Sunteți pe pagina 1din 45

MOTTO:

Viaţa noastră!…
Intri pe o uşă…şi ieşi pe alta.
De poţi face un bine cât treci prin
încăpere… e mare lucru.
Z. Bârsan

ARGUMENT

Alegerea subiectului acestei lucrări a fost determinată de specificul şi gravitatea acestei


condiţii medicale, ca şi de cosecinţele cu aspect social pe care le implică. În urma efectuării
stagiului practic în secţia de obstetrică şi ginecologie am avut sub observaţie viitoare mame cu
diferite probleme grave, impresionându-mă în mod deosebit această complicaţie - placenta
praevia - care uneori necesită intervenţie chirurgicală obligatorie.
Astfel am avut ocazia să urmăresc evoluţia sarcinii cu placenta praevia şi îngrijirile
acordate. Nu pot pretinde că în lucrarea de faţă am putut trata toate aspectele acestei afecţiuni, dar
am încercat să cuprind într-o imagine de ansamblu problematicile importante care derivă din
studiile efectuate.
Majoritatea femeilor nasc spontan, prezentând cel mai frumos şi mai înălţător act
fiziologic, acela al procreaţiei. Din nefericire există cazuri în care acest lucru nu se poate
întâmpla, fiind necesare măsuri suplimentare, medicale, pentru salvarea celor două vieţi, a mamei
şi a copilului, în acelaşi timp.
Demn de menţionat este faptul că în nici o altă specialitate nu se trece mai uşor de la
fiziologic la patologic, ca în obstetrică. Pe de altă parte, nicăieri nu există complicaţii mai
neaşteptate şi mai grave faţă de cele care apar aici. Datoria medicilor şi a asistenţilor medicali
este aceea de a preveni aceste complicaţii şi de a evita transformarea fiziologicului în
patologic. Cu toate acestea profilaxia este cheia prin care se rezolvă mai uşor şi fără consecinţe
grave, problemele patologiei obstetricale.
CAPITOLUL I

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMININ

Aparatul genital feminin este alcătuit din organe genitale externe, organe genitale interne
şi glanda anexă.
Organele genitale externe:
Vulva este formată din totalitatea organelor genitale externe şi anume:
- muntele lui Venus;
- labiile mari;
- labiile mici sau nimfele;
- glandele lui Batholin;
- meatul urinar(orificiul extern al uretrei);
- clitorisul;
- himenul.
Organele genitale interne sunt reprezentate de:
- vagin;
- uter;
- trompele uterine;
- ovare.
Organele genitale externe:
Deasupra simfizei pubiene se găseşte un depozit de grăsime, care poartă numele de
Muntele lui Venus. Pielea de la acest nivel este acoperită de păr, care în partea superioară se
sfârşeşte pe o linie orizontală.
Labiile mari sunt două pliuri cutanate, având ambele feţe acoperite de tegument. Faţa
externă prezintă foliculi piloşi, glande sebacee şi sudoripare, iar faţa internă vine în raport cu
labiile mici.
Labiile mici sau nimfele sunt două pliuri cutano-mucoase, prezentând o faţă externă
acoperită de tegument şi aflată în raport cu labia mare şi o faţă internă mucoasă, în raport
cu labia mică opusă.
Clitorisul este aşezat la un lat de deget deasupra meatului urinar. Este un organ erectil,
foarte sensibil, fiind bogat inervat; este cuprins între labiile mici. Acestea se unesc înapoia
interiorului vaginal, formând comisura posterioară a vulvei.
Himenul reprezintă o membrană circulară, situată în interiorul labiilor mici, dar separat de
ele şi care delimitează intrarea în vagin.

Fig. 1 Organele genitale feminine

Organele genitale interne:


Vaginul, segmentul inferior al tractului genital, este un conduct muscular membranos lung
de 7-8 cm, care se întinde de la colul uterin până la vulvă.
Peretele vaginului este alcătuit din 3 tunici:
- mucoasă;
- musculară;
- adventice.
Tunica mucoasă prezintă la examenul cu ochiul liber numeroase cute transversale, pe
fiecare perete aflându-se câte o creastă longitudinală.
Tunica musculară este formată din fibre musculare netede dispuse în 2 straturi, unul intern
circular si altul extern longitudinal.
Adventicea, situată la exterior, este formată din ţesut conjunctiv.
Trompa uterină este un organ pereche tubular, oviduct şi spermatoduct, lung de 10-15 cm,
aşezat lateral de uter şi în partea superioară a ligamentului larg. Rolul trompei este de a
conduce ovulele de la suprafaţa ovarului până în cavitatea uterină şi de a conduce
spermatozoizii din această cavitate în lumenul trompei unde are loc fecundaţia
Trompa are următoarele funcţii:
- captarea ovulului;
- transportul oului;
- fertilizarea.
În treimea externă trompei se produce fertilizarea.
Ovarele sau gonadele feminine sunt două organe de mărimea unor migdale, au rol de
glande cu secretie mixtă, externă sau internă. Cele două ovare sunt aşezate în micul bazin, în
fosele ovariene situate de o parte si de alta a uterului şi rectului, sub originea vaselor iliace
externe şi interne.

Uterul este un organ musculos în care au loc importante fenomene legate de gestaţie şi de
naştere. Constituie segmentul intermediar între vagin şi trompe. El are formă de pară, puţin turtit
anteroposterior. Are înălţimea de 7 cm şi cântăreşte aproximativ 50 g. Se compune din col, istm şi
corp.
Colul uterin are aspect conic; după modul de inserţie a vaginului pe col, acesta prezintă
două porţiuni - una intravaginală şi cealaltă supravaginală.
Corpul uterin este supus influenţei hormonilor ovarieni şi puerperalităţii mai mult decât
celelalte segmente ale aparatului genital.
Istmul uterin este orificiul extern al colului, cu formă diferită la virgine, nulipare sau
multipare; intradeschis la multipare.
Dimensiunile uterului diferă: la nulipare are circa 6 cm lungime, 4 cm lăţime, 2 cm
grosime. În timpul sarcinii creşte şi devine organ abdominal care permite stabilirea vârstei
sarcinii.
Colul uterin are două funcţii importante:
- barieră pentru mediul septic din vagin, deschizându-se doar în timpul naşterii,
menstruaţiei şi ovulaţiei (pentru trecerea spermatozoizilor);
- atracţie şi supravieţuire a spermatozoizilor prin glera cervicală;
Corpul uterin are trei funcţii importante:
- reprezintă locul nidaţiei;
- miometrul are rol foarte important la naştere ;
- în ciclul menstrual.

Fig.2 Organele genitale interne


Menstruaţia este o pierdere temporară şi periodică de sînge prin organele genitale. Ea apare la
epoca pubertăţii, între 11-14 ani şi, încetează la menopauză între 45-50 ani. Mucoasa uterină este
netedă şi conţine puţine canale glandurale în anii copilăriei, dar în momentul pubertăţii se
transformă într-un ţesut de mărime variabilă şi se găseşte într-o contină distrugere şi refacere
periodică.
Prima menstruaţie, care este considerată drept semn al maturităţii sexuale se numeşte
menarhă, şi apare de între 11-14 ani. Dacă apare mai devreme ,este vorba de o menstruaţie
precoce, iar iar dacă apare mai tîrziu este vorba de o menstruaţie tardivă.
În timpul maturităţii sexuale menstruaţia vine regulat în medie la 28 de zile şi durează 3-5
zile în care timp se pierde o cantitate de sânge variind între 50 si 200g.
Elementele sexuale:
Ovulul - este elementul femel = o celulă sferică, cea mai voluminoasă din corpul omenesc şi
care poate fi văzută cu ochiul liber. Ovulul are următoarea structură:
- o membrană de înveliş sau zona pelucidă, transparentă; - straturi de celule foliculare care
înconjoară ovulul;
- o protoplasmă celulară numită “vitelus”;
- un nucleu numit veziculă germinativă;
- un nucleol în interiorul nucleului numit pată germinativă;
- o veziculă embriogenă sau corpul vitelin.
Ovulaţia
Foliculul De Graaf odată ajuns la dezvoltarea completă, se rupe sub presiunea lichidului
folicular, ca şi sub influenţa unor enzime şi pun în libertate ovulul. Această eliberare a ovulului se
numeşte ovulaţie şi se produce la femei cu ciclu menstrual normal, între a 12-a şi a 17-a zi
socotită din prima zi de menstruaţie. Pus în libertate ovulul trebuie să migreze, adică să treacă
prin trompă.
Fecundaţia şi segmentarea
Prin fecundaţie se înţelege unirea acelor 2 celule: spermatozoidul şi ovulul.
Locul fecundaţiei este de obicei în treimea externă a trompei , deci orice sarcină începe prin
a fi o sarcină extrauterină. Data fecundării se crede a fi între a 11-a şi a 14-a zi, socotită de la
prima zi de menstruaţie .Ovulul are o valabilitate de 24 de ore, iar spermatozoizii durează mai
multe zile. Dintre toţi spermatozoizii numai unul singur fecundează ovul.
Nidaţia (grefarea oului în cavitatea uterină)
Ajuns în cavitatea uterină blastocitul vine în contact cu mucoasa acestei cavităţi numită
endometru, care este îngroşată. Mucoasa uterină care a suferit transformări deciduale (celule
conjuctivale ale păturii compacte ajung aproape pătrate, cu nuclei mari).
CAPITOUL II
PLACENTA PRAEVIA

Placenta praevia reprezintă inserţia placentei în totalitate sau în parte în segmentul inferior
al uterului, spre deosebire de placenta normal inserată ce se găseşte în segmentul superior.
Placenta praevia este o inserţie anormală întrucât segmentul inferior uterin are particularităţi
morfo-funcţionale care îl fac impropriu inserării unei placente normale.
După locul de inserţie a placentei pe segmentul inferior în raport cu orificiul intern al colului
uterin, placenta praevia poate fi: laterală, marginală, partial-centrală şi centrală.
În varianta laterală, placenta este inserată parţial pe segmentul inferior, marginea ei fiind la
o oarecare distanţă de orificiul intern al colului.
În varianta marginală, inserţia placentei atinge orificiul intern al colului uterin.
În varianta centală, placenta acoperă în totalitate orificiul intern al colului uterin, centrele lor
supraîncărcându-se. Dintre toate variantele descrise, varianta laterală este cel mai frecvent
întâlnită, ea fiind de cele mai multe ori asimptomatică, constatarea făcându-se în acest caz după
naştere cu ocazia examinării placentei şi a sacului membranos. În circa 25 % dintre cazuri se
poate observa că distanţa care separă placenta de marginea membranelor (pe partea cea mai mică)
este sub 10 cm. Aceasta este o dovadă că placenta s-a întins mai mult sau mai puţin pe segmentul
inferior. Varianta centrală este cea mai rară. Frecvenţa placentei praevia este de 1 la 250 de
naşteri. De fapt, este mai frecventă, rămâne însă ocultă, asimptomatică, mai ales în formele de
inserţie joasă.

Fig 3. Placenta Praevia


Etiologie
În complexul cauzal al placentei praevia cei mai importanţi factori sunt:
 multiparitatea;
 procesele inflamatorii din sfera genitală;
 tumori uterine sau parauterine;
 gemeralitatea;
 sarcina multiplă;
 tulburări trofice şi de agresivitate ale trofoblastului;
 trepidaţii şi microtraumatisme în timpul cuibărirea oului.
Placenta praevia survine frecvent când sarcina apare într-o succesiune apropiată.
Inegalitatea calităţii endometrului ”tarat” de la sarcinile anterioare sau de la afecţiunele asociate
favorizează implantarea joasă a oului (printr-o insuficientă decidualizare a endometrului
neprielnic în zona uterului). Proprietăţile trofoblastice ovulare diminuate permit oului întârzierea
fixării şi astfel oul poate ajunge în zonele inferioare ale uterului.
Simptomatologie
Tabloul clinic al placentei praevia este dominat de pierderile de sânge prin vagin.
Simptomele pot fi:
 antepartum;
 intrapartum;
 postpartum.
Antepartum
Hemoragia este simptomul de bază care domină întregul tablou clinic. Ea are următoarele
caractere: apare în ultimile trei luni ale sarcinii sau în travaliu brusc, fără o cauză aparentă, este
nedureroasă, sângele este roşu arterial, de obicei este nocturnă şi intermitentă, cu faze de acalmie,
ce pot dura săptămâni. Gravitatea hemoragiei este direct proporţională cu gradul de apropiere a
inserţiei placentare de orificiul intern uterin, forma de inserţie centrală fiind cea mai periculoasă.
Cauza hemoragiei este dezlipirea placentei vicios inserată.
În mecanismul dezlipirii placentei praevia identificăm cinci factori:
1. Lipsa de paralelism între dezvoltarea rapidă a segmentului inferior din ultimile trei
luni şi aceea a placentei care rămâne în urmă, producându-se astfel dezlipirea
(Jacquemier). Alunecarea oului prin formarea segmentului inferior produce dezinserţia
parţială a placentei (Schräder), tracţiunea membranelor sub tensiunea intraovulară
exercitată asupra marginilor placentei ce se găseşte în imediata apropiere a orificiului
intern sau pe care îl coperă (Pinard).
2. Prezentaţia mobilă, spaţiul pelvian fiind ocupat de placenta jos inserată.
3. Prezentaţii distocice (pelviană, transversă, facială) cauzate de stânjenirea acomodării
fetale de către placenta jos inserată;
4. Ruperea prematură de membrane;
5. Naşterea prematură, de obicei consecinţă a ruperii premature de membrane.
Tuseul vaginal dureros şi hemoragia decelează un col uterin deviat şi edematil. Pulsul
vaginal (Ossiander) este cauzat de hipertrofia vaselor din zona inserţiei joase a placentei
(segmentul inferior). Anemia este proporţionată cu abundeşţa hemoragiei.
Intrapartum
Hemoragia este pe prim plan; contracţia uterină şi dilataţia colului măresc hemoragia.
Angajarea prezentaţiei după ruperea membranelor opreşte hemoragia.
Postportum
Hemoragia rămâne în prim plan. Segmentul inferior are o capacitate contractilă redusă.
Hemoragia apare prin hipotonia segmentului inferior, cauzate de resturile cotiledonare şi de
membrane, leziunii datorită friabilităţii segmentului inferior. Aceste semne insuficiente pentru a
pune un diagnostic de certitudine în placenta praevia.Trebuie menţionat că sângele este de
culoare deschisă, mai rareori hemoragia este abundentă la primul episod revine, se repetă. Bătăile
cordului fetal se poate modifica concomitent cu progresiunea dezlipirea şi a hemoragiei.
Examinarea vaginală şi prin tuşeu rectal sunt contraindicate.
Hemoragia care urmează examenului vaginal sau rectal poate fi abundentă şi poate
determina decesul matern. Vizualizarea cu valvele a colului pun în evidenţă placenta praevia sau
un eventual polip, o coliziune sau un carcinom.
Patogenia
Placenta istmică primară rezultă implantarea implantarea primitivă a oului în regiunea
istmică. Dezvoltarea locală a placentei dă naştere variantei centrale a placentei praevia
(trofoblastului) acoperind orificiul intern uterin şi dezvoltându-se în regiunea istmică (Panca) mai
târziu în segmentul inferior.

Fig. 4 Placentă praevia completă

Placenta istmică secundară oul se grefează primitiv în sagiunea corporală, dar în apropierea
istmului, condiţii locale, trofotropice direcţia de dezvoltare a placentei către regiunea inferioară,
realizând placenta praevia laterală şi marginală.

Fig. 5 Placentă praevia

marginală
Placenta praevia capsulară (reflectată) se explică prin persistenţa vilozităţilor coriale şi în
clecidua reflectantă care va fuziona cu clecidua verra, vilozităţile continuând să se dezvolte.

Fig. 6 Placentă praevia parţială


Hemoragia poate avea mai multe cauze:
- retenţia placentară de resturi sau cotiledoane aberante;
- retenţia şi contracţia deficitară a segmentului inferior slab reprezentat de fibre
musculare;
- ruptura sau fisuratia segmentului inferior;
- aderenţe anormale ale placentei: placentele parţial sau total acreta.
- tulburări de coagulare: defibrilare acută prin fibrinoliză primitivă sau coagulare
intravasculare diseminată.

Evoluţie
Evoluţia este favorabilă dacă gravida este tratată corespunzător şi este depistată la primul
episod. Naşterea prematură este frecventă în placenta praevia, prin ruperea prematură de
membrane sau prin necesitatea întreruperii sarcinii pentru oprirea hemoragiei. Fiecare
episod hemoragic poate declanşa un travaliu prematur, determinând naşterea unui făt
prematur, cu hipoxie, suferind de viabilitate redusă.

Complicaţii
Complicaţii materne:
 sunt legate în special de şocul hemoragic, mortalitatea maternă fiind ridicată;
 insuficienţa renală acută;
 anemia;
 infecţiile - favorizate de prezenţa locală a cheagurilor, de rezistenţa scăzută a
organismului, de ruperea prematură de membrane.
Câteva complicaţii sunt mai particulare placentei praevia:
Placenta acreta (17,5-34% din placentele acreta sunt asociate cu placenta praevia):
 abrupţia placentei;
 hemoragii în postpartum, după naşterea naturală sau operaţie cezariană prin atonie
uterină sau sângerare din patul placentar;
 embolie amniotică (favorizată de pătrunderea lichidului amniotic în vasele deschise de
decolarea placentară);
 coagularea intravasculară diseminată (în special ca epifenomen al şocului);
 inserţie placentară pe cicatrice de cezariană şi deficienţa acestora, cu hemoragii
grave;
 ruptură uterină (segment inferior friabil);
 tromboflebite;
 complicaţiile operaţiei cezariană.

Complicaţii fetale:
 moartea în travaliu (reducerea câmpului de hemostază, asfixie anemică);
 întârziere de creştere (hipotrofie), are un mare grad de prematuritate (în 30% din
cazurile de placenta praevia);
 este supus de mai multe ori unor maniere traumatizante de grăbire a naşterii;
 detresă respiratorie - la naştere este frecventă anoxia, aspiraţie de sânge şi meconiu;
 prematuritate;
 anemie prin pierdere sanguină din placenta fetală;
 frecvente anomalii congenitale.
Şocul hemoragic
Şocul este un sindrom clinic cu etiologie variată caracterizat printr-o insuficienţă
circulatorie periferică acută şi alterări metabolice celulare, tradus clinic prin prăbuşirea tensiunii
arteriale, puls filiform, tegumente umede şi reci, paloare. Şocul trebuie deosebit de colaps, primul
fiind o tulburare atât metabolică, cât şi hemodinamică, în timp ce ultimul o manifestare
hemodinamică, caracterizată exclusiv prin scăderea tensiunii arteriale. Şocul hemoragic, întâlnit
în complicaţiile placentei praevia, este un şoc hipovolemic, iniţial însoţit sau nu de scăderea
tensiunii arteriale, datorită modificărilor compensatorii ce urmează hemoragia, printr-un feed-
back pozitiv antientropic, dar cu alterări metabolice, ale echilibrului hidroelectrolitic şi acido-
bazic, alterări consecutive pierderilor masive de masă circulantă.
Diagnosticul:
Diagnosticul placentei praevia se pune pe baza hemoragiilor care apar în ultimul
trimestru de sarcină şi pe datele culese prin examenul local.
Clinic, există aproape o axiomă obstetricală: “sângerarea fără dureri în al treilea
trimestru de sarcină este echivalentă cu placenta praevia până la alte probe”.
Sângerarea se manifestă cu sânge roşu, coagulabil, mai rar de la început brutală, de obicei
repetându-se şi crescând progresiv. Sângerarea poate surveni devreme încă din trimestrul al II-lea
de sarcină, dar de obicei ea se declanşează în ultimele 2-3 luni de sarcină şi/sau în travaliu. La
examenul obstetrical se găsesc de cele mai multe ori prezentaţii anormale, rău acomodate (în
prezentaţii occipitale cam 15% din cazuri, apoi alte varietăţi de poziţii posterioare sau transverse).
Diagnosticul este confirmat de examenul vaginal. Examenul cu valve arată sângerare din
cavitatea cervicală, tactul vaginal constată colul tras spre partea de inserţie placentară, iar în
segmentul inferior, între segment şi prezentaţia sub-situată există clasica masă spongioasă
(“semnul saltelei”).
În travaliu, pe lângă semnele găsite în sarcină, dilataţia permite să se individualizeze
varietăţile anatomoclinice, palpându-se ţesutul placentar în placenta praevia centrală şi
membranele rugoase în placenta marginală sau laterală.
Diagnosticul diferenţial se face cu:
- dezlipirea prematură a placentei normal inserată care este însoţită de stare de şoc şi
contractură lemnoasă a uterului;
- ruptura uterină cu simptomatologie dramatică;
- fibronul uterin asociat cu sarcină;
- ruptură de varice vagino-vulvare.
Profilaxia:
Presupune tratamentul afecţiunii cauzale: prevenirea şi tratarea corectă a hemoragiilor şi
urmărirea pre- şi postoperatorie a femeii gravide, cu placenta praevia. Un alt factor de apariţie a
şocului este durerea. Combaterea durerii rămâne un important obiectiv pentru prevenirea şocului.
Conduita terapeutică:
 tratamentul etiologic: oprirea hemoragiei;
 poziţia gravidei: decubit dorsal cu capul în poziţie declivă (o perioadă limitată);
 temperatura mediului ambiant potrivită; asigurare liniştii;
 transfuzii de sânge total, plasmă, soluţii glucozate;
 combaterea hipotensiunii arteriale şi menţinerea vasoconstricţiei periferice cu
noradrenalină şi angiotensină
 sedative generale (barbiturice), eventual novocaină;
 în caz special, tonicardiace.
Investigaţii diagnostice paraclinice.
Ecografia- posibilitatea oferită de investigaţia ultrasonică de a localiza rapid, uşor şi precis
placenta, în acelaşi timp fără repercusiuni nocive asupra fătului şi mamei este unul dintre cele
mai mari sevicii aduse de această tehnică obstetricii moderne. Ultrasonografia permite nu numai
precizarea diagnosticului clinic de placenta praevia, ci depistează chiar în cursul explorărilor de
rutină placenta jos inserată asimptomatică.
Alte metode:
În prezent, explorarea placentară prin aplicaţia fenomenului de rezonanţă nucleară
magnetică (RMN) poate intra în discuţie ca o metodă de explorare, dar din cauză că este încă la
începuturi, nu se cunosc efectele ei teratogene pe termen lung.
Pentru un diagnostic diferenţial al sângerării vaginale este interesant examenul sângelui
vaginal pentru aprecierea existenţei sângelui de origine .
Mai recent, placenta se localizează prin explorări radiologice, injectări de substanţe de
contrast sau prin izotopi radioactivi (scintigrafie). Cel mai exact mod de localizare a placentei
praevia rămâne însă ecografia.
Prognostic
Rămâne rezervat pentru mamă şi în special pentru făt. Prognosticul este grav atât pentru
mamă cât şi pentru făt dacă nu se intervine de urgenţă obstetrical sau chirurgical, atunci când
hemoragiile sunt abundente.

Tratament
Trebuie să respecte câteva reguli:
1. În principiu, orice hemoragie apărută la gravidă, mai ales în trimestrul al III-lea de
sarcină, înseamnă internarea ei obligatorie în spital.
2. Nu trebuie omis faptul că placenta praevia poate determina hemoragii ce pun în
pericol viaţa mamei şi a copilului.
3. Trebuie să se acţioneze prompt şi să se execute ceea ce este necesar fără manevre
intempestive. În timp ce acţionează, medicul trebuie să aibă mereu în vedere
pericolele ce ameninţă gravida: sângerare masivă, anemie acută, şocul, infecţia,
embolia gazoasă de la nivelul vaselor deschise
Sunt obligatorii:
- observarea medicală atentă şi controlul integrităţii tractului genital;
- extracţia manuală de placentă;
- tamponaj cu multă prudenţă;
- ocitocite;
- combaterea anemiei;
- prevenirea infecţiilor.
Se administrează antispastice (papaverină, atropină, scobutil, etc.);
coagulante (calciu, hemosistan, adrenostazin, venostat etc.);
combaterea anemiei (inclusiv microtransfuzii);
toate tratamentele de mai sus se fac în condiţii de repaus la pat.
În hemoragii masive, conduita diferă în funcţie de particularităţile anatomice şi starea
colului uterin.
CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU PLACENTĂ
PRAEVIA

Pe tot parcursul sarcinii, asistenta obstetriciană sau cea generalistă cu competenţe în obstetrică
are obligaţia să urmărească gravida, să o educe pentru păstrarea sănătăţii ei şi a copilului,
informând-o asupra importanţei unui stil de viaţă corespunzător şi a necesităţii controalelor
medicale periodice pentru depistarea precoce a unor condiţii patologice, printre care şi placenta
praevia.
Placenta praevia, din punct de vedere clinic, reprezintă o mare urgenţă chirurgicală.
Principala complicaţie şi cauza cea mai frecventă de deces rămâne şocul hemoragic. De aceea
îngrijirea acestei posibile complicaţii este complexă şi stă sub semnul terapiei de urgenţă.
Îngrijirea pacientei cu şoc hemoragic:
 poziţia pacientei: poziţia Trendelenburg, pentru facilitarea circulaţiei cerebrale;
 asigurarea confortului fizic şi psihic: temperatura mediului ambiant = 180 – 200 C, mediu
liniştit, crearea unui climat securizant, suport psihologic, îndepărtarea persoanelor panicarde;
 toaleta locală şi parţială, schimbarea lenjeriei de corp cu lenjerie adecvată pentru sala de
operaţie;
 supravegherea stării de conştienţă;
 măsurarea funcţiilor vitale: R, P, TA;
 intervenţii delegate: reechilibrare hidroelectrolitică şi acido-bazică; perfuzii cu soluţii
glucozate, plasmă şi sânge total.
Pregătirea preoperatorie
Înaintea operaţiei cezariene, ca de altfel înaintea oricărei altei intervenţii chirurgicale,
indiferent de vârsta pacientei şi de gravitatea şi durata actului operator, aceasta trebuie pregătită
din punct de vedere psihic, biologic şi chirurgical.
Pregătirea psihică începe în chiar momentul internării.

Obiectivele îngrijirii :
- asigurarea confortului: condiţii igienice, comportament corespunzător al personalului
medical, îndepărtarea aparţinătorilor instabili emoţional;
- liniştirea bolnavei: reducerea anxietăţii printr-o informare corectă şi prin asigurări asupra
competenţei echipei de intervenţie;
- restabilirea echilibrului psihic prin: administrare de tranchilizante uşoare sau barbiturice, a şi
antidepresive, dacă este cazul, dar numai la indicaţia medicului.
Intervenţii:
- recoltare de probe hematologice (hemoleucogramă, hematocrit; VSH, TS-TC);
- măsurarea pulsului şi a tensiunii arteriale şi, după caz administrarea medicaţiei
corespunzătoare;
- corectarea dezechilibrului hidroelectrolitic, prin aprecieri aproximative ale pierderilor.
Pregătirea cirurgicală:
Constă în aplicarea unor măsuri care să asigure desfăşurarea actului chirurgical în condiţii
optime precum:
- baie generală (dacă starea gravidei o permite) sau parţială, în regiunile de interes chirurgical;
- lenjerie curată;
- raderea regiunilor cu pilozităţi interesate în actul chirurgical;
- dezinfecţie locală cu alcool şi derivaţi de iod;
- clismă evacuatoare preoperatorie.
Asistenta medicală are obligaţia de a înregistra datele gravidei şi de a observa orice
modificări în starea acesteia. De asemenea, va informa medicul asupra schimbărilor intervenite şi
va fi veriga de legătură între familie, aparţinători şi pacientă.
Asistenta medicală are un rol covârşitor în profilaxia infecţiilor prin:
- menţinerea condiţiilor de asepsie riguroasă şi antisepsie continuă;
- limitarea vizitelor;
- circuitul vizitatorilor, al alimentelor, al efectelor şi al deşeurilor în spital.

Pregătirea postoperatorie
Scop:
- recuperarea cât mai rapidă a pacientei;
- prevenirea complicaţiilor;
- asigurarea confortului pacientei până la externare.
Îngrijiri simple, acordate pacientei cu evoluţie fără complicaţii:
Poziţia pacientei în pat: decubit dorsal, cu capul uşor într-o parte pentru evitarea aspiraţiei
conţinutului de vărsătură sau Fowler, în următoarele zile (poziţie comodă şi antalgică).
Pe durata şederii în pat a lăuzei, asistenta medicală se va implica în prevenirea unor
complicaţii de repaus, precum escarele, pneumonia de decubit, mialgiile şi artralgiile de
imobilizare şi a complicaţiilor tromboembolice, mai ales dacă, pe parcursul sarcinii, femeia a
suferit o insuficienţă venoasă periferică. Astfel, poziţia în pat va fi schimbată din jumătate în
jumătate de oră, vor fi executate mişcări pasive şi apoi active, la început mai uşoare, cu timpul,
mai ample. Mobilizarea pacientei trebuie să fie cât mai precoce pentru prevenirea complicaţiilor
tromboembolice.
Toaleta parţială în primele zile se va face ori de câte ori este nevoie.
Dacă pacienta prezintă tuse trebuie învăţată să compreseze locul inciziei pentru a preveni o
eventuală dehiscenţă a plăgii operatorii, mai ales dacă femeia este hiperponderală, sutura pe
ţesutul adipos fiind mai puţin solidă.
Înregistrarea datelor: P, TA, T0, drenaj, aspiraţie gastrică, diureză; urmărirea faciesului, a
tegumentelor şi mucoaselor, a stării de conştienţă, a reluării tranzitului, etc.
Profilaxia infecţiilor prin continuarea menţinerii măsurilor riguroase de asepsie şi antisepsie;
Durerea trebuie controlată prin măsuri simple sau prin medicaţie antialgică. Astfel, golirea
vezicii urinare, aplicarea tubului de gaze sau pur şi simplu ridicarea membrelor inferioare, prin
diminuarea stazei venoase, pot fi tot atâtea procedee eficace de reducere a durerii. De asemenea,
rezolvarea unui pansament prea strâns va avea efecte benefice.
Sughiţul se combate prin inhalare de carbogen (95% O 2 + 5% CO2), timp de 5 minute,
aspiraţie gastrică (pentru vărsături incoercibile) sau administrare de antiemetice. Pentru cazuri
rebele se vor face infiltraţii cu procaină 1% a nervului frenic. Asistenta medicală, la indicaţia
medicului va administra medicaţia, va face sondajul gastric sau va pregăti materialele necesare
pentru infiltraţia cu procaină.
Asistenta medicală va asigura hidratarea parenterală, la indicaţia medicului şi hidratarea orală
după primele 24 ore. Va avea grijă la alimentaţia lehuzei şi la restabilirea tranzitului intestinal, în
cel mult 72 ore.
Retenţia de urină va fi prevenită prin sondajul vezical.
Asigurarea confortului psihologic este unul dintre obiectivele importante ale îngrijirii
pacientei care a suferit operaţie cezariană.
CAPITOLUL IV
CAZUL 1

Numele: L.

Prenumele: J.

Sex: F. necăsătorită

Data naşterii: 23. 07. 1990

Domiciliul: Bucureşti

Grupa sanguină: A II Rh +

Ocupaţia: Bibliotecară

Data internării: 16. 06. 2015

Data externării 10. 07. 2015

Diagnosticul de internare: sarcină de 36 săptămâni, făt viu, prezentaţie

pelviană, suspectă de placenta praevia

Diagnosticul la 72 ore: la 36 săptămâni placenta praevia centrală

Diagnostic la externare: lehuză fiziologică


Intervenţie chirurgicală: naştere prin operaţie cezariană segmento-transversală,

cu făt viu, feminin, 3800 g, scor APGAR 9. Extracţie de placentă: 650g

Indicaţii: placenta praevia centrală, cu sângerări repetate, cu un făt voluminos

Motivul internării: - sângerare minimă;

- dureri lombo-abdominale;

Antecedente hetero - colaterale: mamă cu HTA

Antecedente patologice: neagă orice afecţiune

Antecedente obstetricale: avorturi spontane: 0; avorturi provocate: 0; naşteri: 0 -primipară.

Condiţii de viaţă şi de mediu: bibliotecară, nu lucrează în mediu toxic.

Evoluţia sarcinii actuale:

- data ultimei menstruaţii: 5. 01. 2015

- primele mişcări fetale la 4 luni şi 2 săptămâni

- nr. controalelor: 1

EXAMEN CLINIC GENERAL:

- stare generală bună;

- greutate: G.I. : 54 kg ; G.A. : 73 kg


Tegumente: normal colorate

Sistem ganglionar limfatic: superficial nepalpabil

Scheletul: aparent integru morfo - funcţional

Aparat cardio-vascular: matitate cardiacă normală, şoc apexian în spatiul V pe

lmC, zgomot cardiac, ritmic, nimic supraadăugat:

TA 115 / 85 mm Hg

Aparat respirator: torace normal comformat, sonoritate pulmonară normală,

murmur vezicular, fiziologic, fără raluri bronşice

Aparat digestiv şi glandele anexe: abdomen destins de uterul gravid la rebord;

splină nepalpabilă, tranzit intestinal prezent

Aparat urinar: loje renale libere, Giordano +, micţiuni fiziologice

EXAMEN OBSTETRICAL LA INTERNARE:

Examenul sânilor: cu modificări de sarcină.

Palpare: -abdomen de uterul gravid cu axul mare longitudinal;

- pelvisul la segmentul inferior; capul în hipocondrul drept

Auscultaţia: BCF: 140 / min, ritmic


Tact vaginal: perineu tonic

vulvă, vagin hiperpigmentat

orificiu uterin cu dilataţie completă

Examen cu valve: col violaceu, din care se prelinge prin orificiul extern

sânge, picătură cu picătură

Buletin ecografic: 16.06.2015: uter mărit în volum, prezintă în interior margine de sarcină

prezentaţie pelviană, DBP 88cm (35 săptămâni), BCF prezente, ritmice normale, regulate,

mişcări fetale prezente; trunchi fetal la stânga liniei mediane. Placentă mai jos inserată 1/3

inferioară spre perete. Lichid amniotic: cantitate şi aspect normal.

Evoluţia travaliului în sala de naşteri:

Control: 2.07. 2015

Dilataţia: 1 / 4

Se decide travaliul naşterii prin operaţie gezariană pentru placenta praevia centrală cu

membrane rupte. Prezentaţie pelviană în volum.

02. 07. 2015 : expulzia fătului şi felul ei, naşte prin operaţie cezariană;

greutate 3800 g; făt feminin, APGAR 9.


Expulzia placentei: extracţie de placentă 650 g, placenta praevia centrală.

REZULTATUL ŞI CONCLUZIA ASUPRA NAŞTERII:

- naştere prin operaţie cezariană;

Stare generală postpartum: - făt sex feminin, greutate 3800 g, APGAR 9;

- starea mamei: bună.

Indicaţii: - placenta praevia centrală cu sângerări

- prezentaţie pelviană cu făt voluminos.

Felul anesteziei: anestezie generală cu 10T.

Denumirea intervenţiei: operaţie cezariană segmento-transversală.

Extracţia normală a placentei: 650 g, inserată pe segmentul inferior, în totalitatea orificiului

uterin. Histerorafia: 2 straturi musculo-musculare cu fire de catgut şi nufon. Peritonizare

eredingată, totale cavităţii peritoniale. Control hemostatic, închiderea peretelui în straturi

anatomice. aţă la tegument, toaleta vaginală cu apă ţi săpun.

Epicriza şi recomandări:
Se internează cu o sarcină de 36 săptămâni, făt viu, prezentaţie pelviană placenta praevia

centrală. Se extrage un făt viu, feminin, 3800 g, APGAR 9.

Evoluţia postoperatorie: bună, afebrilă, plagă operatorie cicatrizată, lactaţie prezentă.

Recomandări: - control la policlinică;

- repaus sexual 45 zile;

- igiena regiunii genitale şi a sânilor

PLAN DE ÎNGRIJIRE PREOPERATOR

P RO BLE MA
S URS A DE
DE
NE V OI A DI FI CU O BIE CTI V I NTE RV E NŢII E VALUARE
DE P E ND
LTATE
E NTA

Sângerare mică / Poziţie


medie Trendelenburg.
1. Oprirea
(metroragie) ; Supravegherea Sângerare
Nevoia sângerării;
TA: 100/50 funcţiilor vitale: P, mică şi
de a Inserţia creşterea
mmHg; TA, R şi a pierderilor intermitentă
respira şi defectuoasă a patului
Potenţial pericol de sânge. cu perioade
a avea o placentei. vascular;
de exacerbare a Recoltarea analizelor de oprire.
bună reechilibrare
hemoragiei cu hematologice şi de
circulaţie volemică.
apariţia primelor biochimie.
semne de şoc. Vitamina K 1f. i.m.

Limitarea Sângerare; Pacienta va Repaus la pat; Pacienta


2. mişcărilor, potenţială rămâne în mişcări active, dar acceptă
Nevoia imposibilitatea dezlipire de repaus limitate. Masaj repausul şi
de a se efectuării unor placentă. (mişcări periodic (zilnic). programul de
mişca şi
a avea o minime, fără
eforturi mai exerciţii
bună efort) până la
mari. (pasive).
postură expulzie.

Iritaţia zonei Toaleta regiunii;


3. perineo-vulvare; Schimbarea lenjeriei
Lenjeria de Pacienta se
Nevoia Pătarea lenjeriei Sângerare; de corp şi de pat;
corp şi de pat simte
de igienă de corp şi de pat. transpiraţii. schimbarea
să fie curată. confortabil.
tampoanelor igienice.

PLAN DE ÎNGRIJIRE POSTOPERATOR

NEV OIA PROBLEMA DE SURSA DE OB IEC TIV INTE RV E NŢII E VA LUAR E


DEPENDENTA DIFICULTATE
Secreţii în
1. Nevoia Respiraţie Pacienta să
cavitatea Permeabilizarea Pacienta
de a respira îngreunată prezinte căi
bucală; căilor respiratorii; respiră bine;
şi a avea o postanestezie respiratorii
uscăciunea umezirea cavităţii stare
bună generală în permeabile; să
mucoasei bucale şi a generală
circulaţie primele ore de la aibă mucoasa
buco- buzelor. bună.
intervenţie. bucală umedă.
faringiene.
2. Nevoia Durere la nivelul PLAGA Pacienta să nu Perfuzii cu: Pacienta nu
de a evita plăgii operatorii; mai prezinte - Glucoză 5 % mai prezintă
O
pericolele senzaţie de rău dureri 500 ml dureri
general PE - Algocalmin 1f
RA de 3-4x / zi;
- Fenobarbital:
TO i.m.
-
RI
E
Pacienta va primi
regim hidric în
rpima zi, apoi se
Restricţie la
vor introduce Pacienta se
3. Nevoia anumite alimente Alimentaţie
Intervenţia progresiv adaptează
de a bea şi în primele zile de corespunzătoar
chirurgicală alimentaţia regimului
a mânca la intervenţia e
completă, ţinând alimentar.
chirurgicală
cont de faptul că
alăptează.

Evitarea Pacienta nu
aspiraţiei mai prezintă
Vărsătură
conţinutului de Poziţia: cu capul vărsături;
(unică);
4. Nevoia Anestezia vărsătură; intors lateral; reluarea
Glob vezical;
de generală; reluarea sondaj vezical; tub micţiunilor
Constipaţie
eliminare Imobilizarea; micţiunilor; de gaze; dulcolax. (scoaterea
(după primele 3
reluarea sondei),
zile)
tranzitului reluarea
intestinal. scaunelor.

CAZUL al II-lea

Numele: M.

Prenumele: G.

Sex: F. (căsătorită)

Data naşterii: 22.01.1976

Domiciliul: Bucureşti.

Grupa sanguină: A II, Rh +


Data internării: 21.03.2015.; ora 20:10.

Data externării 15.04.2015.

Nr. zile: 24 zile.

Diagnosticul de internare: IG IP sarcină de 37 săptămâni, făt viu, prezentaţie craniană OIS,

membrane intacte, disgravidie tardivă,

TA=14,5 / 9,5 mm Hg, miopie forte; sarcină după 13 ani de tratament poststerilitate. Suspectă

infecţie urinară.

Diagnostic la externare: lehuzie fiziologică.

Intervenţie chirurgicală: naştere prin operaţie cezariană segmento-transversală, un făt viu,

masculin, 3500 g, scor APGAR 9. Extracţie de placentă 600 g. Data intervenţiei: 07.04.2015.

Indicaţii: placenta praevia laterală, primipară în vârstă, sarcină după 13 ani de tratament pentru

sterilitate; miopie.

Motivul internării: - control uterin;

Antecedente hetero - colaterale: soţul 42 ani, sănătos, hepatită 1985.

Procreatorul: grupa sanguină 0 (I).

Antecedente fiziologice: menarha la 14 ani, ciclu neregulat (de 2 ori pe lună).


Antecedente patologice: apendicectomie

Condiţii de viaţă şi de mediu: normale

EXAMEN CLINIC GENERAL:

- stare generală bună;

- greutate: G.I.:61 kg ; G.A.: 71 kg, înălţime 1,66m

Tegumente: normal colorate.

Sistem ganglionar limfatic: nepalpabil;

Scheletul: aparent integru morfo - funcţional.

Aparat cardio-vascular: cord în limite normale, zgomote cardiace ritmice,

Aparat respirator: torace normal conformat, murmur vezicular prezent.

Aparat digestiv şi glandele anexe: apetit prezent, tranzit intestinal prezent.

Ficat şi splină în limite normale.

Aparat urinar: micţiuni fiziologice.

EXAMEN OBSTETRICAL LA INTERNARE: 21.03. 2015

Inspecţie: abdomen destins de uterul gravid


Examenul sânilor: cu caractere gravidice

Palpare: 14-32 cm; în tegumentul inferior craniul fetal, spata fetală în

flancul stâng..

Auscultaţia: BCF 145 / min.

Evoluţia travaliului în sala de naşteri:

07.04.2015 ora 9:20 examenul medical – medicul de gardă

Gravida vine în Rn cu TA 150 / 90 mm Hg. CUD 10’ / 20’’ BN 165 / min.

Pierde sânge în cantitate foarte mare. Tonus uterin puţin crescut.

IN: 37cm.

În segmentul inferior se palpează craniul fetal. Spate fetal în flancul stâng.

Colul scurtat. În ansa orificiului intern se palpează marginea placentară. Liniile neunite se

urmăresc în 2/3 anterioare. Curba sacrului normală.

Rp – perfuzie cu glucoză 5 % + vit. B 1 + vit. B 6 + Diazepam

Ora 10:00 - CUD 10’ / 20’’, BN 161 / min; se anunţă profesorul pentru examenul de urgenţă.

EXAMEN OBSTETRICAL PENTRU:


- placenta pravia centrală:

- disgravidie tardivă;

- sarcină după 13 ani tratament pentru sterilitate;

- primipară în vârstă 39ani;

- miopie.

Se decide terminarea naşterii prin operaţie cezariană de urgenţă.

REZULTATUL ŞI CONCLUZIA ASUPRA NAŞTERII:

- naştere prin operaţie cezariană;

Greutate şi scorul APGAR: făt viu masculin, Apgar 9.

Expulzia placentei şi felul ei: 600g cu depozite calcaroase. Inserţie paevia laterală.

Stare generală postpartum: bună; făt sex masculin, greutate 3500 g, stare Apgar 9.

Diagnostic preoperator: IG, IP, sarcină 39 săptămâni, făt viu, prezentaţie craniană, OIS.

Indicaţii: - placenta praevia laterală .

- disgravidie tardivă, miopie.

- primipară în vârstă 39 ani


- sarcină după 13 ani tratament pentru sterilitate.

Felul anesteziei: generală 10T

Denumirea intervenţiei: operaţie cezariană segmento-transversală;

Extracţia placentei: 600 g, inserată pe peretele anterior al corpului şi segmentului, până la

orificiul inferior. Sângerare din pat placentar care se opreşte cu câteva fire de catgut.

Histerorafia: 2 straturi musculo- musculare peritoneale. Toaleta cavităţii peritoneale şi controlul

hemostazei. Închiderea abdomenului în straturi anatomice după drenaj cu tub polietilenic, nylon

la tegument. Pansament.

Examen radiologic: 08..04.2015.; nu sunt leziuni pleuro-pulmonare evolutive

Control clinic oncologic: 08.04.2015.; -nimic oncologic aparent.

Recomandări: - control la policlinică,repaus sexual 45 zile, igiena regiunii genitale şi a sânilor.

PLAN DE INGRIJIRE PREOPERATOR

PR OB LE MA
S URS A DE
DE
NEV OIA DIF IC U OB IEC TIV INTE RV E NŢII E VA LUA R E
DE PE N
LTATE
DE NTA
Inserţia laterală Păstrarea Supravegherea Stare
1. Nevoia TA: 145 / 95 a placentei. condiţiei funcţiilor vitale (P, generală
de a respira mmHg; fiziologice TA, R) . bună
şi a avea o Pericol potenţial Recoltarea analizelor
bună de apariţie a hematologice şi de
circulaţie biochimie.
hemoragiei.
Pacienta va
Reducerea Pacienta
2. Nevoia rămâne în
acivităţii, Repaus la pat; mişcări acceptă
de a se Potenţială repaus
imposibilitatea active, dar limitate. repausul şi
mişca şi a dezlipire de (mişcări
efectuării unor Masaj periodic programul
avea o bună placentă; minime, fără
eforturi mai (zilnic). de exerciţii
postură efort) până la
mari. (pasive).
expulzie.
Reclamă
schimbarea mai
Ajutarea pacientei la
frecventă a Sudoraţie Pacienta
Lenjeria de executarea toaletei
3. Nevoia lenjeriei de abundentă; prezintă încă
corp şi de pat regionale;
de igienă corp; nevoia polakiurie, un uşor
să fie curată. Schimbarea lenjeriei
imperioasă de vărsături. disconfort.
de corp şi de pat
toalete parţiale
frecvente
Combaterea
Poziţie relaxantă; Pacienta
Vărsături. vărsăturilor;
Disgravidie alimentaţie de cruţare prezintă
4. Nevoia Polakiurie; Obţinerea
tardivă; cu multe lichide; stare
de a iskiurie confortului;
Suspiciune Recoltarea uroculturii; ameliorată;
elimina Transpiraţii; stoparea
infecţie urinară. Antiemetice (Emetiral Urocultură
vărsături. procesului
dg. 1 de 3 x / zi). negativă.
infecţios.

PLAN DE ÎNGRIJIRE POSTOPERATOR

NEV OIA PROBLEMA DE SURSA DE OB IE C TIV INTE RV E NŢII E VA LUA R E


DEPENDENTA DIFICULTATE
Postanestezie Vârsta înaintată; Pacienta să Permeabilizarea Pacienta
1. Nevoia generală în primele uscăciunea prezinte căi căilor respiratorii; respiră bine;
de a respira ore de la intervenţie mucoasei buco- respiratorii supravegherea stare generală
şi a avea o respiraţie bună; faringiene permeabile; să funcţiilor vitale; bună.
aibă mucoasa
bună
potenţial risc în bucală umedă; TA umezirea cavităţii
circulaţie
satisfacerea nevoii şi P să se menţină bucale şi a buzelor.
în limite normale
PLAGA
Perfuzii cu:
OPE Pacienta
Durere la nivelul - Glucoză 5 % 500
2. Nevoia prezintă în
plăgii operatorii; RAT Pacienta să nu mai ml
de a evita continuare
senzaţie de rău prezinte dureri - Algocalmin 1f de
pericolele ORI dureri
general 3-4x / zi;
suportabile
E - Fenobarbital: i.m.

Pacienta va primi
regim hidric în rpima
Restricţie la anumite Pacienta se
3. Nevoia zi, apoi se vor
alimente în primele Intervenţia Alimentaţie adaptează
de a bea şi introduce progresiv
zile de la intervenţia chirurgicală corespunzătoare regimului
a mânca alimentaţia completă,
chirurgicală alimentar.
ţinând cont de faptul
că alăptează.
Pacienta nu
Evitarea aspiraţiei
mai prezintă
conţinutului de
vărsături;
vărsătură; Poziţia: cu capul
Anestezia păstrarea
4. Nevoia reducerea intors lateral; sondaj
Vărsături; micţiuni generală; iritaţia senzaţiei de
de senzaţiei vezical; tub de gaze;
frecvente dureroase uretrală datorită disconfort la
eliminare dureroase la dulcolax.
sondei vezicale micţiuni;
micţiune; reluarea
reluarea
tranzitului
scaunelor.
intestinal.

CAZUL al III-lea

Numele: G.

Prenumele: S.
Sex: F. (căsătorită)

Data naşterii: 9.02.1989.

Domiciliul: București

Grupa sanguină: O I, Rh +

Ocupaţia: şomeră.

Data internării: 28.02.2014

Data externării 3.03.2014

Nr. zile: 6 zile.

Diagnosticul de internare: IP sarcină de 41 săptămâni, făt viu, prezentaţie craniană OIS,

membrane rupte 1 / 2 la ora internării. Expulzie. Crize comitiale.

Diagnostic la externare: lehuzie fiziologică.

Intervenţie chirurgicală: naşte spontan în OP, un făt viu, masculin, 2900g, scor APGAR 9.

Delivrentă naturală. Placenta praevia marginală cu hematom marginal. Epiziotomie -rafie.

Motivul internării: - CUD şi membrane rupte la 1/2h.

Procreatorul: soţul 27 ani, sănătos

Antecedente fiziologice: menarha la 14 ani, ciclu neregulat 30 / 7, flux moderat


Antecedente patologice: - epilepsie diagnosticată la 14 ani.

Antecedente obstetricale: - avorturi spontane 1, provocate 0, naşteri 0, primipară

Conditii de viaţă şi de mediu: bune

Evoluţia sarcinii actuale: - data ultimei menstruaţii: 14.05. 2013.

- primele mişcări fetale : 16.11.2014.

Data luării în evidenţă: 20.11.2014.

Stări patologice în cursul sarcinii şi tratamentul lor:

-neagă;

-a urmat tratament cu finlepsin şi fenobrbital

-data probabilă a naşterii: 24.24.2013.;

Alte observaţii: 21.02.2003. Hb = 11g %

L =6.600

Uree = negative

Glicemie = 86.

EXAMEN CLINIC GENERAL: -stare generală bună;

-greutate: G.I.: 50 kg ; G.A.: 67 kg,


Tegumente: normal colorate.

Sistem ganglionar limfatic: nepalpabil;

Scheletul: aparent integru morfo - funcţional.

Aparat cardio-vascular: cord în limitele normale, zgomote cardiace ritmice,

AV 68 / ‘; Ta 15 /8 mmHg

Aparat respirator: torace normal comformat, murmur vezicular prezent, sonoritate pulmonară

normală.

EXAMEN OBSTETRICAL LA INTERNARE: 28.02. 2014

Inspecţie: - abdomen destinse de uterul gravid

Examenul sânilor: - cu caractere gravidice.

Palpare: -uter ovoid cu axul mare longitudinal; în polul inferior craniul fetal, la polul superior

pelvis în stânga, spatele fetal. BCF 140 /’, ritmice.

Tract vaginal: - orificiul uterin cu dilataţie completă, perineu tonic, vulvă vagin cu dilataţie

completă, prezentaţie craniană, coborât şi rotat.

Examen cu valvele: - membrane rupte;

- prezentaţie craniană OIS


- orificiul uterin dilatat complet.

Gravida este adusă în sala de naşteri prezentând Cud cu caracter spontan 2’ / 30’’. Tv - dilataţie

completă, prezentaţie craniană coborâtă, pe planşeu în OP

MR de 1 /2 h, LA opalescent

BCF 140 /’

În timpul consultului schiţează mişcări tonice clonice de slabă amplitudine la nivelul

membrului inferior (fenobarbital f 1)

TA 140 / 80 mmHg

Ora 10:30 Expulzie spontană, asistată în OP, făt viu, masculin, 2900 g, APGAR 9. Epiziotomie

profilactică.

Ora 10: 40 - delivrenţa naturală.

Placentă întinsă cu membranele rupte exact la margine - placenta praevia marginală, prezentând

şi un hematom marginal 8 /4 cm la zona de ruptură.

Control manual al cavităţii uterine şi al canalului de naştere.

Epiziorafie în planuri anatomice sub anestezie cu xilină. TA 130 / 80 mmHg

Xilina 1 % 40ml. Algocalmin f II.


Expulzia fătului şi felul lui: - spontană, greutate făt 2900 g, APGAR 9.

Expulzia placentei şi felul ei: Placentă întinsă cu membranele rupte exact la margine -

placenta praevia marginală, prezentând şi un hematom marginal 8 /4 cm la zona de ruptură.

Rezultatul şi concluzii asupra naşterii:

- durata expulziei. 10 ‘

- caracterul travaliului: normal

- naştere spontană

- expulzia placentei naturală

- membranele RSM

- starea părţilor moi: epiziotomie

Stare generală postpartum: bună.

Puls 80 /’ TA 130 /80 mmHg

Fătul: sex masculin 2900 g, APGAR 9

Metode de reanimare: dezobstrucţia CRS.

Diagnostic preoperator - perineu înalt rigid.

Felul anesteziei: locală cu xilină 1%


Denumirea intervenţiei: Epiziotomie - rafie.

Descrierea tehnicii: se repereză marginea plăgii. Sutură cu fire separate catgut. Miorafia

ridicătorii anale. Aţă la tegument

Diagnostic preoperator: - naştere spontană, cu placenta praevia marginală

Evoluţia postpartm: - bună, uter bine involuat, lactaţie prezentă, plagă perineală cicatrizată.

Recomandări: - control la policlinică;

- repaus sexual 6 săptămâni;

- igiena regiunii genitale şi a sânilor;

- să evite eforturi fizice.

Este luată în evidenţă pentru crize comiţiale.


PLAN DE ÎNGRIJIRE

PROBLEMA DE SURSA DE OB IE C TIVE INTE RVE NŢII E VA LUAR E


NEVOIA
DEPENDENTA DIFICULTATE

Epilepsia;
Potenţiale crize Supravegherea
comiţiale; sarcina; Pacienta să fie atentă a gravidei;
1. Nevoia
pacientă sub ruperea ferită de apariţia administrare de Pacienta are
de a evita
tratament cu crizelor comiţiale finlepsin; stare stabilă
pericolele membranelor,
finlepsin; Controlul durerii educarea pentru
durere delivrenţa controlul durerii

Placenta praevia Reducerea Pierderi de


laterală cu hemoragiei; Supravegherea sânge
2. Nevoia hematom menţinerea funcţiilor vitale; normale
Hemoragie
de marginal; CUD permeabilităţii controlul pentru
uşoară; dispnee
respiraţie şi căilor respiratorii; pierderilor naştere;
moderată
circulaţie normalizarea ratei sanguine; respiraţie
respiratorii Oxigenoterapie modificată
de efort
Supraveghere
riguroasă;
măsurarea
3. Nevoia Naşterea: ruperea Pierderi
Controlul greutăţii
de Pierderi lichidiene membranelor; moderate de
pierderilor corporale, înainte
eliminare hemoragia lichide
şi după naştere;
aprecieri
aproximative

Păstrarea Asepsie riguroasă;


4. Nevoia
temperaturii controlul
de a păstra Afebrilitate To = 36,8o C
corpului în limite infecţiilor
To k.
normale intraspitaliceşti
5. Nevoia Medicaţie cu Păstrarea
Continuarea
de odihnă Hipersomnie neuroleptice; capacităţii de Stare bună
tratamentului
şi somn sarcina odihnă şi somn

CONCLUZII

S-ar putea să vă placă și