Noapte de unul singur

Aud un pian prin zapezi cristaline

Si nu sunt cu tine, vai, nu sunt cu tine
Chopin – un concert de pian oarecare
Si calea e lunga, si noaptea e mare

De iarna ma satur, de planset te saturi

Iubiri intre noi in o mie de paturi
Si primavaratec ninsori mai sfasie
Voalul miresei in noaptea tarzie

Se-aud ciudatenii si fiare in noapte

Si ninge himere si ninge cu soapte
Mi-e dor ca de propria-mi copilarie
De tine aceea ce n-a fost sa fie

Pendula ca streangul de moarte e gata

Si misca de parca m-ar strange cravata
Ma tarai pe coate, te caut pe perna
Si noi ce spuneam ca iubirea-i eterna

Si uite ce grabnic se-arata si trece

Si sangele-n rana lovita e rece
Aud un pian, un Chopin oarecare
De care n-ai parte, de care n-am parte

Un mut pianist se rasfira in stele

Si mainile lui bat in coastele mele
Atat as voi, sa te vad inc-o data
Si-aceasta ca ultima noastra rasplata

Si cand langa focul ce-atat ne legase

In soba adanc paduraticei case
Ar fii sa te vad pentru ultima oara
As pune pianul sa-nvete sa moara

Asa cum acum cand esti dusa departe

Bufneste-un pian prin ulucile sparte
Si-o luna roscata insangereaza plopii
Iar eu cu nimic nu mai pot sa te-apropii
Si cad in genunchi langa focul ce moare
Si vreau sa-l intreb de mai e vreo scapare
Si el imi raspunde c-un sclipat spre usa
Si-mi lasa in palme o calda cenusa

Te-as cere-napoi insa n-am cui te cere

Si restul e numai Chopin si tacere