CAPITOLUL IV

ASPECTE PROCEDURALE PRIVIND MĂSURILE DE

PROTECŢIE A COPILULUI

Secţiunea I. Aspecte generale privind competenţa

1.1.Competenţa generală
Instanţa judecătorească este singura autoritate competentă să se pronunţe cu privire la
persoana care exercită drepturile şi îndeplineşte obligaţiile părinteşti în situaţia în care copilul este
lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea părinţilor săi, precum și să stabilească modalităţile în
care se exercită aceste drepturi şi se îndeplinesc obligaţiile, decăderea totală sau parţială din
exerciţiul acestora sau redarea exerciţiului lor.
În toate cauzele acestea instanţa ia în considerare, cu prioritate, interesul superior al
copilului. Instanţa judecătorească se pronunţă în cauzele de stabilire a unei măsuri de protecţie în
care părinţii, ori numai unul dintre ei, sau alt reprezentant legal refuză să-şi dea acordul cu privire la
măsura de protecţie, ori atunci când acest consimţământ nu poate fi obţinut datorită lipsei părinţilor
(necunoscuţi, decedaţi, dispăruţi),a decăderiilor din drepturile părinteşti sau în cazul în care aceştia
au interese contrare intereselor copilului.Instanţa se pronunţă şi în cazul în care copilul care a
împlinit 14 ani refuză să-şi dea consimţământul cu privire la stabilirea unei măsuri de protecţie
special.1

1.2.Competența teritorială
În soluţionarea cauzelor privind protecţia copilului, inclusiv în cauzele privind adopţia, chiar
şi cea internaţională, competentă din punct de vedere teritorial este tribunalul de la domiciliul
copilului sau în a cărei circumscripţie acesta a fost găsit, când domiciliul acestuia nu este cunoscut.
Prin excepţie de la această regulă generală, în cazul copiilor români repatriaţi din alte state,
cărora nu le este cunoscut cu exactitate domiciliul ori reprezentanţii legali ai acestora refuză
primirea lor, competenţa alternativă privind dispunerea unei măsuri de protecţie este a Tribunalului

1
Mioara Bogdan, Victor Nicolaescu, Viorel Pirvu, Ghid juridic privind promovarea şi respectarea
drepturilor copilului - Organizaţia Salvaţi Copiii, Bucuresti, 2005, p. 14
Bucureşti. De asemenea, în cazul copiilor străini neînsoţiţi, identificaţi pe teritoriul României,
măsura de protecţie a plasamentului se va dispune doar de Tribunalul Bucureşti.2
Sub aspect teritorial, competenţa stabilirii măsurilor de protecţie sepacială aparţine
tribunalului de la domiciliul copilului3, iar în situaţia în care domiciliul copilului nu este cunoscut,
competenţa revine tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială a fost găsit copilul.4

1.3.Competenţa materială
În cauzele privind pregătirea, dispunerea sau validarea măsurilor de protecţie, inclusiv în
cauzele privind încuviinţarea adopţiei, tribunalul are competenţă materială exclusivă.
Aceeaşi instanţă este cea care se pronunţă şi cu privire la modificarea sau încetarea măsurilor
dispuse. În acest sens, instanţa judecătorească:5
• poate limita exercitarea dreptului părintelui separat de copilul său de a avea legături cu
acesta, dacă este în interesul copilului această limitare;
•ascultă copilul care a împlinit vârsta de10 ani în orice cauză care îl priveşte pe acesta, şi cu
care a fost investită.Pot fi ascultaţi de către instanţă şi copiii care au vârsta mai mică de 10 ani.
Refuzul de a asculta copilul, atunci când acesta cere să fie audiat, trebuie expres motivat;
• se pronunţă cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti şi a îndeplinirii obligaţiilor
corelative, atunci când între părinţi există neînțelegeri cu privire la exercitarea lor;
• primeşte contestaţiile înaintate de părinţi sau de copilul care a împlinit 14 ani, privind
măsurile de protecţie;
• soluţionează, pe fond, contestaţiile împotriva hotărârilor emise de comisia pentru protecţia
copilului;
• în situații temeinic motivate, stabilește măsurile de protecție specială în situaţia în care
copilul de 14 ani refuză să îşi dea consimţământul,trecând peste refuzul acestuiade a-și da
consimțământul faţă de măsura propusă.
•instituie tutela în situaţia în care ambii părinţi suntdecedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din
exerciţiul drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi,
precum şi în cazul în care, la încetarea adopţiei, instanţa hotărăşte că este în interesul copilului
instituirea tutelei;
2
Site-ul oficial : http://salvaticopiii.ro
3
Potrivit articolului 134 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016;
4
Imbrescu, I., Tratat de dreptul familiei, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2006. p. 461;
5
Mioara Bogdan, Victor Nicolaescu, Viorel Pirvu, Ghid juridic privind promovarea şi respectarea
drepturilor copilului - Organizaţia Salvaţi Copiii, Bucuresti, 2005,p.16;
 • stabileşte măsura plasamentului, în condiţiile legii, atunci când nu se poate institui tutela,
atunci când părinţii nu îşi dau acordul pentru instituirea unei măsuri de protecţie, ori în cazul în care
este în interesul copilului ca acesta să fie despărţit de părinţii săi. Se pronunţă de asemenea şi în
cazul în care se impune menţinerea sau înlocuirea plasamentului în regim de urgenţădispus de
direcţiade asistenţă socială şi protecţiacopilului cu o altă măsură de protecţie;
• dispune măsura de supraveghere specializată faţă de copilul care a săvârşit o faptă penală
şi nu răspunde penal, când nu există acordul părinţilor sau reprezentantului legal pentru această
măsură; 6
• stabileşte cuantumul contribuţiei lunare a părinţilor la întreţinerea copilului pentru care a
dispus plasamentul;
• încuviinţează deschiderea procedurii adopţiei interne şi ia act de existenţa
consimţământului la adopţie din partea părinţilor fireşti sau a reprezentantului legal precum şi din
partea copilului, în cazul în care acesta a împlinit 10 ani; 7
• dispune încredinţarea copilului în vederea adopţiei, la cererea direcţiei de asistenţă socială
şi protecţia copilului;
• încuviinţează adopţia şi poate dispune desfacerea sau nulitatea acesteia;
• încuviinţează deschiderea procedurilor privind adopţia şi încuviinţează adopţia
internaţională. În egală măsură, în conformitate cu prevederile Codului de
procedurăcivilă,JudecătoriaşinuTribunalul,avândcompetenţă materială exclusivă, va emite, la
cererea Direcţiei de asistenţă socială şi protecţia copilului,o ordonanţă preşedinţială pentru stabilirea
plasamentului în regim de urgenţă, în cazul copilului neglijat sau abuzat, atunci când pericolul în
care se află acesta este iminent.8

Secţiunea a II-a. Aspecte de procedură

Ca un acord al principiului celerităţii în luarea oricărei decizii cu privire la copil, cauzele
referitoare la instituirea măsurilor de protecţie specială a copilului se soluţionează în regim de
urgenţă, cu citarea reprezentantului legal al copilului, a direcţiei generale de asistenţă socială şi
protecţia copilului şi cu participarea obligatorie a procurorului. Audierea copilului care a împlinit
vârsta de 10 ani este obligatorie şi se face cu respectarea prevederilor legale privitoare la dreptul
copilului capabil de discernământ de a-şi exprima liber opinia oricărei probleme care îl priveşte.

6
Site-ul oficial : http://salvaticopiii.ro/
7
Site-ul oficial : http://salvaticopiii.ro/
8
Mioara Bogdan, Victor Nicolaescu, Viorel Pirvu, Ghid juridic privind promovarea şi respectarea
drepturilor copilului - Organizaţia Salvaţi Copiii, Bucuresti, 2005, p.17;
Poate fi ascultat şi copilul mai mic de 10 ani, dacă instanţa apreciază că audierea lui este necesară
pentru soluţionarea cauzei; în toate cazurile, opinia copilului ascultat va fi luată în considerare şi i se
va acorda impotanţa cuvenită, ţinând seama de vârsta şi de gradul său de maturitate.9
Dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere şi de a primi orice informaţie
pertinentă, de a fi consultat, de a-şi exprima opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le
poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum şi asupra oricărei decizii care îl priveşte.
De la regula audierii copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, Legea nr. 272/2004 prevede şi
o excepţie, şi anume cauzele care privesc stabilirea unei măsuri de protecţie specială pentru copilul
abuzat sau neglijat. Ascultarea acestuia este posibilă, nu obligatorie, chiar dacă are peste 10 ani,
dacă instanţa apreciază ca atare. În cazul său, poate fi administrată, din oficiu, proba prin declaraţia
scrisă a copilului sau prin declaraţia înregistrată, cu consimţământul copilului şi cu asistenţa
obligatorie a unui psiholog, prin mijloace tenice audio-video. Dacă totuşi instanţa consideră
necesară audierea copilului, aceasta poate avea loc numai în camera de consiliu, desigur în prezenţa
unui psiholog şi numai după o prealabilă pregătire a copilului.10
În toate cauzele privind măsurile de protecţie a copilului participarea procurorului este
obligatorie. La soluţionarea cauzei, instanţa citează ca părţi şi reprezentantul legal al copilului,
precum şi Direcţia de asistenţă socială şi protecţia copilului.
Declaraţia scrisă a copilului abuzat sau neglijat poate fi administrată ca probă, din oficiu.
Această declaraţie poate fi înregistrată prin mijloace tehnice audio-video numai cu acordul copilului
şi în prezenţa unui psiholog.Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile iar părţile sunt
considerate legal citate dacă citaţia le-a fost comunicată cu cel puţin o zi înaintea judecării.11
Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de la domiciliul copilului sau în a
cărei rază administrativ teritorială a fost găsit copilul, întocmeşte şi prezintă instanţei, în toate
cauzele care privesc aplicarea Legii nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului, publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si
actualizată în 2016, raportul referitor la copil, care va cuprinde date privind:
 personalitatea, starea fizică şi mentală a copilului;
 antecedentele socio-medicale şi educaţionale ale copilului;

9
Potrivit articolului 134 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016;
10
Cristea, S., „Buletinul Casaţiei. Jurisprudenţă.Doctrină. Comunicări.”, Revista Oficială a Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie nr. 4/2009 , p.83;
Mioara Bogdan, Victor Nicolaescu, Viorel Pirvu, Ghid juridic privind promovarea şi respectarea
11

drepturilor copilului - Organizaţia Salvaţi Copiii, Bucuresti, 2005, p. 17.

  condiţiile în care copilul a fost crescut şi în care a trăit;
 propuneri privind persoana, familia sau serviciul de tip rezienţial în care ar
putea fi plasat copilul;
 orice alte date referitoare la creşterea şi educarea copilului, care pot servi
soluţionării cauzei;12
În toate cauzele care privesc aplicarea prezentei legi, direcția generală de asistență socială și
protecția copilului de la domiciliul copilului sau în a cărei rază administrativ-teritorială a fost găsit
copilul întocmește și prezintă instanței raportul referitor la copil, care va cuprinde date privind:
a) personalitatea, starea fizică și mentală a copilului;
b) antecedentele sociomedicale și educaționale ale copilului;
c) condițiile în care copilul a fost crescut și în care a trăit;
d) propuneri privind persoana, familia sau serviciul de tip rezidențial în care ar putea fi
plasat copilul;
e) orice alte date referitoare la creșterea și educarea copilului, care pot servi soluționării
cauzei.13
Cauzele care privesc aplicarea Legii nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului, publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014,
republicată si actualizată în 2016, sunt scutite de taxă judiciară de timbru.
Potrivit articolului 138 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului, publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si
actualizată în 2016,dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a cauzelor
privind stabilirea măsurilor de protecție specială se completează în mod corespunzător cu
prevederile Codului de procedură civilă.14

Secţiunea a III-a. Hotărârile instanţei şi căi de atac

În ceea ce priveşte hotărârile instanţei prin care se soluţionează fondul cauzei, aceasta se
pronunţă în ziua în care au luat sfârşit dezbaterile. În situaţii deosebite, însă, pronunţarea poate fi
amânată cel mult două zile. Hotărârea instanţei de fond este definitivă şi executorie; aceasta este
12
Bodoaşcă, T., Drăghici, T., Dreptul familiei. Rudenia, partea a II-a, Editura “Dimitrie Cantemir”, Târgu-Mureş, 2004,
p.293;
13
Potrivit articolului 139 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016;
14
Filipescu, I.P., Filipescu, A.I., Tratat de dreptul familiei, Ediţia a VIII-a, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2006.
p.716-718;
redactată şi se comunică părţilor în termen de cel mult 10 zile de la pronunţare. Termenele de
judecată nu pot fi mai mari de 10 zile. Părţile sunt legal citate dacă citaţia le-a fost înmânată cu cel
puţin o zi înaintea judecării15.
Hotărârea judecătorească pronunţată în materia măsurilor speciale este supusă recursului,
care se exercită în termenul de 10 zile de la data comunicării hotărârii. Recursul se judecă de către
Curtea de Apel- secţia pentru cauze cu minori şi de familie.
În cazul în care instanța se pronuntă cu privire la stabilirea plasamentului în regim de
urgentă pentru inlăturarea pericolului iminent de a fi abuzat sau neglijat un copil, procedura în fața
instanței de judecată este cea a ordonanței președințiale. După punerea în aplicare a ordonanței
președințiale, în termen de 48 de ore,Direcția de asistentă socială și protecția copilului va sesiza
instanța pentru dispunerea unei măsuri de protecție, conform procedurii ordinare.16
În mod cert, procedura prevăzută de lege pentru judecarea unor astfel de cauze este o
procedură specială şi urgentă. Pe cale de consecinţă, această procedură în măsura în care nu dispune,
se va completa cu normele dreptului comun, prevăzute de Codul de procedură civilă, Legea nr. 272
din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată in Monitorul
Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016 , cuprinzând o normă expresă de
trimitere în acest sens.17

15
Grădinaru, N., Cebuc, I., Olaru, S., Dreptul familiei, Editura Independenţa Economică, Piteşti, 2006 p.176;
16
Mioara Bogdan, Victor Nicolaescu, Viorel Pirvu, Ghid juridic privind promovarea şi respectarea
drepturilor copilului - Organizaţia Salvaţi Copiii, Bucuresti, 2005, p.18;
17
Imbrescu, I., Tratat de dreptul familiei, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2006.p .461-462.