Capitolul 10

CALCULATIA COSTURILOR TINTA

METODA TC (TARGET COSTING)

Introducere 3
10.1. Descrierea metodei TC 3
10.2. Controllingul costurilor ţintă 5
10.3. Exemplificarea metodei TC 6
10.4. Verificarea cunoştinţelor 7
 INTRODUCERE
Costul ţintă sau costul-obiectiv reprezintă un concept de gestiune a costurilor, dezvoltat şi
utilizat de întreprinderile japoneze încă din anii '70. Face parte dintr-o abordare globală a
managementului născut în Japonia, fiind utilizat mai ales în industria de automobile.
La baza acestui concept au stat următoarele schimbări majore:
• necesitatea de a produce serii mai mici, pentru a răspunde mai bine nevoilor pieţei:
• introducerea noilor metode de organizare a producţiei (cum este Just-In-Time);
• introducerea unor tehnologii noi bazate pe automatizare (de exemplu, sistemele CIM -
Computer-Integrated Manufacturing Systems).
In Japonia, adaptarea metodelor de analiză a costurilor s-a făcut punându-le în legătură cu
un management al resurselor umane mai participativ. De altfel, întreprinderile japoneze au dezvoltat
sinergiile interne între diferitele funcţiuni. În acest context, s-a dezvoltat cu rezultate probante, o
nouă logică industrială.
Transpunerea acestui management novator în ţările europene este posibilă, cu condiţia de a
nu-1 reduce la aspectele tehnice. Aceasta înseamnă că nu este suficientă aplicarea noilor
instrumente, mai adaptate contextului industrial actual. Este necesară, în egală măsură, asocierea la
aceste inovaţii tehnice a noii practici manageriale, care mizează mai mult pe cooperarea între
diferitele funcţiuni, pe încurajarea iniţiativelor, pe comportamentul şi implicarea membrilor
participanţi din întreprindere.

10.1. DESCRIEREA METODEI TC1

Principiile de bază ale metodei Target - Costing sunt următoarele:

• calculul şi analiza costurilor se face pe produs. Fiecare produs constituie legătura naturală
între piaţă şi întreprindere, constituind, pentru aceasta, sursa ei de profit;
• calculul şi analiza costurilor se realizează pe durata ciclului de viaţă a produsului.
Costul ţintă operează, în principal, chiar de la concepţia produsului şi poate fi revizuit în
cursul diferitelor etape ale ciclului de viaţă al produsului. Metoda costurilor - ţintă se
bazează pe constatarea că în medie 80% din costurile unui produs sunt angajate chiar de la
concepţia sa. Din acel moment, marjele realizate pe produs, în timpul duratei sale de viaţă,
sunt în principal legate de stăpânirea costurilor din faza de studiu, de proiect. Posibilităţile
de a exercita o influenţă notabilă asupra costurilor se diminuează mult, după depăşirea
fazelor de cercetare-dezvoltare a produselor. Orice stăpânire a costurilor nu poate fi operată
în mod valabil decât în amontele producţiei, prin respectarea obiectivelor de costuri
determinate cel mai devreme posibil. Factorul timp este deci a doua dimensiune luată în
considerare de metoda costurilor-ţintă.
• viabilitatea unui produs se măsoară în raport cu piaţa sub două aspecte principale:
satisfacerea clientelei şi un preţ care trebuie să fie competitiv. Preţul de vânzare nu mai
reprezintă suma dintre costul produsului şi o marjă (profit). In concepţia metodei, preţul de
vânzare este o limită peste care nu se trece datorită concurenţei. Costurile trebuie astfel să
rămână chiar de la concepţia produsului, în mod constant, sub acest „înveliş" care este preţul
de vânzare. Dacă acest obiectiv nu poate fi respectat, produsul va fi considerat neviabil.
Este vorba deci de stăpânirea costurilor unui produs pe toată durata ciclului său de viată.
Costul-ţintă poate fi astfel definit ca un cost de producţie estimat, calculat după un preţ de
vânzare concurenţial previzionat. Prin deducerea din preţul pieţei a unei marje (profit) aşteptate
se obţine costul care nu trebuie depăşit. Acest cost-ţintă este deci un cost previzional, determinat în
perioada de concepţie a produsului. El prezintă caracteristici diferite în raport cu costul standard
care este mai mult un cost previzional anual determinat după concepţia produsului, după ce
particularităţile produsului şi elementele sale specifice au fost determinate. Costul-ţintă se poate
determina în diferite moduri, în funcţie de piaţa vizată, de gradul de concurenţă şi de tipul de produs
fabricat.
Formula generală de calcul este următoarea:
Costul-ţintă = Preţul de vânzare concurenţial - Marja aşteptată
Considerând toate elementele de calcul ca obiective, ţinte de atins, relaţia se poate exprima
şi astfel :
Costul - ţintă = Preţul-ţintă - Profitul-ţintă
Variabila pe care întreprinderea nu o poate controla este preţul de vânzare. El rezultă din starea
actuală sau previzională a forţelor concurenţiale care acţionează pe segmentul de piaţă vizat. Acest
preţ este rezultanta unui „compromis" din examinarea diverselor restricţii:
• nevoile şi veniturile clientelei potenţiale;
• particularităţile produsului;
• capacitatea de producţie pe termen lung;
• preţurile practicate de concurenţă.
Marja — ţintă (profitul-ţintă) poate fi stabilită după o rată normală constatată pe tip de piaţă (rata
marjei întreprinderii sau a concurenţilor săi, obiectivele pe termen lung privind rezultatul etc).
Costul-ţintă se situează deseori între următoarele tipuri de costuri:
• costul admisibil. Acest cost corespunde opticii pieţei şi unei logici funcţionale de realizare a
produsului. Este determinat în funcţie de concurenţă, prioritar după considerente comerciale;
• costul estimat, corespunzând unei logici organice de construcţie a produsului este determinat
în funcţie de mijloacele de producţie actuale şi de tehnologiile utilizate.
Poate fi stabilită următoarea relaţie între costul-ţintă şi tipurile de costuri amintite:
Costul-admisibil < Costul-ţintă < Costul-estimat
Costul-ţintă reprezintă astfel un compromis între două evaluări extreme, constituind însă un
obiectiv realist şi motivat pentru diferitele părţi implicate din întreprindere.
Această evaluare va fi revizuibilă în mod progresiv pentru a o apropia pe cât posibil de costul
admisibil, pe măsură ce diferitele etape de concepţie a produsului vor fi parcurse sau diferitele
perioade ale ciclului de viaţă al produsului vor fi atinse. In schema de mai jos este redat principiul
general al costului ţintă utilizat de Toyota:
Figura de la pagina 386

10.2. CONTROLLINGUL COSTURILOR ŢINTĂ

 Costul-ţintă poate fi obţinut făcând suma unor costuri-ţintă parţiale care, la rândul lor,
constituie costuri angajate de diferitele funcţiuni ale întreprinderii pentru fabricarea şi vânzarea unui
produs.
O altă abordare presupune determinarea costului-ţintă ca o sumă a costurilor de producţie
ale diferitelor componente ale produsului. Metoda ABC poate contribui la simplificarea şi
accelerarea acestor calcule, dar şi alte metode de tipul analizei valorii pot fi utilizate.
Costul-ţintă reprezintă o bază de negociere între diferitele funcţiuni ale întreprinderii pentru
a se asigura viabilitatea pe termen lung a noului produs, deci competitivitatea sa. Metoda costurilor-
ţintă face astfel parte dintr-un demers global, care vizează reducerea costurilor de-a lungul
procesului de ameliorare continuă a tehnologiilor şi proceselor de fabricaţie presupunând, în acelaşi
timp, un nou stil de management al resurselor umane şi competenţe sporite. Reducerea continuă a
costurilor trebuie să privească toată întreprinderea, ceea ce presupune un stil de management
adaptat.
În mod concret, este vorba de următoarele aspecte:
• stăpânirea diferitelor faze ale vieţii produsului
• analiza costurilor începând de la faza de concepţie a produselor, în funcţie de caracteristicile
lor şi de preţurile de vânzare posibile (ajustări între caracteristicile unui produs, costul său şi
preţul său de vânzare concurenţial)
• asigurarea, în mod progresiv, că noile produse vor fi profitabile pe durata ciclului lor de
viaţă (urmărirea costurilor în timpul acestui ciclu prin compararea între previziuni şi
realizări, prin raportarea la preţul de vânzare al concurentei)
• reducerea termenelor de concepţie a produselor.
• diminuarea costurilor de dezvoltare şi asigurarea unei amortizări mai rapide.
• o mai bună organizare a relaţiilor cu furnizorii şi colaboratorii
• mobilizarea şi motivarea tuturor competenţelor din interiorul întreprinderii printr-o abordare
transversală favorizând o mai mare competitivitate.
Din această perspectivă sunt vizate patru dimensiuni pentru a fi integrate în managementul
unei întreprinderi:
• luarea în considerare a mediului (pieţele şi concurenţa);
• integrarea competenţelor diferitelor funcţiuni ale întreprinderii;
• previziunea efectelor deciziilor prezente asupra rezultatelor viitoare (concepţia produselor).
• crearea de legături mai strânse între planificare şi controlul activităţilor curente.
Metoda costurilor-ţintă nu exclude însă urmărirea costurilor din momentul producţiei. Dar
mizele se situează, mai degrabă, în amonte şi este fundamentală concentrarea, pentru această etapă
de concepţie, a tuturor eforturilor de stăpânire a costurilor, chiar dacă incertitudinile sunt mai mari.
In avalul concepţiei produselor, programele de reducere a costurilor vor putea fi reunite
implementând un sistem global de stăpânire a costurilor (Total Cost Management System).

Concluzie

Metoda costurilor-ţintă face parte dintr-un ansamblu vast ce vizează:

• strategia pieţei
• gestiunea producţiei
• managementul resurselor umane
• relaţiile cu mediul
• înscrierea într-o nouă orientare denumită inginerie simultană
 Întrebări
1. Definiţi costul ţintă.
2. Între ce limite trebuie să se situeze costurile ţintă?
3. Ce fel de întreprinderi pot folosi costul ţintă?
4. Cum se calculează costul ţintă?
5.Costul ţintă este un cost de producţie sau un cost complet?

Problemă
O societate comercială suportă în prezent pentru un reper un cost de producţie de 1.500 lei, din
care, 1.200 lei reprezentând costul produsului şi 300 lei costul ambalajului.
Se propune să se afle costul maxim ce poate fi suportat în condiţiile fabricării a 2.000 exemplare
pe an.
Din studiul de piaţă efectuat de serviciul comercial a reieşit că preţul mediu de vânzare pe
care trebuie să îl propună pentru a obţine partea de piaţă dorită este de 2.000 lei. Conform politicii
managementului grupului, căruia îi aparţine societatea, trebuie să se realizeze o marjă netă de cel
puţin 25% din costul complet al produsului.
Pe de altă parte, ea ar trebui să suporte cheltuieli comerciale egale cu 7% din preţul de
vânzare. Cheltuielile administrative pe care le poate imputa produsului sunt de 100.000 lei/an.
Se cere să calculaţi costul ţintă pe care societatea trebuie să îl atingă la nivelul producţiei
sale.