Cuprins:

• Scurt istoric

• Ce este tomografia computerizată ?

• Din ce este alcătuit?

• Cum functioneaza

• Fascicule de electroni

• Gradul de iradiere

• Substanța de contrast

• Lipsa de nocivitate

• Descrierea investigației

• Administrarea substanţei de contrast

• Parti ale corpului vizate

• Avantaje

• Dezavantaje

• Contraindicații
 1.Scurt istoric
Computerul tomograf (CT) a fost inventat în 1972 de inginerul britanic Godfrey Hounsfield
de la Laboratoarele EMI din Anglia şi independent de fizicianul de origine sud-africană Allan
Cormack de la Universitatea Tufts. Primele CT-uri au fost instalate între 1974-1976. Sistemele
iniţiale erau proiectate pentru scanarea exclusivă a capului. Sistemele pentru întregul corp au
devenit disponibile începând cu 1976.

Primul CT construit de Hounsfield avea nevoie de câteva ore pentru achiziţionarea

datelor brute pentru o singură scanare sau „felie”, iar reconstituirea unei singure imagini
din aceste date dura câteva zile. CT-urile moderne pot să realizeze până la patru imagini
obţinute prin prelucrarea unui număr de milioane de date în mai puţin de o secundă. În
cazul celor mai avansate aparate de acest tip, se poate scana întregul torace al unui pacient
într-un interval de 5-10 secunde, folosindu-se cel mai avansat sistem multisecţiune.

De-a lungul istoriei computerului tomograf s-au efectuat multe îmbunătăţiri pentru
sporirea confortului pacientului, scanându-se o zonă anatomică mai amplă într-un interval
mai scurt şi cu o calitate superioară a imaginii. Cercetările recente s-au concentrat în
direcţia furnizării unei calităţi excelente a imaginii pentru o cât mai mare precizie a
diagnosticului şi a scăderii până la o valoare minimă a dozei de radiaţie X. Astfel,
pacientului i s-a oferit o imagine de calitate superioară cu un risc minim de expunere la
radiaţii potenţial nocive.

2.Ce este tomografia computerizată?

Computerul tomograf(CT) este un aparat care servește la producerea unor

imagini,fiind una dintre tehnologiile mai noi utilizate în imagistica medicală. Această
metodă de investigare presupune utilizarea unui fascicul îngust de raze X, cu ajutorul
căruia se produce imaginea unei secţiuni transversale în regiunea de interes a
organismului pacientului. Principiile pe care îşi bazează funcţionarea sunt, ca şi în cazul
radiografiei tradiţionale, măsurarea gradului de atenuare a radiaţiei electromagnetice care
străbate corpul pacientului şi reconstrucţia imaginii obiectului investigat folosindu-se
diversele proiecţii obţinute ale secţiunilor transversale ale acestuia. Aceste imagini sunt
utilizate pentru stabilirea diagnosticului care va conduce la o eficacitate maximă a
tratamentului prescris de medicul dumneavoastră.

3.Părțile componente

Părţile componente ale computerului tomograf sunt tunelul, detectoarele de radiaţie

X, masa mobilă pe care este aşezat pacientul, sursa de raze X, monitorul, computerul
şi software-ul de reconstrucţie a imaginii aferent, cât şi aparatura aferentă stocării
imaginilor. Cele mai moderne tomografe computerizate permit scanarea continuă,
concomitent cu deplasarea mesei cu pacientul şi obţinerea mai rapidă şi la o calitate foarte
bună a imaginilor cu ajutorul mai multor coroane de detectori, în cazul tomografului
multidetector, cunoscut şi sub numele de tomograf multislice.

Scopul tomografiei computerizate (cunoscută şi sub numele de scanare cu

computerul tomograf) este de a produce o imagine a unei secţiuni transversale a
organismului unui pacient (de la grecescul "tomos", care are înţelesul de a tăia, tăind).
Acest lucru este realizat prin rotirea unui fascicul subţire, în evantai, de raze X, de jur
împrejurul pacientului şi, în continuare, prin măsurarea intensităţii acestuia de partea
cealaltă a corpului pacientului cu ajutorul unui număr foarte mare de detectoare.
 4.Cum funcționează?

CT-ul funcţionează pe principiul radiaţiei X. Când razele X parcurg organismul uman,

ele sunt absorbite în mod diferit, creând astfel o matrice sau un profil de raze X cu diferite
intensităţi. Acest profil radiologie este înregistrat pe film, producând o imagine. În cazul
imaginilor tomografice, filmul este înlocuit de un detector în formă de banană, care
măsoară profilul radiaţiilor X. Din exterior, un CT seamănă cu un pătrat gigantic.

Deschiderea prin care este introdus pacientul are un diametru care variază între 60-
70 cm. În interiorul aparatului există un cadru rotativ cu un tub de raze X montat într-o
parte şi cu un detector în formă de banană în partea opusă. În timp ce cadrul roteşte tubul
de raze X şi detectorul în jurul pacientului, se creează o rază de radiaţie X în formă de
evantai. De fiecare dată când cuplul tub de raze X-detector realizează o rotaţie completă de
360°, imaginea sau felia este concentrată la o grosime specifică, prin intermediul unor
obturatoare de plumb din dreptul tubului de raze X şi al detectorului.

În timp ce cadrul realizează o rotaţie completă, detectorul înregistrează un număr

mare de profile ale radiaţiei captate, în jur de o mie de astfel de seturi de date. Fiecare
profil este divizat spaţial de detector, distribuit prin aproximativ 700 de canale individuale
şi reconstruit de un computer specializat sub forma unei imagini bidimensionale a feliei
scanate. Pentru a se putea controla întreaga scanare sunt folosite computere multiple.

Asemenea unui dans cu mai mulţi parteneri, computerul „gazdă” conduce şi

orchestrează operarea întregului sistem. În sistem este integrat şi computerul specializat
care reconstruieşte imaginea din datele brute furnizate de CT. Postul de lucru îi permite
unui tehnician să supravegheze examenul. Computerele tomograf posedă microprocesoare
multiple ce controlează rotaţia „cadrului”, mişcarea mesei, precum şi alte funcţii, cum ar fi
deschiderea şi închiderea fluxului de raze X.

• FASCICULE DE ELECTRONI

În aparatele moderne, sursa e imobilă trimiţând fascicule de electroni. Impulsurile

captate sunt transformate în semnale electrice care ajung la un computer care le
înregistrează şi le studiază. Fiecare ţesut absoarbe în mod diferit radiaţiile X generând
nuanţe diferite. Metoda permite înregistrarea unor diferenţe chiar între structuri cu
densitate apropiată (sub 1%). Pe de altă parte, tomografia realizează secţiuni foarte subţiri,
de aproximativ 0,5 mm, în diverse unghiuri şi planuri, fără ca imaginile să se suprapună,
evidenţiind simultan oase, ţesuturi moi, vase de sânge.
Imaginile succesive, stocate în memoria computerului şi analizate după modele
matematice, permit crearea unor reprezentări tridimensionale.

Astfel, sunt determinate dimensiunile organelor, structura lor, existenţa unor

procese patologice (tumori, infecţii sau inflamaţii, leziuni traumatice, tulburări de
vascularizare. De exemplu, la nivelul capului se pot determina prezenţa şi gravitatea de
leziuni traumatice, malformaţii, anevrisme, tromboză sau hemoragie, tumori, hidrocefalie,
traumatisme ale feţei, afecţiuni ale osului temporal sau ale sinusurilor.

La torace se evidenţiază modificări ale ţesutului pulmonar (emfizem, fibroză),

infecţii, tumori, embolii ale vaselor pulmonare, dar şi starea vaselor mari din mediastin,
existenţa de mase ganglionare, aspectul esofagului, anevrism sau disecţie de aortă.
Angiografia pulmonară detectează emboliile pulmonare, în timp ce angiografia coronariană
evidenţiază starea arterelor coronare. Această investigaţie este neinvazivă, tinzând să
înlocuiască angiografia invazivă, prin cateterizare.

• GRADUL DE IRADIERE

Dezavantajul constă în gradul ridicat de iradiere, iar valoarea sa e mai ales de

excludere (când are o acurateţe de 93%), cele pozitive necesitând de multe ori şi o
confirmare prin angiografie clasică.

La nivelul abdomenului se determină existenţa de chisturi, tumori, abcese, noduli

limfatici, inflamaţii, leziuni traumatice etc. Este indicată, de exemplu, în dureri abdominale
sau obstrucţii, pentru stabilirea unui diagnostic. Se vizualizează ficatul, pancreasul, splina,
intestinele, sistemul urinar, artera aortă. Organele pelvine sunt mai puţin vizibile, pentru
acestea recomandându-se rezonanţa magnetică nucleară.

Starea oaselor (traumatisme cu fracturi multiple) sau a articulaţiilor se poate face foarte
eficient. Metoda este de mare acurateţe, mai ales în afecţiunile coloanei vertebrale
(vertebre şi discuri intervertebrale), ale oaselor mici ale mâinii şi ale piciorului, care pot fi
bine vizualizate. Se poate folosi şi pentru determinarea densităţii osoase în osteoporoză,
dar rezultate mai bune în aceste cazuri se obţin prin osteodensitometrie DEXA.

Deşi tomografia computerizată este foarte eficientă, informaţiile obţinute trebuie

apreciate faţă de riscurile aduse de expuneri la doze mari de radiaţii X, care pot produce
cancer, chiar la câteva decenii după expunere, copiii fiind cei mai vulnerabili. Dacă, în viaţa
obişnuită, expunerea este de 0,01 mSv pe zi, dacă o radiografie implică doze de
0,02-0,2 mSv, în tomografie se poate ajunge la 1,5-3-6 mSv, chiar la valori mai mari dacă
este o tomografie cu explorarea concomitentă a mai multor zone. Angiograma, de exemplu,
impune doze ridicate.

Astfel, dacă în unele ţări, tomografia reprezintă 7% din totalul examinărilor

radiologice, ea însumează 47% din totalul radiaţiilor. Unele studii arată că această
investigaţie adaugă un risc de 0,3% în apariţia cancerului (după alte cercetări chiar între
1% şi 2% ), în timp ce riscul decesului prin cancer este de 23%. De aceea, atunci când se pot
obţine date prin alte metode, ele sunt preferate. În fapt, dacă e vorba despre o afecţiune
cronică sau despre un cancer, în care se preconizează examinări repetate, se preferă
examenul de rezonanţă magnetică nucleară.

Din această cauză există controverse privind oportunitatea folosirii tomografiei în

screeningul pentru depistarea cancerului pulmonar, de colon, de sân sau a bolilor
cardiovasculare. Este adevărat că aparatele de ultimă generaţie sunt mai rapide, necesitând
o mai mică expunere în timp, softurile sunt mai performante. Totuşi, rezoluţia înaltă
necesară pentru imagini din ce în ce mai clare implică folosirea unor doze mari de radiaţii.
Adaptarea se face individual, ţinând cont de particularităţi şi de dozele anuale primite.
 De aceea, nu trebuie să insistaţi asupra efectuării unei tomografii, dacă starea
dumneavostră medicală nu o impune sau dacă informaţii asemănătoare se pot obţine şi
prin alte metode. În orice caz, examinarea este contraindicată femeilor gravide.

• SUBSTANŢA DE CONTRAST

Deseori, e necesară administrarea unei substanţe de contrast, pentru o mai bună

vizualizare, care se poate bea sau administra intravenos sau intrarectal. Uneori, substanţele
iodate pot produce reacţii alergice sau pot genera complicaţii pacienţilor cu insuficienţă
renală. De aceea, anuntaţi medicul dacă suferiţi de alergii, astm, diabet zaharat, boli renale
cronice, afecţiuni ale tiroidei. Preventiv, în zilele premergătoare investigaţiei, hidrataţi-vă
bine pentru a asigura un volum sangvin adecvat.

Dacă, după administrare, prezentaţi prurit, erupţii, ameţeală, anunţaţi imediat

personalul medical. Mamele care alăptează trebuie să evite alăptarea 36-48 de ore după
administrarea substanţei de contrast. Examinarea va dura 30 de minute până la una-două
ore, în funcţie de complexitatea ei. În cazul copiilor, se admite prezenţa unui însoţitor pe
parcursul examinării, cu condiţia purtării unui echipament de protecţie.

Copiii mici trebuie uneori sedaţi pe durata examinării. După examinare puteţi relua
activităţile obişnuite. Rezultatele vor fi obţinute după câteva zile.

• LIPSA DE NOCIVITATE

Rezonanţa magnetică nucleară are ca principiu realizarea unui câmp magnetic care
aliniază nucleii atomilor de hidrogen din apa conţinută în ţesuturi. Ulterior, unde radio de o
anumită frecvenţă sunt trimise asupra organelor, provocând trecerea nucleilor într-o stare
energetică superioară. Ei revin apoi la starea iniţială de echilibru, emiţând un câmp
magnetic rotativ, detectabil, care este convertit în imagine de un computer. Descoperitorii
fenomenului au fost americanii Felix Bloch şi Edward Purcell, care au primit Premiul Nobel
pentru Fizică în 1952. Primele aparate au început să funcţioneze în SUA la începutul anilor
'80.

Prima constatare este cea a investigaţiei care nu foloseşte radiaţii X. Deşi s-au făcut
studii asupra influenţei câmpurilor magnetice înalte asupra organismului uman, nu au fost
evidenţiate rezultate periculoase în aplicarea lor în rezonanţa magnetică. Investigaţia
permite realizarea unui contrast mai bun şi obţinerea mai multor planuri (lucru pe care
tomografele l-au reuşit mai târziu). Este deosebit de eficient pe ţesuturile moi, fiind
investigaţia de elecţie pentru creier, aparatul cardiovascular şi structurile musculo-
articulare.

La nivelul creierului, este indicat în diagnosticarea cazurilor de cefalee inexplicabilă,

convulsii, ameţeală, traumatisme, tulburări de vedere şi de auz, precum şi în accidente
vasculare, boli ale hipofizei, în scleroza multiplă, tumori, demenţă şi ori de câte ori
rezultatele tomografiei sunt suspecte sau neconcludente.

La nivelul cordului, indică dimensiunile şi grosimea pereţilor, leziunile produse prin

afecţiuni cardiovasculare şi infarct miocardic, apreciază starea vaselor coronare, dar şi a
vaselor mari de la nivelul gâtului, al creierului, al aortei abdominale sau toracice.

La nivelul extremităţilor, arată starea articulaţiilor, a musculaturii, a tendoanelor, a

ligamentelor, a cartilagiilor, evidenţiind tumori, infecţii, traumatisme. Este foarte eficientă
asupra organelor şi vaselor toracice şi abdominale (ficat, vezică şi căi biliare, rinichi, splină,
pancreas, glande suprarenale) şi mai ales pelvine (uter, ovare, prostată, testicule). Căile
biliare pot fi vizualizate chiar fără substanţa de contrast. Poate fi folosită fără probleme în
supravegherea sânului şi a evoluţiei implanturilor mamare.

5.Descrierea investigației

O tomografie computerizata nu este dureroasa si dureaza, in medie, 15 pana la 45 de

minute, dar se poate prelungi pana la 90 minute si este efectuata de catre medic, asistenta
sau un tehnician radiolog. Imaginile sunt interpretate de catre un medic radiolog.

Veti fi invitat sa va intindeti pe masa aparatului si vi se va cere sa stati nemiscat pe

toata durata investigatiei pentru anu fi afectata calitatea imaginilor achizitionate.

Dacă este necesara folosirea substantei de contrast, aceasta poate fi administrata pe

mai multe cai, in functie de zona care se doreste a fi examinata. Astfel, substanta de contrast
poate fi administrata intravenos (substanta de contrast pe baza de iod) la nivelul bratului
pentru examinarea toracelui, abdomenului sau zonei pelvine, oral, printr-un tub intrarectal
sau intravezical, sau se poate injecta la nivelul articulatiilor. In cazul in care examinarea
necesita administrarea substantei de contrast intravenos, este necesar sa nu mancati sau sa
consumati alcool, cafea, bauturi carbogazoase cu 4 – 6 ore inainte de examinare pentru a se
elimina senzatia de voma. De asemenea, la momentul in care va faceti programarea,vi se va
indica efectuarea unor analize medicale de al caror rezultat depinde posibilitatea de afi
injectata substanta de contrast. Pentru examinarea abdomenului si pelvisului, pacientii vor
fi rugati sa bea substanta de contrast sau apa inainte de examinare. Dupa efectuarea
investigatiei, pacientul este sfatuit sa bea cat mai multe lichide pentru a grabi eliminarea
substantei de contrast.

In situatia in care examinarea presupune si administrarea de contrast rectal

(clisma) sau se efectuează in scopul diagnosticarii unor afectiuni enterice, pacientul va
primi recomandari pentru evacuarea completa a tubului digestiv.

In timpul procedurii, examinatorul va poate cere sa va tineti respiratia. Chiar si

miscarile produse de respiratie pot sa deterioreze calitatea imaginii, in acelasi mod in care
o poza nu este clara daca va miscati cand este declansat aparatul.

6.Administrarea substanţei de contrast

Cele mai multe dintre examinarile CT pot presupune administrarea pe cale orala
şi/sau intravenoasa a unei substante de contrast pe baza de iod care se foloseste
pentru evidentierea diferentei intre diversele tesuturi ale corpului. Cand substanta de
contrast este administrata intravenos, pacientii pot resimti senzatii tranzitorii de
caldura la nivelul intregului organism (reprezinta un efect normal) si un gust metalic,
simptome care dispar rapid, fara tratament. Totusi, daca in timpul investigatiei simtiti
efecte care va sunt neplacute si inconfortabile, treebuie neaparat sa le comunicati
operatorului (acest lucru este posibil datorita sistemului de comunicare existent intre
camera in care va aflati si cabinetul operatorului). Pacientii care prezinta risc de
reactie alergica sunt cei cu antecedente de alergie la administrare de iod, diabet, astm
bronsic, insuficienta renala si alte alergii. Daca, in primele 24 de ore dupa
administrarea intravenoasa a substantei de contrast apar respiratie dificila, umflarea
tegumentelor si inrosirea tegumentelor, limbii, gatului, informati imediat medicul
curant si specificati-i ca ati efectuat o tomografie computerizata cu substanta de
contrast administrata intravenos.

Reactiile alergice minore la substanta de contrast se manifesta in 1 % din cazuri

si includ dureri de cap, greata, varsaturi, stranut, umflaturi si eruptii cutanate. Dispar,
in general, in 30 de minute dupa administrarea agentului de contrast.

Reactiile alergice severe se manifesta foarte rar, la aproximativ 1 din 10.000 de

cazuri si riscul este crescut la pacientii astmatici.

Parti ale corpului vizate

Tomografia computerizata este un instrument nepretuit in diagnosticarea si

tratarea problemelor coloanei vertebrale, a leziunilor osoase si articulare si poate fi o
tehnica de masurare a densitatii osoase pentru depistarea osteoporozei.
 Mai mult, vorbim despre o procedura care joaca un rol important in detectarea,
diagnosticarea si tratarea bolilor vasculare care pot conduce la accident vascular
cerebral si chiar moarte. Investigarea sistemului coronarian prin angiografia CT a
inimii este o metoda frecvent utilizata.

Tomografia computerizata este utilizata in diagnosticul multor boli abdominale

pentru depistarea tumorilor si urmarirea evolutiei lor in timp si pentru explorarea
abdomenului acut. Metoda este de prima importanta in patologia traumatica a
abdomenului.

La nivelul toracelui, tomografia computerizata investigheaza posibile afectiuni

ale plamanilor, inimii, esofagului, ale principalelor vase sanguine (aorta) sau ale
tesutului din mijlocul pieptului. La nivelul tractului urinar, tomografia computerizata
poate descoperi prezenta pietrelor de la nivelul rinichilor, a blocajelor, tumorilor,
infectiilor. O tomografie computerizata mai speciala, denumita urografie CT, poate
descoperi prezenta pietrelor de la nivel renal (litiaza renala) sau a prostatei marite de
volum (hiperplazie benigna de prostata).

De asemenea, tomografia computerizata poate fi folosita pentru descoperirea

tumorilor, hemoragiilor si altor afectiuni hepatice, la nivelul pancreasului, al vezicii
biliare si cailor biliare principale, glandelor suprarenale si splinei. Tomografia
computerizata se mai foloseste la nivelul membrelor, iar la copii este des folosita in
evaluarea malformatiilor congenitale ale vaselor de sange si rinichilor, limfoamelor si
neuroblastoamelor (unele dintre cele mai frecvente forme de cancer aparute în
copilarie).

6.Avantaje

Metoda este foarte folositoare pentru identificarea leziunilor, tumorilor şi

metastazelor. Pentru a asista diagnosticarea unui asemenea ţesut, CT-ul dezvăluie
prezenţa, dimensiunea, localizarea spaţială şi întinderea acestuia. Un alt exemplu al
beneficiilor aduse de scanarea tomografică este achiziţionarea de imagini ale capului şi
creierului prin care se pot detecta tumori, cheaguri de sânge, defecte vasculare, ventriculi
măriţi şi alte anomalii, printre care cele ale nervilor şi muşchilor oculari.

Datorită timpilor scurţi de scanare, CT-ul poate fi utilizat pentru toate regiunile
anatomice. Unele dintre acestea includ structuri osoase, cum ar fi discurile vertebrale,
articulaţiile complexe, printre care cea a umărului sau a şoldului ca unităţi funcţionale, şi
fracturile, în special cele care afectează coloana vertebrală. Beneficiile tomografiei
computerizate pot fi observate în camerele de urgenţă, deoarece aceasta permite
observarea în timp scurt a patologiei potenţial letale şi-i ajută pe medici şi chirurgi să ia
decizii rapide, dar în acelaşi timp corecte în privinţa tratamentului optim. Odată cu apariţia
computerului tomograf spiral, dobândirea continuă de informaţii complete furnizate de CT
poate fi folosită pentru diagnosticarea vaselor de sânge prin angiografie tomografică.

Computer tomografia are o durata scurta de scanare, este foarte utila in ghidarea
procedurilor interventionale sau a radioterapiei si este o investigatie de prima intentie in
urgentele traumatice si patologia pulmonara. Mai mult, stabileste in multiple situatii daca
este nevoie sau nu de tratament chirurgical ulterior.

Pentru investigatiile standard, costurile metodei sunt mai mici si accesabilitatea

superioara comparativ cu examinarea RM. In plus, din punct de vedere al evidentierii
structurilor osoase si calcifierilor, tomografia computerizata este superioara examinarii
prin rezonanta magnetica.

7.Dezavantaje

Dezavantajele sunt costurile mai mari, numărul mic de unităţi în care se poate
efectua, dar mai ales particularităţile de execuţie, deoarece fragmentele metalice nu sunt
tolerate şi pot deveni chiar periculoase în timpul examinarii. Astfel, persoanele cu
defibrilator, pacemaker, implanturi cohleare, agrafe metalice pentru tratarea anevrismelor
etc. nu o pot folosi. Trebuie semnalată medicului şi prezenţa valvelor cardiace artificiale, a
pompelor de medicamente, a dispozitivelor de stimulare a nervilor, a protezelor sau
membrelor artificiale.

Dacă se suspectează existenţa unor corpi străini metalici, înainte de examinare

aceştia trebuie depistaţi printr-o radiografie. Deşi investigaţia nu e teratogenă, câmpul
magnetic poate fi deranjant pentru făt, de aceea e de preferat amânarea investigaţiei la
gravide. Materialele ortopedice sunt în general tolerate, prima examinare putând fi făcută
la aproximativ şase săptămâni după operaţie. Investigaţia este indicată şi copiilor, cei mici
trebuind, uneori, să fie sedaţi în timpul examinării.

Dezavantajele se referă la faptul că pacientul este expus unei doze mai mari de
radiaţie ionizantă decât în cazul radiografiilor clasice, că echipamentele sunt costisitoare,
deci nu sunt disponibile în toate unităţile spitaliceşti, dar şi la faptul că procedurile sunt
mai lente şi mai laborioase decât în cazul radiografiei tradiţionale. Procedura nu este
indicată în cazul gravidelor, iar calitatea informaţiilor obţinute în cazul anumitor detalii ale
structurilor articulare şi coloanei vertebrale este inferioară celei disponibile în cazul
rezonanţei magnetice nucleare.

8.Contraindicații

Unul dintre neajunsurile computer tomografiei este expunerea la radiatii. Dintre

contraindicatiile investigatiei computer tomografice mai enumeram sarcina, alergia la
substantele iodate, insuficienta renala si afectiunile tiroidiene. Pacientilor cu
insuficienta renala nu li se va administra substanta de contrast intravenos din cauza
riscului deteriorarii suplimentare a functiei renale. Pacientii care sufera de diabet si
iau medicamente cu numele de Metformina (Meguan, Metformin, Siofor, Metfogama,
Diaformin, Diguan, Dipimet) trebuie sa informeze personalul medical inainte de
examinare. La fel si pacientii cu tulburari tiroidiene, hepatita si ciroza.

Ulterior examinarii, femeilor care alapteaza le este recomandat sa suspende

pentru 24 de ore alaptarea la san. Din cauza riscului de expunere a fatului la radiatii,
gravidelor li se recomanda ca alternativa examenul de rezonanţă magnetica, dar numai
la recomandarea medicului specialist.