Ma dau luminii lumii imprumut Dar pe deasupra gandurilor mele Acelasi gong de noapte a batut
La capatul privirilor prin lotusi
La capatul luminilor prin cer Te regasesc infiripata totusi Din mare fierbinteala si din ger
Si orisicat m-as departa de tine
Povara amintirii e mai grea Sa ma arunc in univers imi vine Dar ma scufunda-n aer umbra ta
Mi-as cumpara fugind pe deselate
Cu oasele ostatice, oricui Macar atat, un pic de libertate Dar pentru mine libertate nu-i
Eu nu traiesc de fapt decat prin tine
Eu nu mai sunt de multa vreme eu Si-mi este rau si cand imi este bine Si numai tu decizi destinul meu
Spinarea ca un terci mi se-nconvoaie
Si toti ceilalti mi-apar ca bieti nebuni Atarn de tine ca un miel de oaie Prin umbrele lunaticei paduri
Nu-ti cer nimic, imi stiu prea bine firea
Si simt ca nu te pot instraina Si-acum cand mi-a ramas numai iubirea Eu nu te chem ci-ti spun : ramai asa
Imi rasucesc privirea printre astre
Spinarea se pravale la pamant Si ca pe vremea armoniei noastre Cand ma gandesc la tine simt ca sunt Printre greseli aproape ordinare Dispar din calendar fara motiv Mereu te voi trada pentru oricare Ca sa te pot iubi definitiv