„ Dintre toate calităţile, despre culoare este cel mai dificil de vorbit" Aristotel

Culoarea este o trăsătură fundamentală a universului în care ne desfasuram activitatea.

Culorile ne pot da într-un mod foarte simplu acea stare de confort mult dorită, ne ajută să ne cunaştem
propria personalitate, patrunzând în structura profunzimilor, ne ajută să ne exprimăm mai bine, ne
orientează spre o rearmonizarea a ceea ce suntem sau vom deveni. Aşadar, culoarea este, în primul rând, o
formă de comunicare înlocuind de cele mai multe ori limbajul. În esenţa, culorile au drept izvor lumina,
acele fascicule care se reflectă in ochii noştri producând efectul de culoare, senzaţie pe care ochiul o
primeşte şi o transmite creierului, fiind condiţionată

atât de felul in care sunt constituite suprafeţele obiectelor ce absorb sau reflectă, într-o anumită
măsură, fasciculele colorate şi de calitatea fasciculelor luminoase cât şi de calităţile ochiului care
transmite informaţia mai departe. Acest lucru ne ajută să facem distincţie între culoarea albă a hârtiei
sau cea a laptelui sau a zăpezii, între roşul cireşei şi cel al firului de lână vopsit în culoarea cireşei, putem
observa diferenţa dintre culoarea pe care un obiect o are noaptea, în lumina electrică, şi cea pe care o
are ziua, în lumina albă.
„ Cheie a sufetului, culoarea va străbate un lung itinerar pentru a atinge stadiul estetic actual,
evoluând paralel cu libertatea morala a omului"1, care în încercarea sa de a înţelege semnificaţia, rolul
pe care îl au culorile, a elaborat, de-a lungul timpului, o serie de sisteme pe care le-a modelat, grupat,
regrupat, clasificat si asociat, sisteme caracterizate de complexitate în noţiuni si simboluri, sisteme care
au pierdut pe parcurs, fără urmă, părţi însemnate.
Fizicianul engez Isaac Newton (1642-1727) a analizat fenomenul care apare în urma ploii,
curcubeul - un amalgam de culori vii - roşu, portocaliu, galben, verde, albastru închis şi violet fiind cele
mai evidenţiate. El a constatat că în alcătuirea luminii albe intră fascicule colorate şi că fiecare culoare
emite un izvor de radiaţii. De cele mai multe ori percepem o singură culoare, foarte rar vedem toate
culorile concomitent. Explicaţia ar fi aceea că natura suprefeţei pe care o întâlneşte lumina face ca
obiectul luminat să reţină o mare parte din fasciculele colorate ale luminii reflectând o singură parte din
ele.2

1 Demetrescu, Camilian, 1966, Culoarea. Suflet si retină, Bucureşti, Ed. Meridiane

2 Constantin, Paul, 1986, Să vorbim despre culori, Bucureşti, Ed. Ion Creanga, p.2