APLICAREA PRINCIPIILOR SI OBIECTIVELOR IN

SECHELE ARTICULARE POST –TRAUMATICE

PLANUL LUCRARII

I. Generalitati, clasificarea bolii, definitia bolii.

II.Etiopatogenie.
III.Anatomia patologica .
IV.Simptomatologia:
a) anamneza
b) istoricul bolii
c) starea prezenta
V.Criterii pentru sustinerea diagnosticului :
a) examen clinic
b) examen radiologic
c) examen de laborator
d) diagnostic diferential
VI. Evolutia si prognostic.
VII.Tratament:
a) igieno-dietetic
b) medicamentos
c) ortopedic
d) chirurgical
e) schema tratamentului complex B.F.T.
f) tratamentul prin masaj al sechelelor articulare post-traumatice
VII. Terapia ocupationala
IX. Statiunle balneoclimaterice

APLICAREA PRINCIPIILOR SI OBIECTIVELOR IN

SECHELE ARTICULARE POST-TRAUMATICE
 I. GENERALITATI, CLASIFICAREA BOLII, DEFINITIA BOLII

Odata cu programul tehnico-stiintific si perfectionarea a muncii, conditiile de

viata si munca se imbunatatesc tot mai mult. Dar sa nu uitam ca s-au imultit si
factorii ce produc perturbari in organizm. Cei mai des intalniti sunt:
- poluarea sonora
- poluarea atmosferica
- stresul, accidentele de munca, circulatie etc.
Diversele accidente se soldeaza cu traumatizme in care fracturile si
leziunile membrelor inferioare ocupa un loc important, Se pot producee intinderi
musculare si chiar strivirea unor muschi cu pierdera functionala a acestora, ceea ce
retine de la lucru un mare numar de oameni ai muncii.
 Exista doua mari categorii de sechele articulare :

A. Sechelele unui traumatizm care a interesat direct structurile articulare.

B. Sechelele articulare consecutive imobilizarii segmentelor lezate la
distaanta de articulatie sau determinate indirect de tulburari neurocirculatorii
produse de trumatizm,
Aceste sechele musculare si articulare beneficiaza de tratament balnear,
fizioterapie, electroterapie si masaj pe langa celalalte metode de recuperare.
Ca urmare a traumatizmelor se produce o perturbare a echilibrului unitatii
nerv-muschi-articulatie, in care unitatea musciului joaca un rol nu numai ca element
motric dar si ca element de contentie, sprijin si trpficitate pentru articulatie.
Sechelele musculare si articulare pot rupe echilibru organico-mineral al
organizmului, pot pertutba mai multe functi ale organizmului printre care si pierdera
pozitiei verticale normale a mersului etc.
Recuperarea acestor sechele post-traumatice nu se opreste numai la
mobilizarea articulatiei blocate ( mai ales cand este vorba de membrul inferior ) ci
urmareste castigarea tonusului si a fortei musculare normale, conditie obligatorie a
staticii si a mersului.
Definitia traumatismelor si a sechelelor
TRAUMATISMELE: sunt leziuni complexe ale corpului omenesc provocate de un
agent traumatic, extern ( mecanic, fizic, clinic, electric, radiatii etc.).
Traumatismul este ansamblul tulburarilor de ordin local si general, produse
prin actiunea unui agent vulnerant asupra organismului, agent a carei forta
depaseste rezistenta tesuturilor asupra carora actioneaza.
Traumatismul ( leziune traumatica) reprezinta un capitol deosebit de
important al patologiei chirurgicale care studiaza si indreapta traumatismul
aparatului de sustinere si miscare.
SECHELELE: sunt totalitatea urmarilor rezultate in urma unui traumatism, ce pot
afecta functiile unui segment sau a mai multor segmente din organism.
 II. ETIOPATOGENIE
In etiopatogenia traumatica se intalnesc factorii mecanica, fizici, chimici si
biologici.
Factorii mecanici:( caderea, lovituri, loviri) produc traumatism prin obiecte
ascutite sau taioase ( cuie, sarme, spanuri, lame, fragmente de sticla ) si presiunea
crescuta a unor lichide ( presiunea hidrostatica ).Obiectele ascutite si cele taioase
produc plagi prin intepare sau plagi prin taiere, iar obiectele contondente produc
plagi, contuze, striviri, fracturi, amputari traumatice etc.
Armele de foc produc leziuni traumatice variate, uneori foarte grave sau
chiar mortale prin alice, gloante, schije sau suflu interesand mai multe tesuturi si
organe.
Factorii fizici: produc leziuni traumatice diverse, dar bine codificate in raport
cu factirul incriminant:arsuri ( caldura, electricitate, radiatii ), degeraturi ( frig ) iradieri (
radiatii ).
Factorii chimici:prod leziuni traumatice denumite coroziuni ( acizi si baze
caustice ) in realitate tot arsuri a caror profunzime este legata de concentratia si
tipul de actiune al substantei caustice.
Factorii biologici: produc leziuni ( traumatisme prin intepaturi, muscare si
strivire ).Unii autori include aici si leziunile produse de bacterii si ciuperci.
In functie de integritetea pielii ( tegimentului ) traumatismele se3 impart in :
- traumatisme inchise
- traumatisme deschise
La examenul clinic al traumatismului trbuie avute in vedere urmatoarele
elemente : localizare, forma, dimensiune, directie, aspecte ( culoarea, relieful,
profunzimea, prezenta si tipul hemoragiei ) alte particularitati in raport cu felul
traumatismului eventual prezenta corpilor straini.
Tipul si gradul leziunilor tisulare traumatice variaza in raport de : natura
agentului vulnerant, forta si timpul de actiune si de structura tesutului interesat.
Se pot produce tulburari finctionale trecatoare, solutii de continuitate in
diverse structuri anatomice sau vasculare, fracturi, ruperea de organe pana la
distrugeri totale constand in nevroze tisulare.
Pentri simptomatologia frusta sau discordanta in faza scurta trebuie luate
masuri de urgenta.
III. ANATOMIA PATOLOGICA
Exista trei factori structirali care determina atat stabilitatea unei articulatii,
cat si gradul amplitudinii miscarilor :
1.Conturile suprafetelir articulare opozante
2.Integritatea capsulei fibruase si a ligamentelor
3.Forta protectore a musculaturii care mibilizeaza segmentele articulatiei
respective
Importanta acestor factori este variabila de la articulatie la articulatie. Astfel,
pentru cocsofemurala, primul factor este cel mai important:la genuchi dispozitia si
integritatea ligamentelor ; la umar caosula fibroasa si forta primitiva musculara
joaca rolul principal.
 Tratamentul poate afecta oricare din acesti factori, determinand astfel o
difinctie particulara pe care o numim “ sechela articulara post-traumatica “ .
Tratamentul creaza o “ perturbare tensionala “, fie in componentele osoase
articulare, fie in capsula sau ligamente. Daca musculatura articulaiei respective este
slaba sau in momentul traumatismului controlul muscular al articulatiei era absent,
aceasta stare face mai vulnerabile structurile articulare la “perturbare tensionala”.
Forta care produce aceasta perturbare este, de obicei, un traumatism indirect,
transmis articulatiei prin intermediul osului.

Sechelele articulare dupa traumatisme care au interesat direct ariculatia

In aceasta categorie, intra doua tipuri principale de traumatisme:

plagile articulare si traumatismele articulare inchise.

In etiopatogenia traumatica se intalnesc factorii mecanica, fizici, chimici si

biologici.
Factorii mecanici:( caderea, lovituri, loviri) produc traumatism prin obiecte
ascutite sau taioase ( cuie, sarme, spanuri, lame, fragmente de sticla ) si presiunea
crescuta a unor lichide ( presiunea hidrostatica ).Obiectele ascutite si cele taioase
produc plagi prin intepare sau plagi prin taiere, iar obiectele contondente produc
plagi, contuze, striviri, fracturi, amputari traumatice etc.
Armele de foc produc leziuni traumatice variate, uneori foarte grave sau
chiar mortale prin alice, gloante, schije sau suflu interesand mai multe tesuturi si
organe.
Factorii fizici: produc leziuni traumatice diverse, dar bine codificate in raport
cu factirul incriminant:arsuri ( caldura, electricitate, radiatii ), degeraturi ( frig ) iradieri (
radiatii ).
Factorii chimici:prod leziuni traumatice denumite coroziuni ( acizi si baze
caustice ) in realitate tot arsuri a caror profunzime este legata de concentratia si
tipul de actiune al substantei caustice.
Factorii biologici: produc leziuni ( traumatisme prin intepaturi, muscare si
strivire ).Unii autori include aici si leziunile produse de bacterii si ciuperci.
In functie de integritetea pielii ( tegimentului ) traumatismele se3 impart in :
- traumatisme inchise
- traumatisme deschise
La examenul clinic al traumatismului trbuie avute in vedere urmatoarele
elemente : localizare, forma, dimensiune, directie, aspecte ( culoarea, relieful,
profunzimea, prezenta si tipul hemoragiei ) alte particularitati in raport cu felul
traumatismului eventual prezenta corpilor straini.
Tipul si gradul leziunilor tisulare traumatice variaza in raport de : natura
agentului vulnerant, forta si timpul de actiune si de structura tesutului interesat.
 Se pot produce tulburari finctionale trecatoare, solutii de continuitate in
diverse structuri anatomice sau vasculare, fracturi, ruperea de organe pana la
distrugeri totale constand in nevroze tisulare.
Pentri simptomatologia frusta sau discordanta in faza scurta trebuie luate
masuri de urgenta.
III. ANATOMIA PATOLOGICA
Exista trei factori structirali care determina atat stabilitatea unei articulatii,
cat si gradul amplitudinii miscarilor :
1.Conturile suprafetelir articulare opozante
2.Integritatea capsulei fibruase si a ligamentelor
3.Forta protectore a musculaturii care mibilizeaza segmentele articulatiei
respective
Importanta acestor factori este variabila de la articulatie la articulatie. Astfel,
pentru cocsofemurala, primul factor este cel mai important:la genuchi dispozitia si
integritatea ligamentelor ; la umar caosula fibroasa si forta primitiva musculara
joaca rolul principal.
Tratamentul poate afecta oricare din acesti factori, determinand astfel o
difinctie particulara pe care o numim “ sechela articulara post-traumatica “ .
Tratamentul creaza o “ perturbare tensionala “, fie in componentele osoase
articulare, fie in capsula sau ligamente. Daca musculatura articulaiei respective este
slaba sau in momentul traumatismului controlul muscular al articulatiei era absent,
aceasta stare face mai vulnerabile structurile articulare la “perturbare tensionala”.
Forta care produce aceasta perturbare este, de obicei, un traumatism indirect,
transmis articulatiei prin intermediul osului.

Sechelele articulare dupa traumatisme care au interesat direct ariculatia

In aceasta categorie, intra doua tipuri principale de traumatisme:

plagile articulare si traumatismele articulare inchise.

PLAGILE ARTICULARE

Plagile articulare ( in care se include si placa operatorie pentru diversele

interventii ortopedochirurgicale ) au o evolutie care urmeaza evolutia generala a
unei plagi, expusa in primul capitol, cu 3 diferente de care trebuie sa tina seama:
1.Este lezata o seroasa ( sinoviala ), putin sensibila la necroza si
devitalizare, dar care reactioneaza violent la cea mai mica infectie, determinind
( prin stratul ei extern ) proliferarea exuberanta fibroconjunctivala intraarticulara, ce
sta la baza anchilozei ulterioare .
2.Este interesata o cavitate inchisa, cu aspect diverticular si nedepresibila,
elemente ce intretin infectia si fac dificila terapia ei .
3.Sant lezate tesuturi dure ( os, cartilaj, capsula, ligamente ), care au o
evolutie particulara fata de partile moi, astfel :
a) Osul prin posibilitatea fracturilor epifizare ( chiar minime ), deschide poarta a
doua complicatii, cu rezultate functionale ulterioare nefaste pentru articulatie :
necroza ischemica ( compromite vitalitetea cartilajului acoperitor cu declansarea
procesului artrozic si tulburarea staticii ) si infectia, asociata uneori necrozei,
cronicizata si intretinuta de mici sechestre, infectie ce contribuie la sechelele
artrozei, dar si la osificari reactionale limitante ale mobilitatii articulare.
b) Cartilajul, element anatomic putin vascularizat ( dependent din acest punct de
vedere de lichidul sinovial si de osul subcondral ), avand o vitalitate precara, se
repara defectuos cu cicatrice fibroasa cu valoare functionala foarte limitata. Aceasta
“cicatrice” in functie si de marimea ei, determina incongruenta suprafetelor
articulare, deschizand drumul degenerarii articulare de tip traumatic. Suferinta
cartilajului este regula, chiar daca acesta nu este direct atins de agentul traumatic,
el degradandu-se datorita leziunilor osului subiacent sau modificarilor reologice ale
lichidului sinovial.
c) Elementele capsuloligamentare au o mare rezistenta la necroza posttraumatica
si se repara bine, daca imobilizarea este buna si articulatia ramane aseptica; altfel,
cicatrizarea imperfecta determina retractii cu redori articulare sau laxitate cu
instabilitate articulara.
Caracteristicile fiziopatologice ale plagilor articulare fac ca sechelele
functionale ale acestora sa fie foarte frecvente si redutabile din punct de vedere al
asistentei de recuperare.
TRAUMATISMELE ARTICULARE INCHIS33