Frederick; Cantu; Van Camp, Steven
(1996). „Team Sports”. Catastrophic Injuries in
High School and College Sports. Champaign:
Human Kinetics. p. 57. ISBN 0-87322-674-7.
Accesat la 26 ianuarie 2008. „Soccer is the most
popular sport in the world and is an industry worth
over US$400 billion world wide. 80% of this is
generated in Europe, though its popularity is
growing in the United States. It has been estimated
that there were 22 million soccer players in the
world in the early 1980s, and that number is
increasing. In the United States soccer is now a
major sport at both the high school and college
levels”
5. ^ Site-ul FIFA
6. ^ Mazumdar, Partha (5 iunie 2006). „The Yanks are
Coming: A U.S. World Cup Preview”. Embassy of
the United States in London. Accesat la 6 iunie
2009.
7. ^ „England Premiership
(2005/2006)”. Sportpress.com. Accesat la 5 iunie
2007.
8. ^ „Formations”. BBC Sport (BBC). 1 septembrie
2005. Accesat la 17 aprilie 2011.
9. ^ Winner, David (28 martie 2005). „The hands-off
approach to a man's game”. The Times (London).
Accesat la 17 aprilie 2011.
10.^ a b „History of the FA”. Football Association (FA).
Există o versiune arhivată la 7 aprilie 2005. Accesat
la 9 octombrie 2007.
11.^ „IFAB: 125 years and still going strong”. FIFA.
10 februarie 2011. Accesat la 17 aprilie 2011.
12.^ „Laws Of The Game”. FIFA. Există o versiune
arhivată la 1 septembrie 2007. Accesat la 2
septembrie 2007.
13.^ „The International FA Board”. FIFA. Există
o versiune arhivată la 22 aprilie 2007. Accesat la 17
aprilie 2011.
14.^ „The History Of The Football League”. Football
League. 22 septembrie 2010. Accesat la 4 martie
2011.
15.^ a b „Where it all began”. FIFA. Există o versiune
arhivată la 8 iunie 2007. Accesat la 8 iunie 2007.
16.^ „The IFAB: How it works”. FIFA. Accesat la 4
martie 2011.
17.^ „Laws of the game (Law 3–Number of Players)”.
FIFA. Există o versiune arhivată la 13 septembrie
2007. Accesat la 24 septembrie 2007.
18.^ „Legile jocului (Legea 5–Arbitrul)”. FIFA. Există
o versiune arhivată la 13 septembrie 2007. Accesat
la 24 septembrie 2007.
19.^ Laws of the Game 2008-2009, Goal, pagina 9,
fifa.com
20.^ „Laws of the game (Law 7.2–The duration of the
match)”. FIFA. Există o versiune arhivată la 11
octombrie 2007. Accesat la 24 septembrie 2007.
21.^ „Laws of the game (Law 12)”. FIFA. Există
o versiune arhivată la 11 octombrie 2007. Accesat la
24 septembrie 2007.
22.^ „Football Equipment and History”. International
Olympic Committee (IOC). Accesat la 4 martie
2011.
23.^ FIFA Big Count 2006:270 million people active in
football, fifa.com
24.^ a b Gregory, Patricia (3 iunie 2005). „How
women's football battled for survival”. BBC
sport (BBC). Accesat la 19 februarie 2010.
25.^ Alexander, Shelley (3 iunie 2005). „Trail-blazers
who pioneered women's football”. BBC
sport (BBC). Accesat la 19 februarie 2010.
26.^ „Tournaments: Women's World Cup”. FIFA.
Accesat la 11 martie 2011.
27.^ a b Informe sobre las finanzas de la FIFA 2006,
fifa.com
28.^ First official 2006 FIFA World Cup shop opens in
Berlin, fifa.com
29.^ Soccer revenue, forbes.com
30.^ „UNICEF y la FIFA”. UNICEF. 28 iulue 2007.
31.^ „Amigos de Zidane derrotaron 5-2 a los de
Ronaldo en partido benéfico”. La República
(Uruguay). 20 martie 2007.
32.^ „Haití: fútbol para la paz”. BBC Mundo. 30 iunie
2004.
33.^ „Real Madrid: fiesta del fútbol en honor a la paz
en Israel con una goleada del Campeón de Liga”.
Arancha Díaz, noticias.info. 28 iulie 2007.
34.^ Mașini de făcut bani! Real și Barça generează cele
mai mari venituri din lume
35.^ Laboratoarele fotbalului. Dopajul în fotbal este un
subiect despre care se vorbește de peste 50 de ani,
prosport.ro
36.^ Kitsantonis, Niki (19 aprilie 2007). „Soccer:
Greece wrestles with fan violence”. International
Herald Tribune. Există o versiune arhivată la 22 mai
2007. Accesat la 24 noiembrie 2007.
37.^ „novasports.gr”. novasports.gr. Accesat la 24
martie 2010.
38.^ „German Hooligans Make Mark in Bratislava |
World Cup 2006 | Deutsche Welle | 05.09.2005”.
Dwworld.de. Accesat la 24 martie 2010.
39.^ „Fence collapse hits soccer final”. BBC News. 30
decembrie 2000. Accesat la 24 martie 2010.
40.^ Federatia Romana de Fotbal - Istoric - Accesat la
data de 15.03.2009
41.^ „Hagi leaves Romania post”. BBC Sport. 26
noiembrie 2001. Accesat la 31 august 2008.
 42.^ Gheorghe Hagi - Biografie - Accesat la data de
15.03.2009
43.^ a b F.C. Steaua - Trofeele Clubului - Accesat la
data de 15.03.2009
44.^ F.C. Dinamo - Parlamares - Accesat la data de
15.03.2009

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Fotbal

La Wikicitat găsiți citate legate de Fotbal.

 Federația Internațională de Fotbal (FIFA)

 Federația Română de Fotbal
 Statistici fotbalistice pe RSSSF
 Statistici și recorduri
 Cine a inventat fotbalul?
 Legile jocului pe site-ul FIFA
 30 de lucruri pe care nu le stiai despre fotbal, 23
septembrie 2010, Adrian Nicolae, Descoperă
 Cele mai mari 10 rivalitati din lumea fotbalului, 14
septembrie 2010, Descoperă - Travel
 Germania Weltmeisterschaft - Planeta Fotbal, 22 iunie
2006, Descoperă

[ara
v•d•m
Legile fo
[ara
v•d•m
Fotbal inte
[ara
v•d•m
Sporturi

8-5

23840
 Categorie:
 Fotbal
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Salt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
 Wikibooks
 Wikinews
 Wikiquote
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol
În alte limbi
 ‫العربية‬
 Башҡортса
 Български
 Dansk
 Ελληνικά
 English
 Español
 Русский
 Українська
Încă 191
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 9 mai 2018,
ora 16:33.
 Acest text este disponibil sub licența Creative
Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice;
pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii
la Termenii de utilizare.
 Politica de confidențialitate
 Despre Wikipedia
 Termeni
 Dezvoltatori
 Cookie statement
 Versiune mobilă