Sunteți pe pagina 1din 9

I.

Introducere
Criza economica din 2008 la nivel global a generat efecte negative incomensurabile
atat la nivel social cat si asupra mediului de afaceri.Impactul crizei economice s-a resimtit
puternic in Romania in 2009,2010 urmand sa se constate o perioada de redresara incepand cu
2012-2013,aceasta perioada fiind continuata si in prezent.Prin urmare afectati de efectele
negative ale crizei economice si financiare operatorii economici s-au regasit in imposibilitatea
de a-si onora intocmai si la timp obligatiile asumate,inclusiv cele rezultate din derularea
raporturilor juridice de munca,avand drept consecinta initierea procedurii de insolventa.
Insolventa reprezinta o masura de protectie a debitorilor in fata creditorilor deoarece
acestia sunt exonerati de la exectuarea creantelor exigibile in aceasta perioada. Aceasta
procedura judiciara a devenit in contextul actual o forma de,, escrocherie legala’’
,intreprinderile mici si mijlocii profitand de lacunele legislatiei interne,interpretandu-le in
mod favorabil.Prin urmare se produc consecinte asupra marilor firme cat si asupra angajatiilor
care raman cu restante salariale,fiindu-le incalcate drepturi sub pretextul intrarii in insolventa
a societatii comerciale respective.

Asadar, insolventa a devenit un fenomen social care afecteaza nu doar mediul


economic ci si sectoare intregi ale populatiei, salariati ai societatilor afectate de insolventa.
Acestia isi pierd, de regula, drepturile banesti aferente ultimelor luni de munca, in conditiile in
care este evident faptul ca societatea falita nu are fonduri disponibile in scopul acoperirii
masei credale.1

II.Cadrul legal. Starea de insolventa ca si concept in dreptul


comercial
In prealabil menționăm faptul că potrivit art. 5 punctul 29 al Legii nr. 85/2014
insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa
fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile, fiind o situație
a trezoreriei debitorului și nu a patrimoniului său. Prezumția de insolvență vădită (prezumție
relativă) se instituie atunci când acesta, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa
faţă de creditor. În schimb insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu
va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data
scadenţei. Cererea de deschidere a procedurii insolvenței poate fi formulată de către către
creditorii debitorului doar în cazul în care sunt îndeplinite condițiile instalării prezumției stării
de insolvență vădită.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenței va putea fi introdusă doar în cazul în care
creanța sau creanțele invocate de către creditorul sau creditorii ce au formulat cerearea (sau

1
,,Angajator in
insolventa. Ce se intampla cu salariatii si drepturile lor? Accesarea Fondului
pentru plata creantelor salariale’’, de Zamfirescu Racoti & Partners,
http://www.hotnews.ro/stiri-dosare_juridice_insolventa-15596179-angajator-insolventa-
intampla-salariatii-drepturile-lor-accesarea-fondului-pentru-plata-creantelor-
salariale.htm
cererile) de deschiderea a procedurii insolvenței depășesc, cumulat valoarea-prag. Potrivt art.
5 pct. 72 al Legii nr. 85/2014, valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanței, pentru a
putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii insolvenței. Valoarea-prag este de 40.000
lei, sau în cazul creanțelor salariale este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat.
Conform prevederilor art. 5 pct 20 ale Legii nr. 85/2014 creditorii vor putea solicita
deschiderea procedurii insolvenței doar în cazul în care, după compensarea datoriilor
reciproce, de orice natură – față de debitor, suma datorată acestora va depăși valoarea prag

Conform prevederilor art. 5 pct. 20 al Legii nr. 85/2014 are calitatea de creditor îndreptățit să
solicite deschiderea procedurii insolvenței acel creditor a cărui creanță asupra patrimoniului
debitorului este certă. lichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile. Pentru a fi certă, creanța
creditorului trebuie să rezulte dintr-un act sau mai multe acte care sunt emanate de către
debitor sau recunoscute de către acesta. Nu este necesară existența unui act autentic sau a
oricărui titlu executoriu (hotărâre judecătorească, bilet la ordin, cec etc.) pentru ca creanța
invocată să fie considerată certă. Creditorul ce îndeplinește condițiile prevăzute de către legea
85/2014, va avea opțiunea de a proceda la formularea unei cereri în pretenții (în cazul în care
acesta nu deține un titlu executoriu asupra debitorului), de a proceda la executarea silită
individuală a debitorului (în cazul în care creditorul deține un titlu executoriu asupra
debitorului), conform prevederilor Cărții a V-a a Codului de procedură civilă, sau va putea
opta (în cazul în care sunt întrunite condițiile deschiderii procedurii și va consideta avantajos
acest lucru) pentru executarea concursuală și colectivă prin intermediul procedurii insolvenței.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenței va trebui să conțină toate elementele unei
cereri de chemare în judecată obișnuite, conform prevederilor art. 194 al Codului de
procedură civilă, precum și elementele specifice menționate în cadrul art. 70 alin. (1) al Legii
nr. 85/2014, Conform acestui articol, cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată
de către un creditor va conține inculsiv următoarele:
• precizarea cuantumului și al temeiului creanței invocate;
• existența unui drept de preferință, constituit de către debitor sau instituit potrivit legii – dacă
creditorul beneficiază de un astfel de drept;
• existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;
• o declarație privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care
creditorul va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să
participe la reorganizare;
• în anexă documentele justificative ale creanței și a eventualelor acte de constituire ale
cauzelor de preferință;
• în anexă, dovada Codului Unic de Înregistrare (C.U.I) al debitorului.
Totodată creditorul va trebui să atașeze cererii de deschidere a procedurii insolvenței dovada
achitării taxei judiciare de timbru, ce e în cuantum de 200 de lei conform prevederilor O.U.G.
nr. 80/2013. Această taxă este mai redusă decât taxa judiciară aferentă unei cereri în pretenții
(ce se achită proporțional cu valoarea obiectului cererii). Cu toate acestea, în vederea alegerii
unei opțiuni (în formularea unei cereri în pretenții sau în formularea unei cereri de deschidere
a procedurii insolvenței) creditorul va trebui să ia în consiederare faptul că valorificarea
creanței sale va fi supusă termenelor și regulilor prevăzute de către Legea nr. 85/2014, în
multe cazuri acesta putând să riște să nu își poată recupera creanța în cadrul procedurii de
insolvență. De asemenea creditorul va putea preciza în cadrul cererii de deschidere a
procedurii insolvenței și propunerea sa privind practicianul în insolvență ce va fi numit ca
administrator judiciar provizoriu sau lichidator judiciar provizoriu.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenței va fi formulată și semnată în cazul persoanelor
juridice de către persoanele care au calitatea de reprezentanți, conform propriilor acte
constitutive, ale statutelor acestora sau conform legii.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenței va fi introdusă la tribunalul, sau după caz,
tribunalul specializat în a cărei circumscripție debitorul și-a avut sediul social/profesional cel
puțin 6 luni anterior datei sesizării instanței.
Dacă între momentul înregistrării cererii de deschidere a procedurii insolvenței de către un
creditor și cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de deschidere a procedurii
insolvenței de către alți creditori împotriva aceluiași debitor cererile nou-formulate vor fi
conexate la cererea inițială. Judecătorul-sindic va stabili îndeplinirea condițiilor referitoare la
cuantumul minim al creanțelor (respectiv în verificarea respectării valorii prag de 40.000) în
raport cu valoarea însumată a creanțelor tuturor creditorilor ce au formulat cereri de
deschidere a procedurii. Toate cererile vor fi comunicate debitorului. Cererea (sau cererile) de
deschidere a procedurii insolvenței vor fi supuse procedurii de regularizare prevăzute de către
art. 200 al Codului de procedură civilă, acestea având caracter contencios.
Creditorul ce are înregistrată o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, în cazuri urgente
și până la data soluționării cererii sale de deschidere a procedurii insolvenței, poate solicita
judecătorului-sindic pronunțarea unei ordonanțe președințiale prin care să dispună măsuri
vremelnice, pentru a suspenda operațiunile de înstrăinare a unor bunuri sau drepturi
patrimoniale importante din averea debitorului, precum și de conservare a acestor bunuri, în
acest sens creditorul putând fi obligat la plata unei cauțiuni de până la 10% din valoarea
creanței pretinse.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către creditor va fi ulterior
comunicată debitorului și organului fiscal competent în termen de 48 de la data înregistrării
cererii. În termen de 10 zile de la data comunicării cererii debitorul trebuie fie să conteste, fie
să recunoască starea de insolvență. În cazul în care debitorul contestă starea de insolvență,
acesta poate solicita judecătorului-sindic la obligarea prin încheiere a creditorului la
consemnarea a unei cauțiuni de până la 10% din valoarea creanței invocate prin cererea de
deschidere a procedurii insolvenței, dar nu mai mult de 40.000 lei. Cauțiunea va trebui
achitată de către creditor în cel mult 5 zile de la data pronunțării acestei încheieri de către
judecătorul-sindic, sub sancțiunea respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Doar organele fiscale vor fi scutite de la plata acestei cauțiuni conform art. 177 alin. (3) al
Codului de procedură fiscală. Împotriva încheierii de stabilire a cauțiunii poate fi formulat
doar recurs la instanța superioară, ce este suspesiv de executare. Cauțiunea se va restitui
creditorului la cerere, ulterior soluționării cererii de deschidere a procedurii insolvenței prin
hotărâre definitivă și dacă judecătorul-sindic nu a dispus reținerea unei părți sau a întregii
sume depuse cu titlu de cauțiune, pentru acoperirea prejudiciilor suferite de către debitor în
urma formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței cu rea-credință de către creditor.
Judecătorul sindic va putea fie să admită cererea de deschidere fie să o respingă ca lipsită de
obiect (în cazul în care debitorul și-a achitat datoria față de creditor până la data deschiderii
procedurii insolvenței), fie să respingă cererea ca neîntemeiată, considerând că debitorul nu se
află în stare de insolvență. În acest din urmă caz cauțiunea depusă de către creditor (în cazul
în care acesta a fost obligat la achitarea acestei cauțiuni) va fi folosită pentru a acoperi
pagubele suferite de către debitor ca urmare formulării cererii de deschidere a procedurii
insolvenței cu rea-credință. Subliniem în primul rând că în acest sens debitorul va trebui să
dovedească reaua-credință a creditorului ce a formulat cererea, prejudiciul suferit și întinderea
acestuia, precum și legătura de cauzalitate dintre introducerea cererii cu rea-credință și
prejudiciul suferit. Judecătorul-sindic va dispune reținerea din cauțiunea depusă de către
creditor doar a unei sume care să acopere prejudiciul dovedit de către debitor.
În cazul în care va dispune admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței
judecătorul-sindic va dispune deschiderea procedurii generale (fiind astfel posibilă votarea
unui plan de reorganizare și reorganizarea debitorului) sau deschiderea procedurii simplificate
(debitorul intrând direct în procedura de lichidare).Conform prevederilor art. 69 al Legii nr.
85/2014 debitorii persoane juridice, care în ultimii 5 ani precedenți hotărârii de deschidere a
procedurii au mai fost supuși unei proceduri de reorganizare judiciară, nu mai pot fi supuși
unei noi proceduri de reorganizare, în cazul acestora putând fi deschisă doar procedura
simplificată.
Prin sentința de deschidere a procedurii generale a insolvenței judecătorul-sindic va desemna
un administrator judiciar provizoriu (putând ridica în mod total sau parțial dreptul de
administrare al debitorului), iar în cazul deschiderii procedurii simplificate a insolvenței va
desemna un lichidator judiciar provizoriu (dispunând ridicarea dreptului de administrare al
debitorului), dispunând totodată efectuarea notificărilor creditorilor privind deschiderea
procedurii insolvenței. În termen de 10 zile de la data deschiderii procedurii insolvenței,
debitorul este obligat să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de către de
către

Sentința judecătorului-sindic prin care acesta a soluționat cererea de deschidere a procedurii


insolvenței va putea fi atacată cu apel la instanța superioară, respectiv la curtea de apel din
circumscripția cărea face parte tribunalul sau tribunalul specializat sesizat cu cererea de
deschidere a procedurii insolvenței. Curtea de apel va putea dispune suspendarea executării
sentinței de deschidere a procedurii insolvenței. Decizia curții de apel este definitivă.

III.Substanta obiectului de studiu

Prioritatea salariatiilor in recuperarea creantelor

Conform Legii 85/2014 privind Procedurile de prevenire a insolventei de insolventa salariatii,


creantele izvorate din raportul de munca se situeaza pe locul 3 in ordinea de prioritate
instituita de art 161 din Legea 85/2014 fiind precedate de cheltuielile aferente procedurii
insolventei, prioritare, si de creantele provenind din finantari acordate debitorului in perioada
de observatie in scopul desfasurarii activitatilor curente.In temeiul vechii legi a
insolventei,85/2006, creantele salariale erau situate pe locul doi in ordinea de plata a
creantelor debitoarei, dintr-un total de noua pozitii.

Salariatii beneficiaza de un statut aparte in cadrul procedurii de insolventa in ceea ce priveste


inscrierea lor la masa credala. Astfel, spre deosebire de restul creditorilor ale caror creante vor
fi inregistrate pe baza unei cereri de admitere necesar a fi depuse in termenul fixat prin
hotararea de deschidere a procedurii insolventei, titularii creantelor izvorate din raporturi de
munca vor fi inscrisi in tabelul de creante din oficiu, de catre administratorul judiciar,
conforme.Statutul creditorilor salariati se deosebeste de cel al creditorilor apartinand celorlalte
categorii si la nivelul conditiilor ce trebuie intrunite pentru ca procedura insolventei sa poata
fi declansata in mod legal.

In acest sens, premisele deschiderii procedurii insolventei rezida in existenta unor creante
certe, lichide si exigibile de mai mult de 60 de zile, in cuantum minim de 40.000 lei atat
pentru creditor, cat si pentru debitor.

Prin urmare se evidentiaza faptul ca potrivit legislatiei in vigoare angajatorul are obligaţia să
plătească contravaloarea prestaţiilor angajaţilor înaintea oricăror datorii.Aceasta prioritate a
angajatilor este o consecinta a drepturilor pe care acestia le au,dreptrui care sunt prevazute in
Codul Civil,Codul Muncii. ebuie menţionat că prevederile Codului Muncii şi ale Codului
Civil se aplică oricărui contract de muncă, indiferent de forma sub care este încheiat, dacă
acesta stipulează în mod clar faptul că angajatorul este obligat să plătească angajatului, lunar,
o anumită sumă fixă în schimbul serviciului prestat de angajat.

„Pentru munca prestată în baza contractului de muncă, fiecare angajat are dreptul la o
remuneraţie, indiferent dacă aceasta este numită salariu sau drepturi financiare sau drepturi
băneşti”, a declarat pentru Curierul Naţional avocatul Marius Coltuc.
„Salariul trebuie plătit în bani cel puţin o dată pe lună, iar data plăţii acestuia este stabilită în
contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul
intern, după caz. Neplata la timp sau integrală a salariului către angajaţi constituie motiv
suficient pentru ca angajatorul să fie chemat în instanţă în calitate de pârât. Orice spor,
indemnizaţie sau adaos la salariu pe care părţile l-au negociat şi nu a fost acordat, poate
declanşa un astfel de proces, căci potrivit art. 155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul
de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri”, a completat av. Coltuc.
Potrivit acestuia, toate aceste drepturi sunt perfect valabile şi pentru contractele de drepturi de
autor sau orice altă formă de contract, dacă în acesta se precizează în mod clar că angajatorul
este obligat să plătească angajatului, lunar, o anumită sumă fixă în schimbul serviciului prestat
de angajat.
Potrivit art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluţionării unui conflict
de muncă în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi
salariale neacordate pot fi formulate în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune.

„Drept urmare, orice cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale
introdusă peste termenul de 3 ani de la momentul scadenţei obligaţiei de plată va fi respinsă
pe excepţia prescripţiei dreptului la acţiune”. Astfel se constata masuri importante de protectie
pentru drepturile salariale ale angajatilor care sunt frecvent victimele angajatorilor in ceea ce
priveste plata salariilor aferente.Prin implementarea acestor reglementari in legislatia
nationala abuzurile anagatorilor pot fi prevenite iar anagajatii beneficiaza de instrumente
pentru respectarea drepturilor lor.Procedura de insolventa poate afecta intr-un mod exhaustiv
drepturile salariale ale angajatorilor si asa cum am mentionat si in partea introductiva
profitand de anumite lacune din legislatia aflata in vigoare, angajatorii apeleaza la aceasta
forma de,,escrocherie legala’’ pentru a nu isi executa creantele exitente si prin aceasta
manevra reusesc in unele cazuri sa se sustraga de la plata salariilor restante sub pretextul
acestor datorii pe care le au.In cazul procedurii de insolventa drepturile angajatiilor se
restrang dar recuperarea salariilor restante poate fi posibila respectand o anumita
procedura.Legiuitoru a reusit totusi sa limiteze efectele negative ale procedurii de insolventa
asupra creantelor salariale ale angajatiilor si le-a conferit acestora un statut privilegiat la masa
credala.Prin urmare,salariatii au dreptul de a participa si de a vota in adunarea creditorilor,
inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciara, precum si dreptul de a face parte din
comitetul creditorilor. Acesta poate fi propus, dupa caz, de debitor, de administratorul judiciar
ori de catre unul sau mai multi creditori.

In plus, salariatii au dreptul de a participa la distributiile de fonduri rezultate din reorganizarea


judiciara a debitorului sau din lichidarea averii debitorului.

In cadrul procedurii de insolventa, suplimentar fata de drepturile prevazute de legislatia


muncii, salariatii mai beneficiaza si de urmatoarele drepturi, pe langa cele mentionate
anterior:
 dreptul de a fi informati ori notificati cu privire la desfasurarea procedurii si de a
participa la orice alta procedura corespunzatoare acestei situatii;
 la sedintele adunarilor creditorilor, salariatii debitorului vor putea fi reprezentati de un
delegat din randul acestora, care va vota pentru intreaga valoare a creantelor
reprezentand salariile si alte drepturi banesti ce li se cuvin;
 dreptul de a solicita judecatorului sindic, in cazuri urgente, emiterea unei ordonante
presedintiale prin care acesta sa dispuna masuri temporare in scopul conservarii
patrimoniului societatii debitoare.

Actualele reglementari pastreaza mentiunile prevazute in vechea legislatie potrivit carora


titularii creantelor salariale se inscriu in categoria creditorilor care voteaza separat in vederea
adoptarii planului de reorganizare.

Totodata, s-a pastrat posibilitatea reprezentarii salariatilor la sedintele adunarii creditorilor de


catre un delegat din randul acestora. Persoana delegata detine prerogativa votarii pentru
intreaga valoare a creantelor reprezentand salariile si celelalte drepturi banesti la care angajatii
sunt indreptatiti. Potrivit avocatului Alina Toma din cadrul societatii de avocatura
Ionescu Sava, salariatii au dreptul de a participa si de a vota in adunarea creditorilor,
inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciara, precum si dreptul de a face parte
din comitetul creditorilor. Acesta poate fi propus, dupa caz, de debitor, de
administratorul judiciar ori de catre unul sau mai multi creditori.

In plus, salariatii au dreptul de a participa la distributiile de fonduri rezultate din


reorganizarea judiciara a debitorului sau din lichidarea averii debitorului.

In cadrul procedurii de insolventa, suplimentar fata de drepturile prevazute de


legislatia muncii, salariatii mai beneficiaza si de urmatoarele drepturi, pe langa cele
mentionate anterior:

 dreptul de a fi informati ori notificati cu privire la desfasurarea procedurii si de a


participa la orice alta procedura corespunzatoare acestei situatii;
 la sedintele adunarilor creditorilor, salariatii debitorului vor putea fi reprezentati de un
delegat din randul acestora, care va vota pentru intreaga valoare a creantelor
reprezentand salariile si alte drepturi banesti ce li se cuvin;
 dreptul de a solicita judecatorului sindic, in cazuri urgente, emiterea unei ordonante
presedintiale prin care acesta sa dispuna masuri temporare in scopul conservarii
patrimoniului societatii debitoare.

Actualele reglementari pastreaza mentiunile prevazute in vechea legislatie potrivit


carora titularii creantelor salariale se inscriu in categoria creditorilor care voteaza
separat in vederea adoptarii planului de reorganizare.

Totodata, s-a pastrat posibilitatea reprezentarii salariatilor la sedintele adunarii


creditorilor de catre un delegat din randul acestora. Persoana delegata detine
prerogativa votarii pentru intreaga valoare a creantelor reprezentand salariile si
celelalte drepturi banesti la care angajatii sunt indreptatiti.

Cum isi pot recupera angajatii salariile restante?

Angajatii de la firmele care intra in insolventa pot apela la Fondul de Garantare a creantelor
salariale, cel care le poate asigura salariatilor recuperarea partiala a lefurilor.
Fondul de Garantare, constituit prin Legea nr. 200/2006 si administrat de Agentia Nationala
pentru Ocuparea Fortei de Munca, prin agentiile pentru ocuparea fortei de munca judetene,
acopera salarii, compensatii si indemnizatii, cuantumul despagubirilor fiind plafonat la
valoarea a trei salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat. Fondul se constituie din
contributia lunara a fiecarui angajator.

Potrivit Alinei Toma, creantele salariale acoperite din acest Fond sunt cele aferente unei
perioade de trei luni calendaristice anterioare lunii in care se solicita, iar suma totala a
acestora nu poate depasi cuantumul a trei salarii medii brute pe economie pentru fiecare
salariat.

Specialistul de la Ionescu si Sava a atras atentia ca deschiderea procedurii insolventei


genereaza o serie de masuri care cad in sarcina administratorului judiciar, iar un prim pas il
constituie notificarea creditorilor care figureaza in lista intocmita de catre debitor, notificare
ce va fi comunicata de indata, cu cel putin zece zile inainte de implinirea termenului-limita
pentru inregistrarea cererilor de admitere a creantelor.

Pentru a a obtine despagubiri din Fondul de Garantare pentru plata creantelor salariale,
angajatii trebuie sa urmeze mai multi pasi, dupa cum ne-a explicat avocatul.

Astfel, salariatii se vor adresa in primul rand administratorului/lichidatorului judiciar caruia ii


vor solicita, printr-o notificare scrisa, sa efectueze demersurile necesare pentru plata
creantelor salariale din Fondul de garantare.

Ulterior, salariatii se pot adresa si direct Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca
din circumscriptia in care angajatorul isi are sediul, domiciliul sau resedinta.

De asemenea, aceasta cerere poate fi inaintata si de catre organizatiile care reprezinta


interesele salariatilor, precum si de catre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar. Cererea
trebuie insotita de urmatoarele documente:

 copie de pe hotararea judecatoreasca definitiva de deschidere a procedurii de


insolventa;
 copie de pe hotararea judecatoreasca prin care s-a dispus masura ridicarii partiale sau
totale a dreptului de administrare;
 copie de pe notificarea adresata administratorului sau lichidatorului angajatorului in
stare de insolventa, in vederea efectuarii demersurilor necesare pentru plata creantelor
salariale.
 in cazul in care angajatorul este transnational, la cerere mai trebuie anexata si o copie
de pe hotararea pronuntata de autoritatea competenta dintr-un stat membru al Uniunii
Europene sau al Spatiului Economic European, prin care se deschide procedura sau,
dupa caz, prin care se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului sau ca sunt
insuficiente pentru a justifica deschiderea procedurii insolventei si se pronunta
radierea acestuia din registrul in care este inmatriculat.

Solutionarea cererilor, indiferent daca acestea sunt formulate de administratorul


judiciar/lichidator sau de salariati, personal sau prin reprezentantii acestora, se face in termen
de 45 de zile de la data inregistrarii acestora la agentia teritoriala competenta.
Daca examinarea este solutionata favorabil solicitantilor, agentia teritoriala competenta va
emite o dispozitie prin care va stabili cuantumul creantelor salariale suportate din Fondul de
garantare. In cazul in care se constata ca angajatorul nu indeplineste conditiile prevazute de
lege, cererea va fi respinsa, prin dispozitia motivata a agentiei teritoriale. O copie de pe
dispozitia emisa va fi comunicata si salariatilor sau reprezentantilor lor.

In 30 de zile de la comunicarea dispozitiei, orice persoana interesata poate formula contestatie


impotriva acesteia, contestatie care se adreseaza instantei competente potrivit Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004.

In situatia redresarii societatii debitoare, salariatii vor fi obligati la restituirea sumelor obtinute
din Fondul de garantare in termen de sase luni de la pronuntarea hotararii de inchidere a
procedurii insolventei.

Alina Toma a explicat totodata daca salariatii pot obtine si alte despagubiri, pe langa cele de
la Fondul de Garanatare.

“Avand in vedere inscrierea salariatilor la masa credala a societatii aflate in insolventa,


sumele obtinute in cursul procedurii vor fi distribuite si catre acestia, cu precizarea ca suma
totala pe care ar avea-o de primit un angajat va fi diminuata cu suma obtinuta din Fondul de
garantare”, a precizat avocatul.

Potrivit aceleiasi surse, restructurarea si regandirea strategiei de afaceri tin de insasi esenta
reorganizarii judiciare, implicand de multe ori si necesitatea unor proceduri complexe de
concedieri colective. Oportunitatea concedierilor ca parte a planului menit sa conduca la
redresarea societatii trebuie analizata in concret, de la caz la caz, neputand fi desprinsa o
regula a reusitei acestor practici.

Concret, in urma lichidarii averii societatii in faliment, salariatii vor incasa creantele inscrise
in tabelul obligatiilor debitoarei de indata ce sunt acoperite cheltuielile aferente desfasurarii
procedurii si creantele provenind din finantari acordate debitoarei in perioada de observatie,
pentru continuarea activitatii sale.

Totodata dispoziile Legii 85/2014 se coroboreaza cu normele prevazute de codul muncii si cu


dispozitiile stipulate de Legea 200/2006 privind constituirea si utilizarea fondului pentru plata
creantelor salariale astfel incat angajatul detine un statul privilegiat in cadrul acestei proceduri
speciale.

Prin urmare in ipoteza in care creantele salariale nu sunt acoperite in totalitate , in


urma distribuirii fondurilor rezultate , in urma lichidarii activului debitoare , a fost instituit un
cod de garantare pentru plata creantelor salariale . Suma totala a creantelor salariale
suportate din fondul de garantare nu poate depasi cuantumul a trei salarii medii brute pe
economie pentru fiecare salariat.

Prioritatea lor in recuperarea acestor creante

Despre fondul de garantare

Ne legam de Art 161 codul muncii,directiva europeana 2002/74