Tema 6 Funcţiunile întreprinderii

6.1 Funcțiunea de cercetare-dezvoltare

6.2 Funcțiunea de producție
6.3 Funcțiunea comercială
6.4 Funcțiunea de personal
6.5 Funcțiunea financiar-contabilă

După Ov. Nicolescu, functiunile întreprinderii sunt o componentă a organizării

procesuale, un ansamblu de activități omogene și/sau complementare, desfășurate de
personal de o anumită specialitate, folosind metode și tehnici specifice, cu scopul realizării
obiectivelor stabilite.
În cadrul întreprinderii nu toate funcțiunile au aceeași intensitate de manifestare în fiecare
etapă de dezvoltare a acesteia. Dar realizarea obiectivelor stabilite pentru o perioadă în cadrul
întreprinderii depinde de manifestarea în strânsă interdependență a tuturor funcțiunilor acesteia,
cu intensități diferite în etape diferite de dezvoltare a întreprinderii, în funcție de etapa ciclului de
viață și de nivelul obiectivelor stabilite.
O analiză cuprinzatoare a domeniilor de activitate ale unei întreprinderi, conduce la urmatoarele
functiuni de baza ale întreprinderii:
1. Funcțiunea de cercetare-dezvoltare;
2. Funcțiunea de producție;
3. Funcțiunea comercială;
4. Funcțiunea de personal;
5. Funcțiunea financiar-contabilă.
În orice întreprindere economică, indiferent de mărime, cu activitate simplă sau complexă, se
regaăsesc aceste forme de activitate, dar au ponderi diferite în dependență de specificul activității
întreprinderii și de alți factori de influență.

6.1 Funcțiunea de cercetare-dezvoltare

Funcțiunea de cercetare-dezvoltare cuprinde activități care se desfășoară în cadrul

întreprinderii în vederea realizării obiectivelor în domeniul obținerii de produse noi și a
transformării conceptelor științifice în produse sau servicii utilizate pentru dezvoltarea
viitoare.
Funcțiunea de cercetare-dezvoltare se regăsește în activitățile de elaborare a planului strategic,
activități de concepție (proiectare și cercetare a produselor, inclusiv, punerea la punct a
tehnologiei pentru produsele noi, verificarea în laborator a comportării lor și experimentarea
diverselor soluții constructive în atelierele de prototipuri). Din același domeniu fac parte și
activitățile care se referă la controlul tehnic de calitate al produselor care poate și trebuie să aibă
o influență activă asupra concepției de viitor privitoare la produse. Tot din domeniul acestei
funcțiuni fac parte și acțiunile privind organizarea producției și a muncii, dezvoltarea de
ansamblu a întreprinderii, creșterea capacității de producție, utilarea întreprinderii corespunzător
necesităților de fabricație a noilor produse etc.
Organizarea științifică a producției și a muncii permite o pregătire corespunzătoare a
fabricației și îmbunătățirea permanentă a acesteia prin mai buna organizare a conducerii
(elaborarea structurilor organizatorice, proiectarea sistemului informațional, elaborarea
regulamentului de organizare și funcționare), organizarea producției (determinarea și
valorificarea capacitatilor de productie, organizarea rationala a pregatirii tehnice a productiei,
studii privind metodele de organizare a productiei, miscarea si manipularea materialelor,
semifabricatelor si produselor), organizarea muncii (diviziunea muncii, organizarea rationala a
proceselor de munca si în cadrul acestora a locurilor de munca etc.), normarea muncii. Sintetic
spus aceasta functiune cuprinde totalitatea activitatilor ce preced începerea fabricatiei si care
constituie pregatirea fabricatiei sau a lucrului. Dezvoltarea de ansamblu a activitatii
întreprinderilor este conditionata în mare masura de rolul si pozitia pe care o are cercetarea
stiintifica. De altfel, printre factorii care evidentiaza cresterea economica a întreprinderilor se
situeaza si volumul cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare, precum si numarul persoanelor
antrenate în activitatea de cercetare atât în întreprinderi, cât si în celelalte unitati de cercetare. Se
manifesta tot mai mult în întreprinderi tendinta concentrarii cadrelor cu cea mai ridicata
calificare în serviciile de conceptie. Aceasta concentrare ofera posibilitatea ca în problemele
dezvoltarii capacitatilor de productie, ale perfectionarii si crearii de noi produse si tehnologii sa
se realizeze un volum corespunzator de productie, pentru ca prin noutatea si performantele
produselor si tehnologiilor realizate sa se mentina competitivitatea întreprinderilor pe plan
mondial.
Functiunea de cercetare-dezvoltare are un caracter complex, prin faptul ca se manifesta în toate
domeniile. Între principalele activitati si domenii pot fi enumerate:
a) cercetare stiintifica, inginerie tehnologica si introducerea progresului tehnico-stiintific;
b) investitii si constructii, prin care se asigura transformarea resurselor materiale, financiare si
de munca în capaital fix, prin realizarea de noi capacitati de productie, modernizare,
retehnologizare;
c) organizarea productiei si a muncii, ca ansamblu de atributii în domeniul introducerii unor noi
metode, tehnici, si instrumente de organizare a activitatii productive;
d) elaborarea politicilor si a strategiilor economice ale întreprinderii.
6 .2 Funcțiunea de producție

Functiunea de productie reprezinta ansamblul de activitati de baza, auxiliare si de servire

prin care se realizeaza obiectivele din domeniul fabricarii produselor, elaborarii lucrarilor,
prestari de servicii în cadrul întreprinderii. Activitatile la care se refera aceasta functiune
sunt:
• programarea si lansarea productiei;
• fabricatia sau exploatarea, care consta în transformarea obiectelor muncii în produse, servicii,
lucrari care fac obiectul de baza al activitatii întreprinderi;
• controlul tehnic de calitate al materiilor prime, semifabricatelor, subansamblelor pe întregul
flux de fabricatie, precum si al produselor finite, potrivit metodelor, frecventei si cu mijloacele
prevazute în documentatia tehnica;
• întretinerea si repararea utilajelor în vederea mentinerii acestora în stare de functionare, a
preîntâmpinarii si evitarii pe cât posibil a efectelor uzurii fizice si morale a acestora;
• exploatarea instalatiilor si agregatelor energetice;
• aplicarea normelor de protectie si igiena a muncii, precum si pentru prevenirea si combaterea
poluarii mediului înconjurator;
• organizarea si controlul productiei sub toate aspectele: realizarea ritmica a productiei,
realizarea de produse de calitate superioara, reducerea consumurilor specifice de materiale,
optimizarea stocurilor etc.;
• transportul si manipularea materiilor prime, materialelor, semifabricatelor, produselor, pe
parcursul fabricatiei si în depozit în vederea livrarii produselor;
• urmarirea realizarii productiei si a celorlalte activitati auxiliare.

6.3 Funcțiunea comercială

Functiunea comercială cuprinde activitatile privind realizarea obiectivelor din domeniul

stabilirii legaturilor întreprinderii cu mediul economic, în vederea asigurarii materiilor
prime si material elor necesare productiei, conservarea acestora si a produselor realizate,
transportul lor, desfacerea produselor si serviciilor. Activitatile de comercializare a
produselor trebuie sa se desfasoare pe baza studiilor de piata. Aceste studii orienteaza si
determina, totodata, si activitatea din cadrul functiunilor de cercetare-dezvoltare si de productie.
Raporturile dintre producatori si consumatori, reflectate de studiile de piata, orienteaza structura
productiei si proportiile dintre sortimentele de marfuri cerute de piata.
Functiunea comercială cuprinde trei categorii principale de activitati:
a) aprovizionarea tehnico-materiala, care are menirea de a asigura complet, complex si la timp
mijloacele de productie necesare desfasurarii neîntrerupte si în bune conditii a procesului de
productie;
b) desfacerea, care asigura livrarea produselor, serviciilor si lucrarilor, precum si încasarea
contravalorii acestora, deci trecerea produselor din sfera productiei în sfera circulatiei;
c) marketingul, care are drept scop crearea si descoperirea necesitatilor consumatorilor în
vederea orientarii productiei spre satisfacerea acestor necesitati, efectuarea de studii de piata si
programe de marketing pe produse etc.
În conditiile mutatiilor profunde care au loc în relatiile de piata, rolul marketingului devine
prioritar, atotcuprinzator, întrucât pe baza studiilor de piata se pot cunoaste, sistematiza si
interpreta informatiile din mediul economic, în vederea organizarii activitatii viitoare, a
dimensionarii ofertei si a cresterii competitivitatii pe piata.

6.4 Funcțiunea de personal

Functiunea de personal cuprinde ansamblul activitatilor desfasurate în cadrul

întreprinderii pentru realizarea obiectivelor în domeniul asigurarii si dezvoltarii
potentialului uman. Functiunea de personal, evidentiata ca functiune distincta a întreprinderii
înca de catre Henri Fayol, capata în conditiile organizarii stiintifice a productiei o importanta din
ce în ce mai mare. Aceasta functiune concentreaza toata problematica privind asigurarea
cantitativa si calitativa a fortei de munca necesara îndeplinirii obiectivelor întreprinderii. Ea se
realizeaza prin recrutarea, pregatirea corespunzatoare si reciclarea periodica a personalului, prin
stabilirea corecta si stimulativa a salarizarii, precum si prin integrarea organica a întregului
personal în sistemul complex de relatii tehnice si social-economice.
Functiunea de personal este hotarâtoare si în ceea ce priveste perfectionarea continua a relatiilor
sociale, îndeosebi a relatiilor între personal si conducerea unitatii. Importanta si complexitatea
functiunii de personal este accentuata si de faptul ca ea trebuie sa asigure, concomitent cu
obiectivele mai sus amintite, promovarea initiativei, ceea ce reclama, pe lânga tehnici de
organizare a muncii, si tehnici specifice de psihologie, sociologie, ergonomia muncii.
Principalele activitati care tin de exercitarea functiunii de personal sunt:
• asigurarea cantitativa si calitativa a fortei de munca necesare pentru realizarea obiectivelor
stabilite;
• pregatirea, perfectionarea si salarizarea personalului;
• rezolvarea problemelor de ordin social, raporturile salariati-manageri si sindicate-patronat,
protectia personalului etc.
În realizarea unui echilibru stabil între interesele angajatilor si obiectivele întreprinderii trebuie
sa se tina seama de:
• mutatiile care au loc în prezent în organizarea interna a întreprinderilor în procesul de
restructurare-privatizare si de ajustare la exigentele pietei concurentiale;
• aparitia unor situatii specifice, determinate de patrunderea progresului tehnicostiintific si de
necesitatile retehnologizarii privind crearea de noi meserii, disparitia altora, necesitatea
specializarii lucratorilor, probleme noi privind calificarea lor etc.;
• necesitatea perfectionarii relatiilor interumane în cadrul organizarii structurale a
întreprinderii;
• modificarile legislative care, în conditiile generate de tranzitia la economia de piata, au loc în
domeniul legislatiei muncii si a salarizarii.
În cadrul functiunii de personal, exercitata de catre Consiliul de Administratie si compartimentul
de resurse umane, se rezolva probleme de mare complexitate.

6.5 Functiunea financiar-contabilă

Functiunea financiar-contabila cuprinde ansamblul activitatilor prin care se realizeaza

obiectivele privind obtinerea si folosirea mijloacelor financiare necesare desfasurarii
normale a productiei , înregistrarea si evidenta în expresie valorica a activitatii economice
din cadrul întreprinderii; urmareste utilizarea eficienta a resurselor; desfasurarea ritmica a
activitatii; semnaleaza fenomenele care influenteaza nivelul profitului si reducerea costurilor,
etc.
Functiunea financiar-contabila are implicatii în activitatea generala de gestiune, în asigurarea
fondurilor necesare pentru salarii, materii prime si materiale, utilaje etc.
Un rol important revine activitatilor ce tin de exercitarea functiunii financiarcontabile cu privire
la contractarea creditelor în momentele potrivite pentru desfasurarea normala a productiei,
folosirea judicioasa a disponibilitatilor banesti, încasarea creantelor, dimensionarea corecta a
rezervelor etc.
Activitatile acestei functiuni se grupeaza în doua categorii:
a) activitate financiara, care se refera la obtinerea si folosirea rationala a mijloacelor financiare
ale întreprinderii, la utilizarea facilitatilor de ordin financiar, achitarea obligatiilor financiare,
contractarea de credite si rambursarea lor etc.;
b) activitatea contabila, care asigura înregistrarea si evidenta veniturilor si cheltuielilor, a
materialelor si a productiei, calculul costurilor si determinarea rezultatelor financiare finale,
evidentierea modificarilor patrimoniale în volum si structura.
Functiunea financiar-contabila, prin complexitatea operatiunilor pe care le ocazioneaza, prin
multiplele corelatii pe care le are cu toate celelalte functiuni ale întreprinderii, se concretizeaza
ca o latura bine definita a gestiunii financiare a întreprinderii.
Importanta gestiunii financiare nu se margineste numai la sfera de activitate interna a
întreprinderii. Procurarea si mai ales utilizarea fondurilor se realizeaza prin nesfîrșitul lanț al
operatiunilor banesti. În acest sens, marea majoritate a fluxurilor banesti din economie este
tranzitata de gestiunea financiara a întreprinderii. De aici si rolul esential al întreprinderilor în
asigurarea normala a circulatiei banesti în economia nationala.
Functiunile întreprinderii se afla într-o strânsa interdependenta datorita legaturilor dintre
activitatile din întreprindere. Dereglarile aferente în cadrul unei functiuni atrag un proces
de dereglare în lant a activitatii întreprinderii.