Sunteți pe pagina 1din 36

Societățile de persoane și societatea cu răspundere limitată

1. Particularități ale formei juridice SRL


2. Retragerea asociaților
3. Excluderea asociaților
4. Cesiunea părților sociale
5. Dizolvarea societatii pentru neintelegeri grave intre asociati

Particularițăți ale formei juridice S.R.L. (I)

 Număr de asociați limitat la 50


• Societate închisă, expresie a elementelor intuitu personae și affectio societatis
• Nu se poate finanța prin apel public la economii (ofertă publică)
• Dacă numărul asociaţilor trece de 15, numirea cenzorilor este obligatorie (art.199 LS)
 Singura formă juridică unipersonală (SRL cu asociat unic)
 L. Săuleanu, Societatea cu răspundere limitată cu asociat unic, RRDA nr. 1/2011, p.13
• Interdicţia constituirii succesive de societăţi cu asociat unic (art.14 LSC)
 Sancţiunea dizolvării societatilor ulterioare nerespectării restricției
 Posibilităţi practice de evitare a interdicţiei
• Contractele între societate şi asociat în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute
• Asociatul unic poate avea calitatea de salariat (art.196-1 LS)

Particularițăți ale formei juridice S.R.L. (II)

 Capital social minim 200 Lei (?!)


• Evoluţii înspre eliminarea limitei minime a capitalului în Europa
• Capitalul social nu mai reprezinta instrumentul principal de protectie a creditorilor
societatii
• Nu se poate începe activitatea înainte de vărsarea integrală a capitalului
• Sub sancțiunea penală a administratorilor

1
• Contrabalansate de extinderea practicii angajării răspunderii asociaţilor peste limita
aportului, în cazul în care abuzează de răspunderea limitată și implicit de personalitatea
juridică a societății, fraudând interesele creditorilor (lifting the corporate veil; abus de
personnalité morale; confusion de patrimoines; art.2371 LS)
• Structurat pe părţi sociale, cu o valoare nominală minimă 10 lei
• Nu sunt titluri negociabile (sunt transmibile numai prin formalități contractuale și
de publicitate legală)
– Agrement coasociați; hotărârea asociaților; mențiune ORC; publicare M.Of
 I. Schiau, op.cit., pp.271-290 (pentru întregul capitol SRL)

Retragerea asociaților din societate

 Părăsirea voluntară a societăţii (art.226 LS), care, spre deosebire de cesiunea partilor sociale,
presupune:
• Anularea părţilor sociale și reducerea capitalului social cu valoarea acestora
 opinie separată față de St.D.Cărpenaru, care susține că părțile celui retras s-ar
redistribui asociaților rămași, în caz contrar instanța urmând a se pronunța cu
privire la structura capitalului; este o confuzie cu instituția cesiunii părților sociale
către ceilalți asociați. Opinia noastră se bazează pe interpretarea art.134 LS)
• Plata, de către societate, a drepturilor asociatului aferente părţilor
 Părţile asociatului retras sunt răscumpărate de societate, la un preț raportat la
valoarea activului net al firmei sau la altă valoare negociată între asociați sau
stabilită de instanță
 Reprezintă o facultate a asociatului, care are două funcţii:
• Funcția de lichidare a investiţiei asociatului (acesta îşi retrage echivalentul aportului său)
prin denunţarea unilaterală a contractului de societate
 Este o funcţie improprie, care nu este de esenţa retragerii; lichidarea investiţiei este
normal să se realizeze prin cesiunea părţilor sociale, care respectă şi integritatea
capitalului social, asigurând protecţia creditorilor sociali

2
Retragerea convențională
• Funcția de protejare a intereselor asociatului şi ale societăţii, fiind un substitut al
dizolvării
 Funcţia reală, de părăsire a societăţii pentru evitarea neînţelegerilor care ar
putea conduce la împiedicarea funcţionării întreprinderii (dispariția interesului
comun, a affectio societatis)
 Retragerea obligatorie (statutory / prevazuta in art 134 LS)
 Pe baza de simpla declaratie unilaterala / societatea nu poate refuza, daca asociatul nu
e de acord cu adoptarea hot AGA prev de art.134
 Retragerea convenţională
 Cu acordul tuturor asociaţilor (implică modificare act constitutiv)
• Diferit art.1927 NCC privind retragerea din societatea cu durată determinată,
care pretinde acordul majorității celorlalți asociați. Explicabil prin absența
capitalului social
 În cazurile prevăzute în actul constitutiv. Validitatea de principiu a clauzelor de
retragere, cu conditia ca acestea sa fie conforme cu interesul societatii si sa nu interzica
de plano parasirea societatii de catre asociati
• Retragere discreţionară vs. motivată
• Retragere liberă vs. interzisă
• Clauze de procedură : termene, preaviz
• Importanța unei clauze care să-l oblige pe asociat să adreseze o ofertă de cesiune
prealabilă celorlalți asociați, acordându-le un termen de reflecție, în cazul
refuzului urmând a opera retragerea
 A se vedea retragerea din societatea simplă constituită pe durată nedeterminată (doar preaviz
rezonabil, bună-credință și să nu producă pagubă iminentă societății). Art. 1926 NCC tratează
condițiile retragerii în jurul bunei credințe și caracterului neintempestiv al retragerii

Retragerea judiciară
 Retragerea judiciară se obține ”pentru motive temeinice”
• Dreptul civil: dacă acordul majorității asociaților nu este întrunit, asociatul se poate adresa
instanţei, care va aprecia legitimitatea şi temeinicia motivelor, oportunitatea retragerii în

3
raport cu împrejurările şi buna-credinţă a părţilor (art.1927 al.2 NCC). Legitimtatea este de
fapt consecinta motivelor de fond; nu exista legitimtate fara temeinicie
• Concepţia obiectivă a temeiniciei motivelor
 E.g. asociatul nu este de acord cu modificările actului constitutiv, cu hotărârile
asociaţilor majoritari)
 Concepție preluată din retragerea prevăzută în beneficiul acționarilor unei S.A. când
nu sunt de acord cu anumite hotărâri modificatoare a actului constitutiv – art.134
LS)
• Concepţia subiectivă
 E.g. asociatul şi-a schimbat domiciliul și nu mai poate avea activitate în societate
• Concepţia eclectică
 Interesul comun şi affectio societatis s-au estompat până la dispariție; asociatul
retras, de regulă cu participare minoritară, nu mai are nici un beneficiu din păstrarea
poziției în societate şi nu poate avea nicio influenţă asupra activităţii societăţii
 R. Catană, Rolul justiției în funcționarea societăților comerciale, Lumina Lex, 2003, pp.15-
68; St. Cărpenaru, op.cit., pp.379-382; L. Săuleanu, Retragerea asociaților din societatea cu
răspundere limitată, RDC nr.11/2012

Excluderea din societate. Concepția tradițională a excluderii-sancțiune

 art. 222 LS pentru toate formele de societate, mai putin SA


 Condiții cumulative pentru SRL
• Asociatul să fie administrator și
• Să comită fraudă în dauna societăţii sau să se servească de semnătura socială ori de
capitalul social în folosul lui sau al altora
 Comportament prin care societatea este prejudiciată în mod intenţionat (direct sau
indirect); o încălcare intenționată a obligației de loialitate; un abuz de drept de
reprezentare şi de gestiune
• Concepţia tradiţională, restrictivă (ICCJ Dec.2393/9.05.2012)
• Enumerarea cazurilor de excludere a asociaţilor … în cuprinsul art. 222 alin. (1) din
Legea nr. 31/1990 nu este exemplificativă, ci limitativă. Asimilarea altor condiţii

4
care să atragă excluderea asociaţilor din societate, în afara celor prevăzute de lege,
nu este posibilă întrucât în cazul neînţelegerilor dintre asociaţi, având un caracter
grav şi care împiedică funcţionarea societăţii suntem în prezenţa unui caz de
dizolvare a acesteia, reglementat, distinct de legiuitor / excluderea nu e remediu
pentru neintelegerile intre asociati
• Reticența se bazează pe principiul nulla peona sine lege și pe faptul că excluderea ar trebui
privită ca o expropriere pentru cauză privată, asociatul fiind considerat titular al unui drept
intangibil de a rămâne în societate
• Protectie derivata din apararea insusi a dreptului de proprietate (ownership right)
asupra partilor / firmei

Excludere din societate (continuare)

 Este posibila extinderea domeniului excluderii-sancţiune?


• Da, printr-o interpretare flexibila, dar fidela, a textului legii, in special asimilarea
administratorilor de fapt sau din umbră, cu administratorii statutari)
• Nu este posibilă prin analogie
 E.g. pentru neîndeplinirea oricărei obligaţii legale sau statutare a asociaţilor (greșit
se pronunță excluderea pentru că un asociat nu mai are affectio societatis; pentru
faptul ca asociatul cu raspundere limitata nu si-ar fi respectat obligatia de
neconcurenta stabilita prin clauza statutara, fara ca aceasta sa fi fost sanctionata cu
rascupararea fortata)
 Pentru neindeplinirea unor obligatii de drept societar, legea stabileste alte
sanctiuni/remedii (daune-interese, dobanzi, incompatibilitati, nulitati)

Clauzele de excludere din societate

 De la sancţiune, la remediu (domeniul legal resrans se poate remedia pe cale contractuala, prin
folosirea excluderii ca retragere fortata)

5
 Stipulaţii exprese, prin care asociaţii convin asupra cauzelor şi condiţiilor care pot conduce la
îndepărtarea oricăruia din societate, prin răscumpărarea forţată a părţilor de către societate sau
de către ceilalţi asociaţi.
• Sunt asimilabile noțiunilor de clauză rezolutorie expresă și de ”cesiune forțată”
(obligatorie)
 Validitate de principiu, din perspectiva libertăţii contractuale
• Dacă sunt fondate pe ideea de culpă-sancţiune, trebuie privite cu reticenţă
 Trebuie să cuprindă motive serioase determinate corect si precis; sa nu existe
riscul indepartarii unui asociat intr-un mod neserios, arbitrar
• Întemeiate pe situaţia personală a asociaţilor, sunt privite ca promisiuni de cesiune
forţată a părţilor, fundamentate pe alterarea elementului intuitu personae
 Condiția conformității clauzei cu interesul social, precum si a proportionalitatii masurii
 Cass.com. 12 mars 1996; Aix 26 juin 1984; Paris 12 avril 1996; Instanta nu poate pronunta
excluderea dintr-o societate in absenta unei clauze care sa prevada conditiile acesteia (inclusiv
daca e vorba de sanctionarea nerespectarii unei obligatii contractuale prevazute in statut)
 R. Catană, Rolul justiției în funcționarea societăților comerciale, Lumina Lex, 2003,
pp.69-129; St. D. Cărpenaru, op.cit., pp.382-384; L. Săuleanu, Considerații cu privire la cazurile
de excludere a asociaților din societățile comerciale cu răspundere limitată, RRDA nr.1/2012, p
49; Gh.Piperea, op.cit., pp.254-260

Excluderea-remediu (I)

 Actualmente neacceptată în practica ÎCCJ (fidelă concepției restrictive)


 Nu se fundamentează pe ideea de culpă a asociatului, ci pe situația lui personală, independent
de vreo culpa
 Este inspirata din cazurile de excludere-remediu prevazute de lege
• Cazul expres: opoziţia creditorilor personali ai unui asociat, împotriva hotărârii asociaţilor
de prelungire a duratei societăţii peste durata fixată iniţial (art.206 LS)
 Asociaţii trebuie să decidă dacă înţeleg să renunţe la prelungire (societatea
dizolvându-se pentru expirarea duratei) sau să îl excludă din societate pe asociatul
debitor al oponentului

6
 Legea le permite creditorilor personali să obţină realizarea drepturilor lor de creanţă
asupra părţii ce i s-ar cuveni asociatului-debitor prin lichidarea societăţii, însă le
oferă asociaţilor posibilitatea să salveze societatea, prin excluderea asociatului
debitor
– Protecţia continuităţii societăţii, principiul perpetuării întreprinderii
comerciale, evitarea dizolvării
– Odată admis faptul că entitatea socială depăşeşte voinţele individuale ale
membrilor săi, rezultă că dreptul propriu al instituţiei la păstrarea şi
perenizarea fiinţei sociale subordonează dreptul contractual al asociatului de a
nu fi eliminat. Indepărtarea unuia dintre asociaţi, în condiţiile enunţate,
respectă nu numai interesul social în sensul abstract al interesului
întreprinderii, ci şi interesul comun al coasociaţilor, dirijat în mod legitim spre
continuarea exploatării comerciale.

Excluderea-remediu (II)

• Cazul prin interpretare


 Falimentul asociatului cu răspundere nelimitată care intra in faliment sau devine
incapabil (art.222 lit.b LS)
• Reglementarea art.1928 NCC – excluderea se pronunță de instanță, ”la cererea oricărui asociat,
pentru motive temeinice” (evolutie inspre case law, dar se aplică numai societății simple;
oricum atesta o recunoastere a abilitatii excluderii de a fi un remediu pt dizolvarea societatii)

 Criteriul pentru crearea unei practici judiciare a remediului, este comportamentul sau situaţia
personală a asociatului, care independent de culpa, fac imposibilă funcţionarea societăţii,
punând în pericol însăşi existenţa societăţii
 Pe cale principală, când asociatul, prin absenţă repetată, blochează funcţionarea
organelor statutare (funcţia de substitut al dizolvării anticipate a societăţii)
– Asociatul absent nu este ”vinovat” per se; nimeni nu este obligat să-și
exercite dreptul de vot

7
 Pe cale reconvenţională, când asociatul se află la originea neînţelegerilor care au
condus la împiedicarea funcţionării societăţii, şi chiar el acţionează în dizolvarea
acesteia pentru neînțelegeri grave între asociați (prevalându-se de propriam
turpitudinem) – art.227 lit.e) LS
 Procedura excluderii este esențialmente judiciară
• Oferă garanţii morale (contradictorialitate; drept la apărare) și patrimoniale
(indemnizarea asociatului exclus, la valoarea activului net al firmei – desigur ca
daunele care i s-ar putea cere, e.g. pentru frauda, pot compensa datoria societatii
fata de cel exclus)

Transmiterea părților sociale prin cesiune

 Mijlocul prin care:


• Se transmite proprietatea asupra părţilor reprezentative ale capitalului social
• Asociatul îşi asigură o ieşire din societate conformă cu principiul protecției creditorilor
societății (stabilitatea capitalului social, acesta ramane intact)
• Cedentul ar trebui să primească de la cesionar contravaloarea părţilor vândute raportată la
valoarea activului net (valoarea contabilă/bilanțieră) sau la o valoare negociată în funcție
de performanțele întreprinderii
 În practică, pentru rațiuni de ”optimizare fiscală” părțile sociale se cedează la
valoarea lor nominală (cesiune cu titlu gratuit – preţul partii este egal cu valoarea
aportului sau val nominala a partii), întrucât la ORC trebuie făcută dovada plăţii
impozitului pe venitul rezultat din câştigul de capital (pers fizice)
• …se poate practica fraudarea creditorilor (disclaimer…)
 Cu datorii acumulate pe firmă, noul asociat și administrator nu este de găsit, la fel și
actele contabile ale societății. În plus, este cetăţean străin, cu al cărui stat România
nu are încheiate acorduri de extrădare… (aceste aserțiuni sunt preluate din media în
scop didactic)

8
Opoziția creditorilor la cesiune

 Creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaţilor privitoare la
transmiterea părţilor sociale au dreptul să formuleze opoziție la cesiune în termen de 30 de zile
de la publicarea în M.Of a hotărârii asociaților de aprobare a cesiunii (art.202 LS)
• Cererea de opoziție se depune la ORC, care o înaintează tribunalului
• Prin cerere se poate solicita instanţei judecătoreşti “să oblige, după caz, societatea sau
asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, precum şi, dacă este cazul, atragerea
răspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi cedeze părţile sociale”.
• Transmiterea părţilor sociale va opera, în lipsa unei opoziţii, la data expirării termenului
de opoziţie (efect suspensiv al opozitiei).
• În temeiul OUG nr.54/2010 privind unele măsuri de combatere a evaziunii fiscale, ORC
are obligația să trimită ANAF toate cererile de înscriere a cesiunii de părți sociale către
terțe persone (nu sunt transmise cesiunile către co-asociați) .
• Jurisprudenta 2012 a facut interventia legislativa desueta, implicit abrogata (mai jos)

Opozitia creditorilor (II)

 Prin opoziție, creditorii solicită instanței să oblige societatea sau asociații (?!) la ”repararea
prejudiciului cauzat” prin actul de cesiune (art. 202, art.61 LS)
 Creditorii au raporturi juridice cu societatea, nu cu asociatii. Asociatul nu poate cauza
creditorilor un prejudiciu prin chiar actul de cesiune, cu exceptia situatiei in care acesta ar
fi vadit fradulos (rasp delictuala)
 Care este prejudiciul suferit de creditori prin cesiune? Este doar punerea în pericol a
satisfacerii creanței. Pot creditorii obliga societatea/asociatii la însăși plata creanței? Este
opoziția o acțiune în realizarea dreptului? Sau este o acțiune în constatarea inopozabilității
actului de cesiune, până la plata creanței sau oferirea de garanții îndestulătoare pentru plata
acesteia?
 Asociatul cedent nu poate raspunde de plata creantei societatii catre tertul oponent.
Opozitia devine un simplu instrument de blocare a ceiunii de catre ANAF

9
 A se compara cu formularea art.243 LS. Opozitia la fuziune nu este suspensiva si acolo se
vorbeste despre furnizarea de garantii, nu despre obligatia de plata catre creditorul
reclamant

Contractul de cesiune

 Forma scrisă ad probationem, sub semnatură privată


• Nu necesită forma autentică, nici dacă părţile sociale sunt emise în schimbul unui aport în
natură imobiliar; cesiunea de părți devine un mijloc de transfer, prin act neautentic, al
dreptului de proprietate pe care societatea îl deține asupra activelor sale imobiliare
 Promisiunea de cesiune
• Tehnică folosită in preluarile de control al societatilor, precum si pentru evitarea
temporară a publicităţii și opozabilității tranzacţiei
• Art 1909 C civ. – orice promisiune facuta de un asociat de a ceda, vinde,
garanta…drepturile sale sociale ii confera beneficiarului acesteia numai dreptul la daunele
ce ar rezulta din neexecutare. Desi principiul art.1279 – posibilitatea pronuntarii unei
hotarari care sa tina loc de contract
• Antecontract (art.1528 – obligatia de a face se poate executa silit de catre creditor)
• În teorie, reprezintă un angajament al promitentului care necesită (1) acceptul din partea
beneficiarului şi (2) exprimarea opţiunii (potestative, discreționare) a beneficiarului de a
cumpăra/vinde. În practică, operațiunea conţine, nu doar promisiunea de a vinde/cumpara,
ci şi obligaţia (bilaterală) fermă şi irevocabilă de a cumpăra/vinde (până) la un anumit
termen.
• Retractarea promisiunii după etapa (1), înainte de etapa (2) se transformă numai în
dezdăunări
• După etapa (2), adică în majoritatea cazurilor în practică, promitentul nu-şi poate
retracta promisiunea, decât în condițiile existenței unei clauze de dezicere,
transferul dreptului de proprietate operând între părți
• Sancțiunea de principiu în caz de nerespectare a promisiunii de a contracta: daune-
interese pentru neexecutarea obligaţiei de a face (art.1279 NCC)

10
• Posibilitatea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare
(art.1669 NCC)
• Nerespectarea dreptului beneficiarului prin vânzarea către un terţ - vânzarea către
terț anulată numai în caz de rea-credință a acestuia! Altminteri, dezdăunări 
Studenții, încurajați să caute jurisprudență.

Procedura cesiunii părților sociale (I)

 Cesiunea între asociaţi: în principiu liberă, fără aprobarea co-asociaţilor


• Cu respectarea actului constitutiv (clauze de repartizare a transferului de părți)
• Formalităţi de opozabilitate
 Înregistrare la ORC (pentru a produce efecte faţă de terţi)
 În vederea înregistrării, ca modificare a structurii capitalului, presupune şi hotărârea
asociaţilor de acceptare a cesiunii (modificarea actului constitutiv; unanimitate)
 Dacă un asociat refuză semnarea hotărârii? S-ar putea susține existența unui abuz de
minoritate. Însă ar fi instanța îndreptățită să pronunțe o hotărâre care să țină loc pentru hotărârea
asociaților?
Cel mai adecvat ar fi sa se considere ca cesiunea nu reprezinta modificare act constitutiv, ci doar
sa i se aplice majoritatea 3/4
 Cesiunea către terţi: necesitatea acordului co-asociaților reprezentand 3/4 din capitalul social
(norma imperativa jurisprudenta ICCJ)
 Se poate reduce majoritatea prin clauza statutara? Pe cine protejeaza norma?
 Notificarea către asociaţi a proiectului de cesiune; respectarea termenului de agrement
(procedura detaliata in Code de commerce Fr, contractuala in RO)
 Acordul co-asociaților: drept discreţionar, expresie a caracterului intuitu personae al
societății

11
Procedura cesiunii (II). Agrementul

 Exercitarea abuzivă, arbitrară a dreptului de a refuza agrementul


– Refuzul autorizării trebuie motivat
– Să se fi făcut o examinare serioasă şi echitabilă a proiectului de cesiune (probata pe
documente)
– Control judiciar pentru dreptul de agrement exercitat excesiv si nerezonabil, cu scopul
de a vătăma cedentul (art.15 NCC)

• Efectele refuzului agrementului


 In amonte, cerere de interventie asociati care au respins agrementul, in contra cererii de
mentiune a cesiunii facuta de cedent la ORC (remediu)
 Anularea contractului de cesiune de părți sociale încheiat cu terțul neagreat (sanctiune, in aval0
 Importanța unei clauze statutare prin care, dacă asociații nu acordă agrementul, să fie obligați,
ei sau societatea, la răscumpărarea părţilor cedentului (clauză de răscumpărare forțată)
 Retragerea judiciară a asociatului pentru motive temeinice (expertiză pentru valoarea părţilor)
 In Franta, refuzul agrementului la SNC/SRL determina obligatia de rascumparare de catre
asociati/societate in termen de 2 luni
 St.D. Cărpenaru, op.cit., pp.376-379; S.P. Gavrilă, op.cit., pp.389-402

Patologia civilă a cesiunii de părți sociale

 Garantia pentru evictiune (deturnarea clientelei firmei de catre asociatul cedent, inspre o alta
societate ) Garantia pentru vicii (cand se cesioneaza totalitatea partilor sociale si se impiedica
exercitiul activitatii economice a societatii, “bunul” / societatea devine impropriu intrebuintarii
la care e destinat…)
 Eroarea asupra calităţilor substanţiale ale obiectului sau identității părţii
• Eroarea esențială (art. 1207 NCC) poartă asupra identităţii obiectului prestaţiei sau asupra
unei calităţi ori împrejurări considerate esenţiale de către părţi, în absenţa căreia contractul
nu s-ar fi încheiat.
 E.g. Cesionarul crede că preia holdingul şi, de fapt, cumpără doar o filială

12
– Eroarea trebuie să fie scuzabilă, datorată altor rațiuni decât absența unei diligențe
rezonabile
 Anularea cesiunii pentru absenţa cauzei
• Cesionarul nu cunoaşte că la data cesiunii expirase sau fusese invalidat un act esenţial,
care stătuse la baza consimţământului său de a plăti contravaloarea părţilor sociale (o
autorizaţie de ocupare a domeniului public sau de construcție)
 Dol prin reticenţă
• Ascunderea voluntară de către cedent a unor informaţii pe care cesionarul, dacă le-ar fi
cunoscut, nu ar fi cumpărat părţile ori le-ar fi cumpărat în alte condiţii
 E.g. Ascunderea unei părţi din pasivul de natură fiscală; existenţa pe rol a unor litigii
importante; existența unor probleme privind protecția mediului

Transmiterea părților sociale prin alte mijloace (I)

 Transmiterea prin succesiune (art.229-230 LS)


• Decesul, caz de dizolvare a SRL, daca asociatul restant nu hotaraste sa continue ca asociat
unic sau daca nu exista o …
• …Clauza de continuare cu moştenitorii (importantă la asociat unic)
 Succesorii defunctului nu trebuie aprobaţi de coasociaţi, decât dacă acest lucru este
prevăzut expres în actul constitutiv (art.202 al.3 LS)
– În caz de neaprobare a moştenitorilor, societatea este obligată la plata părţilor
sociale către succesori

Transmiterea părților sociale prin alte mijloace (II)

 Transferul în cazul executării ipotecii mobiliare asupra părţilor


• Ipoteca mobiliară prin înscris autentic sau sub semnătură privată, formalitate ad validitatem
(și publicitate prin înscriere în Arhiva Electronică)
• Validitatea de principiu a constituirii părţilor sociale în garanţie; evolutie legislativa (Legea
152/2015), anterior validitatea ipotecii contradictorie
 Noul art.66 (3) LS, asupra părţilor sociale se poate constitui ipoteca.

13
 Art.2389 al.(2) lit.d. NCC - părţile sociale pot face obiectul unei ipoteci mobiliare
– Părțile sociale sunt greșit asimilate acțiunilor (preluare inoportună din Legea
nr.99/1999).
– Administratorii SRL obligati sa puna la dispozitia executorului inscrisuri
necesare evaluarii partilor sociale (de catre creditori sau posibilii adjudecatari)
• Discutii privind eficacitatea juridica a garanţiei
 Vânzarea silită (directă sau licitaţie) paralizată de norma imperativă a procedurii
agreării terţilor adjudecatari de către asociații reprezentând 3/4 din capital (art.202
LS)
 Inopozabilitate față de co-asociați a oricărei vânzări realizate de creditor în executarea
garanţiei
 In practica, banca creditor garant nu intampina probleme la executare silita la BEJ,
insa co-asociatii debitorului formuleaza “Contestatie la titlul executoriu” si deschid
proces pe fond pentru nerespectarea dreptului de agrement

Dizolvarea societatii (SRL)

• Cauze generale de dizolvare a societatilor (art.227, 228 LS)


• Cauze speciale societati de persoane si mixte SRL (art.229 LS)
– Falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi,
când, datorită acestor cauze, numărul asociaţilor s-a redus la unul singur. Se exceptează
(a) când în actul constitutiv există clauză de continuare cu moştenitorii sau (b) când
asociatul rămas hotărăşte continuarea existenţei societăţii sub forma SRL cu asociat
unic.
• (a) Dizolvarea de drept (impropriu)
– Trecerea timpului pt durata societatii; procedura obligatorie de consultare a asociatilor
in vederea posibilitatii prelungirii; chiar si tribunalul poate dispune consultarea
(remediu)
– Imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia
(actiune judiciara in constatare)

14
b) Dizolvarea judiciara

• La cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre
asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii (exemplificativ)
– Affectio societatis trebuie sa ramana pe toata durata societatii (de remarcat ca judecatorii
s-au lasat de multe ori pe mana avocatilor, acordand fie administrator provizoriu, fie
daune-interese societatii pentru un presupus abuz al asociatului minoritar). Totusi,
disparitia affectio nu e de natura sa conduca neaparat prin ea insasi la dizolvare. Remedii
– retragere, excludere, negociere in urma respingerii dizolvarii
• Neintelegerea grava, sa antreneze efectiv paralizia functionarii societatii
(Cass.civ. III, 16 mars 2011) sa ingreuneze determinant bunul mers al soc – ex
tipic societate egalitara 50%
– Interes legitim; asociatul reclamant nu trebuie sa stea la baza neintelegerilor (respingere
cerere, abuz de drept procesual; Cass. Civ. I, 25 avril 1990, n° 87-18675)
– Altminteri ar risca excluderea judiciara pe cale reconventionala
• La cererea ONRC sau a oricarei persoane interesate (art.237 LS)
– Societatea nu are organe, nu se mai pot intruni / are mai mult de 3 ani inactivitate
– Orice persoana poate declara apel impotriva sentintei de dizolvare
– Daca nu se desemneaza lichidator in 3 luni, opereaza radierea din oficiu a societatii (fara
drept de apel); legea prevede ca activul net se cuvine asociatilor, dar probleme in practica.
Lichidare post mortem
• Falimentul societatii / Nulitatea societatii (pronuntate de tribunal)

Speta dizolvare neintelegeri (I)

• Începând din anul 2010, datorita neîntelegerilor dintre asociati, neîntelegeri cu privire la care
martorii audiati au relatat instantei ca s-ar fi datorat atitudinii pârâtului care obisnuia sa sustraga
bunuri din patrimoniului societatii, societatea debitoare nu a mai desfasurat activitate, fapt
confirmat atât de catre martorii audiati în cauza care au relatat instantei ca pârâtul V. A. nu s-
a mai prezentat în cadrul societatii, cât si de catre actele depuse în dosar ce denota încercarile

15
reclamantului de a convoca adunarea generala a asociatilor pentru discutarea unor probleme
vizând continuarea activitatii SC G. SRL
• Instanta constata astfel ca neîntelegerile constante si de lunga durata aparute între asociati,
neîntelegeri referitoare la continuarea activitatii societatii, ca si neimplicarea vadita a
asociatului V. A. în activitatea societatii, denota o lipsa de coerenta si convergenta de interese
între asociatii societatii. O asemenea disociere de interese echivaleaza cu o lipsa a lui affectio
societatis, element esential al unei societati comerciale, fapt confirmat instantei si de lipsa la
interogatoriu a pârâtului, apreciaza în conditiile art. 225 C.pr.civ. ca o recunoastere a situatiei
de fapt retinute, dar si ca un început de dovada scrisa ce se completeaza cu celelalte probe
administrate.
• Prin urmare, apreciind ca neîntelegerile dintre asociati constituie motive temeinice pentru
dizolvarea societatii, acestea creând totodata premisele imposibilitatii realizarii obiectului de
activitate al societatii, retinând conditiile reglementate prin art. 227 Legea 31/1991, instanta
urmeaza sa admita cererea reclamantului astfel cum aceasta a fost precizata si sa dispuna
dizolvarea…” (Tribunalul Dolj Sectia a II a Civila, Dosar nr. 11979/63/2011, sentinta nr.
168/2012)
• Funcţionarea societăţii se realizează prin mecanismul adoptării de hotărâri în adunările
generale, hotărâri care exprimă voinţa socială. Or, dacă activitatea de administrare a societăţii
şi de adoptare a hotărârilor în adunările generale este blocată datorită neînţelegerilor dintre
asociaţi apare evident că însăşi funcţionarea societăţii este, astfel, blocată, condiţia prevăzută
de art. 227 lit. e) din Legea nr. 31/1990 fiind îndeplinită în cauza de faţă.
• Remediile la care se referă recurenţii: retragerea şi respectiv excluderea din societate nu sunt
aplicabile în cauza de faţă: retragerea din societate fiind un act unilateral şi opţional al
asociatului, iar excluderea din societate nu a devenit operantă în contextul cazurilor invocate
şi probelor administrate. Prin urmare, Decizia instanţei de apel cu privire la admiterea cererii
de dizolvare este legală în raport de dispoziţiile art. 227 lit. e) şi, implicit, a existenţei condiţiei
de fond de constituire a societăţii reprezentată de elementul affectio societatis (Înalta Curte de
Casație și Justiție, decizia 2617/2011)

16
Societatea pe acțiuni

1. Particularitățile constituirii societăților pe acțiuni


2. Acțiunile
• Dobândirea acțiunilor proprii de către societatea emitentă
3. Drepturile acționarilor
4. Exercitarea abuzivă a drepturilor acționarilor

Particularitățile constituirii societăților pe acțiuni

 Capitalul social nu poate fi mai mic de 90.000 lei (sau echivalentul în lei al sumei de 25.000
euro). Numărul acţionarilor nu poate fi mai mic de doi
 Constituirea societății prin subscriere integrală şi simultană a capitalului social de către
semnatarii actului constitutiv
• Capitalul social vărsat la constituire nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris.
Diferenţa va fi vărsată:
 pentru acţiunile emise pentru aport în numerar, în termen de 12 luni de la data
înmatriculării societăţii;
 pentru acţiunile emise pentru aport în natură, în termen de cel mult 2 ani de la data
înmatriculării
 Constituirea societății prin subscripție publică
• Fondatorii redactează în formă autentică prospectul de emisiune; autorizare la ORC
• Se derulează oferta și subscripția publică (aport vărsat minim 50% din cel subscris)
• Subscripția se validează în adunarea constitutivă (fiecare subscriitor are un singur vot),
care aprobă actul constitutiv și se pronunță asupra avantajelor acordate fondatorilor
 Fondatorii sunt răspunzători pentru subscrierea integrală a capitalului, efecuarea
vărsămintelor și veridicitatea publicațiilor
 Până la înregistrarea societății, fondatorii răspund pentru toate actele încheiate în
vederea constituirii

17
Acţiunile. Noțiune (I)

 Titlu de credit ”corporativ” sau ”de capital”


• Categorii de titluri de credit (a se vedea mai jos…)
• Conferă calitatea de acționar, încorporând drepturi specifice, complexe
• Nu deţin atributele de literalitate şi autonomie, depinzând, pentru a determina conţinutul
lor juridic, de prevederile actului constitutiv-contractului de societate
 Noţiunea funcţională, dar neconceptuală, de instrumente financiare
• Art.2 al.1 pct.11 Legea nr.297/2004 privind pizza de capital (LPC)
 Deosebire faţă de titlurile de împrumut sau de creanţă (obligațiuni; contracte de împrumut)
• Asumarea riscului întreprinderii. Acţionarul este un “optimist” (bull) care risca într-un
titlu corporativ, a cărui valoare depinde de evoluţia societăţii. Din contră, obligatarul este
un “pesimist” (bear) care se limitează la a împrumuta societatea, în aşteptarea unei dobânzi
prestabilite.

Acţiunile. Noțiune. Caractere


• În caz de faliment, împrumutătorii au preferinţă la plată față de acţionari, care sunt creditori
reziduali (subordinated claims), rămânând ultimii la împărţirea lichidităților, după ce sunt
satisfăcuți toți ceilalți creditori

 Titlu reprezentativ al unei fracţiuni din capitalul social


• Încorporează o parte din capital, fiind contravaloarea aportului subscris
• Valoare nominală egală, minimă 10 bani
• Valoare nominală – valoare de piaţă – valoare contabilă/bilanţieră
 Titlu negociabil
• Principiul, conform naturii actiunilor: Transmisibilitatea titlului este facilitată (față
de părțile sociale sau de interes). Fără formaliţăţi, nici publicitate la ORC
 Acţiunile nominative materiale se transmit prin declaraţie făcută în registrul
acţionarilor şi prin menţiunea făcută pe titlu, semnată de cedent şi de cesionar.

18
 Acţiunile nominative emise în formă dematerializată se transmit numai prin
declaraţie făcută în registrul acţionarilor. Acţiunile la purtător se transmit prin
simpla tradiţiune a acestora.
 Reglementată în cazul valorilor mobiliare emise de societăţile tranzacţionate pe
piaţa de capital (L.297/2004; Regulament 2/2006 CNVM privind piețele
reglementate)

Acțiunile. Caractere. Clasificare

• Excepţia: societăţile pe acţiuni de tip închis


 Clauze restrictive de negociabilitate, derivate din caracterul intuitu personae al SA cu
număr redus de acționari; clauze de preemţiune, de agrement, de cesiune forțată etc.
Admisibilitate, CA Bucuresti dec.64/6.02.2009
 Societăți a căror structură a capitaului este de SRL, dar li se aplică reglementarea SA
 Ideea unificării regimului tuturor societăților cu răspundere limitată lato sensu,
după modelul britanic al company limited by shares

 Indivizibilitate față de deținători și față de societate


 Clasificare
• După modul de transmitere
 Nominative
– Emise în formă materială (titlu propriu-zis )
– Dematerializate, evidenţiate prin înscriere în cont (titrizare
electronică)
 La purtător
– Se transmit prin simpla tradiție; acționari…incognito
 St. Cărpenaru, op.cit., pp.314-325; C. Duțescu, Drepturile acționarilor, ed. a 2-a, CH Beck,
București, 2007, pp.36-47

- ptr. modele de acţiuni a se vedea slide-urile 30 + 31 din cursul SRL şi SA

19
Acțiunile. Clasificare
 După drepturile conferite, există două categorii de acțiuni
• Ordinare
 Conferă toate drepturile specifice calităţii de acţionar
 În cadrul acestei categorii, pot fi emise mai multe clase de acțiuni, ce pot conferi
drepturi speciale sau diferite deținătorilor (cunoscute numai în dreptul comparat –
ex. drept de vot dublu)
• Preferenţiale
 Cu dividend prioritar, fără drept de vot
- Titularii au dreptul la dividende din beneficiul net distribuibil, înaintea
oricărei alte prelevări
- Au dreptul de a participa la AGA, dar nu de a vota (hazard moral – interese
exclusiv in distribuirea de dividende, nu in reinvestirea profitului etc.)
 Membrii organelor de administrare şi control nu pot fi titulari de astfel de acțiuni
 Acţiunile din această categorie nu pot reprezenta mai mult de ¼ din capital
 Titularii dobândesc drept de vot (cu titlu de sancţiune) dacă societatea întârzie plata
dividendelor datorate, începând de la data scadenţei obligaţiei de plată a
dividendelor, până la plata efectivă

Dobândirea acţiunilor proprii de către societatea emitentă (I)

 Privită restrictiv (protecția creditorilor prin menținerea, realitatea capitalului, cel dintâi gaj
general al acestora)
• Societatea nu poate subscrie propriile acțiuni în caz de majorare de capital (art.103 LS)
• Societatea nu poate să acorde avansuri sau împrumuturi şi nici să constituie garanţii în
vederea dobândirii acţiunilor sale de către un terţ (art.106 al.1)
 Nu se aplică tranzacţiilor efectuate pentru dobândirea de acţiuni pentru salariaţii
societăţii
 Nu se aplică instituţiilor de credit

20
• Constituirea de garanţii reale asupra propriilor acţiuni de către societate, fie direct, fie
prin intermediul unei persoane acţionând în contul societăţii, este considerată a fi
dobândire
 In principiu, acţiunile se pot dobândi numai în condiţii restrictive:
• Hotărârea AGEA (cu precizarea perioadei de max. 18 luni în care va avea loc
cumpărarea, a limitelor de preţ, a nr. maxim de acţiuni ce urmează a fi cumpărate)
• Valoarea nominală a acţiunilor cumpărate nu poate depăşi 10% din capitalul social
• Acţiunile să fie integral liberate (vărsate aporturile aferente)
• Plata numai din profit sau rezerve disponibile

 Prin excepţie, se pot dobândi în mod liber (nu este nevoie de hotarare AGEA) acţiuni proprii:
 Pentru reducerea capitalului social (acțiunile astfel cumpărate se vor anula)
 În contextul executării silite a unui debitor, acţionar al societăţii
 Acțiuni dobândite cu titlu gratuit
 În cazul răscumpărării acțiunilor de la acționarii care solicită retragerea în condițiile
art.134 (nu sunt de acord cu anumite hotărâri AGA)
 Regimul juridic special al acţiunilor dobândite
 Nu dau dreptul la dividende
 Dreptul de vot este suspendat
 Acţiunile cumpărate cu încălcarea restricţiilor trebuie înstrăinate în termen de 1 an,
respectiv de 3 ani (cele care depășesc 10% din capitalul social subscris), sub sancţiunea
anulării acţiunilor şi a reducerii capitalului social
 S. Bodu, Dobândirea propriilor acțiuni de către societatea comercială, RRDA nr.1/2004,
p.52; C. Duțescu, Răscumpărarea propriilor acțiuni de către o societate comercială, Dreptul
nr.9/2010, p.68; D. Călin, Retragerea acționarilor din societățile comerciale pe acțiuni, RRDA
nr.3/2011, p.73

21
DREPTURILE ACȚIONARILOR

1. Drepturi nepatrimoniale
• Dreptul la informare
• Supravegherea și controlul gestiunii
• Dreptul de vot
 Excepții reale și aparente
2. Drepturi patrimoniale
• Dreptul de natură financiară
• Dreptul de dispoziție asupra titlurilor

Dreptul la informare (I)

 În dreptul comun al societăţilor pe acţiuni


• Informarea cu ocazia AGA (art.1172 LS)
 Situaţii financiare anuale; Rapoartele consiliului/directoratului,
auditorilor/cenzorilor
– Se pun la dispoziţia acţionarilor la sediul societăţii, de la data convocării
adunării generale. La cerere, acţionarilor li se vor elibera copii de pe aceste
documente. Sumele percepute pentru eliberarea de copii nu pot depăşi
costurile administrative implicate de furnizarea acestora
 Procedura întrebărilor scrise anterior întrunirii AGA
– Fiecare acţionar poate adresa consiliului de administraţie, respectiv
directoratului, întrebări în scris referitoare la activitatea societăţii, înaintea
datei de desfăşurare a adunării generale, urmând a i se răspunde în cadrul
adunării. În cazul în care societatea deţine o pagină de internet proprie,
răspunsul se consideră dat dacă informaţia solicitată este publicată pe pagina
de internet a societăţii, la secţiunea "Întrebări frecvente”
• Informarea permanentă
 Registrul acţionarilor şi al deliberărilor AGA (nu şi registrul CA !)

22
 Acces la alte documente/informaţii prevăzute în actul constitutiv sau în
regulamentele și procedurile interne ale societății

 În cazul societăţilor tranzacţionate pe piaţa de capital (suplimentar)


• Informarea continuă privind evenimente corporative semnificative
- Raportări CNVM, BVB; disponibilitate web/sediu; comunicate presă (detalii infra)
• Informare periodică (raportări semestriale şi anuale către autorităţile pieței)
 Eficienta sanctionarii neîndeplinirii obligaţiei de informare
• Art. 1918 (2) C.civ.
• În dreptul comun, prima sancțiune ar fi inopozabilitatea (dar nu este aplicabilă)
• Anulabilitatea pentru motive ținând de vicierea consimțământului (condițiile sunt rar
împlinite în cazul societăților, datorită caracterului colectiv al voinței sociale)
 Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială, Decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2011,
RDC nr.9/2012 [Jurisprudență comercială comentată – C.B. Nasz]. Informarea
necorespunzătoare asupra chestiunilor supuse deliberării … nu permite
identificarea motivului determinant şi a obiectivului urmărit la adoptarea deciziei
sociale. Nevalabilitatea cauzei, atunci când aceasta lipseşte … atrage sancţiunea
nulităţii. Nerespectarea obligaţiei de informare este în măsură să afecteze acea
componentă a cauzei care vizează concordanţa acestui element cu legea şi ordinea
publică societară....[n.n. pe drumul unei nulități absolute; nu se merge prea departe
prin asimilare cu “cauza”?]
 CAB dec.nr.1292/18.12.2014 sanctioneaza faptul ca asociatul nu a primit
documentele care au stat la baza intocmirii situatiilor financiare si raportului
administratorului (a se vedea infra 2 diapozitive) concluzionand ca acest lucru
conduce la nerespectarea ordinii de zi, din moment de asociatii nu se pot pronunta
asupra acesteia
• Pe piața de capital, sancțiuni eficiente de altă natură: contravenţii / publicitate negativă

23
24
25
Supravegherea și controlul gestiunii (I)

 Dreptul de a solicita convocarea AGA acționarii deținând 5% (art.119 LS)


 Administratia trebuie sa convoace “de indata” (30 – 60 de zile)
 Instanta poate autoriza convocarea AGA de catre actionarii care au formulat cererea
 Dreptul de a introduce noi puncte pe ordinea de zi (5%) – art.1172
 15 zile de la publicarea convocării
 Ordinea de zi completată trebuie republicată cu 10 zile anterior AGA
 Problemă: modificarea ordinii de zi necesită aprobarea (majorității) AGA ?
 Dreptul de a reclama fapte cenzurabile (art.1641 LS)
 Orice actionar poate reclama operatiuni, dar cenzorii nu sunt obligati sa verifice, ci doar
sa faca referire la reclamatie in raportul anual adresat AGA
 Numai dacă actionariri dețin 5%, atunci cenzorii şi auditorii interni sunt obligaţi să
verifice
 Obligaţia cenzorilor de convocare AGA în caz de urgenţă şi întemeiere a reclamației;
sau doar obligatia de a se referi la solutia data reclatiei in proxima AGA

 Solicitarea expertizei judiciare de gestiune (prag detinere 10%)


• Pentru verificarea unor operaţiuni punctuale, nu a întregii gestiuni (art.136 LS)
• RIL ICCJ Dec.nr. 16/2011 - procedura necontencioasa; incheiere; instanta se
dezinvesteste dupa desemnarea expertului, stabilirea obiectivelor expertizei si a
onorariului
• Raportul expertului judiciar se inmaneaza CA si cenzorilor societatii; trebuie inclus in
ordinea de zi a proximei AGA
• Procedura se face pe costul societatii, mai putin in caz de rea-credinta a petentilor
 Dreptul de a introduce acțiune în despăgubiri în contra administratorilor sau directorilor (5%)
- art.1551 LS
• AGA nu da curs propunerii de a se initia o astfel de actiune
• Pe costul, sarcina probei si riscul actionarilor reclamanti
• Actiunea se introduce “in contul societatii”, angajarea raspunderii profita tuturor

26
 Dreptul de numire și revocare a administratorilor (inclusiv prin metoda votului cumulativ, a se
vedea infra piata de capital)
 R.N Catană, Dreptul societăților comerciale…, 2007, pp.1-60 (pentru întreg capitolul)

Dreptul la vot. Excepții reale

 Principii (derivate din egalitatea titlurilor)


• Dreptul de vot este de esenţa titlului (nu poate fi cedat separat de titlu)
• Universalitate / Proporţionalitate/ O acțiune=un vot/ Libertatea votului
 Excepţii reale
• Suspendarea dreptului de vot (incalcarea suspendarii genereaza nulitatea hotararii AGA).
In gereral, pentru acţionarii ce nu sunt la curent cu vărsămintele ajunse la scadență
(art.101-3 LS)
 Pentru investitorii care nu respectă anumite obligaţii legale pe piaţa de capital
– E.g. Nu declară depășirea unor praguri de deținere (e.g. 10%, 33%, 50%)
• Obligaţia de abţinere de la vot (art.126-127 LS)
• Acţionarul aflat în conflict de interese este “răspunzător de daunele produse societăţii”,
cu condiția ca fără votul său să nu se fi obţinut majoritatea
– Problema reparării în natură a prejudiciului creat societăţii (anulare hotărâre
AGA? DA!)
• Acţiunile preferenţiale fără drept de vot (art.95 LS)

Dreptul la vot. Excepții aparente

 O acţiune = un vot, un principiu neuniform în dreptul global al societăților


• Orice acţiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală, dacă prin actul constitutiv
nu s-a prevăzut altfel. Actul constitutiv poate limita numărul voturilor aparţinând
acţionarilor care posedă mai mult de o acţiune (art.101 LS)
• (Art.120 LS) Acţionarii exercită dreptul lor de vot în adunarea generală, proporţional cu
numărul acţiunilor pe care le posedă, cu excepţia prevăzută la art. 101 alin. (2)

27
 Rezultă că reducerea numărului de voturi pentru acționarii deținând peste un
anumit prag este acceptată, însă majorarea numărului de voturi pentru anumiți
acționari (e.g. fondatorii societății) este discutabilă
– In Frața vot dublu pentru acțiunile detinute de mai mult de 2 ani
(L.225-123 Code de commerce). Protecția stabilității puterii
(controlului) în societate vs dinamica structurii actionariale
 Convenţiile de vot
• O reglementare permisivă, din 2006 (art.128 LSC)
 Trebuie validate de jurisprudență numai dacă sunt conforme cu interesul social
• Interzise numai dacă acţionarul se obligă a exercita dreptul de vot în conformitate cu
instrucţiunile date sau propunerile formulate de societate sau de persoanele cu atribuţii de
reprezentare (nulitate expresă). Infractiune art.279 LS daca obligatia de a vota intr-un
anumit sens este “in schimbul unui folos material necuvenit”

Votul prin reprezentare

 Mandatar poate fi orice persoană (art. 125 LS)


• Liberalism - voting trust; proxy; contrar - restricţii în dreptul francez
• Cu excepţia membrilor consiliului, directoratului și a “funcţionarilor societăţii”, sub
sancţiunea nulității hotărârii, daca altminteri nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta
 Procurile se depun cu cel puţin 48 ore anterior şedinţei
• Sub sancțiunea ”pierderii dreptului de vot” (art.125 al.3 LS). Discutabilă opțiunea
legiuitorului pentru sancțiunea decăderii
 Formularul de procură propus de CNVM în anexă la Regulamentul nr.6/2009 nu este un
document fixat ca formă
• Importantă este respectarea conţinutului informațional al procurii, prevăzut la art.15
din Regulament
 Problema mandatului în alb sau discreţionar
• Valabil dacă sunt specificate clar problemele asupra cărora se votează. Sa nu devina o
procură generală!
 C. Duțescu, op.cit., pp.274-286 ; S.P. Gavrilă, op.cit., pp.179-183, pp.261-276

28
Drepturile patrimoniale. Drepturi de natură financiară

 Dreptul la dividende
• Cota parte din profit care se plătește acționarilor (art.67 LS). Condiţii
 Să existe un profit real net la sfârşitul exerciţiului financiar, determinat potrivit
legii
- Acţiunea societăţii în restituirea dividendelor plătite ilegal (prescripție 3 ani)
 Să se adopte o hotărâre ordinară de repartizare a profitului în dividende
• Data de referinţă este cea la care acționarii trebuie să fie înscrişi în evidenţele societăţii
sau ale registrului independent al acţionarilor , pentru a fi îndreptăţiţi să încaseze
dividende (art.123 LS)
 Data de referinţă se stabileşte prin convocator şi poate fi anterioară cu mai mult
de 60 de zile, datei ţinerii şedinţei AGA.
 În dreptul pieței de capital, prin derogare față de LS, identificarea acţionarilor
care urmează a beneficia de dividende sau alte drepturi este ulterioară cu cel puţin
10 zile lucrătoare datei adunării generale a acţionarilor (art. 238 LPC). Data de
inregistrare”
– La societățile tranzacționate, data de referință serveste doar la
identificarea acționarilor care au dreptul să participe la AGA .Trebuie să
fie ulterioară publicării convocatorului și anterioară A.G.A.
(Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009, art. 2)

Alte drepturi patrimoniale

• Termen de plată: 6 luni de la aprobarea situaţiilor fianciare anuale


 Sub sancțiunea dobânzii legale sau prevăzute în actul constitutiv
 Drepturi de creanţă la lichidarea societăţii
• Emolumentul constă în bunurile (lichiditățile) rămase din patrimoniul societăţii radiate,
care revin acţionarilor (art.260 al.12 LS)
• Lichidatorii nu pot plăti asociaţilor nici o sumă în contul părţilor ce li s-ar cuveni din
lichidare, înaintea achitării creditorilor societăţii (art.256 LS)

29
 Acționarii sunt creditori reziduali sau subordonați (a se vedea și art.123 Legea
nr.85/2006)
 Drepturi de dispoziţie asupra titlurilor
• Înstrăinarea titlurilor (cesiune vs. negociabilitate / S.A. de tip închis)
• Ipoteci mobiliare asupra acțiunilor
 C. Duțescu, op.cit., pp. 474-508

Exercitarea abuzivă a
drepturilor acţionarilor (I)

 Creaţie a jurisprudenţei
• Abuzul de majoritate : hotărârea adoptată contrar intereselor societăţii şi în scopul de a
favoriza membrii majorităţii în detrimentul membrilor minorităţii
• Abuzul de minoritate (de egalitate) : atitudinea contrară interesului general al societăţii,
prin faptul împiedicării unei operaţiuni esenţiale pentru aceasta, în scopul de a favoriza
propriile interese, în detrimentul ansamblului celorlalţi asociaţi
 Fundamentul teoretic
• Tradiţional - teoria abuzului de drept prin reunirea accepţiunilor sale obiectivă (exerciţiu
al dreptului de vot contrar scopului pentru care a fost legalmente recunoscut; ori intr-o
maniera excesiva si nerezonabila – art. 15 C.civ.) şi subiectivă (intenţia de a dăuna)
 Dreptul de vot este discreţionar. Dar nu poate fi exercitat arbitrar!
• Modern - teoria deturnării de putere (din potestativitatea dreptului de vot)
 Prerogativele juridice - drept subiectiv vs. putere
• Noua orientare legislativă (art.1361 LS) - înspre noţiunile de bună-credinţă şi interes
social (privit ca interes legitim al societatii si al celorlalti actionari).
 Menţine bivalenţa naturii societăţii comerciale (contract vs. instituţie)
 Fundamente de lege lata
• Art.1361 LSC: acţionarii trebuie să îşi exercite drepturile cu bună-credinţă, cu respectarea
drepturilor şi intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari
• Art.210 LPC: se interzice folosirea în mod abuziv a poziţiei deţinute de acţionari... prin
recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase, care au ca obiect sau ca efect lezarea

30
drepturilor...şi prejudicierea deţinătorilor valorilor mobiliare. Deţinătorii valorilor
mobiliare trebuie să îşi exercite drepturile conferite de acestea cu bună-credinţă, cu
respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale celorlalţi deţinători şi a interesului
prioritar al societăţii comerciale, în caz contrar fiind răspunzători pentru daune
provocate
 Condiţii, de lege lata, ale abuzului de majoritate și de minoritate
• Rea-credinţă
 Numai aceasta face diferența dintre un abuz de putere și o decizie de afaceri
gresită (prejudiciabilă pentru societate, toti actionarii pierd indirect, dar decizia
este adoptată cu credința că este în mod rezonabil în interesul societății). Sa
favorizeze o categorie de actionari, in dauna celorlalte
• Neconformitatea atitudinii cu interesul social
 Interesul social: o noțiune cu conținut variabil (interesele actionarilor/salariaților/
creditorilor/întreprinderii). Interesul comun, colectiv, al acționarilor de a
beneficia de pe urma prosperării sustenabile a întreprinderii societare

Manifestări ale abuzului de majoritate (I)

 Constituirea de rezerve excesive


• Acţionarii majoritari votează, mai mulți ani succesiv, nedistribuirea profitului net sub
formă de rezerve şi hotărăsc încorporarea acestuia în rezerve
 Abuzul este reţinut când profitul societăţii nu este destinat scopului comun
(împărţirii), constatându-se o tezaurizare excesivă a profitului de către societate,
nejustificată din punct de vedere economic şi care ascunde prosperitatea
întreprinderii (societatea nu este ”bancă”)
 Majorări abuzive ale capitalului social
• Ridicarea sau limitarea dreptului de preferinţă la propunerea motivată a consiliului de
administrație (art.217 al.1 LS) de către adunarea acționarilor, cu cvorum special de 3/4
(drept comun), precum şi în cazul aportului în natură (art.240 LPC - piaţa de capital)
• Subscrierea ca aport în natură de bunuri neperformante, care nu sunt necesare realizării
obiectului de activitate

31
• Supraevaluarea aporturilor în natură vărsate de acționarii majoritari și participarea la votul
privind evaluarea aporturilor în natură, a acționarului majoritar care a vărsat aportul (și a
desemnat expertul evaluator)
 La S.A. nu există prevederi, în schimb la SRL lucrurile sunt tranșate la art.193 LS
”Un asociat nu poate exercita dreptul său de vot în deliberările referitoare la
aporturile sale în natură”

Manifestări ale abuzului de majoritate (II)

 Filializarea abuzivă a societăţii


• În mod activ: acţionarii majoritari constituie o filială, a cărei activitate scapă oricărei
influenţe şi oricărui control din partea acţionarilor minoritari din societatea mamă
 Majoritarii îşi vând participarea în societatea mamă la un preţ mult mai mare
decât cel pe care l-ar obţine minoritarii dacă și-ar vinde titlurile la prețul pieței
 Din rândul majoritarilor se desemnează administratorii filialei, cu remuneraţii
excesive
• În mod pasiv: acţionarii majoritari sunt companii a căror filială este societatea
 Impun societăţii filiale sarcini inutile şi nerentabile din perspectiva intereselor
acesteia, în vederea asigurării suportului societăţilor mamă
 Constituie garanţii asupra activelor filialei în vederea obţinerii de credite de către
societăţile mamă
 In general, o acţiune care nu constituie o manifestare legitimă şi firească a
interesului de grup; reprezintă profit pentru mamă si nu conferă nici un avantaj
filialei, al cărei patrimoniu îl afectează prin ignorarea interesului acesteia
 Revocarea abuzivă a administratorilor şi directorilor
• Art.1371 (4) LS: În cazul în care revocarea administratorilor (directorilor) survine fără
justă cauză, administratorul este îndreptăţit la plata unor daune-interese

32
Sancţionarea abuzului de majoritate (I)

 Principiul reparării integrale şi în natură a prejudiciului


• Consecința este anularea hotărârii adunării acţionarilor adoptată prin exercitarea
drepturilor cu rea-credinţă sau neconformă cu interesul social (art.15 NCC)
 exercitarea drepturilor cu rea credință este o chestiune ce ține în principiu de răspunderea civilă
delictuală, cu regimul juridic aplicabil, inclusiv aplicarea termenului general de prescripție. Însă
faptul solicitării anulării hotărârii AGA drept consecință a abuzului de drept ar trebui să urmeze
regimul special al nulității relative prevăzute de art.133 LS, inclusiv termenul special de prescripție
de 15 zile (abuzul este în sine o cauză de nelegalitate a hotărârii adunării) !
• Posibilitatea anulării unor clauze statutare prin care acționarul majoritar abuzeaza
 ÎCCJ, Secţia comercială, Decizia nr. 570 din 11 februarie 2010
http://www.scj.ro/SE%20rezumate%202010/SE%20r%20570%202010.htm
Abuzul de majoritate este o formă a abuzului de drept care există mai ales atunci când deciziile
adunării generale a acţionarilor sunt luate cu intenţia de a-i prejudicia pe minoritari contrar
interesului general. Principiul majorităţii creează doar o prezumţie în sensul că voinţa majorităţii
echivalează cu voinţa socială. În concret, în cadrul voinţei sociale trebuie urmărit interesul social,
care la rândul său trebuie să coincidă cu interesul comun al acţionarilor. Abuzul de majoritate
există atunci când au fost reglementate obligaţii excesive, corelative dreptului de preemţiune, în
sarcina exclusiv a acţionarului minoritar şi în folosul exclusiv al majoritarului, încălcându-se
dreptul dispoziție ca atribut al dreptului de proprietate asupra acţiunilor

• Eficienţa limitată principiului reparării în natură. Anularea hotărârii şterge efectele


imediate ale conflictului dintre acționari, dar nu poate restaura comunitatea de interese
între aceștia
 Daune interese compensatorii în completare
• Este o acţiune socială prin care acționarii minoritari împrumută interesul social, sau
este o acțiune individuală a acţionarilor minoritari ?
 Acționarii majoritari ar fi cei obligați la plata daunelor, însă cine este creditorul
beneficiar – societatea sau acționarii minoritari reclamanți?

33
• Sunt dificil de evaluat şi ineficiente, pentru că interesul real al reclamanților acționari
minoritari este reparația în natură
 R. N. Catană, Dreptul societăților comerciale…, pp.107-160 (pentru întreg capitolul)

Manifestări ale abuzului de minoritate (I)

 Abuzul negativ al minorităţii de blocaj (abuz de împotrivire)


• Împiedicarea realizării unei operaţiuni esenţiale pentru societate, vitale pentru
continuitatea activităţii societăţii
 Este vorba despre operațiuni în absența cărora s-ar ajunge la imposibilitatea
realizării obiectului de activitate, sub sancţiunea dizolvării societății
 Situaţie în care este legalmente obligatorie modificarea actului constitutiv
– Majorarea limitei legale minime a capitalului social (sub sancţiunea dizolvării)
– Reducerea ori reîntregirea capitalului când se constată pierderea unei jumătăţi
din acesta
– Schimbarea sediului social pentru a se conforma unor constrângeri legale
imperative
 Extinderea reţinerii abuzului la situaţiile în care operaţiunea nu este legalmente
obligatorie, însă “funcţionarea normală” a societăţii este imposibilă în lipsa acesteia
– Operaţiunea împiedicată să fie singura posibilitate raţională de redresare a
societăţii, de continuare a activităţii ori să facă parte dintr-un ansamblu
articulat de măsuri care să conducă, în baza opiniei unui expert (judiciar), la
concluzia că doar aceste măsuri pot permite continarea funcţionării societăţii

 ÎCCJ, Secţia comercială, Decizia nr. 4199 din 02. 12. 2010 (Curierul Judiciar nr.12/2011)
În cazul în care interesele proprii ale acţionarilor nu mai coincid cu interesul general al societăţii,
iar acţiunile acestora urmăresc doar realizarea intereselor proprii, fiind încălcat elementul esenţial
de ordin psihologic al contractului de societate – affectio societatis (sic!) … se ajunge la încălcarea
interesului general al societăţii, ceea ce are ca efect împiedicarea funcţionării societăţii şi în final
dispariţia acesteia. În această situaţie devin funcţionale dispoziţiile art. 1361 din Legea nr. 31/1990,

34
a căror aplicare permite sancţionarea abuzului acţionarilor, ca un ultim remediu în încercarea de a
pune de acord interesele personale ale acţionarilor cu interesul general al societăţii.

 Abuzul pozitiv sau hărţuirea minoritară


• Un abuz procesual, de drept la acţiune
• Rolul social al minoritarilor este de a supraveghea, cu vigilenţă, demersurile efectuate de
puterea societară
• Exercitarea prerogativelor active de supraveghere şi control (cereri, acţiuni, expertize,
pretenţii la informare) prin deturnarea acestora de la rolul de vigilenţă, nu serveşte
interesul comun al asociaților (ca interes social). Critica se transformă în dăunare, iar
contestarea în hărţuire.

Sancţionarea abuzului de minoritate (I)

 Daunele-interese, o sancţiune
• Inevitabilă: refuzul sau absenţa minoritarului determină grevarea societăţii de sarcini
financiare, pe care nu le-ar fi suportat dacă operaţiunea s-ar fi realizat (la timp).
Societatea va releva că a trebuit să recurgă la alte mijloace de finanţare, în special
împrumuturi, ale căror dobânzi aferente vor trebui suportate de asociatul culpabil
• Ineficientă: o pedeapsă pur patrimonială nu este suficientă într-o conjunctură în care
însăşi continuitatea întreprinderii depinde de realizarea unui act juridic şi nu de plata unei
sume de bani
 Substituirea prin justiţie a organelor sociale
• Aplicarea teoriei le jugement vallant acte nu este legală. Instanța nu se poate substitui
asociatului minoritar, hotărârea judecătorească nu poate ține loc de hotărâre a asociaților
• Soluția discutabilă a jurisprudenței franceze: desemnarea unui mandatar judiciar ad-hoc,
care să se prezinte la întrunirea organului statutar şi să voteze prin reprezentarea
asociatului obstrucţionist

35
 Suspendarea judiciară a drepturilor de vot ale asociatului minoritar
• Conform art.79 şi art.127 din Legea nr.31/1990, asociaţii şi acţionarii care, într-o
operaţiune determinată, au interese contrare acelora ale societăţii, nu poate lua parte la
nici o deliberare sau decizie privind acea operaţiune, fiind obligaţi să se abţină.
Cvorumul în vederea întrunirii legale a adunării asociaților nu ar trebui să cuprindă și
partea din capital a asociatului recalcitrant
 Excluderea (remediu) a asociatului minoritar
• Aparent (şi conform jurisprudenţei actuale) contestabilă, datorită abordării restrictive,
limitative a cauzelor excluderii
• Admisibilă, sub condiţia repetabilităţii şi gravităţii comportamentului acţionarului
minoritar, întrucât acesta nu mai poate pretinde că are dreptul intangibil de a rămâne în
societate, atâta timp cât însăşi prezenţa lui împiedică perenizarea, continuitatea
întreprinderii societare

36