1. APLICAŢII ALE FRIGULUI NATURAL

APLICAŢIE
Depozit de gheaţă

O gheţărie cu o capacitate de 6500 kg de gheaţă construită la o

adâncime de 3 metri în pământ este căptuşită cu paie cu un
coeficient de conductivitate termică =0,05 W/(m·K) cu o grosime de
δ=300 mm, are dimensiunile: L = 2m / l=2m / h=2,5m.
Specificaţi ce cantitate de gheaţă rămâne în depozit după 3 luni
dacă nu este scoasă gheaţă şi nu este lăsată uşa deschisă.
Temperatura pământului se consideră constantă, 15°C, iar int=15
W/(m2·K), căldura latentă de topire a gheţii este gh=335 kJ/kg.

SOLUŢIE
În figura 1.1 este reprezentat schematic depozitul de gheaţă.
Ca urmare a diferenţei de temperatură dintre interior şi exterior, prin
6
pereţii depozitului pătrunde un flux de căldură  Q (suma dintre
p ,i
i 1

fluxurile de căldură ce pătrund prin fiecare perete în parte).

Convenţional, s-a ales temperatura interioară ca fiind cea
corespunzătoare punctului triplu al apei, adică tcam  0 C [1,2].

Fig.1.1 Reprezentarea schematică a depozitului de gheaţă

10 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
 
6
Fluxul de căldură care pătrunde prin pereţi (  Q p ,i ) este
i 1

preluat de gheaţă ( Q gheata _ topita ) şi conduce în timp la topirea unei

anumite cantităţi. Ecuaţia de bilanţ energetic ce corespunde acestei
situaţii este prezentată in relaţia (1.1).
6

 Q
i 1
p ,i  Q gheata _ topita (1.1)

Pentru a calcula termenii din expresia (1.1) este necesară

cunoaşterea unor noţiuni de bază privind mecanismul de realizare al
transferului de căldură. Pentru aceasta se va porni de la un exemplu
simplu [1].

Exemplu
Se consideră recipientul din figura 1.2 în care se află un fluid
(lichid) la temperatura de 50°C. Temperatura ambiantă (a aerului din
imediata vecinătate) este de 25°C. Ca urmare a diferenţei de
temperatură dintre interiorul şi exteriorul recipientului apare schimbul
de căldură cuantificat prin fluxul de căldură Q .

Fig.1.2 Mecanismul de realizarea a transferului de căldură

prin pereţii unui recipient

Transferul de căldură se realizează prin: conducţie, convecţie şi

radiaţie. Pe scurt, conducţia se referă la schimb de căldură printr-un
mediu solid (ex: pereţi); convecţia se referă la schimbul de căldură
dintre un fluid (gaz sau lichid) şi un solid iar schimbul de căldură prin
radiaţie apare la diferenţe de temperatura mai mari de 120°C.
Aplicaţii ale frigului natural 11

În cazul exemplului prezentat în figura. 1.2 mecanismul de

realizare a schimbului de căldură este următorul: de la fluidul (lichid)
cald din interior către suprafaţa interioară a peretelui prin convecţie;
de la suprafaţa interioară a peretelui către cea exterioară prin
conducţie iar de la suprafaţa exterioară a peretelui către fluidul din
exterior (aer) prin convecţie.
În general, fluxul de căldură transferat între două fluide
separate de un mediu solid (perete), situaţie foarte des întâlnită
sistemele şi echipamentele termice, se poate calcula folosind
expresia 1.2.
Q  k  S  T (1.2)
Unde:
 W 
– k  2  este coeficientul global de schimb de căldură;
m K 
– S  m 2  este suprafaţa de schimb de căldură;
–  T  K  este diferenţa de temperatură datorită căreia se
instalează schimbul de căldură.

Coeficientul global de schimb de căldură se calculează folosind

expresia 1.3.
1
k (1.3)
1 n
i 1
 
 int i 1 i  ext
Termenii din expresia (1.3) reprezintă:
 W 
–  int  2  coeficientul de convecţie la interior şi
m K 
caracterizează transferul de căldură dintre fluid şi peretele interior;
–   m grosimea peretelui;
 W 
–   coeficientul de conductivitate termică. Aceasta
m K 
mărime este o proprietate termo-fizică a materialelor şi
caracterizează capacitatea acestora de a transmite căldura. Un
material izolator termic este caracterizat de o valoare  mică (ex.

poliuretan poliuretan  0, 024 W m K
2
 ) iar unul care transmite bine
căldura de o valoare  mare (ex. cupru poliuretan  380 W m K ).
2
 
12 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
 
 W 
–  ext  2  coeficientul de convecţie la exterior şi
m K 
caracterizează transferul de căldură dintre perete şi fluidul exterior;
Calculul coeficienţilor de convecţie implică o serie de cunoştinţe
mai avansate de transfer de căldură şi masă. În literatura de
specialitate se găsesc valori recomandate ale acestora pentru cele
mai întâlnite situaţii.

Raportul  Rt se numeşte rezistenţa termică, iar termenul

n
i
 i 1
din expresia (1.3) sugerează faptul că un mediu solid format
i
din mai multe starturi de material va fi caracterizat de o rezistenţă
termică egală cu suma rezistenţelor termice ale straturilor de material
din care este alcătuit [1].

  Pornind de la cele menţionate anterior, fluxul de căldură care

6
pătrunde
 
prin pereţi  Q p , i se calculează aplicând relaţiile (1.2) şi
i 1

(1.3) pentru fiecare perete în parte.

Observaţie
În cazul depozitului de gheaţă, coeficientul de convecţie la
interior şi structura pereţilor sunt identice, de unde rezultă, conform
expresiei (1.3), o valoare egală a coeficientului global de schimb de
căldură. De asemenea, diferenţa de temperatură dintre interior şi
exterior este aceeaşi.

În aceste condiţii fluxul de căldură care pătrunde prin pereţi se

calculează cu relaţia [1]:
6 6
 Q p ,i  k  T   Si (1.4)
i 1 i 1

Aplicând expresia (1.3) pentru situaţia depozitului de gheaţă,

rezultă:
1 1 W
k   0, 165 2
1  1 300  10 3
m K
 
 int  15 0, 05
T   tsol  273, 15    tcam  273, 15    15  273, 15    0  273, 15   15 K
Aplicaţii ale frigului natural 13

S
i 1
i  2  L  l  2  L  h  2  l  h  2  2  2  2  2  2, 5  2  2  2, 5  28 m 2

Fluxul de căldură care pătrunde prin pereţi:

6 6

 Q p ,i  k  T   Si  0, 165  15  28  69 W
i 1 i 1
Fluxul de căldură preluat de gheaţă se poate calcula cu
expresia:
Q m 
Q gheata _ topita  gheata _ topita  gheata _ topia gheata (1.5)
 
Unde:
– Qgheata _ topita  kJ  căldura preluată de gheaţă;
– m gheata _ topia  kg  este masa de gheaţă topită;
 kJ 
– gheata   este căldura latentă de topire a gheţii;
 kg 
–  s  timpul în care are loc procesul de topire al gheţii.

Observaţii
1. Căldura latentă de topire a gheţii arată că pentru
transformarea unui kg de apă din stare solidă în stare lichidă se
consumă energia de 335 kJ.
 kJ 
2. A nu se confunda mărimile căldură latentă de topire   
 kg 
 W 
cu conductivitate termică    deşi notaţiile sunt identice în
m K 
literatura autohtonă;
3. În formule, mărimile se înlocuiesc în Sistemul Internaţional.

 
Din expresiile (1.1) şi (1.5) rezultă cantitatea de gheaţă topită:
6
   Q p ,i 
69  3  30  24  3600
mgheata _ topita  i 1
  1602  kg 
gheata 335  10 3

În final se poate calcula cantitatea de gheaţă rămasă în depozit

după 3 luni:
m gheata _ ramasa  m gheata  m gheata _ topita  6500  1602  4898  kg 
14 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
 
TEMĂ PROPUSĂ

Ce cantitate de gheaţă rămâne în depozit după 3 luni dacă se

foloseşte un strat de izolaţie mai gros   400 mm . Celelalte mărimi
sunt nemodificate. Explicaţi rezultatul obţinut.

 
 

2. PROCESUL DE FIERBERE

2.1 Transformarea de fază

Pentru a explica procesele de transformare de fază în cazul
fluidelor, vom considera un experiment care implică un recipient cu
apă. În starea 1 apa se află la o temperatură de 20 de grade celsius
şi presiune atmosferică (starea de agregare: lichid). Se introduce
căldură în sistem. Din starea 1 în starea 2, apa îşi menţine starea de
lichid, iar volumul va creşte nesemnificativ (z2 ≈ z1) până când
temperatura apei va atinge valoarea de 100 de grade celsius. Aici, se
declanşează procesul de vaporizare a apei şi vom observa apariţia
primelor bule de vapori (starea 2: lichid saturat). Deoarece se
introduce în continuare căldură, apa îşi va schimba progresiv starea
din lichid în vapori, cu menţinerea temperaturii la valoarea de 100 de
grade celsius (care se numeşte temperatură de saturaţie) până când
nu va mai rămâne deloc lichid în recipient (starea 4: vapori saturaţi
uscaţi). Starea 3, amestec de lichid (z3 < z2) cu vapori, se numeşte
stare de vapori saturaţi umezi. Dacă introducem în continuare
căldură, temperatura vaporilor de apă va creşte peste temperatura
de saturaţie (t5 > t4), obţinând vapori supraîncălziţi.

Fig. 2.1 Procesul de fierbere a apei

16 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
 
Curbele de saturaţie se obţin unind locul geometric al punctelor
care marchează începutul procesului de vaporizare (curba de lichid
saturat sau x=0), respectiv sfârşitul procesului de vaporizare sau
începutul procesului de condensare (curba de vapori saturaţi uscaţi
x=1) [1-3].

Fig. 2.2 Determinarea curbelor de saturaţie

în diagrama temperatură (t) – entropie (s)

Definiţie
Punctul critic (K) este o stare termodinamică ce se caracterizează
prin anumite valori ale presiunii (pk) şi temperaturii (tk) critice, pentru
care agentul trece instantaneu din stare lichidă în stare de vapori
[1-3].
Procesul de fierbere 17

APLICAŢIE
Procesul de fierbere al apei
Pentru apă, R718, să se determine pe diagrama T–s stările 1–5
prezentate mai sus. Se va considera temperatura stării 5 egală cu
170 de grade celsius.
Metodologia de rezolvare este prezentată în figura. 2.3 şi se
parcurg paşii de mai jos:
 pasul 1 – se trasează izobara p=1 bar;
 pasul 2 – la intersecția dintre p=1 bar şi t=20°C se determină
starea 1, lichid. Această stare este determinată cu aproximaţie
deoarece procesul izobar 1-2 este trasat orientativ.
 pasul 3 – la intersecția dintre p=1 bar şi curba de lichid
saturat se determină starea 2, lichid saturat; se observă că
temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii
atmosferice este t=100°C;
 pasul 4 – starea 3 de găseşte în domeniul vaporilor saturaţi
umezi (p=1 bar si t=100°C);
 pasul 5 – la intersecția dintre p=1 bar şi curba de vapori
saturaţi uscaţi (t=100°C) se determină starea 4, vapori
saturaţi uscaţi;

Fig. 2.3 Metodologia de determinare a mărimilor în diagrama temperatură

(t) – entropie (s) [4]
18 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
 
 pasul 6 – la intersecţia dintre p=1 bar şi t=170°C se
determină starea 5, vapori supraîncălziţi;

TEMĂ PROPUSĂ 1

Să se traseze în diagrama t-s procesul de fierbere (vaporizare)

al apei la presiunile de 0,25 bar, 4 bar şi 10 bar. Să se evidenţieze
influenţa presiunii aupra temperaturii de fierbere.

SOLUŢIE
Temperaturile de saturaţie se determină la intersecţia dintre
izobarele de 0,25, 4 şi 10 bar şi curba de lichid saturat (x=0).
Rezultatele obţinute sunt prezentate în Tabelul 2.1 de unde se
observă că temperatura de saturaţie (fierbere) creşte cu creşterea
presiunii.

Observaţie
Citirea mărimilor de stare cu ajutorul diagramei p-h este supusă
erorilor din motive subiective. Se recomandă refacerea citirilor dacă
eroarea calculelor este mai mare de 5%.

Fig. 2.4 Metodologia de determinare a temperaturilor de fierbere (saturaţie)

pentru presiunile de 0,25, 4 şi 10 bar [4]
Procesul de fierbere 19

Tabelul 2.1 Influenţa presiunii asupra temperaturii de saturaţie

Presiunea Temperatura de saturaţie
p bar  Ts  p   C 
0,25 65
1 100
4 143
10 180

TEMĂ PROPUSĂ 2

Într-un recipient se află o cantitate de 1 kg apă. Recipientul este

plasat pe un arzător de gaz pentru care se cunosc debitul volumic
V  0, 1 m 3 h , puterea calorifică inferioară H i  36 MJ kg şi densitatea
  0 , 8 kg m 3 . Să se determine timpul necesar fierberii apei la
presiune atmosferică (de la x=0 la x=1).

SOLUŢIE
Ecuaţia de bilanţ energetic ce caracterizează situaţia dată este
prezentată în relaţia (2.1).
Q fierbere
Q arzator  (2.1)

Unde:
– Q arzator este fluxul de căldură furnizat prin arderea gazului la
nivelul arzătorului;
– Q fierbere este căldura necesară fierberii apei din recipient;
–  este timpul de realizare al procesului de fierbere.
Fluxul de căldură furnizat prin arderea gazului se poate calcula
folosind relaţia:
V   0, 1  0, 8
Q arzator   Hi   36  10 3  0, 8 kW (2.2)
3600 3600
Căldura necesară realizării procesului de fierbere se calculează
cu relaţia:
kJ
 
Q fierbere  m  h f  hi  m  rH 2O  1   2677  427   2250
kg
(2.3)
20 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
 
În relaţia (2.3), h f reprezintă entalpia apei la începutul procesului
de fierbere, hi reprezintă entalpia apei la sfârşitul procesului de fierbere
iar diferenşa dintre cele două notată cu rH 2 O este căldura latentă de
vaporizare a apei la o anumită presiune [1,2,5].
Pentru aplicaţia dată, entalpiile h f şi hi se determină din
diagrama T-s la intersecţia dintre izobara de 1 bar (fig. 2.4) şi curbele
de saturaţie x=1, respectiv x=0. Valorile obţinute sunt:
h f  2677 kJ kg , hi  427 kJ kg .
Din relaţiile (2.1), (2.2) şi (2.3), rezultă timpul necesar realizării
procesului de fierbere:
Q 2250
   fierbere   2813 s  0, 78 h  47 min (2.4)
Qarzator 0, 8
Rezultatul obţinut este valabil doar în ipoteza în care fluxul de
căldură degajat prin ardere este transmis integral apei din recipient.
În realitate, acest flux de căldură nu este transmis integral apei
datorită pierderilor de căldură.
 
 

3. DIAGRAMELE AGENŢILOR FRIGORIFICI

3.1 Agenţi frigorifici. Diagrama p-h. Punctul critic.

Agenţii frigorifici sunt agenţii termodinamici de lucru ai
instalaţiilor frigorifice. După provenienţă aceştia se pot clasifica în:
 Agenţi frigorifici naturali – ex: amoniac (NH3);
 Agenţi frigorifici sintetici – ex: freoni;
Definiţie
Freonii sunt derivaţi dublu halogenaţi ai hidrocarburilor saturate
obţinuţi prin înlocuirea totală sau parţială a atomilor de hidrogen cu
atomi de fluor, clor sau brom [1-3].
Agenţii frigorifici se notează folosind litera F sau R (cel mai
frecvent) urmată de numele acestuia. Exemplu: R12, R134a, R404a,
R717 etc.
Din punctul de vedere al proprietăţilor termodinamice, agenţii
frigorifici se mai pot clasifica în [1-3]:
 Azeotropi – pentru care procesele de schimbare de fază
vaporizare-condesare au loc la p=ct şi t=ct;
 Neazeotropi – pentru care procesele de schimbare de fază
vaporizare-condesare au loc la p=ct şi t≠ct ;
Pentru calculele din tehnica frigului se folosesc diagramele
presiune (p) - entalpie (h), prezentate schematic în figura 3.1 [1-3].

Fig. 3.1 Diagrama presiune (p) – entalpie (h)

22 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
 
Definiţie
Punctul critic (K) este o stare termodinamică ce se caracterizează
prin anumite valori ale presiunii (pk) şi temperaturii (tk) critice pentru
care agentul frigorific trece instantaneu din stare lichidă în stare de
vapori [1-3].

Exemplu
Freonul R134a este caracterizat de: pKR134 a  40 bar ;
t KR134 a  102 C ;
Freonul R404a este caracterizat de: p KR 404 a  37 bar ;
t K404 a  72 C ;
Apa este caracterizată de: p KH 2 O  216 bar ; t KH 2 O  370 C ;

Metodologia de stabilirea a presiunii si temperaturilor critice

pentru cei doi agenţi frigorifici este prezentată în figura 3.2 şi figura
3.3 [1,4].

Fig. 3.2 Stabilirea presiunii şi temperaturii critice pentru freonul R134a

Diagramele agenţilor frigorifici 23

Fig. 3.3 Stabilirea presiunii şi temperaturii critice pentru freonul R404a

După cum se observă din exemplul de mai sus, presiunea şi

temperatura critică au valori diferite pentru fiecare agent frigorific.

3.2 Presiunea şi temperatura de vaporizare,

condensare
Curbele de saturaţie reprezintă locul geometric al punctelor
care marchează începutul procesului de vaporizare sau sfârşitul
procesului de condensare (curba de lichid saturat sau x=0), respectiv
sfârşitul procesului de vaporizare sau începutul procesului de
condensare (curba de vapori saturaţi uscaţi x=1).
Temperatura de vaporizare se notează în general cu t o şi
reprezintă temperatura de saturaţie (pentru care începe procesul de
vaporizare) la o anumită presiune de vaporizare (care se notează cu
p0 ), adică t0  t s  p0  .
Temperatura de condensare se notează în general cu t c şi
reprezintă temperatura de saturaţie (pentru care începe procesul de
condensare) la o anumită presiune de condensare (care se notează
cu pc ), adică tc  t s  pc  [1,2,5].
Tabelul 3.1 prezintă valorile temperaturii de vaporizare t o
pentru agenţii frigorifici R134a, R404a, Amoniac (R717) şi apă la
presiunea de vaporizare p0  1 bar .
24 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
 
Tabelul 3.1 Temperaturile de vaporizare la p0=1 bar

Agentul frigorific p 0 bar   

t0 C
R134a 1 -26
R404a 1 -47
R717 1 -33
H2O 1 100

Tabelul 3.2 prezintă valorile temperaturii de vaporizare t c

pentru agenţii frigorifici R134a, R404a, amoniac (R717) şi apă la
presiunea de condensare pc  10 bar .

Tabelul 3.2 Temperaturile de condensare la pc=10 bar

Agentul frigorific pc bar   

tc C
R134a 10 39
R404a 10 16,5
R717 10 25
H2O 10 180

După cum se observă din Tabelul 3.1 si Tabelul 3.2, pentru

aceeaşi presiune de vaporizare sau condensare, temperatura de
vaporizare sau condensare este funcţie de natura agentului frigorific.

Metodologia de determinare a temperaturilor de vaporizare şi

condensare din tabelul 3.1 şi tabelul 3.2 este prezentată pentru
agenţii frigorifici R134a, R404a şi R717 în fig. 3.4, fig. 3.5 şi fig. 3.6
[4]. În aceste figuri se observă că temperatura de vaporizare se
stabileşte la intersecţia dintre izobară (linia marcată cu verde) şi
curba de lichid saturat (x=0), respectiv vapori saturaţi uscaţi (x=1).

Tabelul 3.3 Temperaturile de vaporizare la diferite presiuni pentru R134a

Agentul frigorific p0 bar   

t0 C
1 -26
2 -10
R134a
4 8,5
10 39
Diagramele agenţilor frigorifici 25

Creşterea presiunii de vaporizare conduce la creşterea

temperaturii de vaporizare după cum se observă din tabelul 3.3 şi
figura 3.7. Această observaţie este valabilă şi în cazul procesului de
condensare pentru care creşterea presiunii conduce la creşterea
temperaturii de condensare.

Fig. 3.4 Stabilirea t0 şi tc la p0  1 bar şi pc  10 bar

pentru freonul R134a

Fig. 3.5 Stabilirea t0 şi tc la p0  1 bar şi pc  10 bar

pentru freonul R404a
26 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
 

Fig. 3.6 Stabilirea t0 şi tc la p0  1 bar şi pc  10 bar

pentru freonul R717

Fig. 3.7 Stabilirea temperaturii de vaporizare la diferite presiuni pentru

freonul R134a

3.3 Stări termodinamice

În apropierea stărilor de saturaţie şi în zona de lichid, ecuaţiile
ce caracterizează gazele perfecte nu mai sunt valabile [5].
– Ecuaţia termică de stare: p V  m  R  T ;
Diagramele agenţilor frigorifici 27

V
– Lega Guy-Lussac:  ct ;
T
– Legea Boyle-Mariotte: p V  ct ;
p
– Lega lui Charles:  ct ;
T
– Ecuaţia lui Poisson: p  V k  ct .

Singurele ecuaţii care se pot utiliza sunt expresiile matematice

ale primului şi celui de-al doilea principiu al termodinamicii [5].

Principiul I:  q  dh   lt ;  u  dh   l ;  u  cv  dt ;  h  c p  dt .
Principiul II:  q  T  ds ;

Cu ajutorul diagramelor se pot determina mărimile

termodinamice de stare şi se pot urmări procesele termice ce se
defăşoară în maşinile şi instalaţiile cu vapori [1].
Mărimile termodinamice de stare de stare ce pot fi citite din
diagrama p-h sunt prezentate în figura 3.8 [1-4].

Fig. 3.8 Mărimile termodinamice de stare din diagrama p-h

t=ct p=ct h=ct v=ct s=ct x=ct

Legendă: Temperatura presiune entalpie volum entropie titlul

specific vaporilor
[°C] [bar] [kJ/kg] [m3/kg] [kJ/(kgK)] [-]
28 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
 
Definiţie
mv masa de vapori saturati uscati
Titlul vaporilor este [1,3,5]: x   .
mag masa de agent
Pe curba de lichid saturat: mv  0  x  0;
Pe curba de vapori saturaţi uscaţi: mv  mag  x  1;

Parametrii sau mărimile de stare pe curba de lichid saturat

(x=0) se notează cu indicele (') iar cele de pe curba de vapori saturaţi
uscaţi cu indicele ('').
x  0  h; v ', s,  , u ;
x  1  h; v, s,  , u;
Dacă se doreşte calcularea proprietăților agentului în domeniul
vaporilor saturaţi umezi se utilizează expresiile [1,5]:
h  h  x   h  h (2.1)
s  s  x   s  s  (2.2)
v  v  x   v  v (2.3)

APLICAŢIE – determinarea unei stări termodinamice în

domeniul vaporilor saturaţi umezi

Pentru agentul frigorific R134a, să se determine entalpia

corespunzătoare stării termodinamice caracterizate de x=0,1 şi p=1
bar.

Metodologia de rezolvare este prezentată în figura. 3.9 [4] şi se

parcurg paşii de mai jos:
 pasul 1 – se trasează izobara p=1 bar;
 pasul 2 – la intersecția dintre p=1 bar şi x=0 se determină
h  166 kJ kg ;
 pasul 3 – la intersecția dintre p=1 bar si x=1 se determină
h  382 kJ kg ;
 pasul 4 – se aplică expresia 2.1 şi rezultă:
h  166  0, 1   382  166   188 kJ kg

Să se refacă aplicaţia de mai sus pentru p=2 bar şi x=0,7.

Diagramele agenţilor frigorifici 29

Fig. 3.9 Metodologia de determinare a entalpiei în domeniul vaporilor

saturaţi umezi

3.4 Determinarea unei stări termodinamice

O stare termodinamică în diagrama p-h se determină la
intersecţia a două curbe ce exprimă după caz, mărimi de stare
(h,v,s,p,t si x) pentru agentul frigorific respectiv.

APLICAŢIE – determinarea stărilor termodinamice în

diagrama p-h

Printr-o conductă curge agentul frigorific R134a având

temperatura de 70°C şi presiunea de 7 bar. Să se fixeze starea
termodinamică a agentului frigorific in diagrama p-h şi să se citească
mărimile de stare v,h,s si x corespunzătoare.

SOLUŢIE
Metodologia de rezolvare a acestei aplicaţii este prezentată în
figura 3.10 şi figura 3.11 [4] fiind necesară parcurgerea următorilor
paşi:
 Pasul 1 – se trasează izobara p=7 bar;
 Pasul 2 – se trasează izoterma t=70 °C;
30 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
 
La intersecţia celor două curbe ce exprimă mărimi de stare se
obţine starea termodinamică A de vapori supraîncălziţi.
 Pasul 3 – se citesc pe rând mărimile de stare ce corespund
stării A (fig. 3.11)
sA  1, 85 kJ  kgK  ; hA  457 kJ kg ; v A  0 , 036 m 3 kg ;
Titlul vaporilor nu poate fi determinat şi nu are sens în domeniul
vaporilor supraîncălziţi.

Fig. 3.10 Determinarea unei stări termodinamice în domeniul vaporilor

supraîncălziţi

Fig. 3.11 Determinarea mărimilor de stare h,s,v

Diagramele agenţilor frigorifici 31

TEMĂ PROPUSĂ

Pentru agentul frigorific R134a:

1. Să se fixeze în diagrama p-h starea termodinamică pentru
care se cunosc t=90°C şi p=10 bar. Să se citească toate mărimile de
stare.
2. Să se fixeze în diagrama p-h starea termodinamică pentru
care se cunosc p =10 bar şi x=0,5. Să se citească toate mărimile de
stare.
3. Să se fixeze în diagrama p-h starea termodinamică pentru
care se cunosc h=400 kJ/kg şi p=1 bar. Să se citească toate
mărimile de stare.
4. Să se fixeze în diagrama p-h starea termodinamică pentru
care se cunosc v=0,06 m3/kg şi p=2 bar. Să se citească toate
mărimile de stare.
5. Să se fixeze în diagrama p-h starea termodinamică pentru
care se
  cunosc t=90°C şi p=20 bar. Să se citească toate mărimile de
stare.
6. Să se fixeze în diagrama p-h starea termodinamică pentru
care se cunosc t=–10°C şi x=0. Să se citească toate mărimile de
stare.
7. Să se fixeze în diagrama p-h starea termodinamică pentru
care se cunosc t =–20°C şi x=1. Să se citească toate mărimile de
stare.

 
32 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
 
 

4. PROCESE TERMODINAMICE
CARACTERISTICE INSTALAŢIILOR
FRIGORIFICE

Procesele termodinamice care stau la baza funcţionării

sistemelor frigorifice cu comprimare mecanică de vapori sunt
vaporizarea, comprimarea, condensarea şi laminarea. În continuare
se propune o analiză succintă a fiecăruia [1].

4.1 Procesul de vaporizare

Definiţie
Vaporizarea completă este un proces termodinamic de schimbare de
fază, în timpul căruia, agentul termodinamic trece din stare de lichid
saturat (x=0) în stare de vapori saturaţi uscaţi (x=1), trecând prin stări
intermediare de vapori saturaţi umezi [1,2,5]. În instalaţiile frigorifice
procesul de vaporizare are loc la presiune constantă.

Observaţii
1. Un proces de vaporizare poate să pornească de la valori x>0
şi să se finalizeze la valori x≤1 în funcţie de situaţia reală întâlnită în
practică.
2. Procesul de vaporizare se realizează pe seama unui flux de
căldură furnizat din exterior (preluat de la sursa rece – mediul sau
corpul răcit).
3. În instalaţiile şi sistemele frigorifice, procesul de vaporizare
se desfăşoară în schimbătoare de căldură numite vaporizatoare care
au rolul de a prelua căldura de la sursa rece (mediul sau corpul
răcit). Una dintre reprezentările schematice ale vaporizatoarelor este
cea din figura 4.1 [1,2].
4. Din punctul de vedere al montajului, intrarea agentului
frigorific se realizează prin partea de jos a vaporizatorului iar ieşirea
prin partea de sus.
34 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
 

Fig. 4.1 Reprezentarea schematică a vaporizatorului

Figura 4.2 şi figura 4.3 prezintă o serie de imagini cu

vaporizatoare întâlnite în practică [6,7]

Fig. 4.2 Vaporizatorul unui frigider casnic

Fig. 4.3 Diferite tipuri de vaporizatoare industriale

Procese termodinamice caracteristice instalaţiilor frigorifice 35

APLICAŢIE
Procesul de vaporizare

Cât este fluxul de căldură preluat de agentul frigorific R134a

pentru care se cunoaşte debitul masic m  0, 01 kg s , într-un proces
complet de vaporizare (de la x=0 la x=1) la presiunea de 1 bar. Să se
reprezinte procesul (1'-1'') în diagrama p-h şi să se citească mărimile
de stare în punctele de început şi sfârşit ale procesului. Să se refacă
aplicaţia pentru agenţii R404a şi R717.

SOLUŢIE
Aplicaţia de mai sus va fi rezolvată pentru agentul frigorific
R134a şi se vor parcurge paşii de mai jos. Pentru agenţii R404a şi
R717 se procedează similar.

 Pasul 1 – se trasează procesul de vaporizare 1'-1'' în

diagrama p-h după cum este prezentat în figura 4.4 [4].

Fig. 4.4 Procesul de vaporizare pentru R134a la p=1 bar

 Pasul 2 – se citesc mărimile termodinamice de stare în

punctele 1' şi 1''. Rezultatele citirilor sunt prezentate în
tabelul 4.1.
36 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
 
Tabelul 4.1 Mărimile termodinamice de stare în punctele 1' şi 1''
Mărimea Punctul 1' Punctul 1''
p bar 1 1
 
t C -26 -26
h kJ kg  166 382
s kJ kgK  0,873 1,74

v m 3 kg  Nu se poate citi din
diagrama p-h pe curba x=0
0,193
x  0 1

 Pasul 3 – se aplică procesului 1' - 1'' expresia matematică a

Primului principiu al termodinamicii pentru sisteme deschise
[5]

 q  dh   lt

 lt  v  dp   q  dh  q11 
dp  0 (4.1)

1 kJ
  dh  h1  h1  382  166  216
1 kg

Diferenţa q11  h1  h1  rR134 a şi reprezintă căldura latentă de

vaporizare a freonului R134a la presiunea de 1 bar. Dacă se
compară rR134 a cu rH O  2250 kJ kg (vezi laboratorul fierberea apei) se
2

constată că într-un proces de vaporizare la p=1 bar, apa are o

capacitate de a prelua căldură de peste 10 ori mai mare decât cea a
freonului R134a.

 Pasul 4 – se calculează fluxul de căldură preluat.

Q 11  m  q11  0 , 01  216  2, 16 kW (4.2)

TEMĂ PROPUSĂ

Să se refacă aplicaţia pentru agenţii R404a, R717 şi să se

prezinte comparativ rezultatele conform tabelului 4.2 de mai jos.
Comentaţi rezultatele.
Procese termodinamice caracteristice instalaţiilor frigorifice 37

Tabelul 4.2 Prezentarea rezultatelor pentru procesul de vaporizare 1' şi 1''

R404a R717
Mărimea
Punctul 1' Punctul 1'' Punctul 1' Punctul 1''
p bar
 
t C
h kJ kg 
s kJ kgK 

v m 3 kg 
x 
r kJ kg 
Q1 1 kW 

4.2 Procesul de comprimare

Definiţie
Procesul de comprimare este un proces termodinamic în timpul
căruia presiunea gazelor sau vaporilor creşte.

Observaţii
1. Procesul de comprimare se realizează consumând energie.
2. În instalaţiile şi sistemele frigorifice cu comprimare mecanică
de vapori, procesul de comprimare se realizează cu ajutorul
compresoarelor.

Una dintre reprezentările schematice ale compresoarelor este

cea din figura 4.5 [1,2].

Fig. 4.5 Reprezentarea schematică a compresoarelor

38 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
 
Figura 4.6 [8] şi figura 4.7 [9,10] prezintă o serie de imagini cu
compresoare întâlnite în practică.

Fig. 4.6 Compresoare frigorifice Bitzer

Fig. 4.7 Compresor frigorific ermetic

APLICAŢIE
Procesul de comprimare

Cât este puterea necesară comprimării adiabate (s=ct) a

agentului frigorific R134a pentru care se cunoaşte debitul masic
m  0, 01 kg s de la paspiratie=1 bar la prefulare=10 bar. Să se reprezinte
procesul (1''-2) în diagrama p-h şi să se citească mărimile de stare în
punctele de început şi sfârşit ale procesului. Să se refacă aplicaţia
pentru agenţii R404a şi R717.
Procese termodinamice caracteristice instalaţiilor frigorifice 39

SOLUŢIE
Aplicaţia de mai sus va fi rezolvată pentru agentul frigorific
R134a şi se vor parcurge paşii de mai jos. Pentru agenţii R404a şi
R717 se procedează similar.
 Pasul 1 – se trasează procesul de vaporizare 1''-2 în
diagrama p-h după cum este prezentat în figura 4.8 [4].

Fig. 4.8 Procesul de comprimare pentru R134a

de la p=1 bar şi x=1 la p=10 bar

 Pasul 2 – se citesc mărimile termodinamice de stare în punctele

1'' şi 2. Rezultatele citirilor sunt prezentate în tabelul 4.2.

Tabelul 4.2 Mărimile termodinamice de stare în punctele 1'' şi 2

Mărimea Punctul 1'' Punctul 2
p bar 1 10
 
t C -26 48
h kJ kg  382 429
s kJ kgK  1,74 1,74

v m kg3
 0,193 0,0217
x  1
Nu are
sens

 Pasul 3 – se aplică procesului 1''-2 expresiile matematice ale

Primului şi celui de-al doilea principiu al termodinamicii
pentru sisteme deschise [5]
40 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
 
 I :  q  dh   lt

 II :  q  T  ds  dh   lt   lt  dh  lt1 2 
 s  ct  ds  0 (4.3)

2 kJ
   dh    h2  h1     429  382   47
1 kg
În relaţiile (4.3),   h2  h1   lt 1 2 reprezintă lucrul mecanic
specific necesar realizării procesului de comprimare, iar semnul (–)
arată că este consumat.
Lucrul mecanic specific necesar realizării procesului de
comprimare se poate scrie:
kJ
lt12  h2  h1  47 (4.4)
kg
 Pasul 4 – se calculează puterea necesară realizării
comprimării.
P12  m  lt12  0, 01  47  0, 47 kW (4.5)

TEMĂ PROPUSĂ

Să se refacă aplicaţia pentru agenţii R404a, R717 şi să se

prezinte comparativ rezultatele conform Tabelului 4.3 de mai jos.
Comentaţi rezultatele.

Tabelul 4.3 Prezentarea rezultatelor pentru

procesul de vaporizare 1'' şi 2
R404a R717
Mărimea
Punctul 1'' Punctul 2 Punctul 1'' Punctul 2
p bar
t C 
h kJ kg 
s kJ kgK 

v m 3 kg 
x 
lt 12 kJ kg
P1 2 kW 
Procese termodinamice caracteristice instalaţiilor frigorifice 41

4.3 Procesul de condensare

Definiţie
Condensarea completă este un proces termodinamic de schimbare
de fază, în timpul căruia, agentul termodinamic trece din stare de
vapori saturaţi uscaţi (x=1) în stare de lichid saturat (x=0), trecând
prin stări intermediare de vapori saturaţi umezi. În instalaţiile
frigorifice procesul de condensare are loc la presiune constantă.

Observaţii
1. Procesul de condensare se realizează pe seama unui flux de
căldură cedat sursei calde (aer, apă sau alt mediu de răcire).
2. În instalaţiile şi sistemele frigorifice, procesul de condensare
se desfăşoară în schimbătoare de căldură numite condensatoare
care au rolul de a ceda sursei calde căldura preluată de la sursa rece
şi puterea necesară antrenării compresorului. Una dintre
reprezentările schematice ale condensatoarelor este cea din Fig. 4.9
[1,2].
3. Din punctul de vedere al montajului, intrarea agentului
frigorific se realizează prin partea de sus a condensatorului iar
ieşirea prin partea de jos.
4. În timpul funcţionării instalaţiilor frigorifice cu comprimare
mecanică de vapori, procesul de condensare este precedat de un
proces de răcire a vaporilor refulaţi de compresor până la saturaţie
(x=1).

Fig. 4.9 Reprezentarea schematică a condensatorului

42 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
 
Figurile 4.10 [6], 4.11 [10], 4.12 [8] şi 4.13 [7] prezintă o serie
de imagini cu condensatoare întâlnite în practică.

Fig. 4.10 Condensator de frigider Fig. 4.11 Agregat frigorific

Fig. 4.12 Condensator răcit cu apă Fig. 4.13 Condensator răcit cu aer
Procese termodinamice caracteristice instalaţiilor frigorifice 43

APLICAŢIE
Procesul de condensare

Cât este fluxul de căldură cedat la nivelul condensatorului unei

instalaţii frigorifice prin care circulă agentul frigorific R134a pentru
care se cunoaşte debitul masic m  0, 01 kg s , în timpul procesului
caracterizat de starea de început 2 (din aplicaţia precedentă) şi cea
de sfârşit 3'. Să se reprezinte procesul (2-3') în diagrama p-h şi să se
citească mărimile de stare în punctele de început şi sfârşit ale
procesului. Să se refacă aplicaţia pentru agenţii R404a şi R717.

SOLUŢIE
Aplicaţia de mai sus va fi rezolvată pentru agentul frigorific
R134a şi se vor parcurge paşii de mai jos. Pentru agenţii R404a şi
R717 se procedează similar.

 Pasul 1 – se trasează procesul de condensare 2-3' în

diagrama p-h după cum este prezentat în Fig. 4.14 [4].

Fig. 4.14 Procesul de condensare 2-3' pentru R134a

 Pasul 2 – se citesc mărimile termodinamice de stare în

punctele 2 şi 3'. Rezultatele citirilor sunt prezentate în tabelul
4.4.
44 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
 
Tabelul 4.4 Mărimile termodinamice de stare în punctele 2 şi 3'
Mărimea Punctul 2 Punctul 3'
p bar 10 10
 
t C 48 39
h kJ kg  429 256
s kJ kgK  1,74 1,19

v m 3 kg  0,0217
Nu se poate citi din diagrama
p-h pe curba x=0
x  Nu are
0
sens

 Pasul 3 – se aplică procesului 2-3' expresia matematică a

Primului principiu al termodinamicii pentru sisteme deschise [5].
 q  dh   lt
 3
 lt  v  dp   q  dh  q2 3  2 dh  h3  h2 
dp  0 (4.6)

kJ
 256  429  173
kg
În relaţiile (4.6), diferenţa q2 3  h3  h2  qc se numeşte sarcină
termică specifică a condensatorului, iar semnul (–) arată că este
căldură cedată [5].
Sarcina termică specifică a condensatorului se poate scrie:
kJ
qc  h2  h3  173 (4.7)
kg
 Pasul 4 – se calculează fluxul de căldură cedat la nivelul
condensatorului:
Q c  m  qc  0, 01  173  1,73 kW (4.8)

Observaţii
1. După cum se observă din figura 4.14, în condensatorul
instalaţiilor frigorifice au loc două procese succesive: 2-3'' numit
proces de răcire până la saturaţie (x=1) urmat de procesul 3''-3' de
condensare efectivă (de la x=1 la x=0)
2. Dintre cele două procese, se observă că în cel de
condensare efectivă se cedează cea mai mare cantitate de căldură.
Procese termodinamice caracteristice instalaţiilor frigorifice 45

TEMĂ PROPUSĂ

Să se refacă aplicaţia pentru agenţii R404a, R717 şi să se

prezinte comparativ rezultatele conform tabelului 4.5 de mai jos.
Comentaţi rezultatele.

Tabelul 4.5 Prezentarea rezultatelor pentru procesul

din condensator 2-3'
R404a R717
Mărimea
Punctul 2 Punctul 3' Punctul 2 Punctul 3'
p bar
 
t C
h kJ kg 
s kJ kgK 

v m 3 kg 
x 
qc kJ kg
Q c kW 

4.4 Procesul de laminare

Definiţie
Procesul de laminare este un proces termodinamic ireversibil de
scădere a presiunii. În cazul fluidelor frigorifice, scăderea de presiune
este însoţită şi de scădere de temperatură.

Observaţii
1. Procesul de laminare are loc la entalpie constantă.
2. Procesul de laminare se desfăşoară în dispozitive numite ventil
de laminare sau tub capilar. Reprezentările schematice ale ventilelor de
laminare şi tubului capilar sunt prezentate în figura. 4.15 [1,2].
46 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
 

Fig. 4.15 Reprezentarea schematică a ventilului de laminare

şi tubului capilar

Figurile 4.16 [11] şi 4.17 [6] prezintă o serie de imagini pentru

ventilul de laminare şi tubul capilar.

Fig. 4.16 Ventil de laminare Fig. 4.17 Tub capilar

APLICAŢIE
Procesul de laminare

Să se reprezinte în diagrama p-h procesul de laminare care

începe în starea termodinamică 3' (aplicaţia precedentă) şi se
sfârşeşte la nivelul presiunii de vaporizare p=1 bar (prima aplicaţie).
Procese termodinamice caracteristice instalaţiilor frigorifice 47

SOLUŢIE
Aplicaţia de mai sus va fi rezolvată pentru agentul frigorific
R134a şi se vor parcurge paşii de mai jos. Pentru agenţii R404a şi
R717 se procedează similar.

 Pasul 1 – se trasează procesul de laminare 3' -4 în diagrama

p-h după cum este prezentat în figura 4.18 [4].

Fig. 4.14 Procesul de laminare 3'- 4 pentru R134a

 Pasul 2 – se citesc mărimile termodinamice de stare în

punctele 3'-4. Rezultatele citirilor sunt prezentate în tabelul 4.6.

Tabelul 4.6 Mărimile termodinamice de stare în punctele 3' şi 4

Mărimea Punctul 3' Punctul 4
p bar 10 1
 
t C 39 -26
h kJ kg  256 256
s kJ kgK  1,19 1,24

v m 3 kg  Nu se poate citi din diagrama
p-h pe curba x=0
0,079
x  0 0,42

 Pasul 3 – se aplică procesului 3'-4 expresia matematică a

Primului principiu al termodinamicii pentru sisteme deschise [1,5].
48 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
 
 q  dh   lt  wdw  gdz
 q  0;

 lt  0  dh  0  h  ct (4.9)
dw  0

dz  0

Observaţie
Din expresia (4.9) se observă că în timpul procesului de
laminare schimbul de energie cu exteriorul este neglijat ceea ce
înseamnă că acest proces nu intervine în bilanţul energetic al
sistemelor frigorifice.

TEMĂ PROPUSĂ

Să se refacă aplicaţia pentru agenţii R404a, R717 şi să se

prezinte comparativ rezultatele conform Tabelului 4.7 de mai jos.
Comentaţi rezultatele.

Tabelul 4.7 Prezentarea rezultatelor pentru procesul de laminare 3'-4

R404a R717
Mărimea
Punctul 3' Punctul Punctul 3' Punctul 4
p bar
 
t C
h kJ kg 
s kJ kgK 
v m 3 kg 
x 

Observaţii
Procesele termodinamice ce stau la baza funcţionării sistemelor
frigorifice cu comprimare mecanică de vapori sunt vaporizarea,
comprimarea, condensarea şi laminarea. Aceste procese se
desfăşoară corespunzător în vaporizator, compresor, condensator şi
ventil de laminare sau tub capilar.
Procese termodinamice caracteristice instalaţiilor frigorifice 49

După cum este prezentat în figura 4.15, succesiunea de

procese marcate cu roşu 4-1'' (vaporizare) → 1''-2 (comprimare) →
2-3'' (răcire până la saturaţie) urmat de 3''-3' (condensare efectivă) →
3'-4 (laminare) formează ciclul termodinamic de funcţionare al
sistemelor frigorifice cu comprimare mecanică de vapori (IFV) într-o
treaptă.
Echipamentele în care se desfăşoară procesele menţionate,
vaporizator → compresor → condensator → ventil de laminare,
formează instalaţia frigorifică cu comprimare mecanică de vapori într-
o treaptă.

Fig. 4.15 Ciclul termodinamic al IFV într-o treaptă