Norul de lacrimi

Ce greu imi este mie, dar tie ce greu

O negura-i lumea sporita mereu
Cand urca pamantul din oase la zeu
Si norul de lacrimi pe sufletul meu

Te simt sufocandu-te-n strambul concert

De lucruri cu care te-alung si dezmierd
Si totul ti-e tulbure, searbad, incert
Nu ierti ce eu insumi nu pot sa ma iert

Ti-aduc nefirescul si-ti spun ca-I firesc

Sunt toate zdrobite de-un biet interes
Si astfel multe sunt altfel de cum le gasesc
Dar stiu adevarul cumplit : te iubesc

Si oricare mari intrebari vor veni

In oricare viata, in oricare zi
Tu trebuie totusi sa uiti si sa stii
Ca si contra ciumei eu tot te-as iubi

Pe noi ne despart si azur si macel

Si viata si moartea in noi sunt la fel
Raniti peste cruntele vietii-ndoieli
Femeie de taina, nu stea cu inel

Iubito, sa stii dar s-ascunzi tuturor

Ca eu in aproape si trist viitor
Simt iata ca sangele-mi pica-n decor
Si-i timpul sub nunta cereasca sa mor

Afara frumos e, in noi e urat

Eu pana la rana din piept m-am tarat
Si-o simt ca pe-un ultim izvor doborat
Beau inima mea. Ma-norez si atat