stud. arh.Cosmici Andreea, grupa 34A, U.A.U.I.

Spațiul - elementul debutant al arhitectului

Cuvinte cheie – spațiu, loc

Spațiul- cadrul de modelare al arhitectului- prin variațiile și gradațiile sale creează locuri.
Christian Norberg-Schulz1 susține că locurile sunt denumite de substantive (este un spațiu însușit/
locuit),în timp ce spațiul este determinat de prepoziții. Aceste prepoziții reprezintă doar o schițare
uzuală a spațiului, nu și calitatile ce reprezintă o cheie arhitecturală de interpretare a spațiului.

Spațiul și calitatea sa, atât din punct de vedere compozițional, cât și din punct de vedere
perceptual, sunt o constantă preocupare a arhitecților-atât a teoreticienilor cât și a practicienilor.
În ceea ce privește întinderea unui spațiu, el poate fi delimitat în mod clasic prin închidere sau
împrejmuire sau, în mod neconvențional, experimentat prin instalații sonore așa cum sunține
Bernhard Leitner2-arhitect, artist și muzician austriac. Prin capacitatea sunetului de a se deplasa
cu viteze diferite, de a rezona, de a se lovi de suprafețe și de a reveni, Leitner generează
spațialități diferite în interiorul unor limite spațiale fizice
Luigi Moretti3- arhitect și teoretician italian activ in perioada interbelică până la începutul
anilor 1970-a cercetat problema spațialității concentrându-se pe momentul în care vizitatorul
observă și începe să perceapă și să înțeleagă spațiul. Pentru Moretti, spațialitatea are o prezență
proprie, independentă de materialele din spate, iar această „substanță rarefiată” comunică la un
nivel perceptual cu receptorul.
Peter Zumthor4- arhitect elvețian contemporan spune că adevărata arhitectură este
capabilă să „absoarbă” urmele vieții, dobândind astfel un caracter specific, un caracter autentic.
Însă, arhitectura trebuie să fie capabilă să acumuleze urmele locuirii. Zgârieturile suprafețelor,
mătuirile materialelor, muchiile roase de uzură, toate aceste urme sunt, pentru Zumthor, dovada
conștientizării trecerii timpului și a desfășurării activității diurne.

În concluzie, spațiul reprezintă un element de debut al arhitectului pentru consolidarea

simțului estetic. În funcție de spațiu, arhitectul își poate crea, prin propriile percepții, o
reprezentare fidelă sau departată a realitații pragmatice. Spațiul oferă nu numai un mediu de
inspirație, ci ajută la particularizarea viziunii unui arhitect în raport cu lumea înconjurătoare.

1
Christian NORBERG-SCHULZ, „Genius Loci - Towards a Phenomenology of Architecture” ( 1980), p. 10.
2
Oscar LOPEZ, „Bernhard Leitner: Sound Spaces”.
3
Luigi MORETTI, „Structures and Sequences of Spaces”, trad. Thomas STEVENS, Oppositions 4 (1974): pp. 123-138
4
Peter ZUMTHOR, Thinking Architecture, trad. Maureen OBERLI-TURNER ( 1999), p. 24