Sunteți pe pagina 1din 3

DREPTUL CIVIL 1. Partaj bunuri comune. Contribuţia exclusivă a unuia dintre soţi.

Încadrarea unui bun


în comunitate, atribuindu-i deci regim de „bun comun” nu înseamnă de plano, că bunul respectiv se
împarte în cotă de ½ între cei doi soţi, decât dacă este egală contribuţia la dobândirea acestuia. În astfel
de situaţii, problema de atribuire este rezolvată dacă masa de împărţit este apreciată valoric, prin
echivalentul bănesc, iar nu fizic, sub forma bunurilor, în starea lor fizică. Această modalitate înlătură
eroarea de a spori lotul cu contribuţia exclusivă şi personală dinainte de căsătorie, dar a face ulterior
egalizarea loturilor şi obligarea la plata unei sulte care să includă şi contribuţia personală, ceea ce conduce
la recunoaşterea declarativă a contribuţie, dar, în fapt, obligarea celui care a contribuit mai mult să
plătească o sultă mai mare, sultă care să includă propria contribuţie, ceea ce este nelegal. În motivarea
recursului s-a arătat că prin deciziile de casare ale Curţii de Apel Craiova a fost trimisă cauza spre
rejudecare la Tribunalul Olt pentru ca instanţa de apel sa pronunţe o hotărâre legala prin care sa
stabilească cota de contribuţie la dobândirea tuturor bunurilor mobile și imobile reţinute la masa de partaj
și nu în cote diferite pe categorii de bunuri mobile și separat pe imobilul apartament. Arată că hotărârea
instanţei de apel este nelegala deoarece a fost pronunţata cu încălcarea dispoziţiilor art.6739 Cod
procedură civilă, în ceea ce priveşte mărimea cotei - părţi ce se cuvine fiecăruia dintre soţi (50% fiecare
raportat la probatoriile administrate in cauza din care a rezultat ca: a) Imobilul apartament cu trei camere
situat in Slatina, B-dul N. Titulescu, bl.-, sc.-, et.-, ap.-, jud. Olt a fost dobândit prin contractul de construire
nr.l52/15.04.1981 actul adiţional nr. 1/01.11.1981, cu suma de 154.788 lei. b)Din preţul apartamentului
de 154.788 lei paratul a achitat exclusiv, înainte de căsătorie, respectiv in anul 1980, un avans in suma de
90.000 lei iar pentru diferenţa de preţ a încheiat, înainte de căsătorie, un contract de împrumut cu CEC
Slatina, având nr. 1920/15.04.1981, pentru suma de 66.000 lei. c)Diferenţa de preţ a fost restituita prin
plata unor rate lunare, o parte înainte de încheierea căsătoriei iar alta parte a fost achitata, prin reţinere
pe salariu paratului, in timpul căsătoriei. Mai arată că imobilul apartament are o pondere valorică de peste
90 % din întregul active comunitar iar contribuţia trebuie stabilită în raport cu plăţile efective realizate de
soţi atât înainte cât şi după încheierea căsătoriei. Apreciază că hotărârea instanţei de apel este
contradictorie cu privire la stabilirea unei cote egale de contribuţie pentru fiecare soţ. Recurentul mai
arată că bunurile dobândite in timpul căsătoriei au o valoare de circulaţie redusa și reprezintă 10%-din
activul comunitar (auto+valoarea bunurilor mobile+diferenţa de preţ imobil apartament de 64.788 lei).
Prin probatoriile administrate pârâtul S L a răsturnat prezumţia contribuţiei egale a solilor la dobândirea
bunurilor comune cu înscrisurile (documentele de plata, expertize, venituri) depuse la dosarul cauzei.
Plata ratelor din timpul căsătoriei a fost realizată prin reţinere pe card, iar după anul 1990 plata ratelor, a
devenit modica datorita devalorizării monedei naţionale dar și a sporirii veniturilor paratului. Consideră
că formarea convingerii judecătorului cu privire la realitatea stării de fapt, pe care trebuie sa-si întemeieze
hotărârea pronunţata, atârna de corecta și completa desfăşurare a probaţiunii și de valoarea probelor
administrate. Literatura de specialitate a statuat ca, daca soluţia dată în cauză este rezultatul unei greşeli
grave de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, sau 10 rezultatul omisiuni
instanţei de a se pronunţa asupra unei dovezi administrate, care este hotărâtoare pentru dezlegarea
pricinii, în recurs, asemenea hotărâri pot fi casate. (G. Boroi " Administrarea dovezilor, in Codul de
procedura civila "; Editura All; Bucureşti 1994;) În art. 129. alin.5 Cod procedură civilă se prevede ca
„judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală pentru
aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării
unei hotărâri temeinice și legale. Chiar daca venitul reclamantei din timpul căsătoriei a fost mai mare
decât al pârâtului el nu a fost de natură a influenţa masa partajabilă deoarece bunurile dobândite în timpul
căsătoriei au o valoare de circulaţie foarte redusă, reprezentând 10% d i n total activ comunitar. Apreciază
că instanţa de apel a soluţionat nelegal și cererea pârâtului privind reţinerea la masa de partaj a unei
datorii comune a soţilor de 4.000 lei, suportată exclusiv de pârât aceasta fiind dovedită cu înscrisurile
depuse în primul ciclu procesual. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, modificarea deciziei
civile nr. 117/23.05.2013 pronunţată de Tribunalul Olt și a încheierii de admitere in principiu pronunţata
de Judecătoria Slatina la data de 12.02.20010, în sensul stabilirii unei cote majorate de 70% pentru
pârâtul-reclamant S.L. și 30% pentru reclamanta B.V.I., cu recalcularea valorică a loturilor. In drept, invocă
dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.312 Cod procedură civilă. Analizând decizia recurată
prin prisma criticilor invocate şi apărărilor formulate, în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 Cod
procedură civilă, recursul este fondat, criticile fiind, în parte întemeiate, din următoarele considerente: În
ceea ce priveşte mărimea fizică a cotei părţi ce se cuvine fiecăruia dintre soţi din comunitatea de bunuri,
Curtea, apreciază că hotărârea instanţei de apel este nelegala deoarece a fost pronunţata cu încălcarea
dispoziţiilor art.6739 Cod procedură civilă, raportat la probatoriile administrate in cauza. Astfel, s-a
dovedit şi nu a fost contestat de niciuna dintre părţi că apartamentul cu trei camere situat în Slatina, B-
dul N. Titulescu, bl….. jud. Olt a fost dobândit prin contractul de construire nr.l52/15.04.1981 actul
adiţional nr. 1/01.11.1981, cu suma de 154.788 lei şi este de necontestat că din preţul apartamentului, de
154.788 lei, recurentul-pârâtul a achitat exclusiv, înainte de căsătorie, respectiv in anul 1980, un avans in
suma de 90.000 lei iar pentru diferenţa de preţ a încheiat, înainte de căsătorie, un contract de împrumut
cu CEC Slatina, având nr. 1920/15.04.1981, pentru suma de 66.000 lei. Acestea sunt aspecte certe,
dovedite cu probe şi asupra cărora părţile litigante sunt de acord, în sensul că nu rezultă din economia
dosarului că au fost contestări. Este dovedit că diferenţa de preţ a fost restituita prin plata unor rate
lunare, o parte înainte de încheierea căsătoriei iar alta parte a fost achitata, prin reţinere pe salariu
paratului, in timpul căsătoriei, dar asupra acestei diferenţe au existat discuţii, în sensul că reclamanta a
susţinut că şi ea la rândul său a făcut nişte împrumuturi pentru sarcinile căsătoriei, astfel că, în ceea ce
priveşte împrumuturile în derulare şi deci, obligaţiile părţilor faţă de terţi, ele rămân rezolvate aşa cum a
hotărât instanţa prin decizia recurată. Ceea ce nu poate fi acceptat este că instanţa de apel nu a ţinut cont
de contribuţia exclusivă a pârâtului la achiziţionarea apartamentului, adică nu a avut în vedere că din
preţul fixat la data contractării, intervenită înainte de căsătorie, de 154788 lei, pârâtul a achitat, tot înainte
de căsătorie, suma de 90.000lei.Asta ce înseamnă: că deşi apartamentul are regim de bun comun, este
evident că pârâtul a avut o contribuţie mult mai mare la dobândirea acestuia, comunitatea de bunuri
neînsemnând şi contribuţie egală. Încadrarea unui bun în comunitate, atribuindu-i deci regim de „bun
comun” nu înseamnă de plano, că bunul respectiv se împarte în cotă de ½ între cei doi soţi, decât dacă
este egală contribuţia la dobândirea acestuia. 11 Se înţelege că instanţele au fost puse în dificultate având
în vedere că în masa de împărţit a celor doi soţi intră în devălmăşie mai multe bunuri şi raţionamentul că
bunurile comune reprezintă un tot unitar, iar cotele se aplică acestui tot, nicidecum unui bun luat
individual, raţionament corect de altfel, care însă, aplicat trunchiat, a condus instanţa la concluzia greşită
de a şterge cu totul contribuţia exclusivă a soţului făcută înainte de căsătorie. În astfel de situaţii, problema
de atribuire este rezolvată dacă masa de împărţit este apreciată valoric, prin echivalentul bănesc, iar nu
fizic, sub forma bunurilor, în starea lor fizică. Această modalitate înlătură eroarea de a spori lotul cu
contribuţia exclusivă şi personală dinainte de căsătorie, dar a face ulterior egalizarea loturilor şi obligarea
la plata unei sulte care să includă şi contribuţia personală, ceea ce conduce la recunoaşterea declarativă
a contribuţie, dar, în fapt, obligarea celui care a contribuit mai mult să plătească o sultă mai mare, sultă
care să includă propria contribuţie, ceea ce este nelegal. Revenind la speţa în cauză, Curtea constată că la
momentul expertizării, apartamentul la care recurentul a achitat înainte de căsătorie suma menţionată
anterior, a fost expertizat la 139472 lei, aceasta fiind valoarea de circulaţie cu care imobilul se găseşte în
masa bunurilor de împărţit, ceea ce înseamnă că dacă calculăm în procentul de 57,87%-aşa cum a fost
stabilit de experţi - contribuţia recurentului pârât , restul de 42, 13% reprezintă contribuţia comună, din
care ½, valoric este contribuţia recurentului pârât, în procente este de 21,06, ceea ce înseamnă 78, 93%
din apartament, procent care raportat la valoarea actuală a bunului, ar echivala cu 110.000lei. Dar pentru
că masa partajabilă reprezintă un tot unitar, calculul ce urmează a fi aplicat este ca, după ce, valoric se
trece de o parte contribuţia exclusivă dinainte de căsătorie a recurentului-pârât(care, aşa cum s-a văzut,
valoric în prezent este de 81.000lei),din valoarea totală a masei de împărţit, de 143 294 lei (în care e
inclusă şi valoarea actuală a apartamentului) se deduce contribuţia exclusivă a pârâtului, aşa cum rezultă
la valoarea actuală şi rămâne suma de 62 294 lei care reprezintă contribuţia comună a soţilor, în cote de
½ pentru fiecare, adică 31147 lei. Asta înseamnă că din valoarea totală a bunurilor comune(inclusiv
apartamentul), pârâtului i se cuvine 81000lei(contribuţia sa dinaintea căsătoriei subrogată în valoarea
unui bun-apartamentul) plus ½ din contribuţia comună, deci plus 31 147 lei, în total 112.147 lei. Cu alte
cuvinte, recurentul ar trebui să primească în lotul său bunuri în valoare de 112.147 lei, dar egalizarea
loturilor trebuie făcută până la concurenţa sumei de 31 147 lei, iar nu mai mult pentru că altfel ar trebui
să i se facă o nedreptate prin ignorarea contribuţiei exclusive dinainte de căsătorie. Observând
componenţa fizică loturilor atribuite prin decizia recurată, Curtea va menţine această componenţă şi
modul de atribuire, apreciind ca echitabilă împărţeala având în vedere contribuţia efectivă a soţilor, însă,
în raport de analiza de mai sus va schimba valoarea sultei cu următoarea precizare: recurentul pârât
trebuie să primească bunuri în valoare totală de 112 147 lei, astfel că de la 141 936 lei, va achita intimatei
reclamante, fosta soţie, diferenţa până la 112 147 lei, adică 29789lei, iar nu 70 289 cât se stabilise în apel,
cu menţiunea că sub aspectul componenţei fizice, loturile rămân neschimbate. În considerarea celor
expuse anterior, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul fiind fondat,
urmează a fi admis, se va modifica în parte decizia recurată în sensul că, apelantul-pârât S. L. va avea un
lot valoric de 112.147 lei, iar apelanta - reclamantă B. V. va avea un lot valoric, adică reprezentat de
valoarea bunurilor atribuite efectiv plus ceea ce i se cuvine în echivalent bănesc pentru egalizare, de
31.147 lei, raportat la contribuţia fiecăreia dintre părţi la dobândirea bunurilor comune. Se va menţine
componenţa loturilor 1 şi 2, precum şi modalitatea de atribuire dar se va modifica cuantumul sultei în
sensul că, apelantul - pârât, beneficiarul lotului nr.2 va plăti sultă apelantei reclamante, beneficiara lotului
nr.1, suma de 29.789 lei. Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei. (Decizia nr. 9044/2013 – Secția I
civilă, rezumat judecător Florica Diaconescu)

S-ar putea să vă placă și