Sunteți pe pagina 1din 13

CAPACITATEA PROCESUALĂ – CONDIȚIE DE EXERCITARE A

ACȚIUNII CIVILE

Student:

Profesor coordonator:

Brașov
2018
Universitatea „Transilvania” Brașov
Facultatea de Drept

CUPRINS:

1. Considerații generale
2. Capacitatea procesuală
2.1. Capacitatea procesuală de folosință
2.2. Capacitatea procesuală de exercițiu
3. Jurisprudență
4. Bibliografie

2
Universitatea „Transilvania” Brașov
Facultatea de Drept
1. Considerații generale

Potrivit art. 21 din Constituția Romaniei, orice persoană se poate


adresa justiției pentru apararea drepturilor, a libertatilor și a intereselor
sale legitime, nici o lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept.
Pentru a putea analiza condițiile de exercițiu a acțiunii civile este
necesar ca mai întai să definim conceptual de acțiune civilă.
Termenul analizat provine din latinescul actio care însemna tocmai
a realiza sau a îndeplini un act ori chiar posibilitatea de a face un anumit
lucru. Într-o primă accepțiune, folosită mai des de practicienii dreptului
acțiunea semnifică cererea adresată unui organ de jurisdiscție în
vederea apărării unui drept sau interes legal.
Adeseori în limbajul juridic curent, cele două noțiuni se folosesc cu o
semnificație de egală valoare. În limbajul procesual termenul de acțiune
se utilizează și pentru identificarea diferitelor categorii de acțiuni.
Trebuie reținut că, deși în frecvente cazuri noțiunea de acțiune
civilă este utilizată pentru a desemna cererea de chemare în judecată,
este totuși necesar sa nu se pună semnul egalității între cererea de
chemare în judecată și acțiunea civilă, deoarece cererea de chemare în
judecată reprezintă numai una dintre formele concrete de manifestare a
acțiunii civile (cea prin care se pune în mișcare acțiunea civilă), însă
acțiunea civilă există înainte de cerere, chiar și atunci când titularul
dreptului subiectiv civil nu sesiseaza instanța.
Actiunea civilă reprezintă ansamblul mijloacelor procesuale
prevazute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către
una dintre părți sau a unei alte situații juridice, precum și pentru
asigurarea apărarii parților în proces1.
Din aceasta definiție reies următoarele aspecte:
- Acțiunea civilă este în strânsă legătură cu protecția judiciară a
drepturilor subiective civile, precum și a unor situații juridice pentru
a căror realizare calea judecății este obligatorie ( în materie
posesorie, în materia filiației, a divorțului etc.);
- Acțiunea civilă cuprinde toate mijloacele procesuale pe care legea
le pune la dispoziție pentru protejarea drepturilor subiective și a
situațiilor juridice, fiecare din aceste mijloace procesuale
reprezentând forme de manifestare a acțiunii civile (cereri, excepții,
căi de atac etc.);
- În momentul în care se apelează la acțiune, aceasta se
individualizează, devine proces
- Acțiunea este uniformă, cuprinde aceleași mijloace procesuale,
indiferent de dreptul ce se valorifică, dar când se exercită, acțiunea
1 A. Ciurea, Fișe de procedură civilă, Ediția a ll a revizuită și completată, Editura Universul
Juridic, București, 2015, p. 20.
3
Universitatea „Transilvania” Brașov
Facultatea de Drept
este influențată de dreptul subiectiv (sau de situația juridică
protejată (sau de situația juridică protejată de lege), dobândind din
natura și caracteristicile acestuia;
În literatura noastră de specialitate nu există un punct de vedere
unitar în ceea ce privește condițiile (generale) de exercitare a acțiunii
civile2.
Potrivit art. 32 NCPC, pentru a putea fi exercitată acțiunea civilă
(pentru a fi parte în proces) este necesar să fie îndeplinite cumulativ,
urmatoarele condiții:
- existența capacitații procesuale
- existența calitații procesuale
- formularea unei pretenții
- justificarea unui interes.
Având în vedere aceste considerente acțiunea civilă este definită în
literatura de specialitate ca fiind mijlocul legal prin care o persoană cere
instanței judecătorești fie recunoasterea dreptului său, fie realizarea
acestui drept, prin încetarea piedicior puse în exercitarea sa de o altă
persoană sau printr-o despăgubire corespunzătoare3.

2. Capacitatea procesuală

Capacitatea procesuală reprezintă aplicarea pe plan procesual a


capacității civile.
Constituie aptitudinea unei persoane fizice/juridice de a avea
drepturi și obligații pe plan procesual (capacitate procesuală de
folosință), respectiv aptitudinea de a-și valorifica singură drepturile
procesuale și de a-și îndeplini obligațiile procedurale, de a sta în
judecată (capacitate procesuală de exercițiu)4.
Se face distincția între:

- Capacitatea procesuală de folosință – capacitatea de a fi parte


(aptitudinea de a avea orice drepturi și obligații procesuale);
- Capacitatea procesuală de exercițiu – capacitatea de a sta în
judecată

2.1. Capacitatea procesuală de folosință

2V.M. Viobanu, G. Boroi, Drept procesual civil, Curs selectiv. Teste grilă, Ediția 3, Editura All
Beck, București, 2005, p. 2.
3 Gh. Botea, Al. Țiclea, Gh. Stancu, I. Leș, B. Vlad, V. Lozneanu, Instituții de drept civil și drept

procesual, Curs selectiv pentru licență, Editura LUMINA LEX, București, 2006, p. 276.
4 G. Raducan, Drept procesual civil, Editura All Beck, București, 2005, p. 11.

4
Universitatea „Transilvania” Brașov
Facultatea de Drept

Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea unei


persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual.
Capacitatea procesuală de folosință este un reflex în plan
procesual al capacității de folosință, astfel cum este aceasta
reglementată de NCC (art. 34-48), atât pentru persoanele fizice, cât și
pentru persoanele juridice.
În procesul civil poate fi parte doar persoana capabilă de a avea
drepturi și obligații procesuale, adică numai persoana care se bucură de
capacitate procesuală de folosință.
Conform art. 41 NCPC, orice persoana care are folosința
drepturilor civile poate fi parte în judecată, rezultând așadar că o
persoană fizică sau juridică poate deveni parte în judecată în calitate de
reclamant, pârât, intervenient, etc.
În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință începe la
nașterea lor și înceteaza la moartea acestora.
Nimeni nu poate fi lipsit total de aceasta capacitatea, însă, în
cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege, capacitatea procesuală
de folosință poate fi limitată.
Capacitatea procesuală de folosință a persoanelor juridice se
dobândește la data înregistrării (pentru persoanele care sunt supuse
înregistrării) sau la data actului de dispoziție, la data recunoasterii
actului de dispoziție, la data autorizării, ori la data îndeplinirii oricărei alte
cerințe prevăzute de lege, după caz (în cazul persoanelor juridice care
nu sunt supuse înregistrării).
Conținutul capacității de folosință a persoanelor juridice este
dominat de principiul specialității capacității de folosință, în sensul că
persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi și nu își poate
asuma prin acte juridice decât acele obligații care corespund scopului ei.
Încetarea capacității procesuale de folosință a persoanei juridice
are loc la data încetării persoanei juridice însăși, prin comasare, divizare
totală sau dizolvare (în aces ultim caz, persoana juridică încetează la
data încheierii operațiunilor de lichidare).
Pentru a fi parte în procesul civil legea nu pretinde și condiția
capacității procesuale de exercițiu5.

2.2. Capacitatea proceesuală de exercițiu

5Gh. Botea, Al. Țiclea, Gh. Stancu, I. Leș, B. Vlad, V. Lozneanu, op. cit., Editura LUMINA
LEX, București, 2006, p. 276.

5
Universitatea „Transilvania” Brașov
Facultatea de Drept
Capacitatea procesuală de exercițiu constă în aptitudinea unei
persoane de de a-și valorifica singură drepturile procedurale și de a-și
îndeplini singură obligațiile procedurale, deci de a sta în judecată.
În cazul persoanelor fizice, capacitatea de exercițiu deplină se
dobândește la împlinirea vârstei de 18 ani. Minora de 16 ani dobândește
prin căsătorie, capacitatea deplină de exercițiu.
Încetarea capacității de exercițiu depline are loc, temporar sau definitiv,
după caz, prin moarte, prin punere sub interdicție judecătorească, ori în
situația anușării căsătoriei înainte ca femeia să împlinească vârsta de 18
ani (excepție dacă a fost de bună-credință).
În cazurile și în condițiile prevăzute de lege, o persoană poate fi
lipsită total de capacitatea de exercițiu, sau să aibă doar capacitate de
exercițiu restrânsă.
Activitatea judiciară nu poate fi întreținută de persoane care nu se
bucură de capacitatea de exercițiu.
În acest sens, art. 42 NCPC prevede că : „persoanele care nu au
exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt
reprezentate, asistate ori autorizate în chipul arătat în legile sau statutele
care râmduiesc capacitatea sau organizarea lor”.
a. Reprezentarea (legală) intervine în cazul persoanelor fizice
lipsite de capacitate de exercițiu: minorii sub 14 ani și cei puși sub
interdicție judecătorească.
Aceștia nu stau personal în proces, ci prin reprezentanții lor legali
(părinți, tutuore, sau curator, după caz).
Potrivit art. 44 alin. (1) NCPC, când cel lipsit de capacitate de exercițiu
nu are reprezentant legal și există urgență în soluționarea cauzei, la
cererea părții interesate, instanța va numi un curator special, care să îl
reprezinte pe incapabil până la numirea reprezentantului legal.
De asemenea, instanța va numi un curator și atunci când există
contrarietate de interese între reprezentant și reprezentat.
De exemplu: în procesele de ieșire din indiviziune în care figurează
printre părți, alături de minor, unul sau ambii părinți ai acestuia, care deci
stau în proces atât în nume propriu, cât și ca reprezentanți legali ai uneia
dintre părți6.

b. Asistarea intervine în cazul persoanelor cu capacitate de

6 Trib. Suprem, secția civilă, decizia nr. 2609/1974, în C.D. 1974, p. 199; C.A. Ploiești, secția
civilă, decizia nr. 248/1998, în Culegere 1998, p. 219.
6
Universitatea „Transilvania” Brașov
Facultatea de Drept
exercițiu restrânsă (minorii între 14-18 ani). Aceștia vor fi citați și vor sta
personal în proces, dar asistați, după caz, de părinți sau tutore care vor
semna alături de minori cererile adresate instanței, iar în acest scop
părinții sau tutorele vor trebui citați7.
Dacă minorul împlinește în cursul procesului vârsta de 14 ani,
reprezentarea legală se transformă în asistare, astfel încât minorul va fi
citat personal. În litigiile ce izvorăsc din contractul de muncă, se citează
numai minorul personal și tot el efectuează exclusiv actele de procedură.
În cazul în care partea cu capacitate de exercițiu restrânsă nu are
ocrotitor legal și există urgență, instanța, la cererea celui interesat, va
numi un curator special.
De asemenea, instanța va numi un curator special și atunci când există
contrarietate de interese între cel cu capacitate de exercițiu restrânsă și
cel ce îl asistă (ocrotitorul legal).

c. Autorizarea intervine în cazul în care reprezentantul legal al


celui lipsit de capacitate de exercițiu sau minorul cu capacitate de
exercițiu restrânsă și ocrotitorul legal care îl asistă efectuează acte
procesuale de dispoziție. Pentru aceste acte este necesară autorizarea
specială a organului competent, de regulă, autoritatea tutelară8.
În cazul persoanelor juridice, capacitatea de exercițiu se
dobândește, în temeiul legii, de la data înființării lor și sfârșește odată cu
încetarea persoanei juridice.
Persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile
prin organele sale, actele făcute de aceste organe, în limitele puterilor ce
le-au fost conferite, fiind actele persoanei juridice însăși.
Asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta
în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.
Aceste entități nu pot sta în judecată ca reclamante, afară de cazul în
care printr-o normă specială s-ar dispune altfel.
Excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție
de fond, absolută și peremptorie9.
Actele de procedură făcute de o persoană fără capacitate de folosință
sunt nule (nulitate absolută), aceeași fiind sancțiunea și în cazul actelor
de procedură făcute în contradictoriu cu o persoană fără capacitate
procesuală de folosință (a cărei capacitate de folosință a încetat prin
deces).
Excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu este o excepție
de fond, care are un caracter mixt, întrucât începe prin a avea un efect
dilatoriu și tinde spre a avea un efect peremptoriu10.

7 G. Raducan, op. cit., Editura All Beck, București, 2005, p. 12.


8 V.M. Viobanu, G. Boroi, op. cit., Editura All Beck, București, 2005, p. 2.
9 G. Raducan, op. cit., Editura All Beck, București, 2005, p. 12.
10 Ibidem.

7
Universitatea „Transilvania” Brașov
Facultatea de Drept
Astfel, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exercițiul
drepturilor procedurale sunt doar anulabile (nulitatea relativă), instanța
putând acorda un termen pentru împlinirea lipsurilor, iar actele vor putea
fi confirmate, total sau parțial, de reprezentantul sau ocrotitoru legal.
Dacă lipsurile nu se împlinesc în termenul acordat de instanță, cererea
se va anula.
Excepția lipsei capacității de exercițiu va putea fi invocată în orice
stare a pricinii, chiar și de către adversar, care are interesul să se
pronunțe o hotărâre valaabilă11.

3. Jurisprudență

a. CAPACITATE PROCESUALĂ DE FOLOSINŢĂ - LIPSA


ACESTEIA LA MOMENTUL DECLARĂRII CĂII DE ATAC A
RECURSULUI
Curtea de Apel a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de
folosinţă a recurentei D.M. şi a respins recursul declarat de aceasta ca
fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.
Capacitatea procesuală de folosinţă este acea condiţie de exerciţiu
a acţiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi
şi obligaţii procesual civile. Această capacitate este o reflecatre în plan
procesual a capacităţii civile de exerciţiu.
În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinţă începe la
naşterea acestora şi încetează la decesul lor, putând fi limitată numai în
cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.
În cauză, la momentul promovării recursului, 21 decembrie 2005,
recurenta D.M. era decedată şi deci lipsită de capacitate procesuală de
folosinţă, motiv pentru care în temeiul art. 41 NCPC., a fost admisă
excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei D.M. şi
respins recursul declarat de aceasta ca fiind formulat de o persoană fără
capacitate procesuală de folosinţă.

b. FOND FUNCIAR.CAPACITATE PROCESUALĂ

Conform art. 11 alin. (2) din Legea 18/1991 Comisia Locală este
autoritatea administrativă care are legitimare procesuală pentru a
promova acţiune în constatarea nulităţii absolute a actelor de
reconstituire emise în procedura fondului funciar.

11 V.M. Viobanu, G. Boroi, op. cit., Editura All Beck, București, 2005, p. 7.
8
Universitatea „Transilvania” Brașov
Facultatea de Drept
DECIZIA CIVILĂ nr. 396/R din 13 martie 2008 pronunţată de
Tribunalul Mehedinţi –Secţia Civilă în dosarul nr. 8466/225/2007,
rămasă irevocabilă.

Prin cererea din 12 noiembrie 2007, petenta Comisia locală de fond


funciar Şimian a chemat în judecată intimatele Milu Ana, Scarlat Emilia
şi Comisia judeţeană de fond funciar Mehedinţi, pentru ca prin hotărârea
judecătorească ce se va pronunţa în contradictoriu cu acestea, să se
dispună anularea parţială a titlului de proprietate nr.79225/10.09.2007 şi
întocmirea unui nou titlu de proprietate conform titlului de proprietate
provizoriu depus la dosar, pentru suprafaţa de 1 ha şi 1100 m.p.
În motivarea acţiunii a susţinut că a fost emis titlul de proprietate la
cererea intimatelor Milu Ana şi Scarlat Emilia în baza Legii nr.247/2005
pentru diferenţa de 1 ha şi 1100 m.p. teren şi în mod greşit s-a înscris un
teren care nu este la dispoziţia Comisiei locale de fond funciar Şimian,
cu toate că în Insula Şimian comisia locală are la dispoziţie teren liber
putând acorda acelaşi teren pe un alt amplasament.
În dovedirea acţiunii a depus la dosar cererea formulată de către
intimatele Milu Ana şi Scarlat Emilia, filă din registrul agricol al autorului
intimatelor Milu Gheorghe, titlul de proprietate a cărui anulare se solicită.
Prin sentinţa civilă nr. 87/14.01.2008, Judecătoria Orşova a respins
cererea pentru lipsa capacităţii procesuale.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că , Comisia locală de fond
funciar este constituită în subordinea primăriei, astfel că aceasta nu are
personalitate juridică pentru a solicita nulitatea titlului de proprietate, în
raport de prevederile art.III al.2 din L.169/1997.
Impotriva sentinţei pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu
Severin a formulat recurs, în termen, Comisia locală de fond funciar
Simian, şi intimaţii Milu Ana şi Scarlat Emilia.
Comisia locală de fond funciar Simian a criticat sentinţa pentru
nelegalitate şi netemeinicie întrucât, nulitatea poate fi invocată de orice
persoană care justifică interes, iar primarul comunei Simian este
preşedintele Comisiei locale de fond funciar, acesta fiind cel care a
solicitat comisiei promovarea acţiuni.
Intimaţii Milu Ana şi Scarlat Emilia au formulat recurs criticând
sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât, în mod greşit s-a
apreciat că, Comisia locală de fond funciar Simian nu are capacitate
procesuală, întrucât, potrivit art.III al.2 din L.18/1991, nulitatea titlului de
proprietate poate fi invocată de orice persoană ce justifică interes, iar
Comisia locală este reprezentată, în calitate de preşedinte, de primarul
comunei.
Recursurile sunt fondate.
Potrivit art.52 al.1 din L.18/1991, republicată şi modificată, Comisia
locală este autoritate administrativă iar, potrivit art.52 al.2 Comisia
9
Universitatea „Transilvania” Brașov
Facultatea de Drept
judeţeană şi cea locală au, în limitele competenţei lor şi prin derogare de
la dispoziţiile codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă şi,
când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv
primar sau pe baza unui mandat convenţional, de către unul din membrii
comisiei.
Calitatea procesuală,astfel cum este definită mai sus, presupune
existenţa capacităţii procesuale, Comisia locală de aplicare a L.18/1991,
având, conform art.III al.2 din L.18/1991, legitimare procesuală pentru a
promova acţiune în constatarea nulităţii absolute a actelor de
reconstituire emise în procedura fondului funciar.
Se apreciază, în raport de aceste considerente că, în mod greşit
instanţa de fond a apreciat că, Comisia locală de fond funciar nu justifică
capacitate procesuală întrucât nu are personalitate juridică, motiv pentru
care, în baza disp. art. 312 NCPC se vor admite recursurile şi se va casa
sentinţa cu trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiaşi instanţe pentru
soluţionarea, pe fond ,a cererii formulate de recurenta Comisia locală de
fond funciar Simian.

CERERE PENTRU ORDONANŢĂ DE PLATĂ. SUBIECT PASIV


PRIMĂRIA LOCALITĂŢII. LIPSA CALITĂŢII PROCESUALE PASIVE -
Sentinţă civilă 57 din 15.02.2017

Prin cererea înregistrată sub nr. XXXXX, pe rolul Judecătoriei


XXXXX, creditoarea S.C. SOLAR XXXXX SRL, a solicitat instanţei
emiterea unei ordonanţe de plată împotriva debitoarei PRIMĂRIA
COMUNEI XXXXX - PRIN PRIMAR, prin care aceasta să fie obligată la
plata sumei de 56116,71 lei, din care 50410 lei cu titlu de preţ şi 5706
lei cu titlu de penalităţi de întârziere, în procent de 0,05 % pe zi, precum
şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, creditoarea a arătat că a încheiat un contract de
prestări servicii cu debitoarea, înregistrat sub nr. XXXXX, având ca
obiect furnizarea şi vânzarea produselor menţionate în contract, fiind
îndeplinite toate condiţiile de validitate ale unei convenţii, astfel că
respectivul contract produce efecte valabile, generând drepturi şi obligaţii
în beneficiul, respectiv, sarcina părţilor. De asemenea, creditoarea a
arătat că a început efectuarea prestaţiilor, iar pentru produsele livrate a
emis trei facturi în sumă totală de 159960 lei din care a rămas neachitată
suma de 50410 lei la care s-au calculat penalităţi în cuantum de 5706,71
lei.
Debitoarea, prin necontestarea debitului datorat în termenul
contractual, a acceptat la plată facturile fiscale şi, în consecinţă, şi-a
însuşit debitul, care a devenit cert, lichid şi exigibil.

10
Universitatea „Transilvania” Brașov
Facultatea de Drept
De asemenea, creditoarea a arătat că părţile au inserat în contract,
la art. 11, o clauză penală, stabilind că, în caz de neachitare a facturii la
data scadentă, atrage penalităţi de întârziere de 0,05%/zi întârziere,
calculate la debitul restant. Având în vedere îndeplinirea cumulativă a
celor patru condiţii ale răspunderii civile contractuale, respectiv existenţa
unui contract, a unei fapte ilicite, a unui prejudiciu şi a legăturii de
cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi a elementului
subiectiv, creditoarea consideră că în cauză este antrenată răspunderea
civilă contractuală a debitoarei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1013-1021 Cod
procedură civilă.
În probaţiune, creditoarea a depus la dosar un set de înscrisuri,
conforme cu originalul: contractul de prestări servicii, facturi fiscale,
calculul penalităţilor de întârziere, somaţie ( f.5-24).
Debitoarea deşi legal citată nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a
prezentat în instanţă spre a-şi face apărarea sau pentru a opune
eventuale excepţii.
Prin sentința civilă nr. XXXXX, Judecătoria XXXXX a admis
excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu și a declinat
competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect ordonanţă de plată,
privind pe creditoarea S.C. XXXXX SRL în contradictoriu cu debitoarea
PRIMĂRIA XXXXX – prin Primar, judeţul XXXXX, în favoarea
Tribunalului XXXXX – Secţia Contencios Administrativ.
Pe rolul Tribunalului XXXXX cauza a fost înregistrată la data de
XXXXX și în această fază procesuală nu s-au administrat probe noi.
Examinând cu prioritate excepția lipsei capacității de folosință,
invocată din oficiu, Tribunalul constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, debitoarea, așa cum a fost indicată de creditoare în cererea
introductiva de instanță – PRIMĂRIA COMUNEI XXXXX nu are
capacitate procesuală de folosință, ci este considerata doar ca fiind o
structura funcțională, o denumire sui generis fără patrimoniu si
personalitate juridica (art.91 Legea 215/2001).
În consecință, se apreciază ca judecata în contradictoriu cu pârâta
(indicata în acțiune) determina sancționarea pentru lipsa de capacitate
procesuala de folosință, în condițiile în care, potrivit art.19 din Legea
215/2001 doar unitățile administrativ – teritoriale (comunele, orașele,
județele) sunt persoane juridice de drept public, care au patrimoniu
propriu si capacitate juridica deplina.
Astfel, potrivit art. 20 alin.1 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei
publice locale, "comunele, oraşele, municipiile şi judeţele sunt unităţi
administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală şi în care se
organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale".
Art. 21 din aceeaşi lege dispune la alin.1 că "unităţile administrativ-
teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică
11
Universitatea „Transilvania” Brașov
Facultatea de Drept
deplină şi patrimoniu propriu", acestea "sunt titulare ale drepturilor şi
obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care
aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi
din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii".
Potrivit alin.2 al art. 21 din lege, "în justiţie, unităţile administrativ-
teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele
consiliului judeţean".
De asemenea, art. 62 din legea nr. 215/2001 prevede că "primarul
reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi
publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi
în justiţie".
Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă că unitatea administrativ-
teritorială, în speţă COMUNA XXXXX, are personalitate juridică şi poate
sta în nume propriu în judecată, fiind reprezentată de către PRIMARUL
COMUNEI XXXXX.
Primăria unităţii administrativ-teritoriale este, conform art. 77 din
Legea nr. 215/2001, o structură funcţională cu activitate permanentă
constituită din primar, viceprimar, secretarul unităţii administrativ-
teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului, structură care duce la
îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând
problemele curente ale colectivităţii locale.
Prin urmare, primăria nu are personalitate juridică pentru a avea
calitate de parte în judecată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 56 alin.1 din
Codul de procedură civilă, republicat: "orice persoană care are folosinţa
drepturilor civile poate să fie parte în judecată".
În consecință, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a
PRIMĂRIEI COMUNEI XXXXX este apreciată întemeiată, deoarece
aceasta nu are personalitate juridică, fiind numai o structură
administrativă, deci nu are capacitate de folosinţă a drepturilor civile
pentru a fi parte în judecată, astfel că va fi admisă excepţia lipsei
capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei-debitoare şi, ca urmare, va fi
respinsă acţiunea creditoarei, ca fiind formulată împotriva unei persoane
lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.

Bibliografie:

12
Universitatea „Transilvania” Brașov
Facultatea de Drept
1. Gh. Botea, Al. Țiclea, Gh. Stancu, I. Leș, B. Vlad, V. Lozneanu,
Instituții de drept civil și drept procesual, Curs selectiv pentru
licență, Editura LUMINA LEX, București, 2006.
2. A. Ciurea, Fișe de procedură civilă, Ediția a ll a revizuită și
completată, Editura Universul Juridic, București.
3. G. Raducan, Drept procesual civil, Editura All Beck, București,
2005.
4. V.M. Viobanu, G. Boroi, Drept procesual civil, Curs selectiv.
Teste grilă, Ediția 3, Editura All Beck, București, 2005.

13