Probleme de Mecanică

-Statică-
Sem. II, 2018

Ing. Lucian CONSTANTIN Ing. Maria DEMS, A

 Cuprins

1 Reducerea sistemelor de forţe aplicate solidului rigid .. 3

1.1 Reducerea sistemelor de forţe 3
1.2 Axa centrală. Torsorul minim 4
1.3 Probleme 6

2 Centrul de masă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2.1 Centrul de masă al unui ansamblu de corpuri 13
2.2 Centrul de masă al unui corp continuu 14
2.3 Teoremele Guldin - Pappus 14
2.4 Probleme 15

3 Statica punctului material. Statica solidului rigid . . . . . . . 27

3.1 Probleme 28
 1. Reducerea sistemelor de forţe aplicate solidului rigid

1.1 Reducerea sistemelor de forţe

Fie un corp de formă oarecare asupra căruia acţionează diferite forţe şi momente. Faţă de un punct
O oarecare putem reduce sistemul de forţe şi momente la o forţă şi un moment rezultante:

Forţe şi momente ce acţionează asupra unui corp. Forţele şi momentele reduse în punctul O

Definiţie. Ansamblul de valori τ ~R, M

~ O se numeşte torsorul de reducere a forţelor în punctul

O. 
 1.2 Axa centrală. Torsorul minim

Amintim. Proiecţia unui vector ~a pe o dreaptă (d) definită de un versor ~u este pr(d)~a = ~a ·~u.

~b
. Echivalent, proiecţia unui vector ~a pe un alt vector ~b este pr~b~a = ~a · .
k~bk

1.2 Axa centrală. Torsorul minim

Fie un corp oarecare supus unor solicitări arbitrare. Considerăm un sistem de coordonate centrat în
punctul arbitrar O.

Definiţie. Axa centrală (∆) reprezintă locul geometric al tuturor punctelor P(x, y, z) pentru care

~RkM
~ P (~R). 
1.2 Axa centrală. Torsorul minim 5

n m
~ P (~R) = ∑ M
Amintim. M ~ P (~Fi ) + ∑ M
~ i.
i=1 i=1

Ecuaţia axei centrale:

~ P (~R) = M
M ~ × ~R
~ O (~R) + PO
 ~i ~j ~k 
 
~ P (~R) = M
~ O (~R) + −x −y −z
 
M  
 Rx Ry Rz 
~ O (~R) = MOx~i + MOy~j + MOz~k
M

~ P (~R) = [MOx + (−y · Rz + z · Ry )] ·~i + [MOy + (−z · Rx + x · Rz )] · ~j + [MOz + (−x · Ry + y · Rx )] ·~k

M
= MPx~i + MPy~j + MPz~k

dar condiţia de paralelism din definiţia axei centrale este îndeplinită pentru
MPx MPy MPz
= =
Rx Ry Rz
Va rezulta ecuaţia axei centrale:

MOx + (−y · Rz + z · Ry ) MOy + (−z · Rx + x · Rz ) MOz + (−x · Ry + y · Rx )

(∆) : = =
Rx Ry Rz

Torsorul, aşa cum am văzut, este un ansamblu de două elemente – o forţă şi un moment. Dintre
aceste două elemente, momentul variază în funcţie de punctul faţă de care scriem torsorul. Va rezulta
că există un punct (mulţime de puncte) în care momentul rezultant va fi minim.

După cum am amintit, momentul faţă de un punct este dat de suma momentelor date de forţele
aplicate corpului faţă de acel punct şi suma tuturor momentelor ce acţionează asupra corpului. Aşadar,
singura modalitate prin care momentul variază de la un punct la altul este prin variaţia momentului
dat de forţe. Atunci când acesta este minim, şi momentul în punctul respectiv este minim. Cazul
acesta coincide cu definiţia axei centrale. Ajungem aşadar la definiţia torsorului minim:

Definiţie. Torsorul minim reprezintă perechea τmin = τP = ~R, M

~ min (~R) , ∀P ∈ (∆), unde (∆)

este axa centrală. 

 1.3 Probleme

1.3 Probleme
1 Fie un corp asupra căruia acţionează forţele şi
momentele reprezentate în figură. Se cunoaşte
că OA = OC = OE = a, F1 = 2F2 = 2P şi
M1 = P · a.

(a) Reduceţi sistemul de forţe în origine.

(b) Determinaţi torsorul minim.
(c) Stabiliţi ecuaţia axei centrale.

Problema 1.1
R
(a) Reducerea sistemului de forţe în origine presupune determinarea torsorului
τ ~R, M
~ O (~R) . Scriem componentele torsorului:

~R= F~1 + F~2

~ O (~R)
M = M ~ O (F
~1 ) + M
~ O (F
~2 ) + M
~1
~1
F = 2P~i
~2
F = −P~j
~ O (F
M ~1 ) = OF~ ×F ~1
 ~i ~j ~k 
 
 
=  0 a a
2P 0 0

= 2Pa~j − 2Pa~k
~ O (F
M ~ ×F
~2 ) = OD ~2

~i ~j ~k 
 
~ O (F
~2 ) = a a
 
M  0
0 −P 0
= −Pa~k
M1 = Pa~k
~

Pentru a uşura calculul, este utilă întocmirea unui tabel:

1.3 Probleme 7

~i ~j ~k

F1 2P 0 0

F2 0 −P 0

R 2P −P 0

~ O (F
M ~1 ) 0 2Pa −2Pa

~ O (F
M ~2 ) 0 0 −Pa

~1
M 0 0 Pa

~ O (~R)
M 0 2Pa −2Pa
Rezultă, deci, valorile

~R = 2P~i − P~j
~ O (~R) = 2Pa~j − 2Pa~k
M

(b) Facem observaţia că doar vectorul moment îşi schimbă orientarea şi valoarea
la modificarea punctului în care se calculează, vectorul forţă având modul şi
orientare constantă. Rezultă faptul că
~ · ~R = ct
M
Căutăm punctul în care momentul este minim:

~ O · ~R = Mmin · R
M
~ O · ~R
M
⇒ Mmin =
R
−2P2 a
= √
P 5
~
~ min = Mmin R
M ~
R
Mmin
= ·R
R
~ min = −2P2 a
⇒M · P(2~i − ~j)
5P2
~ min = −2
M · Pa(2~i − ~j)
5

Torsorul minim este reprezentat de perechea τmin = ~R, M

~ min .


1.3 Probleme

(c) Axa centrală este axa suport pentru vectorul moment minim. Folosim, astfel,
ecuaţia axei centrale:

MOx + (−y · Rz + z · Ry ) MOy + (−z · Rx + x · Rz ) MOz + (−x · Ry + y · Rx )

(∆) : = =
Rx Ry Rz

Înlocuind valorile calculate, vom obţine

0 − y · 0 + z · (−P) 2Pa − z · 2P + x · 0 −2Pa − x · (−P) + y · 2P
= =
2P −P 0

zP2 = 4P2 a − 4zP2

2P2 a − xP2 − 2yP2 = 0

⇒ 5z − 4a = 0
⇒ x + 2y − 2a = 0

Observăm că acestea sunt ecuaţiile a două planuri. La intersecţia acestora se

află axa centrală. În figura următoare pot fi văzute aceste două planuri pentru
a = 1.
 1.3 Probleme 9

2 Cei doi arbori ai unui reductor de tura-

ţie dezvoltă un cuplu de M1 = 15Nm şi
M2 = 3Nm. Să se determine momentul echi-
valent, specificându-se modulul şi direcţia
acestuia.

Problema 1.2

3 La fabricarea unui produs, trei orificii sunt

practicate simultan într-o placă de lemn. Ori-
ficiile sunt perpendiculare pe suprafaţă. Deter-
minaţi momentul echivalent de acţionează asu-
pra plăcii, specificând modulul şi direcţia aces-
tuia.

Problema 1.3

4 O forţă de 100N este aplicată în punctul A al

unei secţiuni, ca în figură. Înlocuiţi această
forţa cu un sistem echivalent în punctul C.

Problema 1.4
 1.3 Probleme

5 O forţă verticală P = 30N este aplicată în punc-

tul A al elementului prins în perete cu două
şuruburi. Înlocuiţi forţa cu un sistem echiva-
lent în punctul B. Determinaţi reacţiunile ori-
zontale necesare a exista în punctele B şi C ast-
fel încât să echilibreze momentul dat de P.

Problema 1.5

Pentru problemele următoare, rezolvaţi cele trei puncte:

(a) Reduceţi sistemul de forţe în origine.
(b) Determinaţi torsorul minim.
(c) Stabiliţi ecuaţia axei centrale.

6 Fie un corp asupra căruia acţionează forţele şi

momentele reprezentate în figură. Se cunoaşte
√
că OA√= OC = OE = a, F1 = 2P, F2 = 3P şi
M1 = 2P · a.

Problema 1.6
 1.3 Probleme 11

7 Fie un corp asupra căruia acţionează forţele

şi momentele reprezentate în figură. Se cu-
noaşte că OA = a, OB = b, OC = c, F1 = λ AC,
F2 = 2λ BC şi F3 = 3λ AB, unde a, b, c şi λ sunt
numere reale.

Problema 1.7

8 Fie un corp asupra căruia acţionează forţele şi

momentele reprezentate în figură. √Se cunoaşte
că OA = b, √
OE = 2b, OC = b, F1 = P 2, F2 = 2P
şi M1 = bP 5.

Problema 1.8

9 Fie un corp asupra căruia acţionează forţele şi

momentele reprezentate în figură. Se cunoaşte
că OA = b, OE =
√ 2b, OC = 2b,√AH = b, F1 = P,
F2 = 2P, F3 = P 6 şi M1 = bP 5.

Problema 1.9
 1.3 Probleme

10 Fie un corp asupra căruia acţionează forţele şi

momentele reprezentate în figură. √Se cunoaşte
că OB = 2b, AB = b, OC = b, OA = 5b, F1 = P,
F2 = 2P şi M1 = bP.

Problema 1.10
 2. Centrul de masă

2.1 Centrul de masă al unui ansamblu de corpuri

Centrul de masă al unui ansamblu de cantităţi similare ∆1 , ∆2 , ∆3 , . . . , ∆n situate la punctele P1 , P2 , P3 , . . . , Pn ,
pentru care vectorii de poziţie relativi la un punct O sunt ~r1 ,~r2 ,~r3 , . . . ,~rn are o poziţie definită de
vectorul de poziţie r~CG :

n
∑ ~ri ∆i
i=1
~rCG = n (2.1)
∑ ∆i
i=1

unde
∆i = cantitatea i (spre exemplu poate fi un element de lungime, arie, volum sau masă);
~ri = vectorul de poziţie al elementului i;
n
∑ ~ri ∆i = SO momentul static (primul moment) al tuturor elementelor, relativ la punctul O.
i=1

În sistemul de coordonate Cartezian, centrul de masă are coordonatele

n n n
∑ xi ∆ i ∑ yi ∆i ∑ zi ∆i
i=1 i=1 i=1
xCG = n yCG = n zCG = n (2.2)
∑ ∆i ∑ ∆i ∑ ∆i
i=1 i=1 i=1
 2.2 Centrul de masă al unui corp continuu

2.2 Centrul de masă al unui corp continuu

Centrul de masă al unui corp continuu poate fi determinat folosind cantităţile infinitezimale (cum ar
fi cantitatea dL pentru o linie, dA pentru o arie, dV pentru un volum sau dm pentru masă). Aşadar,
pentru masa m, putem scrie
R
~r dm
m
~rCG = R (2.3)
dm
m

În sistemul de coordonate Cartezian, centrul de masă are coordonatele

R R R
x dm y dm z dm
m Qyz m Qxz m Qxy
xCG = R = yCG = R = zCG = R = (2.4)
dm m dm m dm m
m m m

unde Qxy , Qyz , Qxz sunt momentele statice în raport cu planurile xy, yz, respectiv xz.

Centrul de greutate al unui corp omogen coincide cu centrul de greutate geometric.

2.3 Teoremele Guldin - Pappus

Teorema 1. Aria unei suprafeţe generate de revoluţia unei curbe plane în jurul unei axe pe care
nu o intersectează este egală cu produsul dintre lungimea curbei şi lungimea arcului descris de
centrul de greutate al curbei, în urma revoluţiei.

Teorema 2. Volumul unui solid generat de revoluţia unei suprafeţe plane în jurul unei axe pe
care nu o intersectează este egal cu produsul dintre aria suprafeţei şi lungimea arcului descris de
centrul de greutate al suprafeţei, în urma revoluţiei.

(a) Suprafaţă generată de o dreaptă (b) Sector de tor generat de un cerc

 2.4 Probleme 15

Aria suprafeţei generate de revoluţia curbei de lungime l (Figura a) este egală cu produsul dintre
lungimea curbei, l, şi distanţa parcursă de centrul de greutate al curbei, α · R.

În mod similar, volumul sectorului de tor de deschidere α (Figura b) este egal cu produsul dintre
aria cercului, 2πr, şi lungimea arcului descris de centrul de greutate al cercului, α · R.

2.4 Probleme

1 Determinaţi centrul de greutate al

unei bare omogene în formă de arc
de cerc, de rază R şi semideschidere
α.

Problema 2.1
R
Problema este în plan, deci zCG = 0. Corpul este simetric faţă de axa x, deci yCG = 0.
Expresia poziţiei centrului de greutate pe direcţia x este:
R
x dl
(C)
xCG = R
dl
(C)

dar
Z
dl = 2αR
(C)

deoarece reprezintă lungimea arcului de cerc.

Pentru uşurinţă, facem trecerea în coordonate polare:

x = R cos θ
Lungimea elementului de curbă se scrie

dl = R dθ
 2.4 Probleme

Aşadar, expresia coordonatei x a centrului de greutate devine

Rα
R cos θ · R dθ
−α
xCG =
2αR
Prin integrare, obţinem
α
R 
xCG = · sin θ 
2α −α

sin α
xCG = R
α
Coordonatele centrului de greutate vor fi G R sinαα , 0, 0 .

2 Determinaţi centrul de greutate al

unei plăci omogene în formă de sec-
tor de disc, de rază R şi semideschi-
dere α.

Problema 2.2

R Problema este în plan, deci zCG = 0. Corpul este simetric faţă de axa x, deci yCG = 0.
Expresia poziţiei centrului de greutate pe direcţia x este:
R
x dA
(A)
xCG = R
dA
(A)

dar
Z
dA = αR2
(A)

deoarece reprezintă aria sectorului de disc.

 2.4 Probleme 17

Pentru uşurinţă, facem trecerea în coordonate polare:

x = ρ cos θ
Elementul de arie se scrie

dA = ρ dρ dθ
Aşadar, expresia coordonatei x a centrului de greutate devine

Rα RR 2
ρ cos θ dρ dθ
−α 0
xCG =
αR2
Rα RR
cos θ dθ ρ 2 dρ
−α 0
xCG =
αR2
Prin integrare, obţinem
α R
 ρ 3
sin θ  · 3 
−α 0
xCG =
αR2
2 sin α · R3
xCG =
3αR2
2 sin α
xCG = R
3 α
2 sin α


Coordonatele centrului de greutate vor fi G 3 R α , 0, 0 .

3 Determinaţi centrul de greutate al

unei plăci omogene ce are forma din
figură.

Problema 2.3
2.4 Probleme

R Problema este în plan, deci zCG = 0. Corpul este simetric faţă de axa x, deci yCG = 0.
Placa poate fi privită ca un sector de disc de rază R din care a fost decupat un sector
de rază r.

Avem de a face, aşadar, cu un ansamblu de corpuri. Putem folosi Ecuaţia 2.1 şi
însuma algebric cele două contribuţii.

Sectorul de rază R are aria

A1 = αR2
şi poziţia centrului de greutate la

2 sin α
x1 = R
3 α
În mod similar, sectorul de rază r are aria

A2 = αr2
şi poziţia centrului de greutate la

2 sin α
x2 = r
3 α
Aşadar, poziţia centrului de greutate a corpului se scrie

x1 A1 − x2 A2
xCG =
A1 − A2
2 sin α
3R α · αR2 − 32 r sinαα · αr2
xCG =
αR2 − αr2
Obţinem

2 sin α R3 − r3
xCG = · ·
3 α R2 − r2
 2.4 Probleme 19

4 Determinaţi centrul de greutate al

unei plăci omogene ce are forma din
figură.

Problema 2.4

R Împărţim placa în cele trei figuri elementare din care se compune:

Prima porţiune este un dreptunghi, deci vom avea:

l
A1 = 2l 2 x1 = l y1 =
2
Cea de-a doua porţiune este un cerc, deci vom avea:
l
A2 = πR2 x2 = l y2 =
2
A treia porţiune este un triunghi dreptunghic, deci centrul de greutate se va afla la o
treime de baza şi două treimi de vârful acestuia:
4l 4l
A3 = l 2 x3 = y3 =
3 3
Pentru rezolvarea problemelor mai complexe, este util să întocmim un tabel, precum
cel de mai jos:
 2.4 Probleme

Nr. A x y A·x A·y

l
1 2l 2 l 2 2l 3 l3
l
2 πR2 l 2 πR2 l πR2 2l
4l 4l 4l 3 4l 3
3 l2 3 3 3 3
10l 3 −3πR2 l 14l 3 −3πR2 l 10l 3 −3πR2 l 14l 3 −3πR2 l
Corp 3l 2 − πR2 3(3l 2 −πR2 ) 6(3l 2 −πR2 ) 3 6

Pentru determinarea coordonatelor centrului de greutate am folosit formula cunos-

cută
3
∑ ~ri Ai
i=1 ~r1 A1 −~r2 A2 +~r3 A3
~rCG = =
3 A1 − A2 + A3
∑ Ai
i=1

5 Determinaţi aria suprafeţei şi volu-

mul corpului generat prin rotirea cur-
bei din figură în jurul axei x.

Problema 2.5

R Pentru a rezolva problema, putem folosi teoremele Guldin – Pappus. Pentru aceasta
trebuie să determină centrul de greutate al curbei generatoare. Observăm că aceasta
este compusă din două drepte.
2.4 Probleme 21

Pentru prima dreaptă vom avea:

d h p
x1 = y1 = l1 = d 2 + h2
2 2
Pentru a doua dreaptă vom avea:
l
x2 = d + y2 = h l2 = l
2
Deci, pentru întreaga curbă vom avea:

x1 l1 + x2 l2
xCG =
l1 + l2
y 1 l1 + y 2 l2
yCG =
l1 + l2
Deci

d
√
2 d 2 + h2 + (d + 2l ) · l
xCG = √
d 2 + h2 + l
h
√
2 2
2 √ d + h + hl
yCG =
d 2 + h2 + l
Aşadar centrul de greutate al curbei descrie, în urma √
revoluţiei, un cerc de rază yCG ,
deci de circumferinţă 2πyCG . Lungimea curbei este d 2 + h2 + l.

Conform primei teoreme Guldin – Pappus aria suprafeţei generate va fi, deci:
p
A = 2πyCG · ( d 2 + h2 + l)
h
√
d 2 + h2 + hl p 2
A = 2π · 2 √ · ( d + h2 + l)
d 2 + h2 + l
p
A = 2πh( d2 + h2 /2 + l)
Pentru determinarea volumului avem nevoie de aria suprafeţei cuprinse între curbă
şi axa x:
 2.4 Probleme

Aria va fi egală cu suma celor două ce o compun, un triunghi dreptunghic şi un

dreptunghi:

Ω = Ω1 + Ω2
hd
Ω = + hl
2
Centrul de greutate al unui triunghi dreptunghic se află la o treime de baza acestuia,
iar cel al unui dreptunghi la jumătate:
h h
y1 = y2 =
3 2
Aşadar centrul de greutate al întregii suprafeţe va fi

y1 Ω1 + y2 Ω2
yCG =
Ω1 + Ω2
h hd h
3 · 2 + 2 · hl
yCG = hd
+ hl 2
h d + 3l
yCG = ·
3 d + 2l
Conform celei de-a doua teoreme Guldin – Pappus volumul corpului generat va fi,
deci:

V = 2π · yCG · Ω
h d + 3l hd
V = 2π · · · ( + hl)
3 d + 2l 2
h2
V = π · (d + 3l)
3
Verificarea se poate face cunoscând volumul corpurilor componente. Corpul este
format dintr-un con de înălţime d şi diametrul bazei h, şi un cilindru de înălţime l şi
rază h.

6 Determinaţi centrul de greutate al

unei bare omogene ce are forma din
figură.

Problema 2.6
 2.4 Probleme 23

7 Determinaţi centrul de greutate al unei bare omo-

gene ce are forma din figură.

Problema 2.7

8 Determinaţi centrul de greutate al unei plăci omogene

ce are forma din figură.

Problema 2.8

9 Determinaţi centrul de greutate

al unei plăci omogene ce are
forma din figură.

Problema 2.9
 2.4 Probleme

10 Determinaţi centrul de greutate al unei plăci

omogene ce are forma din figură.

Problema 2.10

11 . Determinaţi centrul de greutate al unei

plăci omogene ce are forma din figură.

Problema 2.11

12 Determinaţi centrul de greutate al unei plăci omo-

gene ce are forma din figură.

Problema 2.12
 2.4 Probleme 25

13 Determinaţi centrul de greutate al unei plăci omo-

gene ce are forma din figură.

Problema 2.13

14 Placa din figură este formată din patru porţiuni

kg
de densităţi diferite, respectiv ρ1 = 100 3 , ρ2 =
m
kg kg kg
200 3 , ρ3 = 300 3 , ρ4 = 400 3 . Placa are gro-
m m m
sime constantă. Determinaţi centrul de greutate al
acesteia.

Problema 2.14

15
Într-un coş sunt două bile de densităţi diferite,
kg kg
ρ1 = 100 3 , respectiv ρ2 = 200 3 . Placa are
m m
grosime constantă. Determinaţi centrul de gre-
utate al ansamblului, neglijând influenţa coşu-
lui.

Problema 2.15
 2.4 Probleme

16 Determinaţi aria suprafeţei şi volumul unei sfere.

17 Determinaţi aria suprafeţei şi volu-

mul corpului generat prin revoluţia
curbei din figură.

Problema 2.17

18 Bara omogenă OBA este sprijinită în punctul O. Deter-

minaţi valoarea unghiului α astfel încât bara stă în echi-
libru, în poziţia indicată.

Problema 2.18
 3. Statica punctului material. Statica solidului rigid

Pentru realizarea echilibrului în cazul solidului rigid liber, condiţia necesară şi suficientă este ca
torsorul de reducere al sistemului de forţe care acţionează asupra lui, într-un punct O, să fie nul.

( (
~R = 0 ∑ Xi = 0, ∑ Yi = 0, ∑ Zi = 0
τ ~R, M
~O


=0⇔ ⇔
~O =0
M ∑ Li = 0, ∑ Mi = 0, ∑ Ni = 0
Dacă rigidul este supus la legături, orice legătură geometrică poate fi suprimată şi înlocuită cu
elemente mecanice corespunzătoare (forţe sau momente), numite reacţiuni.
Cele mai importante legături ideale la care este supus solidul rigid sunt:
 3.1 Probleme

Celor 6 grade de libertate posibil a fi suprimate unui solid rigid, se mai pot adăuga relaţiile
corespunzătoare legăturilor reale, cu frecare:
• frecarea de alunecare: Ff ≤ µN, unde µ este coeficientul de frecare la alunecare, iar N este
normala în punctul de contact;
• frecarea de rostogolire: Mr ≤ s · N, unde s este coeficientul de frecare la rostogolire;
• frecarea de pivotare: Mp ≤ r p N, unde r p = 32 µR este raza de pivotare,iar R raza lagărului.

3.1 Probleme
1 Asupra unui şurub acţionează două forţe, P = 40N
şi Q = 60N. Unghiul dintre cele două forţe este
α = 25◦ iar unghiul făcut de forţa Q şi direcţia ori-
zontală este β = 20◦ . Să se determine rezultanta
celor două forţe.

Problema 3.1

R Determinarea rezultantei celor două forţe presupune

determinarea direcţiei, sensului şi modulului acesteia.
Utilizând regula paralelogramului, se construieşte
vectorul rezultantei.

Modulul rezultantei se poate determina aplicând teo-

rema cosinusului:

p
R2 = P2 +Q2 −2PQ cos(π −β ) ⇒ R = P2 + Q2 + 2PQ cos β
 3.1 Probleme 29

Înlocuind cu valorile numerice, rezultă:

R ≈ 98.5N

Pentru determinarea poziţiei rezultantei în raport cu o direcţie cunoscută, în acest

caz direcţia orizontală, se utilizează teorema sinusurilor:

Q R Q sin β
= ⇒ sin(γ − α) = ⇒
sin(γ − α) sin(π − β ) R
Q sin β
⇒ γ = α + arcsin( )
R

Înlocuind cu valorile numerice, rezultă γ = 37◦ .

2 O şalupă este trasă de două remorchere. Dacă rezultanta forţelor exercitate de re-
morchere este o forţă de 22241N direcţionată în lungul axei şalupei, determinaţi:
(a) Tensiunea în fiecare cablu dacă α = 45◦ ;
(b) Valoarea unghiului α pentru care tensiunea în cablul 2 este minimă.

Problema 3.2

R a) Valorile tensiunilor pot fi determinate utilizând

teorema sinusurilor:
T1 T2 R
= = ⇒
sin(45 ) sin(30 ) sin(180 − 45◦ − 30◦ )
◦ ◦ ◦

R sin(45◦ )
 


 T 1 = ◦
sin(105 ) T1 ≈ 16281N

⇒
T2 = R sin(30◦◦ )
 
T2 ≈ 11512N
 
sin(105 )
 3.1 Probleme

b) Pentru a determina valoarea

unghiului α pentru care T2 are
valoarea minimă, se va folosi regula
triunghiului.

În figură, linia 1-1’ reprezintă direct, ia

cunoscută a tensiunii T1 . Pentru
tensiunea T2 , sunt evident, iate diverse
posibile direct, ii prin intermediul linii-
lor 2-2’. T2 are valoare minimă atunci
când T2 s, i T1 sunt perpendiculare.

Atunci, valoarea minimă a tensiunii

T2 este:

T2 = R sin(30◦ ) ⇒ T2 = 115N
Valoarea corespunzătoare a tensiunii T1 este:

T1 = R cos(30◦ ) ⇒ T1 ≈ 199N
Valoarea unghiului α pentru care tensiunea T2 este minimă este:
α = 90◦ − 30◦ = 60◦

3 Un container de 75kg se află între două clădiri. Pentru a fi mutat, acesta este ridicat
s, i urmează să fie plasat într-un autocamion. Containerul este sust, inut de un cablu
vertical care este îmbinat în punctul A cu două frânghii care trec peste doi scripet, i
atas, at, i de clădiri în punctele B s, i C. Să se determine tensiunile din frânghiile AB s, i AC.

Problema 3.3
 3.1 Probleme 31

Pentru a rezolva această problemă re-

prezentăm diagrama de echilibru a
punctului material. Trasarea diagra-
mei presupune eliberarea punctului
material de legături s, i reprezentarea
fort, elor de legătură. În figură sunt
reprezentate fort, ele exercitate asupra
punctului A de către cablul vertical s, i
cele două fire. Fort, a exercitată de ca-
blul vertical este direct, ionată în jos s, i
este egală cu greutatea containerului:
R
G = mg = (75kg)(9.81m/s2 ) = 736N
Fort, ele exercitate de cele două fire sunt necunoscute. Întrucât acestea sunt egale cu
tensiunea din fire, acestea sunt reprezentate pe direct, ia lor.

Deoarece punctul A se află în echilibru, se scrie ecuat, ia de echilibru a fort, elor.

~ +T
G ~1 + T
~2 = 0

Fort, ele se descompun după două direct, ii cunoscute, în acest caz, direct, ia orizontală
s, i cea verticală:
(
(x) : T1 cos(30◦ ) − T2 cos(50◦ ) = 0
(y) : T1 sin(30◦ ) + T2 sin(50◦ ) − G = 0
( (
(x) : T1 · 0.86 − T2 · 0.64 = 0 (x) : T1 = 0.74 · T2
⇒ ⇒
(y) : T1 · 0.5 + T2 · 0.76 = 736N (y) : T2 · 0.74 · 0.5 + T2 · 0.76 = 736N
( (
(x) : T1 = 0.74 · T2 (x) : T1 ≈ 481N
⇒ 736
⇒
(y) : T2 = 1.13 N (y) : T2 ≈ 651N

4 Un punct material de masă m este dis-

pus în interiorul unei semisfere fixe
de rază R. Acesta este prins, prin
intermediul unui cablu, de corpul de
masă M. Determinaţi reacţiunea re-
zultată ca urmare a contactului din-
tre punctul material şi semisferă, pre-
cum şi unghiul α pentru echilibru.

Problema 3.4
3.1 Probleme

R
Înlocuim, în primul rând, legăturile la care sunt supuse cele două corpuri cu reacţiu-
nile corespunzătoare:

Pentru corpul de masă M, echilibrul se scrie uşor, pe axa verticală:

M~g + ~T = 0 ⇔ T = Mg
Aceeaşi tensiune T o vom regăsi şi pentru echilibrul punctului material, având în
vedere faptul că firul este ideal.
Pentru cel de-al doilea corp putem scrie ecuaţia de echilibru:

m~g + ~T + ~N = 0
Descompunem pe cele două axe:
(
(τ) : T cos( π2 − β ) − mg cos α = 0
(ν) : T sin( π2 − β ) − mg sin α + N = 0

Am obţinut două ecuaţii cu două necunoscute: N şi α. Remarcăm că 2β + α = π.

(
(τ) : Mg cos α2 − mg cos α = 0
⇒
(ν) : Mg sin α2 − mg sin α + N = 0

Din prima ecuaţie putem obţine valoarea unghiului α, folosind identitatea trigono-
metrică cos α = 2 cos2 α2 − 1.
α α
⇒ (τ) : Mg cos − mg(2 cos2 − 1) = 0
2 2
Rezolvând pentru cos α, obţinem soluţiile
√
α −M ± 4m2 + 8M 2
cos =
2 −4m
 3.1 Probleme 33

5 În procesul de descărcare a unei ambarcat, iuni, un automobil cu greutatea de 15568N

este sust, inut de un cablu. Pentru a centra automobilul în pozit, ia dorită, o funie este
legată de cablu în punctul A s, i trasă. Unghiul dintre cablu s, i direct, ia verticală este
de 2◦ iar unghiul dintre funie s, i direct, ia orizontală este de 30◦ . Care este modulul
tensiunii din funie?

R Se scrie ecuat, ia de echilibru a fort, elor, pe

baza diagramei de echilibru a fort, elor:

~ +T
G ~1 + T
~2 = 0

Fort, ele se descompun după două direct, ii

cunoscute, în acest caz, direct, ia orizontală
s, i cea verticală:

(
(x) : T1 cos(30◦ ) − T2 sin(2◦ ) = 0
(y) : T2 cos(2◦ ) − T1 sin(30◦ ) − G = 0 Problema 3.5
(
(x) : T1 · 0.86 − T2 · 0.034 = 0
⇒
(y) : T2 · 0.99 − T1 · 0.5 = 15568N
(
(x) : T1 ≈ 642N
⇒
(y) : T2 ≈ 16049N

6 Determinat, i modulul s, i direct, ia fort, ei minime ~F pentru care pachetul de pe banda

rulantă se află în echilibru.

Problema 3.6
 3.1 Probleme

R
Pachetul se consideră a fi un punct material s, i se înlocuiesc legăturile la care este
supus cu fort, ele de legătură corespunzătoare. Fort, a cu care act, ionează banda rulantă
asupra pachetului este perpendiculară pe planul înclinat.

Atunci când un corp este în echilibru s, i

asupra lui act, ionează trei fort, e, problema
poate fi rezolvată utilizând un triunghi de
fort, e. Cele trei fort, e ce act, ionează asupra
corpului trebuie să formeze un triunghi
închis atunci când sunt desenate una în
continuarea celeilalte.

G = mg = 30kg · 9.81m/s2 = 294N

Linia 1 − 10 reprezintă direct, ia cunoscută

a react, iunii N. Pentru a obt, ine o valoare
minimă a fort, ei F, direct, ia acesteia trebuie
să fie perpendiculară pe direct, ia react, iunii
N. Astfel, din triunghiul de fort, e dese-
nat, se deduce valoarea unghiului α=15o
s, i modulul fort, ei F:

F = G sin(15◦ ) = 294N · 0.25 = 76.1N

7 Ca parte a calculului s, i construct, iei unei bărci este necesară determinarea rezistent, ei
la înaintare la o anumită viteză dată. Pentru aceasta, un model al bărcii este plasat
într-un canal de test iar trei cabluri sunt utilizate pentru a ment, ine prora bărcii pe
axa centrală a canalului. Tensiunile determinate cu ajutorul dinamometrelor sunt de
178N în cablul AB s, i de 267N în cablul AE. Determinat, i modulul rezistent, ei la înaintare
exercitate asupra modelului bărcii s, i modulul tensiunii din cablul AC.
3.1 Probleme 35

Problema 3.7
R Punctul A, reprezentând prora bărcii,
se află în echilibru, fiind ment, inut pe
pozit, ie de cele trei cabluri. Astfel, pentru
determinarea rezistent, ei la înaintare s, i
a tensiunii din cablul AC, se reprezintă
fort, ele de legătură ce act, ionează asupra
punctului material.

Pentru început, se determină valorile un-

ghiurilor α s, i β ce definesc direct, iile ca-
blurilor AB s, i AC.

( (
tan α = 2.11m
1.22m = 1.73 α = (1.73) ≈ 60◦
⇒
0.5m
tan β = 1.22m = 0.4 β = arctan(0.4) ≈ 22◦
Se scrie ecuat, ia de echilibru:
~1 + T
T ~2 + T
~3 + ~R = 0

Fort, ele se descompun după cele două

direct, ii cunoscute, x s, i y.
(
(x) : R + T3x − T1x = 0
(y) : T1y + T3y − T2 = 0
(
(x) : R − T1 sin α + T3 sin β = 0
⇒
(y) : T1 cos α − T2 + T3 cos β = 0
(
(x) : R − 0.86T1 + 0.37T3 = 0
⇒
(y) : 0.5T1 − T2 + 0.92T3 = 0
(
R = 81.5N
⇒
T3 = 193.47N
 3.1 Probleme

8 Pe un plan înclinat cu unghiul γ fat, ă de orizontală, se află un punct material P de gre-

utate G, suspendat de două fire care fac unghiurile α s, i β cu o dreaptă perpendiculară
pe muchia planului. Să se calculeze react, iunea din partea planului s, i tensiunile din
fire.

Problema 3.8

R Firele ce sust, in punctul material

se înlocuiesc cu fort, ele de legătură
corespunzătoare. Planul înclinat
introduce doar o react, iune normală
deoarece nu există vreo tendint, ă
de mis, care a punctului material.
Sistemul de referint, ă utilizat are axa
Ox pe muchia planului, Oy perpen-
dicular pe muchie s, i trecând prin P
iar axa Oz este perpendiculară pe plan.

Se scrie ecuat, ia de echilibru:

~1 + T
T ~ + ~N = 0
~2 + G

Se proiectează fort, ele pe axele siste-

mului de referint, ă utilizat:

T2 sin β
 
(x) : T1 sin α − T2 sin β = 0
 T1 =
 sin α
T2 sin β
(y) : T1 cos α + T2 cos β − G sin γ = 0 ⇒ sin α cos α + T2 cos β = G sin γ ⇒
 
(z) : N − G cos γ = 0 N = G cos γ
 
 3.1 Probleme 37
T2 sin β T2 sin β
 
T1 = sin α
 T1 = sin α

G sin γ sin α
⇒ T2 sin β cos α+T
sin α
2 cos β sin α
= G sin γ ⇒ T2 = sin β cos α+cos β sin α ⇒
 
N = G cos γ N = G cos γ
 

G sin γ sin β
T1 = sin(α+β )


sin γ sin α
⇒ T = Gsin(α+β
 2

)
N = G cos γ

9 Cablurile de ancorare AB s, i AD ajută

la sprijinirea stâlpului AC. Cunoscând
că valorile tensiunilor din cabluri sunt
533N în AB s, i 178N în AD determinat, i
rezultanta fort, elor exercitate de ca-
bluri în punctul A.

Problema 3.9

10 Un t, ărus, este scos din pământ cu ajutorul a

două frânghii. Cunoscând valoarea unghiului
α = 30◦ , să se determine:
(a) Modulul fort, ei P astfel încât rezultanta
fort, elor ce actionează asupra t, ărus, ului să
aibă direct, ie verticală;
(b) Modulul rezultantei.

Problema 3.10
 3.1 Probleme

11 Asupra unei role ce culisează de-a lungul

unei bare orizontale act, ionează două fort, e.
Determinat, i modulul fort, ei P astfel încât modu-
lul rezultantei fort, elor să fie 2500N iar direct, ia
să fie verticală.

Problema 3.11

12 Două fort, e sunt aplicate ca în figură asupra

unui cârlig de sust, inere. S, tiind că modulul
fort, ei P este 35N, determinat, i:
(a) Unghiul α necesar pentru ca rezul-
tanta fort, elor să aibă direct, ie orizon-
tală;
(b) Modulul rezultantei.

Problema 3.12

13 Un rezervor din ot, el trebuie pozit, ionat într-o excavat, ie. Determinat, i:
(a) Modulul fort, ei P pentru ca direct, ia rezultantei să fie verticală s, i modulul rezul-
tantei pentru un unghi α = 20◦ ;
(b) Modulul s, i direct, ia fort, ei P minime pentru care rezultanta fort, elor este verticală
s, i modulul acestei rezultante.

Problema 3.13
 3.1 Probleme 39

14 Culisa A, având masa de 27kg, alunecă fără

frecare pe o bară verticală s, i este conec-
tată cu contragreutatea C, având masa de
29.5kg, ca în figură. Determinat, i înălt, imea
h pentru care sistemul este în echilibru.

Problema 3.14

15 Două cabluri sunt legate împreună în punc-

tul C s, i încărcate ca în figură. S, tiind că
P = 500N s, i α = 60◦ , determinat, i tensiunile
din cablurile AC s, i BC.

Problema 3.15

16 Două cabluri sunt legate împreună în punc-

tul C s, i încărcate ca în figură. S, tiind că ten-
siunea maximă admisă în cabluri este de
800N, determinat, i modulul maxim al fort, ei
P ce poate fi aplicată în punctul C s, i valoa-
rea corespunzătoare a unghiului α.

Problema 3.16
 3.1 Probleme

17 Două cabluri sunt legate împreună în

punctul C s, i sunt încărcate ca în figură.
Determinat, i tensiunile din cablurile AC s, i
BC

Problema 3.17

18 S, tiind că unghiul α = 20◦ ,

determinat, i tensiunile din cablu-
rile AC s, i BC.

Problema 3.18

19 Două cabluri sunt legate împre-

ună în punctul C s, i încărcate ca în
figură. Determinat, i tensiunile din
cablurile AC s, i BC.

Problema 3.19
 3.1 Probleme 41

20 Un marinar este salvat prin folosirea unui

scaun bosun suspendat de un scripete ce
se poate roti liber pe cablul suport ACB s, i
este tras cu o viteză constantă de cablul
CD. S, tiind că α = 30◦ , β = 10◦ iar greuta-
tea combinată a marinarului s, i scaunului
este de 900N, determinat, i tensiunea din ca-
blul suport ACB s, i tensiunea din cablul de
tract, iune CD.

Problema 3.20

21 Determinat, i valoarea unghiului α pentru

care tensiunea din funia BC este minimă s, i
modulul corespunzător al tensiunii.

Problema 3.21

22 O ladă transportabilă s, i cont, inutul

său au o greutate combinată de 2.8kN.
Determinat, i valoarea minimă a lungimii
lant, ului ACB care poate fi utilizat pentru
a ridica lada încărcată dacă tensiunea în
lant, nu trebuie să depăs, ească 5kN.

Problema 3.22
 3.1 Probleme

23 Culisa A se poate mis, ca fără frecare pe

o bară orizontală s, i este conectată ca în
figură cu o contragreutate de 22.7kg .
Determinat, i distant, a x pentru care culisa
este în echilibru atunci când P = 213.5N.

Problema 3.23

24 Un container de 200kg este sust, inut de un sis-

tem funie-scripete ca în figură. Determinat, i
modulul s, i direct, ia fort, ei P care trebuie exer-
citată asupra capătului liber al funiei pentru a
ment, ine echilibrul.

Problema 3.24

25 O cutie de masă m atârnă legată de doi pe-

reţi, ca în figură. Cunoscând atât masa cu-
tiei cât şi unghiurile făcute de către fire cu
pereţii verticali, determinaţi tensiunile ce
apar în cele două fire.

Problema 3.25
 3.1 Probleme 43

26 Un punct material se sprijină pe un cadru

circular. Cunoscând masa punctului mate-
rial, raza cercului şi coeficientul de frecare
la alunecare µ, determinaţi înălţimea h mi-
nimă pentru care punctul material este în
echilibru. Ce se întâmplă în cazul în care
punctul material se află în interiorul cadru-
lui circular? Justificaţi.

Problema 3.26

27 Asupra unui cablu ghidat peste un scri-

pete ideal act, ionează două fort, e S1 s, i S2 .
Presupunând cunoscute unghiurile α s, i β
sub care act, ionează fort, ele precum s, i fort, a
S1 , determinat, i fort, a S2 necesară pentru
ca sistemul să fie în echilibru, precum s, i
react, iunile din suportul scripetelui.
Problema 3.27
R Scripetele se înlocuies, te cu două fort, e ce
vor da împreună react, iunea din scripete.
Deoarece scripetele este ideal, nu există
moment indus de frecare. Scriind ecuat, ia
de echilibru a momentelor în punctul O,
singurele fort, e ce dau moment sunt S1 s, i
S2 :
r · S1 − r · S2 = 0 ⇒ S2 = S1

Pentru a determina valorile componentelor react, iunii, H s, i V , exercitate asupra

scripetelui în punctul O, se scriu condit, iile de echilibru pe direct, ie orizontală s, i
verticală:
( (
(H) : H − S1 cos α + S2 cos β = 0 V = S1 (sin α + sinβ )
⇒
(V ) : V − S1 sin α + S2 cos β = 0 H = S1 (cos α − cos β )
 3.1 Probleme

28 O placă de greutate G are forma unui segment de

cerc de rază R, cu unghiul la centru de 120◦ . Placa
este articulată în punctul A s, i simplu rezemată în B
pe un perete vertical. Să se calculeze react, iunile în
legături.

Problema 3.28

R Segmentul de cerc este o figură compusă obt, inută prin diferent, a dintre un sector
circular (1) s, i un triunghi isoscel (2). Aceste figuri au centrele de masă pe axa de
simetrie comună. Se calculează pozit, ia centrului de masă al plăcii:

 A1 = 31 πR2

 √
OC = R 3

1 √π
2
A2 = R 3

 4
OC = R

2 3

A1 · OC1 − A2 · OC2 9
⇒ OC = = √ R ≈ 0.705R
A1 − A2 4π 3 − 9
S, tiind pozit, ia centrului de greutate al plăcii, se poate trasa diagrama de fort, e ce
act, ionează asupra acesteia.
Se scriu ecuat, iile vectoriale de echili-
bru, ecuat, ia de moment se scrie fat, ă de
articulat, ia din A:
(
~ + ~N + H
G ~ + ~V = 0
M ~ +M
~ A (G) ~ A (~N) + M
~ A (H)
~ +M
~ A (~V ) = 0

Se proiectează ecuat, iile vectoriale pe

axele sistemului de coordonate (sistemul
cartezian):

(x) : H − N = 0

(y) : V − G = 0

(z) : N · R − G · OC sin(60◦ ) = 0


(
V =G
⇒ 9 √
H =N= 2(4π−3 3)
G ≈ 0.61G
 3.1 Probleme 45

29 O bară omogenă, de lungime 4a s, i greutate

G este suspendată în punctul C de o funie.
Bara atinge cei doi peret, i verticali netezi
în punctele A s, i B. Determinat, i tensiunea
din funie s, i react, iunile din A s, i C.

Se izolează bara prin înlocuirea legăturilor cu

fort, ele corespunzătoare. Se scriu ecuat, iile vec-
toriale de echilibru, ecuat, ia de moment se scrie
fat, ă de punctul C:
(
~ +N
G ~A + N
~B + ~T = 0
M ~ +M
~ C (G) ~ C (N
~A ) + M
~ C (N
~B ) + M
~ C (~T ) = 0

Problema 3.29

Se proiectează ecuat, iile vectoriale pe axele sistemului de coordonate (sistemul

cartezian): 
◦
(x) : NA − NB − T sin(30 ) = 0

(y) : T cos(30◦ ) − G = 0
 √ √ √
(z) : 22 aNA − 22 aG + 22 3aNB = 0

( √
T = 233G
⇒ √ √
NA = 1+4 3 GNB = 3−12 3 G
 3.1 Probleme

30 Un mosor cu masa m = 2kg stă pe un plan

înclinat, θ = 60◦ , ca în figură. Raza interi-
oară a mosorului este r = 200mm iar raza
esterioară este R = 500mm. Coeficientul de
frecare dintre mosor s, i suprafat, a planului
înclinat este µ = 0.4.
(a) Care este sensul fort, ei de frecare?
(b) Care este mărimea necesară a fort, ei
T pentru ca mosorul să fie în echili-
bru pe planul înclinat? Problema 3.30
(c) Este mosorul pe punctul de a aluneca
pe planul înclinat?
R Se trasează diagrama fort, elor ce
act, ionează asupra mosorului.
Se remarcă faptul că asupra mosorului
~ fort, a de
act, ionează trei fort, e, greutatea G,
~
tract, iune T s, i react, iunea planului înclinat
~F.
Condit, ia de echilibru static implică
intersect, ia celor trei fort, e într-un punct.
Deoarece ~T s, i G ~ se intersectează în
punctul B, rect, iunea planului ~F trebuie să
aibă direct, ia dreptei AB.
~F este rezultanta a două fort, e, react, iunea normală a planului ~N s, i fort, a de frecare F
~f .
Deoarece ~N trece prin centrul C al mosorului, pentru ca ~F să aibă direct, ia dreptei
AB trebuie ca fort, a de frecare F ~ f să aibă sensul în sensul de urcare pe planul înclinat.

Fort, a de tract, iune este egală cu tensiunea din fir. Pentru a determina mărimea acesteia
din echilibrul de fort, e ar implica încă o fort, ă necunoscută, react, iunea planului. Însă,
dacă se scrie ecuat, ia de echilibru a momentelor în punctul A, momentul react, iunii
planului în acest punct este nul s, i va rezulta o ecuat, ie cu o singură necunoscută.
Atunci:

M ~ +M
~ A (G) ~ A (~T ) + M
~ A (~F) = 0 ⇒
sin θ
⇒ GR sin θ − T (R cos θ + r) = 0 ⇒ T = G
cos θ + r/R
Înlocuind cu valorile numerice ⇒ T = 18.88N.
Pentru a determina dacă mosorul este pe punctul de a aluneca, trebuie determi-
nată valoarea modulului fort, ei de frecare s, i verificată condit, ia Ff = µN, la limita
echilibrului. Se scrie ecuat, ia de echilibru al fort, elor:
~ +F
~T + G ~ f + ~N = 0
Se proiectează ecuat, ia vectorială pe axele sistemului de coordonate (η − ε):
( (
Ff + T cos θ − G sin θ = 0 Ff = G sin θ − T cos θ
⇒
N − T sin θ − G cos θ = 0 N = G cos θ + T sin θ
 3.1 Probleme 47

Înlocuind cu valorile numerice

(
Ff = 7.55N
⇒
N = 26.16N

Dar, µN = 0.4 · 26.16N = 10.46N ⇒ µN > Ff , deci mosorul nu este pe punctul de

a aluneca.

31 O bară de lungime l s, i greutate s, i gro-

sime neglijabilă este supusă act, iunii
unei fort, e verticale F s, i se află în con-
tact cu un cilindru de rază r s, i gre-
utate G. Toate suprafet, ele sunt ne-
tede. Determinat, i react, iunea în punc-
tul de contact al cilindrului cu solul
dacă înălt, imea h a pragului este egală
cu raza r a cilindrului.

Problema 3.31
R
În figură sunt ilustrate punctele de
contact dintre corpuri s, i dintre corpuri
s, i suprafet, e.
Deoarece sistemul este în echilibru,
fiecare corp apart, inând acestuia va fi
în echilibru.

Astfel, corpurile se izolează, se

introduc react, iunile normale în
punctele de contact iar condit, iile de
echilibru vor fi studiate pentru fiecare
corp în parte.
3.1 Probleme

Pentru bară, ecuat, ia de echilibru a momentelor se scrie fat, ă de punctul D:

(
~F + ~NC + ~ND + ~NE = 0
⇒
~ D (~ND ) + M
M ~ D (~NC ) + M
~ D (~F) = 0

Se proiectează ecuat, iile vectoriale pe axele sistemului de coordonate:

 √ √
 ◦ ◦ 2 2
(x) : NC cos(45 ) − NE cos(45 ) = 0
(x) : NC 2 − N E =0
 
 √ 2 √
2
(y) : ND − NC sin(45◦ ) + NE sin(45◦ ) − F = 0 ⇒ (y) : ND − N C 2 + NE 22 − F = 0
√ √
cos(45◦ )
(z) : NC r−rsin(45 ◦ √ 2/2 − NE √ h + Fl 2 = 0
(z) : NC r−r
 h

− NE sin(45◦ ) + Fl cos(45 ) = 0
 
◦) 2
2/2 2/2

Pentru cilindru este suficient să se scrie ecuat, ia vectorială de echilibru a fort, elor s, i
să se proiecteze pe axele sistemului de coordonate:
~ + ~NA + ~NB + ~NC = 0 ⇒
G
( ( √
(x) : NA − NC sin(45◦ ) = 0 (x) : NA − NC 22 = 0
⇒ √
(y) : NB + NC cos(45◦ ) − G = 0 (y) : NB + NC 22 − G = 0
Pentru determinarea react, iunii în punctul B sunt necesare doar trei din aceste ecuat, ii:
 √2 √
2

NC
√ 2 − NE = 0 N C = NE √
√ 2 √ √ √ √ √
 
2
2r(1 − 2 )NC − 2hNE + Fl 2 = 0 ⇒ 2
2r(1 − 22 )NC − 2hNC + Fl 22 = 0 ⇒
 √  √
NB + NC 22 − G = 0 NB = G − 22 NC
 


NC = NE

⇒ NC = √l2r F

NB = G − 2rl F


Dacă F = (2r/l)G, react, iunea în punctul B dispare. Pentru valori mai mari ale fort, ei
F cilindrul va fi ridicat.
 3.1 Probleme 49

32 Se consideră o bară omogenă de lungime 2l

şi masă m care se reazemă pe un perete ver-
tical şi pe o muchie fixă situată la distanţa
a faţă de perete, ca în figură. Se neglijează
frecarea. Ce valoare are unghiul α pentru
echilibru? Determinaţi reacţiunile.

Problema 3.32

33 O sferă stă sprijinită pe doi pereţi, ca în fi-

gură. Cunoscând masa sferei, unghiurile
făcute de cei doi pereţi cu orizontala, şi ne-
glijând frecarea, determinaţi reacţiunile.

Problema 3.33

34 O bară de lungime 2l se sprijină pe un perete ce are forma din figură. Cunoscând masa
m a barei, raza r a cercului cât şi coeficientul de frecare la alunecare µ dintre bară şi
perete, determinaţi unghiul maxim făcut de bară cu orizontala astfel încât bara este
în echilibru.

Problema 3.34
 3.1 Probleme

35 O bară articulată de lungime 2l şi greutate

G se sprijină pe un cerc de rază r şi greu-
tate P, ca în figură. Coeficienţii de frecare
la alunecare şi la rostogolire dintre cerc şi
sol sunt cunoscuţi, iar coeficientul de fre-
care dintre bară şi cerc se neglijează. De-
terminaţi reacţiunile din articulaţie şi plaja
valorilor α pentru echilibru.

Problema 3.35

36 Determinaţi forţa orizontală F necesar a fi

aplicată în centrul unei roţi pentru rosto-
golirea acesteia peste un prag. Frecările de
orice natură se neglijează.

Problema 3.36

37 Pe o semisferă de masă M se sprijină un

corp m, ca în figură. Între corp şi semisferă
există un coeficient de frecare la alunecare
µ iar între semisferă şi sol un coeficient de
frecare de rostogolire s. Determinaţi dis-
tanţa x maximă pentru care corpul rămâne
pe semisferă.

Problema 3.37
 3.1 Probleme 51

38 Două sfere netede, fiecare având greutatea

G s, i raza r, se află într-un cilindru cu peret, i
subt, iri de greutate Q s, i rază R = 4r/3, ca
în figură. Determinat, i modulul necesar al
greutăt, ii Q astfel încât cilindrul să nu se
răstoarne.

Problema 3.38

39
În timpul frânării unui avion, roata de bot
exercită două fort, e asupra trenului de ate-
rizare, ca în figură. Determinat, i compo-
nentele verticale s, i orizontale ale react, iunii
în articulat, ia C s, i fort, a din contrafis, a AB.

Problema 3.39

40 Trei cărt, i identice, fiecare având greutatea

G s, i lungime a, sunt puse una peste alta ca
în figură. Determinat, i distant, a maximă d
dintre marginea cărt, ii de deasupra s, i mar-
ginea cărt, ii de la bază astfel încât teancul
de cărt, i să nu se răstoarne.

Problema 3.40
 3.1 Probleme

41 Determinat, i coeficientul de frecare minim

dintre mosorul cu masa de 50kg s, i perete
astfel încât mosorul să nu alunece.

Problema 3.41

42 Coeficientul de frecare dintre lant, s, i planul

înclinat este µ f = tan θ ; determinat, i lungi-
mea b a lant, ului ce trebuie să atârne astfel
încât lant, ul să fie pe punctul de a cădea de
pe planul înclinat. Greutatea lant, ului per
unitate de lungime este w.

Problema 3.42

43 Determinat, i masa minimă m1 a cilindrului

necesară pentru ca să se piardă contactul
dintre bară s, i perete în punctul A.

Problema 3.43
 3.1 Probleme 53

44 Un cărucior este utilizat pentru a muta

două două butoaie, fiecare având masa
de 40kg. Neglijând masa căruciorului,
determinat, i:
(a) Modulul fort, ei verticale P ce ar
trebui aplicată mânerului pentru a
ment, ine echilibrul când α = 35◦ ;
(b) React, iunea în fiecare din cele două
rot, i.

Problema 3.44

45 Un levier AB este articulat în punctul C

s, i prin de un cablu de control în punc-
tul A. Dacă levierul este supus act, iunii
unei fort, e verticale de 334N în punctul B,
determinat, i:
(a) Tensiunea din cablu;
(b) React, iunea în punctul C.

Problema 3.45

46 Un inel subt, ire cu masa de 2kg s, i rază

r = 140mm este t, inut în contact cu un pe-
rete neted de un cordon AB, cu lungimea
de 125mm. Determinat, i
(a) Distant, a d;
(b) React, iunea în punctul C.

Problema 3.46
 3.1 Probleme

47
În figură este prezentat modelul unui su-
port pentru sticle (o scândură cu un orifi-
ciu). Suportul nu este fixat în niciun mod
de suprafat, a pe care se află, acesta stă în
pozit, ie liber, dar doar când este pusă o sti-
clă în el. Masa sticlei este de 1kg iar centrul
ei de greutate se află la 3/5 din lungimea
sa de la punctul de sprijin al gâtul sticlei,
h = 35cm. Sticla, în pozit, ia de echilibru,
este înclinată cu α = 15◦ fat, ă de orizontală.
Neglijând masa suportului, determinat, i un-
ghiul θ astfel încât suportul s, i sticla să fie
în echilibru ca în figură, pentru o lungime
a suportului l = 30cm. Problema 3.47

48 Discul de 45kg stă pe o suprafat, ă a că-

rei coeficient de frecare este µ = 0.2.
Determinat, i momentul maxim M ce poate
fi aplicat pe bară fără a cauza mis, carea cor-
purilor.

Problema 3.48

49 Determinat, i fort, a minimă P necesară pen-

tru a scoate pana de fixare A. Containe-
rul are o greutate de 1330N iar coeficientul
de frecare al tuturor suprafet, elor aflate în
contact este µ = 0.3. Greutatea penei de
fixare se neglijează.

Problema 3.49
 3.1 Probleme 55

50 Determinat, i fort, a minimă P necesară pen-

tru a t, ine pana de fixare între cei doi cilin-
dri identici, fiecare având greutatea G. Co-
eficientul de frecare al tuturor suprafet, elor
aflate în contact este µ = 0.3.

Problema 3.50