Sa treaca si toamna si darul de toamna Cand oamenii toti se aduna-n-tr-o zi Elena cea trista urmeaza sa moara
Cand prima zapada va fi sa se-astearna
Grabind inflorirea intailor miei Atunci se vor stinge luminile ei Pazeste-ti tristetea macar pan’ la iarna
Si liber vei fi, sa fi cinic din nou
Si liber vei fi sa nu stii de durere Si liber vei fi sa apari ca erou Zidit in minciuna, in somn si avere
Dar iata ca vara aproape ca trece
Sentinta grabeste al toamnei final Elena : cea calda in iarna cea rece Sfarsit nuptial in sfarsit nuptial
Cu ce vei opri ce Elena ti-a spus
Ea stie destinul atat de bine Tu, care privesti toata viata de sus Asteapta Craciunul, sa-ti fie rusine
In iarna aceasta tot contul se incheie
Elena primeste sentinta cea grea Si tu ce-ai iubit-o pe-aceasta femeie Ce oare mai poti sa faci pentru ea ?
Si ce-ti va ramane din tot ce azi ai ?
Nelinistea ce te-ncearca pieri-va Vei da telefoane in iad si in rai ? Vei da Purgatoriului toata arhiva ?
Elena se stinge spre prima ninsoare
Sentinta e-a ei pentru straniul delict Ca sfanta a fost printre pagini murdare Si vai, si Craciunul e-atata de strict Dar roaga-te, om de pustiu, te mai roaga De Domnul de sus, chiar de-ti este dusman Ca pentru femeia atata de draga Sa nu mai de-a iarna macar intr-un an
Sa nu mai apara Craciun si An Nou
Zapada sa fie-o poveste uitata Si roaga-l pe Dumnezeu cu sufletul tau Ca anul cel vechi sa mai vina o data
Elena sa fie atunci sanatoasa
Si lumea intreaga sa-si afle un leac Tarziu, cand veti fii doi batrani intr-o casa Sa vina Craciunul la fine de veac