Masurarea prin metoda optica a temperaturii in incinte fierbinti

Senzorii pirometrici (pirometre) fac parte din grupa de senzori de temperatură fără contact.
Caracteristica importantă a acestora constă în caracterul neinvaziv al măsurării, iar senzorul pirometric
nu trebuie să schimbe căldură cu obiectul măsurat pentru a efectua măsurătoarea.

Astfel, nu perturbă câmpul de temperatură în timpul măsurării, iar caracteristicile sale dinamice
sunt incomparabil mai bune. Senzorii pirometrici convertesc radiaţia termică (de temperatură), care este
emisă de toate corpurile. Intensitatea radiaţiei termice depinde în mod strict de temperatură şi se află,
în principal, în domeniul spectral al radiaţiilor infraroşie şi vizibilă.
Senzorii pirometrici se bazează pe circuite optice realizate din lentile, fibră optică şi oglinzi, care
pregătesc semnalul optic direcţionat spre detectorii termici sau fotodetectori. Radiaţia termică (lumina
infraroşie, vizibilă) poate fi măsurată la o anumită distanţă de obiectul măsurat, pentru că nu este
puternic perturbată. De aceea, pirometrele efectuează o măsurătoare a temperaturii la distanţă, în mod
punctual. Din păcate, intensitatea radiaţiei termice nu depinde numai şi exclusiv de temperatură. Tipul
de material şi proprietăţile fizice ale suprafeţei (netezimea, rugozitatea, oxidarea, coeficientul de reflexie
a luminii şi altele) influenţează emisivitatea radiaţiei termice. Capacitatea de radiere termică este
determinată de coeficientul de emisivitate. Acest parametru a fost descris pe larg în
articolul: Coeficientul de emisivitate – efectul asupra preciziei de măsurare a temperaturii.
Termometrele pirometrice pot efectua măsurări într-un interval de temperaturi cuprins între
50°C şi chiar până la 3000°C. Cea mai mare precizie, la nivelul de 0,5%, este atinsă de pirometrele
fotoelectrice şi cu două benzi. Totodată, timpul de măsurare, care le determină caracteristicile dinamice,
nu depăşeşte 1 secundă, iar în cazul pirometrelor fotoelectrice se situează între 5 şi 100 milisecunde.
Neajunsul majorităţii termometrelor pirometrice simple, manuale, constă în necesitatea setării
emisivităţii în timpul măsurării şi în direcţionarea precisă, perpendiculară a pirometrului pe suprafaţa de
măsurat.
Dezvoltarea conceptului de senzori optici fără contact o reprezintă camerele de termoviziune, al
căror principiu de funcţionare este acelaşi ca în cazul senzorilor pirometrici punctuali, cu deosebirea că
măsoară cu o rezoluţie corespunzătoare distribuţia temperaturii pe suprafaţă.

Senzori optici de temperatură

Există cazuri de condiţii extreme (câmpuri electromagnetice, electrice sau magneticefoarte

puternice, tensiuni electrice foarte mari) în care trebuie făcute măsurători de precizie aletemperaturii,
cazuri în care se impun folosirea metodelor de măsurare noncontact: metode opticede măsură.

Senzori fluoroptici

Acest tip de senzor se bazează pe proprietăţile speciale ale compuşilor pe bază de fosfor de a
emite o radiaţie fluorescentă ca răspuns la o excitaţie luminoasă. Forma pulsului de răspunseste funcţie
de temperatură. Cel mai uzual material este fosforul sinterizat la 1200 ºC. Pentru aminimiza efectele de
interferenţă ce pot apărea între radiaţia de excitaţie (UV sau luminăalbastră) şi cea emisă (lumină roşie,
IR apropiat) se folosesc filtre trece bandă de separare a celor două spectre de radiaţie folosite. Ca sursa
de radiaţie este folosită o lampă de xenon. Măsurareatemperaturii se face prin determinarea vitezei de
scădere a intensităţii radiaţiei fluorescente, practic se va măsura timpul τ în care intensitatea
radiaţiei fluorescente scade de e (bazalogaritmului natural) ori, figura 1.

Figura 1 Măsurarea temperaturii cu metoda fluoroptică

Compusul pe bază de fosfor se poate aplica direct pe obiectul monitorizat, măsurători fărăcontact fizic,
sau depus pe vârful unei sonde ce va fi adusă ulterior în contact cu obiectul, figura 2.

Figura 2 Plasarea compusului fluoroptic: A: pe suprafaţa obiectului; B şi C pe sondă