ÎNGRIJIRI ÎN HEMATOLOGIE

Date de anatomie şi fiziologie a sângelui

Definiţie
Sângele este un fluid care circulă în interiorul sistemului cardiovascular. împreună cu limfa şi
lichidul intercelular, sângele constituie mediul intern al organismului.
Componentele sângelui sunt: elementele figurate, plasma sanguina.

Elementele figurate ale sângelui Reprezintă 45% din volumul sanguin. Există trei tipuri
de elemente figurate:
- globulele roşii (hematii sau critrocite);
- globulele albe (leucocitele); plachetele sanguine (trombocitele).
Eritrocitele (hematiile): /
3
- numărul lor variază între 4,5-5milioane/mm ;
- scăderea numărului eritrocitclor se întâlneşte în anemii;
- creşterea numărului este întâlnită în poliglobulii;
- diametrul lor este între 7,1 - 7,9μ; reducerea diametrului este întâlnită în anemii microcitare, iar creşterea
lui în anemii macrocitare ;
- forma eritrocitelor este de disc biconcav; deformarea lor se numeşte poikilocitoză;
• componenta esenţială a eritrocitclor este hemoglobina, a cărei funcţie principală este transportul O2 şi a
CO2.
Reticulocitele sunt hematii tinere, cu resturi de nucleu ;
- în condiţii fiziologice valoarea lor este de 10-15‰;
- reticulocitele cresc în hemoliză, după hemoragii;
- numărul lor scade în hipoplazii medulare.
Rolul eritrocitclor - hematiile joacă două roluri esenţiale pentru organism: în transportul O2 şi CO2;
- în menţinerea echilibrului acido-bazic.
Leucocitele:
- numărul lor variază între 4000-8000/mm3;
• creşterea numărului (leucocitozâ) se întâlneşte în infecţii microbiene, abdomen acut şi leucoze.
- scăderea numărului (leucopenie) se constată la bătrâni, boala Hodgkin, după expuneri la raze X, în
hipersplenism, etc.
Există mai multe tipuri de leucocite care diferă între ele atât ca origine şi morfologic, cât şi în
privinţa rolului în organism. Exprimarea lor procentuală se numeşte formulă leucocitară. In cadrul acestei
formule, deosebim:
- leucocite cu nucleu unic - mononucleare;
- leucocite cu nucleu fragmentat, polilobat - polinucleare sau granulocite.

Formula leucocitară: - mononucleare (32%): - limfocite: 20-40%

- monocite: 4-8%
- polinuclcarc (68%): - neutrofile: 65%
- eozinofilc: 1-3%
- bazofile:0-l%

1
 Tot în familia leucocitclor se includ şi plasmocitele, celule provenite din limfocite, specializate în
producţia de anticorpi.

Semnificaţia funcţională a leucocitclor este complexă şi diferită, după tipul lor. Principala funcţie
a leucocitclor constă în participarea acestora la reacţia de apărare a organismului.
Polinuclearele neutrofile au rol în fagocitoza agenţilor patogeni. Datorită acestei acţiuni,
polinuclcarelc se mai numesc şi microfage.
Numărul lor creşte mult (granulcitoza) în infecţii acute.
Agranulocitoza (absenţa totală a neutrofilelor) are urmări grave, periclitează viaţa.
Neutropenia (scăderea leucocitelor neutrofile) apare în febra tifoidă, bruceloză, hepatita virală etc.
Eozinofilele au rol în reacţiile alergice. Granulaţiile lor conţin histamină.
Numărul lor creşte (eozinofilie) în bolile parazitare şi alergice, boala Hodgkin, limfogranulomatoza
malignă.
Scăderea cozinofilelor (eozinopenie) se întâlneşte în unele boli infecţioase.
Bazofilele au rol în coagularea sângelui, prin intermediul unei substanţe anticoagulante, numită
heparină, conţinută în granulaţii. Tot datorită heparinei, leucocitcle bazofile au rol în metabolismul
lipidelor.
Numărul bazofilelor creşte (bazofilie) în stadii tardive ale infiamaţici, leucemia granulocitară cronică,
policythemia vera.
Scăderea bazofilelor apare după roentgenterapice tratament cu citostatice.
Monocitele sunt leucocite capabile de fagocitoza, atât direct, cât şi în urma transformării lor în
macrofage, proces ce are loc după ieşirea monocitelor din vase în ţesuturi. Monocitele şi macrofagele
formează un singur sistem celular care fagocitează atât microbii, cât şi, mai ales, resturile celulare
(leucocite, hematii etc.) şi prin aceasta contribuie la curăţirea şi vindecarea focarului inflamator. Creşterea
numărului (monocitoza) este întâlnită în mononucleoză infecţioasă, reumatism, viroze, tuberculoză,
bruceloză, febră tifoidă, boala Hodgkin. Scăderea numărului este întâlnită în insuficienţe medulare.
Limfocitele au rol considerabil în reacţia de apărare specifică.
Numărul lor creşte în infecţii acute şi cronice, tireotoxicoză, boala Addison, leucemia limfatică
cronică.
Scăderea numărului apare în limfogranulomatoza, limfo şi reticulosarcom.

Clasele de limfocite.
Se descriu două clase principale de limfocite, în raport cu modul în care acestea participă la
procesul de imunitate.
- Limfocitele "B", care participă la imunitatea umorală, mediată prin anticorpi.
- Limfocitele "T"f care participă la imunitatea prin mecanism celular.
Subclasele de limfocite T. Există mai multe tipuri de limfocitc T, cele mai importante fiind:
- limfocitc T helper (ajutătoare); limfocite T supresoare (inhibitoare);
- limfocite T citotoxice (killcr).

Trombocitele (plachetele sanguine):

- numărul trombocitelor variază între 150000 - 300000/mm3.
- creşterea numărului de trombocite se numeşte trombocitemie sau trombocitoză* iar scăderea
trombocitopenie.
Rolul trombocitelor: intervin în cursul tuturor timpilor hemostazei, favorizând mecanismele de
oprire a sângerării.

2
 Plasma sanguină

Plasma reprezintă 55% din volumul sângelui. Compoziţia plasmei sanguine este foarte heterogenă.
Proteinelor plasmatice le revin următoarele roluri:
Albuminele au rol de transport al unor substanţe minerale (Cu, Ca, Fe), hormoni, pigmenţi biliari, precum
şi rol in presiunea coloid-osmotică a sângelui. Globulinele au rol în transportul substanţelor prin sânge, în
coagularea acestuia. O anumită clasă a gamaglobulinelor, numită clasa imunoglobulinclor, reprezintă
suportul chimic al anticorpilor.
- Fibrinogenul are rol în coagularea sângelui, prin trecerea sa din starea solubilă într-o reţea insolubilă,
numită cheag de fîbrină.
- Alte roluri ale proteinelor plasmatice: determinarea vâscozităţii şi densităţii plasmei, reglarea
echilibrului acido-bazic
- Plasma conţine proteine cu roluri specifice în reglarea funcţiilor (hematopoieza, reglarea tensiunii
arteriale, apărarea antiinfecţioasă etc.)
Substanţele anorganice din plasmă sunt reprezentate de săruri minerale. Dintre cationi, cei mai importanţi
sunt Na+, K+, Ca++ şi Mg++, iar dintre anioni Cl-, CO3H-, SO42-, PO43-.

Funcţiile sângelui:

1. Funcţia respiratorie - sângele transportă O2 de la plămâni la ţesuturi şi CO 2de la ţesuturi la plămâni, printr-
un complex de fenomene fizico-chimice.
2. Funcţia nutritivă - sângele transportă substanţele nutritive din alimente de la intestin la diferite ţesuturi.
3. Funcţia excretorie - sângele transportă metaboliţi (uree, acid uric, acid lactic, amoniac) spre organele de
excreţie: rinichi, piele, traci digestiv, de unde sunt eliminaţi în mediul înconjurător.
4. Funcţia de termoreglare - sângele transportă căldura de la organele interne spre suprafaţa corpului, de
unde se transmite în mediul înconjurător.
5. Funcţia de menţinere a homeostaziei hidro-electrolitice, acido-bazice, metabolice şi alimentare.
6. Funcţia de aparare a sângelui - funcţionarea normală a organismului este în permanenţă asigurată de
pătrunderea din exterior a unor "agresori biologici" (agenţi patogeni, celule străine în cazul grefelor şi al
transplantelor, proteine străine etc.), numiţi generic şi factori antigenici. împotriva acestora organismul se
opune prin mijloacele sale de apărare specifice şi nespecjfice.
7. Reglarea funcţiilor si asigurarea unităţii organismului ~ alături de sistemul nervos, sângele reprezintă o
calc de legătură directă între structurile organismului, asigurând nu numai transportul unor substanţe
reglatoare (hormoni, enzime etc), dar şj funcţionarea coordonată a acestora. Astfel, se asigură unitatea
organismului şi adaptarea sa permanentă la condiţiile schimbătoare ale mediului.
8. Funcţia hemostatică - în cazul unor hemoragii, se declanşează un complex de mecanisme de oprire a
sângerării, care constituie hemostaza.

3
Grupele sanguine

Pe suprafaţa hematiilor se află nişte substanţe numite antigene sau aglutinogene (A, B), iar plasma
conţine anticorpi sau aglutinine (a, p). Aglutinogenele nu trebuie să ajungă în contact direct cu aglutininele
de acelaşi tip, deoarece se produce aglutinarea şi liza hematiilor. Pentru a se putea realiza o transfuzie de
sânge trebuie ca aglutininele din sângele primitorului să nu reacţioneze cu aglutinogcnelc de pe hematiile
transfuzate.

După repartiţia aglutinogenelor şi aglutininelor se întâlnesc 4 grupe de sânge:

Grupa Aglutinogcn Aglutinină Grupe la care Grupe de Ia care

sangvină poate dona: poate primi:

0(1) - α, β 0 0

A(II) cu A β A A

Subgrupe: -Al II β AII AII

-A2 II
B(III) B α B B

AB(IV)cu A,B - AB AB(1V)

Subgrupe - Al BIV - ABIV ABIV

- A2 BIV

Sistemul Rh

S-a constat că 85% din populaţia globului mai posedă pe eritrocite, în afară de antigenele
sistemului OAB, şi un antigen denumit Rh, a cărui sinteză este codificată de perechea de gene D.
Denumirea Rh provine de la maimuţele Macacus Rhesus, în sângele cărora s-a descoperit întâi acest
antigen. Toţi indivizii posesori de antigen Rh sunt consideraţi Rh pozitiv, iar cei 15% care nu posedă
antigenul Rh sunt Rh negativ. Aceştia din urmă nu au in sânge aglutinine anti-Rh, dar pot să le sintetizeze
dacă primesc şi o singură transfuzie de sânge Rh pozitiv şi să prezinte manifestări grave de incopatibilitate
la o nouă transfuzie de sânge Rh pozitiv. De aceea, cei cu Rh negativ trebuie să primească numai sânge Rh
negativ.
Femeile Rh negative, care au o sarcină cu făt Rh pozitiv, ca urmare a pătrunderii hematiilor fetale în
circulaţia maternă, pot sintetiza anticorpi anti-Rh. De aceea, în timpul gravidităţii, la femei Rh negative cu
soţul Rh pozitiv trebuie urmărită concentraţia anticorpilor anti-Rh şi să se intervină activ când creşterile
devin ameninţătoare pentru viaţa fetală. REGULĂ: transfuzia de sânge se va face întodeauna cu sânge izo-
grup şi izo-Rh.

4
Termeni medicali:

5
- eritropoieză = procesul de formare a globulelor roşii.
- leucopoieza = procesul de formare a globulelor albe.
- celule stern = celule hcmatopoicticc de origine,
- talasemie = defect genetic care afectează sinteza unuia din lanţurile globinice, având ca rezultat
scăderea formării de hemoglobina.
- poliglobulie = creşterea numărului de globule roşii.
- porfirie = eroare metabolică congenitală pentru porfirină. Sunt 2 tipuri de porfirie eritropoietică în
formare critrocitelor în măduva spinării, hepatică datorată disfuncţiilor hepatice. Se manifestă prin
simptome gastro-intestinale, neurologice şi psihologice, fotosensibilitate cutanată cu pigmentarea pielii
pe faţă şi anemie;
- macrocitoză = eritrocite cu volum mai mare decât normal (> 94μ3);
- microcitoză = eritrocite cu volum mai mic decât normal (<70μ3);
- poikilocitoza = variaţii anormale ale formei critrocitelor (deformări: „în pară”, „in virgulă", „în
bastonaş");
- sferocitoză = prezenţa eritrocitelor mai mult sferice decât biconcave în sânge;
caracteristică în icterul alcoolic dar poate fi şi ereditară;
- sindrom mieloproliferativ = proliferare autonomă a seriilor celulare medulare.
- trombocitoză = creşterea nr. de trombocite
- trombocitopenie = scăderea nr. de trombocite.
- leucemie limfatică cronică = boală proliferativă a sistemului celular al imunităţii.
- limfoame maligne = boli primare ale ţesutului limfatic, având la bază proliferarea malignă a
limfocitelor;
- purpură vasculară = boală hemoragică datorată creşterii pcrmiabilităţii sau fragilităţii vasculare din
cauza unor factori toxici, alergici, carcnţiali sau congenitali;
- diateză hemoragică = predispoziţie congenitală pentru o boală hemoragică;
- FAL = fosfatază alcalină leucocitară
- PEL= protoporfirina eritrocitară liberă VN > 70γ/dl;
- CTLF = capacitatea totală de legare a Fe -VN = 300 γ /dl;
- Saturaţia transferinei Fe seric-CTLF < 16%

6
7
Evaluarea simptomelor şi semnelor clinice:

- astenia intensă: sugerează o leucemie.

- slăbirea exagerată: sugerează o neoplazie.
- hemoragia: se întâlneşte în Hemofilie şi sindromul hemoragie din Leucemie.
- adenopatii: în boala Hodgkin, leucemii, LLC.
- splenomegalia: în boli ale sistemului reticulohistiocitar.
- paloarea: sugerează o anemie (fig.66).
- facies vultuos, roşiatic, cianotic: în poliglobulie.
- ragade (fisuri ale comisurii bucale): în anemia feriprivă.
- limbă depapilată, netedă, lucioasă, cu aspect roşu - lăcuit (glosită HUNTER): în anemia pernicioasă,
feriprivă;
- alopecie, păr friabil, subţire, cade uşor, fără luciu, unghii friabile sfărâmicioase, concave în anemie
feriprivă;
- tegumente de culoare galbenă: în icter hemolitic sau anemie hemolitică, iar în anemia feriprivă la
tinerele fete tegumentele sunt palide cu tenă verzuie (cloroza tinerelor fete).
- sindromul febril: se întâlneşte în agranulocitoză şi leucemii acute.

Rolul asistentei în îngrijirea bolnavilor cu afecţiuni hematologice:

- pregătirea instrumentelor necesare pentru efectuarea examenului clinic şi ajutarea medicului la efectuarea
acestuia;
- pregătirea materialelor necesare pentru investigaţii, pregătirea bolnavilor şi ajutarea medicului la
efectuarea investigaţiilor pe care acesta le efectuează;
- recoltarea produselor biologice şi patologice pentru analize de laborator,
- supravegherea funcţiilor vitale ale bolnavilor,
- supravegherea efectuării toaletei zilnice a bolnavilor,
- administrarea medicamentelor conform indicaţiilor medicului.
- administrarea regimului alimentar.

8
 METODE DE TRATAMENT ÎN AFECŢIUNILE HEMATOLOGICE

Rolul asistentei este de a aplica tratamentul indicat de medic :

- medicamentos şi perfuzabil (transfuzia de sânge şi plasmă, perfuziile).

I. Transfuzia de sânge şl preparate de sânge:

- se aplică ca un tratament de urgenţă
- scopuri: - corectarea anemiei;
- ameliorarea stării generale a bolnavilor,
- stimularea funcţiei hematopoietice a măduvei;
- aport de factori ai coagulării.
- înainte de efectuarea transfuziei se cere consimţământul bolnavului în scris şi se efectuează probele de
compatibilitate.
- indicaţii: anemie posthemoragică, anemii severe (feriprive, megaloblastice etc.), leucemii acute, hemofîlie
(perfuzie cu plasmă şi globină antihemofilică).

II. Exanguinotransfuzia este înlocuirea totală sau parţială a sângelui din organismul unui
pacient. Este efectuată de o echipă de medici ajutaţi de asistente.
Indicaţii: - boala hcmolitică a nou-născutului;
- intoxicaţii cu substanţe care nu pot fi eliminate altfel din organism (exemple: intoxicaţii cu CO, cu nhriţi,
cu KCl);
- după şocul posttransfuzional hemolitic.
Rolul asistentei: - pregătirea bolnavului şi a materialelor (aparatul Tzanck şi trusa specială pentru
exanguinotransfuzie).
III. Sângerare este o metodă indicată în policitemii se efectuează cu ac de puncţie prin
puncţionarca venelor de la plică cotului într-un recipient gradat; se menţine garoul tot timpul
sângerării, la o sângerare se extrag 200 -250m! sânge (nu se depăşeşte 400ml); după sângerare se desface
garoul şi se administrează ser fiziologic o cantitate egală cu cea a sâgelui extras.
IV. Transplant de măduvă este efectuat de o echipă de medici;
- se aplică în leucemii, în boli genetice, anemii aplasticc, boli maligne;
- este extrem de costisitor;
- măduva osoasă este recoltată de la donatori compatibili, apoi este tratată special prin
heparinizare şi filtrare;
- recoltarea şi alegerea donatorului este făcută de către medic;
- bolnavului trebuie să i se facă o pregătire specială (tratament cu imunosupresoarc);
- măduva este introdusă pe cale intravenoasă prin perfuzie;
- după efectuarea transplantului bolnavii trebuie îngrijiţi în condiţii sterile, sub protecţie de antibiotice,
supraveghere hematologică timp de 14 - 28 de zile de către personal specializat (asistente).
V. Roentgenterapia: în boala Hodgkin, limfoame, leucemii(dcscrisă la capitolul X).
VI. Tratament chirurgical: splenectomie - în formele grave de anemii hemolitice.

VI. Tratamentul medicamentos:

1. Feroterapia (administrarea preparatelor de fier): indicată în anemia feriprivă.

Exemple de preparate cu fier: - administrate oral , Glubifer drj, adulţi-3-6/zi, copii 1-2/zi Ferronat suspensie
aromatizată 2-4 linguriţe/zi, Ferro-gradumet I drj/zi;
- pe cale I.M.: - Ferrum Haussman fiole - I.M. cu puncţionare în Z (atenţie ! reacţii durere şi necroză la
locul injectării sau pigmentarea regiunii) se foloseşte rar şi în cazuri excepţionale.
- Fier Polimaltozat - idem.
Asistenta va explica reacţiile adverse: - scaunul colorat în negru, dinţi coloraţi, dureri epigastrice, greaţă,
9
vărsături, va atenţiona mamele să respecte doza pentru a nu se produce intoxicaţii.

2. Vitaminoterapia:
• vitamina C: stimulează pofta de mâncare, rol în absorbţia Fe, se administrează pe cale orală
sau parenterală i.v., sau i.m.
• vitamina B12: indicată în anemia Biermer; se administrează i.m. în doza de atac 1000γ/zi
timp de 14 zile, continuându-se cu doză de întreţinere de
1000γ/lună toată viaţa.
• vitamina K: indicată în hemoragii; se administrează i.m., şi i.v.(perfuzie) Atenţie ! nu se va administra
rapid deoarece provoacă congestia feţei, tahicardie, dispnee , colaps până la accident letal.
• acid folie: drajeuri, Feretab (în combinaţie cu Fe) în unele anemii megaloblastice.
3. Corticoterapia: indicată în leucemii, mielom.
4. Antibioterapia: - indicată în leucemie, agranulocitoză; se administrează pe calc orală sau parenterală.
5. Administrarea citostaticelor
Indicaţii: leucemii, limfoame, mielom multiplu, boala Hodgkin, unele colagenoze.
Definiţie: Citostaticelc sunt medicamente care opresc mitoza celulară, afectând toate celulele
organismului, nu doar pe cele tumorale.
Chimioterapia depinde de tipul, localizarea şi stadiul evolutiv al tumorii. Datorită mecanismelor
diferite de acţiune, frecvent, citostaticelc se administrează combinat. Schema de administrare o stabileşte
medicul. Citostacele se administrează în cure la intervale de timp astfel ca organismul să se regenereze .
Căile de administrare:
- sub formă de tablete pe cale orală ;
- pe cale parenterală prin injecţii I.V, injecţii intraartcriala, IM, SC ;
- prin perfuzii IV ;
- intracavitar prin instilaţii intravezicale, în cavitatea pleurală.
Rolul asistentei în administrarea citostaticelor
Pregătirea pacientului:
- psihică - este informat despre efectele secundare ale unor citostatice: produc greaţă, senzaţie
de sufocare sau vomă de intensitate gravă sau puternică; pot epuiza bolnavul; inhibă
apărarea organismului producând febră, alopecie temporară, modificări ale mucoaselor,
diaree. Se ia consiţământul bolnavului.
Pacienţii insuficient informaţi devin intoleranţi şi nu au atitudine corespunzătoare faţă de boală de
aceea au nevoie de consiliere psihologică, de sprijin sufletesc din partea familiei şi prietenilor şi în unele
cazuri de administrare de calmante.
- fizică - înaintea de începerea tratamentului se recoltează sânge pentru examenul
hematologice (hematii, trombocite, leucocite, Hb, constante eritrocitare) .
Regimul alimentar al pacientului va fi în funcţie de starea generală şi de preferinţă.
Se administrează medicamente antiemetice pentru prevenirea vărsăturilor.
Pentru prevenirea gustului neplăcut se recomadă pacientului să mestece gumă sau să consume
bomboane mentolatc.
Pacientul va primi regim alimentar în prima zi de cură cu citostatice puternic emetizante :
- dejun normal sau la alegere ;
- la prânz nu va mânca ;
- cina: supă uşoară ;
- lichidele se vor consuma după preferinţă. A doua zi: mic dejun normal sau la alegere ; prânz şi seara supă
; A treia zi: la alegere după apetit şi starea generală . Medicamentele administrate bolnavului înainte de
începerea tratamentului sunt:
antiemetice - Metoclopramid sub formă de tablete, supozitoare sau fiole în perfuzie, Zo" tb., supozitoare sau
fiole ;
- sedative - Diazepam cp., Flunitrazcpam, Lorazepam.
Ingrijirea pacientului în timpul chimioterapiei
Prevenirea infecţiilor:
10
- îngrijiri în condiţii de perfectă asepsie ; evitarea contactului cu persoane cu viroze sau alte boli
contagioase ; evitarea aglomeraţiilor;
- îngrijirea cavităţii bucale şi prevenirea candidozei, stomatitei, gingivitei se face spălarea dinţilor cu perii
atraumatice, clătirea gurci între mese cu ceai de muşeţel sau de gură .badijonarea cu soluţie de Stamicin.
Ingrijirea organelor genitale şi prevenirea infecţiilor urinare se face prin :
- toaleta intimă temeinică cu săpun sau loţiuni;
- ex. bacteriologic din secreţiile genitale ;
- urocultura pentru depistarea infecţiilor.
Tulburările gastro-intestinale (greaţa, voma, inapetenţa, diarcea, durerea) se previn prin:
- reechilibrarea hidroelectrolitică corespunzătoare prin aport de lichide ;
- administrare de antiemetice ;
- reglarea tranzitului intestinal cu Motilium ;
- alimente bogate în vitamine şi minerale, cvitându-sc legumele bogate în celuloză ;
- se interzice consumarea băuturilor alcoolice.
Infecţiile tractului respirator se previn prin :
- gimnastică respiratorie;
- administrare de expectorante;
- depistarea germenilor patogeni din spută prin ex. bacteriologic ;
- interzicerea fumatului.
Riscul de hemoragii se previne prin controlul periodic al trombocitelor. Riscul de anemie se previne prin
controlul periodic al hemogramei. In caz de reacţii alergice se întrerupe administrarea citostacilor şi se
anunţă medicul.
Măsuri de protecţie pentru personalul medical Echipamentul este format din :
- halate cu mâneci lungi şi manşete
- mănuşi de unică folosinţă, impermeabile, care să depăşească manşetele;
- mască facială pentru filtrarea aerosolilor;
- ochelari de protecţie, care protejează şi faţa de o contaminare din lateral.
Atle măsuri de protecţie :
- pregătirea soluţiilor perfuzabile se face într-o sală specială fără curenţi de aer, în spaţiu liniştit şi închis
care nu trebuie folosit în alt scop pentru bolnav şi personal sanitar;
- toate materialele necesare trebuie să fie aduse la locul de lucru ;
- deşeurilc contaminate se strâng în recipiente speciale ;
- seringile şi aparatele de perfuzii pregătite sunt etichetate penru a nu se produce confuzii;
- în caz de contaminarea ochilor şi pielii neinteţionat se va spăla bine cu jet de apă ;
- halatele se pun separat;
- ochelarii se spală cu apă şi săpun ;
- suprafeţele contaminate se spală cu apă şi săpun apoi se dau cu alcool;
- la sfârşitul pregătirilor se spală mâinile.
Atenţie !!!
Femeile gravide, cele care alăptează şi persoanele sub 18 ani nu au voie sâ manevreze citostaticele: de
asemenea şi persoanele expuse concomitent la radiaţii ionizante.
6. Anticoagulante: Trombostop - capsule, Heparină - fiole-i.v., preparate de Heparină:
Fraxiparină - s.c. păstrându-se pliul în timpul injectării;
Calciparină - s.c, Clexane fiole (serigă prcumpluta) 0,2ml S.C.
In timpul tratamentului se va evalua timpul de coagulare pentru prevenirea accidentelor hemoragice.
7. Antiagregante plachetare: Aspirină , Aspenter, Thrombo Ass, Dipiridamol, Vit.C.
8. Hemostatice: - sistemice- Fibrinogen uman fiole i.v., Adrenostazin fiole i.m., Etamsilat fiole i.v.sau i.m.,
vit K, EAC (acid amino-caproic);
- locale - bureţi de fibrină (folii Gelaspon), pelicule de fibrină (folii), pudră de florină, pulbere de trombină
uscată sterilă.
9. Stimulatoare ale eritropoiezei şi leucopoiezei:
- Eprex (Eritropoictină) fiole i.m.;
11
- Lcucotrofină fiole i.m.

Regimul alimentar are un rol primordial în tratarea anemiilor. Acesta trebuie să fie hiperproteice, să
conţină peste 1,5g proteine/kgcorp/zi, bogat în vitamine.
NU TREBUIE SĂ LIPSEASCĂ din alimentaţia unui anemic carnea, laptele, peştele, ouăle, alimente
ce conţin proteine în cantitate mare. Mesele să fie cel puţin 3 principale şi 2 -3 suplimente/zi; alimentele să
fie pregătite dietetic pentru a stimula pofta de mâncare.
Se recomandă pentru stimularea apetitului consumul de polen cu miere de albine deoarece polenul
conţine toate vitaminele, o scrie de hormoni, cnzime; factori de creştere: germeni de grâu, fructe proaspete,
legume, spanac, găbenuşul proaspăt poate fi cosumat crud, amestecat cu miere.

Analize de laborator din sânge

I. Examene hematologice:
1. Hemoleucograma (HGL), Hematocrit (Ht): se recoltează, prin puncţie venoasă, 2ml de sânge
pe anticoagulant EDTA. V.N.: - Eritrocite: bărbaţi: 4,5-5,5 mil./mm3; femei: 4,2-4,8 mil./mm3; V.N.
hematocrit: - bărbaţi: 46=6%; femei: 41±5%. Reticulocite: se recoltează prin puncţie capilară; VN = 10-
15%o. Hemoglobina (Hb.): bărbaţi: 15 ± 2 g/lOOml; femei: 13 ± 2g/100ml.
Leucocite: - 4200 - 8000/mm3, din care:
- polinucleare neutrofilc ncsegmentatc: 0 - 5% (230/mm3)
- polinucleare neutrofile segmcntatc:45 - 70% (4200/mm )
- eozinofile: 1 - 3% (200/mm3)
- bazofile: 0 - 1 % (40/mm3)
- Limfocite: 20 - 40% (2500/mm3)
- Monocite: 4 - 8% (300/mm3)
Fosfataza alcalina leucocitară (FAL) se recoltează prin puncţie capilară V.N.: adult 20 – 80 UI/1;
Trombocitc (plachete): 150 000 - 350 000/mm3
Constante eritrocitare: se recoltează, prin puncţie venoasă, 2ml de sânge pe anticoagulant EDTA.
HEM = Hb. critrocitară medie VN : 25-33ug-
CHEM - Concentraţia critrocitară medie a Hb. VN: 32-37g%
VG - Valoarea globulară VN: 1
VEM =Volum eritrocitar mediu VN: 3-97u3
Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH): se recoltează, prin puncţie venoasă, 1,6 ml de sânge pe 0,4 ml
citrat de sodiu.
V.N.: - bărbaţi: 1-10 mm/lh ; femei: 2-13 mm/lh.
Rezistenţa globulară: este examenul prin care se apreciază fragilitatea eritrocitclor. Se recoltează, prin
puncţie venoasă, 5 - 6 ml de sânge pe 5-10 perle de sticlă. V N.: 0,42-0,34%
Timp de sângerare (T.S.): este timpul care se scurge din momentul înţepării lobului urechii sau pulpei
degetului până la oprirea sângerării. Se recoltează prin puncţie capilară. V.N.: 2 – 4 min.
Timp de coagulare (TC): este timpul scurs de la recoltare (punere pe lamă) până la coagularea picăturii.
V.N.: 5 - 8 min.
Timp de coagulare Lee-White (timp de coagulare în tub): este timpul scurs de la recoltarea sângelui până
la coagularea Iui. Se recoltează prin puncţie venoasă, după aceea se introduce eprubeta într-un aparat special
şi se citeşte valoarea timpului afişată electronic. VN : 6 – 12 min. Acest timp investighează coagulabilitatca
globală a sistemului endogen plasmatic.
Timp Howell: se recoltează, prin puncţie venoasă, 4,5ml de sânge pe 0,5 ml oxalat de potasiu. V.N.: 1 - 2
min.
Timp Quick: se recoltează, prin puncţie venoasă, 4,5 ml de sânge pe 0,5 ml oxalat de potasiu. V.N.: 12 - l4
sec.
Celule lupice : sunt nişte formaţiuni celulare care apar în condiţii patologice şi se găsesc în Lupus
eritematos sistemic (LES), Artrită reumatoidă, boala Hashimoto, Ncfropatia lupică.

12
Se recoltează prin puncţie venoasă 10 ml + 2 picături de heparină se introduc într-un pahar de sticla şi se
agita circular 20 min. V.N. : sunt absente.
Testul Coombs (direct sau indirect): se recoltează prin p.v. fară anticoagulant pentru determinarea
anticorpilor izoimunizanţi incompleţi în caz de anemic hemolitică a nou-născutului.

II. Examene biochimice:

- se recoltează, prin puncţie venoasă, 5 – l0 ml de sânge fără anticoagulant.
V.N.: - pH sangvin: 7,34-7,42
- uree: 20-40mg%
- acid uric: 2-5mg%
- creatinină:0,6-l,2mg%
- glicemie (se recoltează 2ml de sânge pe 4mg NaF): 80-105mg%
- rezerva alcalină (se recoltează 5-10ml de sânge în sticluţe heparinate): 58-65vol.CO2:
- colesterol = 180-220mg%
- lipide = 600-800mg%
- trigliccride: 150mg% la bărbaţi; 100mg% la femei
- bilirubină: T - 0,6-Img%, D = 0,l-0,4mg%, I = sub 0,8mg%
- fier (se recoltează direct în cprubetă cu ac de platină):
-bărbaţi: 100-160μg%
-femei: 80- 140μg%
- ionograma: - sodiu (Na+): 134-147mEq/l
- potasiu (K): 4,5 - 5,5mEq/l
- calciu (Ca2')= 4,5-5,5mEq/l (9 -12mg%)
- clor(Cl>94-107mEq/l
- magneziu (Mg2+) = l,6-2,3mEq/l, fosfatemie = 2-4mg%
- proteine totale = 6 - 8g%
- electroforeza: - albumine: 4,5 -5g%
- globuline: 1,5 - 2g%: - αi = 3 - 4%
- α2 = 9-ll%
- β = 12-14%
- γ = 15-18%
- raportul A/G = 1,5-2
- fibrinogen = 200-400mg%
- enzime: - fosfataza alcalină = 2-4 u.B. ( unităţi Bodansky)
- fosfataza acidă = 0,1 - 0,9 u.B.
- transaminaza oxalacetică (TGO) = 2-20u/l.
- transaminaza glutamopiruvică (TGP) = 2-16u/l
- gama-glutamil transpeptidaza (GGT) = bărbaţi: 6-28 u/l
femei: 4-18 u/l
- lactodehidrogenaza (LDH) = 200-680u/l

13
III. Reacţii serologice sau imunologice:
Mod de recoltare: - 5ml de sânge prin p.v. în eprubete sterile fară anticoagulant; dimineaţa pe nemâncate.
- IMD (imunodifuziune - IgA, IgM, IgG);
- Anticorpi antivirus C (Ac AntiVC) -pentru depistarea Hepatitei C;
- Toxoplasma, Latex, Waler Rossc, AgHBs pentru depistarea Hepatitei B;
- CIC = (complemente imune circulante), Complement C.
IV. Examene bacteriologice
Hemocultura se recoltează sângele în puseu febril sau frison şi se însămânţează pe medii de cultură.
Pentru un diagnostic etiologic cert este necesară realizarea unor hemoculturi prin recoltare de trei ori, la
interval de o jumătate de oră.

Explorarea ganglionilor limfatici

Rolul asistentei este de a pregăti materialele şi bolnavul.

1. Examenul clinic: prin palpare se stabileşte localizarea, extinderea, sensibilitatea, aderenţa, forma,
mobilitatea.
2. Puncţia ganglionară:
- se efectuează pentru diagnosticarea adenopatiilor izolate regionale sau a celor încadrate în boli de
sistem;
- este efectuată de medic;
- rolul asistentei este de a pregăti bolnavul şi materialele.
3. Biopsia ganglionară: recoltarea unui ganglion printr-o mică incizie.
4. Umfografia: este examenul radiologie al sistemului limfatic cu ajutorul substanţei dej contrast.
5. Limfografia cu izotopi radioactivi: în cazul metastazelor ganglionare.

Explorarea măduvei hematogene

Extragerea măduvei se face prin puncţie
ală pentru examenul hematologic numit medulogramă.
Puncţia sternală
Definiţie: Puncţia sternală reprezintă crearea unei comunicări între mediul extern şi zona spongioasă a
sternului, străbătând stratul său cortical, prin intermediul unui ac special Rohr sau trocar.
Scop: - explorator - recoltarea măduvei pentru examinare, în vederea stabilirii structurii compoziţiei şi
pentru studierea elementelor figurate ale sângelui în diferite faze ale dezvoltării lor.
- terapeutic - recoltarea măduvei de la persoane sănătoase în vederea transfuzării sale la un pacient.
Indicaţii: boli hematologice anemii aplastice, leucemii, mielom multiplu.
Locul puncţiei: manubriul sau corpul sternului.
Materiale necesare:
- materiale pentru protecţia patului;
- materiale pentru dezinfecţie: alcool iodat;
- instrumentar şi materiale sterile: ace de puncţie Rohr sau Klima, seringi de 10-20ml, ace şi seringă
pentru anestezia locală, pense, tampoane, comprese, câmp chirurgical, mănuşi,
- alte materiale: sticlă de ceasornic, lame de microscop;
- anestezice, ser fiziologic, soluţii perfuzabile şi alte medicamente recomandate în cazul puncţiei
terapeutice;
- ser fiziologic steril, încălzit la temperatura corpului.
Pregătirea pacientului:
psihică: - se informează cu privire la necesitatea puncţiei, se încurajează pacintul explicându-i că se va
înlătura durerea prin anestezie; se ia consimţământul în scris.
fizică:
- se controlează, în preziua puncţiei, T.S., T.C. şi T.Q.
- se aşează în poziţia adecvată locului de puncţie: decubit dorsal cu toracele puţin ridicat, pe un plan dur.
- se rad pilozităţile, se dezinfectează cu alcool iodat locul de puncţie pe o arie mare decât sternul.
14
Tehnica execuţia : puncţia se face de către medic ajutat de una sau două asistente.

Rolul asistentei: - aşează pacientul în poziţie corespunzătoare;

- pregăteşte locul puncţiei: spălarea regiunii, raderea pilozităţilor, degresare, badijonare cu alcool iodat;
- serveşte medicul cu materialele necesare;
- menţine pacientul în poziţie fixă şi îl supraveghează.
După terminarea puncţiei, asistenta dezinfectează locul prin badijonare cu alcool iodat, apoi face
compresiune cu un tampon steril, aplică comprese sterile pe locul puncţiei pe care le fixează cu leucoplast.
îmbracă apoi pacientul, îl aşează comod în pat, îi supraveghează starea generală şi funcţiile vitale,
pansamentul.
Din produsul recoltat asistenta efectuează frotiuri pe lame de sticlă, se etichetează şi se trimite la
laborator.
Accidente:
- tardive: hematoamc, infecţii ale osului (osteomielită).
- imediate: puncţie albă, fracturi, pneumotorax;
Ingrijiri după puncţie : - repaus la pat cel puţin 3 ore, monitorizarea funcţiilor vitale, administrare de
antalgice, supravegherea şi aseptizarea plăgii.

Explorarea splinei

1. Puncţia splenică
- este indicată în splenomegalie, în boli ale sistemului rcticulohistiocitar;
- este efectuată de medic ajutat de asistentă;
- scop- explorator
rolul asistentei:
- pregătirea materialelor;
- pregătirea bolnavului: - psihică;
- fizică: pregătirea locului;
- în timpul puncţiei menţine poziţia bolnavului (decubit dorsal cu capul uşor ridicat) şi îl
supraveghează.
- contraindicaţii: bolnavii cu suspiciuni de chist hidatic.
2. Endoscopia splenică
- se face prin laparoscopie abdominală (vezi aparatul digestiv).
3. Scintigrama splinei
- este efectuată la laboratorul de izotopi radioactivi de către personal specializat;
- se injectează coloizi radioactivi (99mTc) I.V. şi se înregistrează scintigrama;
- scop: explorator şi pentru depistarea metastazelor;.
Alte investigaţii:
Rdf. toracică, Echografie abdominală, Echo. splenică.

PRINCIPALELE BOLI ALE SÂNGELUI

I. Patologia critrocitului: Anemiile, poliglobulii

II. Patologia granulocitului: Agranulocitoza, Leucemia granulocitară cronică
Leucemia acută
III. Patologia limfocitului şi plasmocitului
Limfoamele maligne:
- Leucemia limfatică cronică
- Boala Hodgkin
- Mielomul multiplu
IV. Sindroame hemoragicc
15
 ANEMIILE sunt boli caracterizate prin scăderea sub valorile normale a hemoglobinei,
eritrocitelor şi hematocritului.

Anemia posthemoragică acută apare în urma unor:

- hemoragii externe sau interne prin traumatisme;
- hemoragii: - digestive (melenă, hematemeză);
- genitale: metroragii, menoragii, menometroragii;
- pulmonare: hemoptizii;
Anemiile hemolitice: sunt stări patologice în care distrugerea hematiilor depăşeşte capacitatea de
regenerare medulară.
Anemia hemolitica cu defect genetic sau anemia hemolitică sferocitară este o boală transmisă genetic, ce
evoluează cronic, cu perioade de remisiune şi agravare.
Primele semne apar în copilărie: icter sau subicter, splenomegalie, craniu "în turn", lăţirea nasului.
Anemii hemolitice cu defecte dobândite
- cauze: - boli infecţioase (pneumonia, malaria, septicemiile);
-factori toxici (benzen, arseniu, anilină);
-arsuri;
-factori imuni (autoanticorpi, izoanticorpi);
-unele medicamente.
Anemia hemolitica posttransfuzională apare în urma unei transfuzii cu sânge de grupă incompatibilă.
Evoluează în 3 faze: faza de şoc, faza de hemoliză cu icter şi hemoglobinurie şi faza de anuric, cu
prognostic foarte grav.
Boala hemolitică a nou-născutului: este rezultatul unei incompatibilităţi Rh între mamă şi fat.
Boala hemolitică acută febrilă: nu are etiologie cunoscută, se caracterizează prin anemie acută cu febră
ridicată şi hemoliză severă, icter şi splenomegalie.
Anemia feriprivă: este o anemie microcitară, hipocromă, datorită tulburării eritropoiezei prin lipsă de
fier.
Anemia Biermer: este o anemie megaloblastică cronică, consecutivă unei atrofii a mucoasei gastrice, cu
dispariţia factorului intrinsec, care antrenează o tulburare de resorbţie a vitaminei B12, cu manifestări
digestive şi nervoase aproape constante şi cu răspuns bun la administrarea de vitamină B12.
Anemii parabiermeriene: sunt anemii hipercrome, macrocitare, cu măduvă de tip megaloblastic,
provocate de deficit de vitamină B12 şi/sau acid folie, care apar secundar, în cursul unor stări patologice
sau fiziologice particulare. Aceste anemii dispar de obicei odată cu înlăturarea afecţiunilor sau cauzelor
care le-au dat naştere. Cele mai cunoscute sunt: anemia macrocitară din sarcină, anemia din
botriocefaloză, anemii din ciroze, hepatite cronice, tulburări nutriţionale. Se pot vindeca spontan când
cauza dispare.
Anemii aregenerative sau aplazice: sunt anemii de etiologie variată care se caracterizează prin absenţa
regenerării medulare, interesând toate seriile celulare, dar în special seria roşie.
Tratamentul constă în înlăturarea factorului cauzal şi transfuzii de sânge proaspăt.
Poliglobuliile - sunt boli caracterizate prin creşterea numărului hematiilor şi a hemoglobinei în sângele
periferic.
Exista:
- poliglobulii secundare (simptomatice):
- fiziologice: eritrocitoza nou-născutului, poliglobulia oamenilor ce trăiesc la altitudine.
- patologice: în boli cardiace congenitale, boli pulmonare cronice cu IR, în IC cronică intoxicaţii cu
anilină.
- poliglobulia primară (policitemia vera sau boala Vaquez) - este o afecţiune mieloproliferativă cronică,
mai frecventă la bărbaţi, după 40 de ani.
Agranulocitoza - este o afecţiune acută gravă, caracterizată prin scăderea, până la dispariţie, a
granulocitelor din sânge şi infecţie severă cu evoluţie rapidă.
Leucemia acută - este o boală neoplazică caracterizată prin pierderea capacităţii de diferenţiere şi
maturaţie a celulelor hematopoietice, infiltraţia măduvei şi a altor organe cu aceste celule imature,
16
nediferenţiate, insuficienţă medulară cu anemie, neutropenie şi trombopenic.
Leucemia granulocitară cronică (L.G.C.) - este o boală mieloproliferativă cronică, caracterizată prin
proliferarea excesivă a granulocitelor.
Boala Hodgkin (limfogranulomatoza malignă) - este un limfom malign, boala fiind caracterizată prin
prezenţa unor celule maligne specifice (celule Reed-Stenberg) şi prin adenopatii superficiale şi profunde,
splenomegalie, febră şi prurit.
Mielomul multiplu - este o boală neoplazică caracterizată prin proliferarea malignă a plasmocitelor şi
producerea unei cantităţi anormale de imunoglobuline.
Leucemia limfatică cronică - este o boală a ţesutului limfatic, caracterizată prin acumularea de
limfocite mici, incompetente imunologic, adenopatii bilaterale şi simetrice şi splenomegalie.
Sindroamele hemoragice - sunt stări patologice caracterizate prin tendinţa la hemoragii cutanate, ale
mucoaselor sau ţesuturilor, care apar în cursul alterării mecanismului normal al hemostazei.
1. Sindroame hemoragice prin tulburări vasculare (purpure vasculare): se datoresc creşterii
permeabilităţii sau fragilităţii vasculare, datorită acţiunii unor factori toxici carcnţiali, alergici sau
congenitali.
2. Sindroame hemoragice prin tulburări trombocitarc (trombopatii): constau fie în scăderea
numărului trombocitelor (trombocitopenie sau purpură trombocitopenică), fie în insuficienţa funcţională a
trombocitelor.
3. Sindroame hemoragice prin tulburări de coagulare (coagulopatii):
- Hemofilia - este o afecţiune ereditară transmisă prin femei descendenţilor de sex masculin,
caracterizată prin apariţia hemoragiilor şi prin prelungirea timpului de coagulare, acestea
fiind provocate de scăderea sau absenţa din sânge a globulinei antihcmofilice. In hemofilia A
lipseşte factorul de coagulare VIII, în hemofilia B, factorul IX, iar în hemofilia C factorul XI.
- Hipoprotrombinemiile - sunt coagulopatii datorate transformării insuficiente de protrombină în
trombină, ce apar în diaree, tratament îndelungat cu sulfamide sau unele antibiotice, leziuni severe ale
ficatului, administrarea excesivă de anticoagulante dicumarinice.
- Fibrinogenopenia - este un sindrom hemoragie datorat scăderii sau absenţei din sânge a fibrinogcnului
în urma unei tromboze întinse sau a unei fibrinolize exagerate. Coagularea intravasculară diseminată: este
un sindrom clinic, caracterizat prin coagulare intravasculară, cu formare de tromboze şi necroze, însoţit
de fibrinoliză secundară şi consumul unor factori de coagulare, cu hemoragii.

17
 EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE

Se adresează viitoarelor mame, copiilor, convalescenţilor şi vârstnicilor care trebuie să aibă o

alimentaţie corespunzătoare atât vârstei cât şi stării fiziologice.

Pentru prevenirea anemiei feriprive se recomandă :

- o alimentaţie bogată în proteine (ou, carne, măruntaie, ficat, zarzavaturi verzi, fructe uscate) care conţin şi
fier;
- consumul de vitamină C, care se găseşte în citrice, fructe ;
- femeile tinere, în timpul gravidităţii şi alăptării, fetele care au un ciclu menstrual abundent, au nevoie de
mai mult fier pentru înlocuirea pierderilor. Necesarul zilnic de fier la o femeie este de 3 - 4 mg, în timp ce
la un bărbat este de 1 mg;
- persoanele în vârstă sunt sfătuite să aibă un regim alimentar complet şi variat bogat în
vitamină C, B12, regim de viaţă sănătos, cu evitarea sedentarismului şi petrecerea timpului în
aer liber.
Pentru prevenirea anemiei hemolitice a nou-născutului, la femeile Rh negative cu soţi Rh-pozitivi
se recomandă: - control periodic al anticorpilor anti-Rh şi supraveghere medicală.
Pentru prevenirea hemoragiilor la pacienţii diagnosticaţi cu Hemofilie se recomandă :
- să se evite microtraumatismele la copii, de aceea jucăriile vor fi din material textil şi plastic moale,
camera să fie amenajată cu canapele, prevăzute cu saltele, fără alte obiecte de mobilier care ar putea
provoca traumatismul prin lovire ;
- să poarte o banderolă pe care este înscrisă grupa de sânge şi Rh-ul, când pleacă la joacă şi la şcoală;
- se evită tratamentele pe cale injectabilă, extracţiile dentare, intervenţiile chirurgicale.

18
19
20
21
22
23
24