Chirurgia mainii

Patologia ce se adreseaza chirurgului de chirurgie a mainii este data de :

 Malformatiile congenitale ale membrului toracic
 Traumatismele mainii si antebratului
 Infectiile mainii
 Afectiuni ale unghiilor
 Tumorile benigne lsi maligne ale mainii
 Contracturi si diformitati
 Tulburari vasculare
 Sindroame de compresiune si alte sdr. dureroase
 Boli profesionale ale mainii
 Afectiuni sistemice care implica si mana

EXAMENUL CLINIC AL MAINII

 Inspectia si palparea: anterior (volar), posterior (dorsal), bord radial, bord ulnar, evidentiaza:
 -atitudinea
 -postura vicioasa
 -deviatii, malrotatii
 -modificari de relief
 -atrofii musculare
 -tumefactii, colectii
 -modificari ale pielii (culoare,temperatura, elasticitate, cicatrici, troficitate)
 -plagi (localizare, sprafata, defecte de substanta, vechime, grad de poluare sau sepsa, miros)
 -amputatii (nivel, aspectul transei)
 -tumori (dimensiuni, aspect, aderenta, sepsa, miros)
 -ulceratii
 -vascularizatia (culoare,puls, vene, umpere capilara)

Prehensiunea
 1. Pensele deprecizie:
 - pulpo-laterală (să prindă foaia de hârtie, să introducă o cheie în broască -manevră de care sunt
răspunzători primul interosos dorsal şi adductorul de police);
 - pulpo-pulpare (bipulpară şi tripulpară) - police cu deget II-III;
 - pense ungheale (police cu deget II-III).
 2. Pensele de fortă:
 - sferică (permite prinderea unei sfere cu diametrul de 7-10 cm);
 - cilindrică (pemiite prinderea mânerului unui ciocan sau prinderea gâtului unei sticle);
 - „în cârlig" (se apreciazâ posibilitatea de ridicare a unei greutăţi de 5 kg);
 - „în căuş".

Malformatii congenitale

Traumatisme

Infectii

Tumori
Principii generale de tratament al plagilor mâinii

toaleta chirurgicalâ primara (chimică + debridare); debridarea constă în excizia

ţesuturilor compromise, deschiderea fasciei şi aponevrozei la antebraţ/palma (după caz)
sub care se pot ascunde alte leziuni;
- - se recomandă - pe cât posibil - conservarea inervaţiei şi a venelor dorsale ale mâinii;
- sutura primară a plăgilor(taiate, nepoluate) se poate efectua în primele 6 ore;
- plăgile contuze, cu margini anfractuoase, iniţial se debrideaza, apoi se pot sutura după 24-48 ore (urgenta
amanata).
- alţi timpi chirurgicali importanţi sunt:
- hemostaza;
- osteosinteza;
- repararea tendoanelor şi a nervilor;
- repararea vaselor;
- acoperirea cutanată prin sutură directă, sutură secundară, grefe de piele liber despicata, lambouri etc;
- profilaxia tetanosului, eventual vaccinari

ANESTEZIA ÎN CHIRURGIA MÂINII

Depinde de:
- sediul traumatismului;
- durata estimata a operaţiei;
- starea generală a pacientului;
- gradul de cooperare;
- chirurgul plastician în ce măsurâ este familiarizat cu un anumit tip de anestezie.

Tipuri de anestezie:
- locală;
- regională;
- generala (intubaţie orotraheală).

Anestezia regionala este preferată, deoarece creşte gradul de siguranţă şi prezintă aplicabilitate crescută la
nivelul membrului superior. Anestezia regionala prin blocuri nervoase se efectuează:
- interscalenic;
- subclavicular perivascular;
- axilar.

Anestezia generală este indicată copiilor şi adulţilor necooperanţi sau cu traumatisme grave.
Substanţele anestezice folosite sunt:

Anestezia regionala
 Avantajele anesteziei regionale:
 - tehnica simplă, adaptabilă;
 - revenirea rapidă a functiilor motorii permite verificarea clinică a operaţiei efectuate (de exemplu,
transfer tendinos, tenoliză).
 Dezvantajele anesteziei regionale:
  - durerea produsă de banda compresivă limitează durata procedeului operator la 1 oră sau necesită
reinjectare de anestezic;
 - relaxarea musculară este inadecvată, dar se poate obţine prin adâugare în cocktailul anestezic a 1 mg
Pancuronium.

Tehnica pansamentului la nivelul mâinii:

 - comprese aplicate interdigital;
 - aplicarea peste plagă a unui pansament îmbibat cu o soluţie antiseptica (alcool, Betadina -aplicarea
unor straturi de comprese sterile cu efect absorbant; se rulează faşa de stabilizare a pansamentului,
lasând la expunere vârfurile degetelor pentru aprecierea status-ului circulator.
 Aplicarea imobilizării pe atelă:
 dorsala - în chirurgia tendoanelor flexoare;
 volară - în chirurgia tendoanelor extensoare.
 In general, la aplicarea pansamentului se ţine cont de poziţia funcţională a mâinii:
 - pumnul - în uşoară dorsi-flexie de 15°-200;
 - articulaţiile metacarpofalangeene - în flexie de 70°-90°;
 - articulaţiile interfalangeene – în extensie;
 - policele - în abducţie şi extensie.
Poziţia funcţională a mâinii previne scurtarea ligamentelor colaterale şi redorile articulare consecutive.

Durata imobilizării pe atelă ghipsată

 - 3 săptâmâni - în chirurgia tendoanelor, dar cu mobilizare precoce activă controlată;
 - 6 săptămâni - pentru deformaţii digitale de tip deget „în butonieră", deget „în ciocan";
 - 3-4 sâptâmâni - în fracturile de oase carpiene;
 - 4 săptămâni până la 6 luni – în fractura de scafoid.
 Atunci când se folosesc procedee de osteosinteză a focarelor de fractură (cu broşe Kirschner, placă cu
şuruburi, cerclaj etc.), scade durata de imobilizare.
 Mana se mentine in pozitie elevata pentru diminuarea edemului, sangerarilor post-operatorii
 Firele se suprima la 12 zile postoperator.