Curs Doctor Cardio - Turcu Gabriela, din 15.04.

2018

CURS 3 - BOLILE MIOCARDULUI SI ALE PERICARDULUI

BOLILE MIOCARDULUI (MIOCARDITE)

Miocarditele reprezinta procese inflamatorii acute sau cronice ale miocardului, cu expresie clinica variabila,
de la forme asimptomatice pana la forme grave, ce evolueaza cu insufucienta cardiaca.

Leziunile inflamatorii au drept cauze:

-infectii virale – virus Coxackie, Haemophylus Influenze, virusul rubeolic, poliomielitic, chlamidii

- infectii bacteriene: difteria , septicemia

- Toxoplasma gondii – miocardita la nou-nascuti si imunodeprimati

- agenti farmacologici – adriamicina, clorochina; iradieri, agenti chimici

Mecanismele afectarii miocardice: se produce invazia miocardului in cazul virusilor, actiunea toxinelor asupra
miocardului pt bacterii si leziuni prin procese mediate imunologic in RAA si endocarditele infectioase.

Fiziopatologic , tulburarea centrala consta in scaderea fortei de contractie a inimii. Intr-un prim stadiu,
dilatarea si hipertrofia ventriculara intervin ca mecanism compensator; ulterior, cand rezervele functionale ale
miocardului ventricular sunt depasite, se instaleaza fenomenele de insuficienta cardiaca.

MIOCARDITA INFECTIOASA

Miocardita bacteriana apare ca o complicatie grava in endocardita bacteriana, prin constituirea de

microabcese intramiocardice, ce determina disfunctia ventriculara.

Simptomatologia clinica este variabila, de la forme asimptomatice pina la insuficienta cardiaca congestiva
fulminanta, frecvent fatala. Cel mai frecvent se intalnesc simptome ca oboseala, dispnee de efort cu caracter
progresiv si dispnee de repaus, palpitatii, jena precordiala.

Examenul obiectiv al cordului evidentiaza tahicardie, asurzirea zgomotului I, suflu sistolic apical. Formele
severe prezinta cardiomegalie (marirea matitatii cardiace), tulburari de ritm si de conducere diverse (extrasistole,
fibrilatie atriala), semne de insuficienta cardiaca congestiva (cianoza, jugulare turgescente, hepatomegalie,
edeme)

Paraclinic: - ecg evidentiaza , pe langa tulburari de ritm si de conducere, si semne de suferinta miocardica
(subdenivelare ST, aplatizarea undei T)

-radiologic; silueta cardiaca normala in miocardita acuta si cord marit global in cardiomiopatiile cronice.

MIOCARDOPATII sau CARDIOMIOPATII NEINFECTIOASE

1
 Se produc mai ales in cadrul bolilor sistemice prin mecanism autoimun, cum ar fi lupusul eritematos sistemic.

Factorul toxic cel mai incriminat este etanolul. Deficienta de thiamina este si ea implicata in producerea
leziunilor miocardice, mai ales la marii consumatori de etanol. Un alt factor nociv implicat in patogenia
cardiomiopatiei dilatative il constituie prezenta hipertensiunii arteriale sistemice la marii etanolici. Deasemeni
mai exista cardiomiopatiile metabolice, cel mai cunoscut fiind diabetul zaharat.

Simptomatologia poate fi variabila de la cardiomegalia asimptomatica, prezenta de dispnee de efort, angor,

sincopa pana la insuficienta ventriculara stanga si aritmii ventriculare.

Dilatarea cardiaca determina deplasarea socului apexian in jos si la stanga, cresterea lui ca suprafata, sufluri
sistolice de insuficienta mitrala si insuficienta tricuspidiana.

Tratamentul

Este in functie de tipul de miocardita. Miocardita infectioasa va beneficia in plus de antibioterapie.

Agentii farmacologici de prima linie sunt reprezentati de vasodilatatoare si diuretice. Deasemenea vor fi
utilizate timp indelungat anticoagulantele, pentru prevenirea riscului emboliilor sistemice.

BOLILE PERICARDULUI - PERICARDITE

Pericarditele reprezinta afectiuni cu caracter inflamator, acut sau cronic, ale celor doua foite pericardice.
Anatomo-clinic pot fi deosebite pericardita acuta si pericardita cronica.

Prinicipalele cauze ale pericarditelor sunt :

- inflamatorii: virale, bacteriene, fungice, radiatii, agenti chimici

- RAA

- neoplazice: secundare carcinoamelor pulmonare, mamare, sau tumori pericardice primare – mezoteliom

- tuberculoza

- leziuni ale miocardului – infarct miocardic acut, insuficienta cardiaca

- traumatice

PERICARDITA ACUTA

2
 Este afectiunea cardiaca caracterizata prin inflamatia pericardului; daca procesul inflamator determina un
exudat fibrinos, vorbim de pericardita acuta uscata (seaca, fibrinoasa), iar daca produce un revarsat lichidian,
vorbim de pericardita acuta exudativa.

A. PERICARDITA ACUTA USCATA

Simptomatologie

-durerea – este localizata retrosternal, are intensitate variata, accentuata in decubit dorsal si lateral si
ameliorata cand bolnavul sta cu trunchiul ridicat sau aplecat inainte. Durerea poate fi insotita de tuse iritativa,
dispnee, disfonie, disfagie, sughit (prin mecanism reflex) si de obicei se accentueaza la miscarile respiratorii sau
cu pozitia corpului.

Examenul obiectiv

-ascultator – elementul esential pentru diagnostic este frecatura pericardica. Aceasta se datoreaza frecarii
celor doua foite pericardice – viscerala si parietala – intre ele, in cursul contractiilor cardiace; se caracterizeaza
prin instabilitate in timp si ca pozitie (isi schimba sediul de la o ora la alta sau de la o zi la alta si isi schimba sediul
ascultatiei); sediul cel mai frecvent este parasternal stang, mai ales inalt decat jos. Cand se acumuleaza lichid in
pericard, frecaturile pericardice de obicei dispar, iar zgomotele cardiace se estompeaza.

Examenul radiologic nu aduce date caracteristice.

B. PERICARDITA ACUTA EXUDATIVA SAU LICHIDIANA

Reprezinta acumularea de lichid in spatiul pericardic. Acumularea rapida a unei cantitati mici sau acumularea
mai lenta a unei cantitati mai mari de lichid pericardic scad complianta pericardului si limiteaza umplerea
cavitatilor cardiace in diastola, astfel ca se egalizeaza presiunea in timpul diastolei in sistemul venos, in atrii si
ventriculi. In consecinta apar fenomene de staza in circulatia sistemica.

Simptomatologie

a) durerea precordiala, cu aceleasi caractere ca la pericardita uscata, apare la debut si tinde sa dispara pe
masura ce lichidul se acumuleaza

b) dispneea depinde de cantitatea de lichid pericardic; pentru ameliorarea ei, bolnavul adopta anumite
pozitii

c) simptome de compresiune a organelor vecine – disfagie, tuse, disfonie, sughit – daca lichidul este in
cantitate mare

Examenul obiectiv:

- la palpare socul apexian este slab sau absent

3
 - la percutie aria matitatii cardiace este crescuta in toate diametrele

- ascultator , zgomotele cardiace sunt mult diminuate

- alte semne obiective: cianoza, turgescenta jugularelor, tahicardie

TAMPONADA CARDIACA apare cand lichidul se acumuleaza in pericard in cantitate mare si in ritm rapid.
Cresterea brusca a presiunii diastolice in ventriculi, atrii si sistemul venos in cursul acumularilor rapide de lichid
pericardic se insoteste de scaderea debitului cardiac si a tensiunii arteriale. Tabloul clinic prezinta in plus “cord
linistit”, cu pulsatii slabe, semne de hipertensiune venoasa sistemica accentuate (jugulare turgescente,
hepatomegalie, jugulare turgescente mai mult in inspir), puls paradoxal (reducerea amplitudinii in inspir)

Investigatii paraclinice

-radiologic – umbra cardiaca mult marita, de forma triunghiulara, in “carafa”

- ecg- unda T devine negativa, complexele QRS de forma normala dar cu amplitudine modificata

- punctia pericardica este indicata pentru stabilirea diagnosticului, precizarea naturii lichidului si
deasemenea, in scop terapeutic: evacuarea lichidului cand acesta este in cantitate prea mare

PERICARDITA CRONICA

Pericarditele cronice realizeaza trei forme clinice:

1) pericardite cronice lichidiene – cu evolutie de luni sau ani

2) pericarditele cronice adezive (neconstrictive) – adeziva interna si adeziva externa

3) pericardite cronice constrictive – realizeaza simfiza interna pericardica cu fibroza retractila

PERICARDITA CRONICA CONSTRICTIVA

Pericardita cronica constrictiva este, obisnuit, consecinta unei pericardite acute tuberculoase, mai rar a uneia
virale sau bacteriene. Modificarile fibro-adezive si fibro –calcare pericardice, oblitereaza sacul pericardic si
realizeaza o adevarata “zidire” a inimii, ca o carapace in jurul cordului. Acest lucru va determina o umplere
diastolica incompleta a cavitatilor inimii, cu staza pronuntata in sistemul venos.

Simptomatologie

Semne functionale: dispnee de efort, hepatalgii

Obiectiv

4
 -soc apexian greu de palpat

- clic pericardic diastolic

- zgomote cardiace surde, adesea aritmice

- semne de hipertensiune venoasa: turgescenta jugularelor, hepatomegalie masiva si ferma, cu reflux hepato-
jugular, ascita abundenta, edeme

- puls paradoxal, tensiune scazuta, cianoza

Paraclinic

-cord de dimensiuni normale, calcificari pericardice (“cord blindat”)

- ecg – complexe QRS foarte mici ca amplitudine, unda T negativa sau aplatizata

Tratament

In pericarditele acute este importanta tratarea cauzei: antibioterapie in etiologie microbiana, antiinflamatorii
pentru origine virala, tratarea IMA.

In pericardita constrictiva , tratamentul este chirurgical.