Sunteți pe pagina 1din 4

Neorunul

Neuronii sunt o clasă de celule specifice pentru sistemul


nervos. Neuronul este o celulă adaptată la recepţionarea şi
transmiterea informaţiei, unitatea elementară (celulară),
embriologică, anatomică, funcţională, trofică şi metabolică a
sistemului nervos. Conceptul de neuroni, ca unitate principală a
sistemului nervos a fost introdusă de anatomistul spaniol Santiago
Ramón y Cajal. El a arătat ca neuronii sunt celule individuale care
comunică între ele. O contribuţie fundamentală la cunoaşterea
celulei nervoase în stare normală şi patologică a constituit-o la
vremea sa grandioasa monografie a lui Gheorghe Marinescu, La
cellule nerveuse (Ed. Doin, Paris, 1909).

1.Ultrastructură

Imaginea 2 - Neuron -- Structura tipică a unui neuron.

Neuronii au mărimi cuprinse între 100-200 Um si 4-8 Um. Au un


corp celular (soma) şi un număr mare de prelungiri.

1
Din punct de vedere funcţional neuronul se împarte în trei regiuni:

 regiunea receptoare, receptionează şi procesează


informaţia, fiind formată din dendrite şi soma. Aici se
stabileşte contactul cu alţi neuroni prin sinapse, dar de
obicei nu se formează potenţiale de acţiune în această
regiune, ci doar potenţiale locale (potenţiale postsinaptice).
 regiunea conductoare leagă regiunea receptoare de cea
efectoare. Ea este formată din porţiunea axonului de la locul
în care acesta iese din corpul celular hilul axonic până la
arborizaţia sa. Aici au loc potenţialele de acţiune prin
sumarea potenţialelor locale.
 regiunea efectoare, informaţia (potenţialul de acţiune) este
recodificată aici sub formă chimică prin neurotransmiţători
şi transmisă prin sinapsa regiunii receptoare a următorului
neuron.

Structura

Neuronii au de obicei un singur nucleu mare şi poziţionat


central. Aici se produce o cantitate ridicată de ARN, iar
cromatina este dispersată. Ribozomii din reticulul endoplasmatic
rugos se găsesc sub forma corpusculilor Nissl(sau corpi tigroizi).
Axonii nu conţin corpusculi Nissl (şi deci nu participă la
sinteza de proteine). Reticulul endoplasmatic neted are rol în
reglarea nivelului de Ca++ din neuron. Microfilamentele,
neurofilamentele si microtubulii formează citoscheletul
neuronului. Mitocondriile se găsesc în corpul celular, dar
majoritatea se concentrează în butonii terminali ai axonului,
furnizând energie (sub formă ATP) pentru transmiterea
semnalului la nivelul sinaptic şi pentru sinteza unor
neurotransmiţători. Corpul celular şi dendritele sunt învelite într-
o membrană plasmatică, neurilema, cu o importanţă deosebită în
recepţionarea şi transmiterea semnalelor prin canalele ionice.
Axonii prezintă axolema, care este învelită de trei teci:
teaca de mielină (izolare electrică), teaca celulelor Schwann

2
(secretoare de mielină) şi teaca Henle (nutriţie, protecţie). Teaca
de mielină este întreruptă pe alocuri de nodurile Ranvier.

2.Clasificare

După numărul de prelungiri:

 neuroni multipolari, cu număr mare de prelungiri. De obicei


au o formă stelată, cu nucleu mare şi sferic, situat central.
Pot fi neuroni senzitivi.
 neuroni bipolari, cu două ramificaţii la extremităţi. Au formă
fusiformă, iar nucleul este ovalar şi de obicei excentric. Se
găsesc de exemplu în retină.
 neuroni unipolari, cu o singură prelungire axonică. De
exemplu: celulele cu bastonaş sau celulele cu con din retină.
 neuroni pseudounipolari, cu o prelungire în formă de T:
prelungirea iniţială se desparte în două. Sunt sferici, cu
nucleu mare, localizat central. Se găsesc în ganglionii
rahidieni sau ganglionii spinali.

Funcţional

 neuroni motori multipolari, mari cu prelungire axonică lungă.


De exemplu: neuronii piramidali din cortex.
 neuroni de asociaţie sau bipolari.
 neuroni senzitivi aferenţi sau receptori. Sunt
pseudounipolari şi se găsesc în ganglionii spinali şi ganglionii
nervilor cranieni.

3.Proprietăţi funcţionale

Excitabilitatea este proprietatea de a intra în activitate sub


acţiunea unui stimul. Membrana joacă un rol esenţial prin canalele
sale ionice care se deschid sau se închid în funcţie de modificările
de energie din preajma membranei. Conductibilitatea este
proprietatea de a conduce impulsurile. Această conducere se
realizează diferit în fibrele mielinice şi amielinice, cele mielinice

3
fiind mai rapide (60-120m/s în cele mai groase, 3-14m/s în cele
mai subţiri; iar în cele amielinice 0.5-2m/s).

Degenerescenţa se referă la degradarea neuronului în


condiţii de lezare serioasă a axonului. Regenerarea este
proprietatea de a se reface după anumite lezări. Activitatea
sinaptică se referă la codarea chimică a informaţiei şi
transmiterea acesteia prin sinapse.

4.Conectivitate

Neuronii comunică între ei prin sinapse. Axonul terminal al


unei celule nervoase intră în contact cu terminaţia dendritică a
unui alt neuron. Neuronii precum celulele Purkinje pot avea peste
1000 de ramificaţii dendritice, făcând conexiuni cu alte zeci de
mii de celule. Sinapsele pot fi excitatorii sau inhibitorii. În
creierul uman există un număr imens de sinapse. Fiecare neuron
din cele 1011 (o sută de miliarde) are în medie 7 000 de conexiuni
sinaptice cu ceilalţi neuroni. La un copil de trei ani avem 10 15
sinapse, Acest număr scade cu vârsta, ajungând între 10 14 şi 5×1014
la un adult.