CAPITOLUL II

CATEGORIILE DE MĂSURI DE PROTECŢIE SPECIALĂ A

COPILULUI

Secțiunea I. Aspecte introductive

Măsurile de protecție specială a copilului care a împlinit vârsta de 14 ani se stabilesc numai
cu consimțământul acestuia. În situația în care copilul refuză să își dea consimțământul, măsurile de
protecție se stabilesc numai de către instanța judecătorească, care, în situații temeinic motivate,
poate trece peste refuzul acestuia de a-și exprima consimțământul față de măsura propusă.1
Potrivit art. 57 alineat (1) din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului, publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014,
republicată și actualizată în 2016, măsurile de protecție specială a copilului se stabilesc și se aplică
în baza planului individualizat de protecție.2
Planul individualizat este documentul prin care se realizează planificarea serviciilor,
prestaţiilor şi a măsurilor de protecţie specială a copilului, pe baza evaluării psihosociale a acestuia
şi a familiei sale, în vederea integrării copilului care a fost separat de familia sa într-un mediu
familial stabil permanent în cel mai scurt timp posibil.
Planul de servicii este documentul prin care se realizează planificarea acordării serviciilor şi
a prestaţiilor, pe baza evaluării psihosociale a acestuia şi a familiei sale, în vederea prevenirii
separării copilului de familia sa. Planul de servicii poate avea ca finalitate transmiterea către Direcția
gGenerală de asistenţă socială şi protecţia copilului a cererii de instituire a unei măsuri de protecţie
specială a copilului, numai dacă, după acordarea serviciilor prevăzute de acest plan, se constată că,
menţinerea copilului alături de părinţii săi nu este posibilă.3
De măsurile de protecție specială, instituite de prezenta lege, beneficiază:

1
Art. 57 alineatul (3) din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată
in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată și actualizată în 2016;
2
Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată in Monitorul Oficial nr.
159 din 5 martie 2014, republicată și actualizată în 2016
3
Mioara Bogdan, Victor Nicolaescu, Viorel Pirvu, Ghid juridic privind promovarea şi respectarea drepturilor copilului
- Organizaţia Salvaţi Copiii, Bucuresti, 2005, p.52
 a) copilul ai cărui părinți sunt decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor
părintești sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintești, puși sub interdicție,
declarați judecătorește morți sau dispăruți, ori când nu a putut fi instituită tutela;
b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinților din
motive neimputabile acestora;
c) copilul abuzat sau neglijat;
d) copilul găsit sau copilul părăsit în unități sanitare;
e) copilul care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și care nu răspunde penal.4
De asemenea , după cum prevede și articolul 60 din Legea nr. 272/2004, părinții sau, după
caz, copilul care a împlinit vârsta de 14 ani, au dreptul să atace în instanță măsurile de protecție
specială instituite de prezenta lege, beneficiind de asistentă juridică gratuită, în condițiile legii.
În continuare , vom proceda la analiza măsurilor speciale de protecţie a copilului care,
potrivit art. 59 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului, publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată și actualizată în
2016, sunt:
a) plasamentul;
b) plasamentul în regim de urgenţă;
c) supravegherea specializată.

Secţiunea a II-a . Plasamentul

2.1.Definiţie
Plasamentul5 copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi constituie o
măsură de protecţie specială, cu caracter temporar ce poate fi dispusă , în condiţiile prezentei legi,
după caz, la: o persoană sau familie6, un asistent maternal7 sau un serviciu de tip rezidenţial8
licențiat.9

4
Art. 60 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată in
Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată și actualizată în 2016;
5
O serie de statistici şi studii de teren avertizează asupra existenţei unui număr relativ ridicat de minori, aflaţi dincolo de
spaţiul familial normal în care ei ar fi trebuit să fie crescuţi şi educaţi, creându-se premize reale în planul socializării
acestora. – Revista de asistenţă socială, 2/2002, Sociolog drd.Velemir Radovan, Plasamentul familial sau legitimitatea
psihosocială a familiei substitutive.
6
Persoana sau familia, trebuie să aibă domiciliul în România, să fie evaluată de către Direcția gGenerală de asistenţă
socială şi protecţia copilului cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească
pentru a primi un copil în plasament (art. 62 alin. 2 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului, publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată și actualizată în 2016 ).
7
Persoană acreditată în condiţiile H.G. nr. 679/2003 publicată în M. Of. nr. 443/23.06.2003.
 Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia
extinsă sau substitutivă, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzisă. Prin
excepţie, se poate dispune plasamentul într-un serviciu rezidenţial al copilului care nu a împlinit 2
ani în situaţia în care acesta prezintă handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip
rezidenţial specializate (intră în categoria serviciilor de tip rezidenţial centrele de plasament, centre
de primire a copilului în regim de urgenţă, precum şi centrele maternale).10
În ceea ce privește protecția dreptului la viață privată și de familie, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului acordă acesteia o importanță deosebită, pronunțându-se în mod special asupra
relațiilor dintre părinți și copii, în sensul că pentru un copil, o componentă fundamentală a vieții de
familie o reprezintă faptul de a trăi împreună cu părintele sau părinții săi, iar plasarea lui într-o
instituție de ocrotire socială reprezintă o ingerință în viața familială a celor interesați, măsură ce
trebuie justificată întotdeauna de un interes legitim.11
La stabilirea plasamentului se va urmări:
• menţinerea fraţilor împreună;
• facilitarea exercitării de către părinţi a dreptului de a vizita copilul şi de a menţine legătura
cu acesta ;
• plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă;12
O situaţie aparte este cea a copilului care a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde penal.
În cazul său, dacă se optează pentru această modalitate de protecţie, plasamentul se poate dispune
numai în familia extinsă sau în familia substitutivă ori într-un serviciu rezidenţial specializat.13

2.2.Competenţa instituirii măsurii de protecţie

În ceea ce privește competența instituirii acestei măsuri, distingem între situația în care există
acordul părinților, caz în care măsura este instituită de către comisie și situația în care nu acordul
părinților nu există, iar competenţa instituirii unei măsuri de protecţie aparţine instanţei
judecătoreşti.

8
Servicii organizate pe model familial, din care fac parte: centrele de plasament, centrele de primire a copiilor în regim
de urgenţă, centrele maternale ş.a.
9
Emese Florian, Protecția drepturilor copilului, Ediția 2, Editura C.H. Beck, București 2007, p.136
10
Imbrescu, I., “Tratat de dreptul familiei”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2006, p.449-450.
11
Andreea Drăghici, „Protecţia drepturilor copilului şi a unor categorii speciale de persoane”, Editura Universităţii din
Piteşti, Piteşti, 2010, p.83
12
Laura Cetean-Voiculescu ,Dreptul familiei .Note de curs și manual de seminar, Editura Hamangiu, Bucuresti,
2012,p.289
13
Emese, F., „Protecţia drepturilor copilului”, Ediţia a 2-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007,p.136-137
 Cauzele referitoare la măsurile de protecţie a drepturilor copilului sunt de competenţa
tribunalului de la domiciliul copilului. Dacă domiciliul copilului nu este cunoscut, competenţa
revine tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială a fost găsit copilul.
Cauzele privind instituirea măsurilor de protecţie specială a copilului se soluţionează în
regim de urgenţă, cu citarea reprezentantului legal al copilului, a Direcţiei generale de asistenţă
socială şi protecţia copilului şi cu participarea obligatorie a procurorului.
Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile.14
Grafic 2.1. Hotarârile de instituire a măsurii de protecție specială a plasamentului de
CPC15

Grafic 2.2. Sentințele civile de instituire a măsurii de protecție specială a plasamentului

de către Instanțele Judecătorești16

14
Mioara Bogdan, Victor Nicolaescu, Viorel Pirvu, Ghid juridic privind promovarea şi respectarea drepturilor copilului
- Organizaţia Salvaţi Copiii, Bucuresti, 2005, p. 54;
15
Studiu conclusiv, bazat pe evaluarea la nivel naţional a dgaspc, spas şi a altor instituţii şi organizaţii implicate în
sistemul de protecţie a copilului, Volumul 1 Revizuit iulie 2013, http://www.sera.ro/seraromania/images/Raport-final-
studiu-conclusiv.pdf
16
Idem.
 2.3.Efectele dispunerii măsurii plasamentului
Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil se menţin pe toată durata măsurii
plasamentului dispus de către comisia pentru protecţia copilului. Drepturile și obligaţiile părinteşti,
în situaţia copilului pentru care nu a putut fi instituită tutela şi pentru care instanţa a dispus măsura
plasamentului, sunt exercitate şi, respectiv, îndeplinite de către preşedintele consiliului judeţean,
respectiv de către primarul sectorului municipiului Bucureşti.Prin excepţie, părinţii decăzuţi din
drepturile părinteşti, precum şi cei cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti
păstrează dreptul de a consimţi la adopţia copilului lor.17
Comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa care a dispus plasamentul copilului
va stabili, dacă este cazul, şi cuantumul18 contribuţiei lunare a părinţilor la întreţinerea acestuia, în
condiţiile stabilite de Codul familiei. Sumele astfel încasate se constituie venit la bugetul judeţului,
respectiv la cel al sectorului municipiului Bucureşti de unde provine copilul.19
În ceea ce privește domiciliul copilului, pe durata plasamentului, acesta se află la persoana,
familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidențial care îl are în îngrijire.
De asemenea, copilul are dreptul de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea fizică și
psihică, în condiţii nediscriminatorii .
Copilul care a împlinit 14 ani poate cere încuviinţarea instanţei judecătoreşti de a-şi schimba
felul învăţăturii şi al pregătirii profesionale.
Copilul are dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie.Părinţii îndrumă
copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în condiţiile legii, ţinând seama de
opinia, vârsta și de gradul de maturitate a acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie
sau la un anumit cult religios.Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbată
fără consimţământul acestuia.Copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-şi aleagă singur
religia.În situaţia în care copilul beneficiază de protecţie specială, persoanelor în îngrijirea căruia se
află le sunt interzise orice acţiuni menite să influenţeze convingerile religioase ale copilului.20

17
Potrivit art. 66 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată in
Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată și actualizată în 2016;
18
Potrivit art. 67 alineatul (2) din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată și actualizată în 2016 : „dacă plata contribuției la
întreținerea copilului nu este posibilă, instanța obligă părintele apt de muncă să presteze între 20 și 40 de ore lunar
pentru fiecare copil, acțiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecție specială, pe raza
administrativ-teritorială în care are domiciliul sau reședința”.
19
Laura Cetean-Voiculescu ,Dreptul familiei .Note de curs și manual de seminar, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012,
p.290;
20
Mioara Bogdan, Victor Nicolaescu, Viorel Pirvu, Ghid juridic privind promovarea şi respectarea drepturilor copilului
- Organizaţia Salvaţi Copiii, Bucuresti, 2005, p. 55-56;
 Centru de plasament reprezintă o componentă funcţională a serviciilor publice specializate
pentru protecţia copilului din subordinea Direcţiei generale şi a Consiliului Judeţean, cu scopul
principal de a asigura dezvoltarea armonioasă a personalităţii copilului, cu funcţia şi sarcina de a
oferi protecţie temporară acelora aflaţi în dificultate, până la reintegrarea acestora în familiile de
origine. În ţara noastră, pentru ca un centru de plasament să funcţioneze, acesta trebuie să asigure
îndeplinirea drepturilor copilului, prin respectarea principiilor privind recunoaşterea, respectarea şi
promovarea drepturilor fiecărui copil, dezvoltarea copilului în centrul de plasament să fie asigurată
în condiţii cât mai apropiate de mediul familial, desfăşurarea activităţii potrivit unui proiect
individualizat bazat pe evaluarea situaţiei specifice a nevoilor fiecărui copil, activităţile desfăşurate
trebuie sa aibă un caracter deschis către societate.21

Secţiunea a III-a . Plasamentul în regim de urgenţă

3.1.Definiţie
Plasamentul în regim de urgenţă este o masură de protecţie specială, cu caracter temporar,
care se stabileşte, potrivit legii, pentru copilul aflat în urmatoarele situaţii:
a) abuzat, neglijat sau supus oricarei forme de violenţă;
b) găsit sau părăsit în unităţi sanitare. 22
Există numeroase asemănări între plasament și plasamentul în regim de urgență, în special în
ceea ce privește persoanele care pot primi copilul în îngrijire, iar referitor la particularități, acestea
sunt date de situația specială în care se află copilul, motiv pentru care se impune și o anumită
celeritate în instituirea măsurii.
Plasamentul în regim de urgenţă se poate dispune şi în cazul copilului al cărui unic ocrotitor
legal sau ambii au fost reţinuţi, arestaţi, internaţi sau în situaţia în care, din orice alt motiv, aceştia
nu-şi pot exercita drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la copil.23

3.2.Competenţa instituirii măsurii de protecţie

Potrivit art. 69 alineat (1) din Legea nr. 272/2004, măsura plasamentului în regim de urgență
se stabilește de către directorul Direcției Generale de Asistentă Socială și Protecția Copilului din
unitatea adminsitrativ-teritorială în care se găsește copilul aflat în situațiile prevăzute la art. 68 alin.

21
Ionel Brătianu, Cristinel Roşca, „Copilul instituţionalizat între protecţie şi abuz”, Editura Lumen, Iaşi, 2005, p.85-89.
22
Potrivit art.68 alineatul (1) din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată și actualizată în 2016;
23
Potrivit art.68 alineatul (2) din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată și actualizată în 2016;
(1), dacă nu se întâmpină opoziție din partea reprezentanților persoanelor juridice, precum și a
persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecția copilului respectiv. Pentru copilul aflat în
situațiile prevăzute la art. 68 alin. (2), măsura plasamentului în regim de urgență se stabilește de
către Directorul Direcției Generale de Asistentă Socială și Protecția Copilului. 24

Orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupaţiei sale, lucrează direct cu un copil şi are
suspiciuni în legătură cu existenţa unei situaţii de abuz sau de neglijare a acestuia, este obligată să
sesizeze Serviciul public de asistenţă socială sau Direcția Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia
Copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv.25
În vederea asigurării protecţiei speciale a copilului abuzat sau neglijat, Direcția Generală de
Asistenţa Socială este obligată să verifice şi să soluţioneze toate sesizările privind cazurile de abuz
sau de neglijare a copilului, inclusiv cele venite din partea asistenţilor sociali, să asigure prestarea
serviciilor specializate pentru nevoile copiilor victime ale abuzului sau neglijării şi ale familiilor
acestora. Direcția Generală de Asistenţă Socială şi Protecția Copilului este obligată să sesizeze
instanţa judecătorească, în termen de 5 zile de la data la care a dispusa această măsură.26
În situaţia în care reprezentanţii persoanelor juridice, precum şi persoanele fizice care au în
îngrijire sau asigură protecţia unui copil, refuză sau împiedică, în orice mod, efectuarea verificărilor
de către reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, iar aceştia
stabilesc faptul că există motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de pericol iminent
pentru copil, datorată abuzului şi neglijării, Direcția Generală sesizează instanţa judecătorească,
solicitând emiterea unei ordonanţe preşedinţiale de plasare a copilului la o persoana, familie, asistent
maternal profesionist sau într-un serviciu de tip rezidenţial.27
Instanţa judecatoreasca va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de catre
Direcția Generala de Asistenţa Sociala și Protecţia Copilului și se vor pronunţa, dupa caz, cu privire
la menţinerea plasamentului în regim de urgenţa sau la înlocuirea acestuia cu masura plasamentului,
instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului în familia sa. Instanţa este obligată să se
pronunţe și cu privire la exercitarea drepturilor părintești.
În situaţia în care plasamentul în regim de urgenţa este dispus de catre instanţa
judecatoreasca, aceasta se va pronunţa cu privire la: înlocuirea plasamentului în regim de urgenţa cu
24
Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată in Monitorul Oficial
nr. 159 din 5 martie 2014, republicată și actualizată în 2016;
25
Emese, F., „Protecţia drepturilor copilului”, Ediţia a 2-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007,p.142
26
Potrivit art.70 alineatul (1) din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată și actualizată în 2016;
27
Mioara Bogdan, Victor Nicolaescu, Viorel Pirvu, Ghid juridic privind promovarea şi respectarea drepturilor copilului
- Organizaţia Salvaţi Copiii, Bucuresti, 2005;
p. 56-57;
masura plasamentului, decaderea totală sau parţială din exerciţiul drepturilor părintești, precum și cu
privire la exercitarea drepturilor părintești.28

Grafic 2.3. Dispozițiile de instituire a măsurii plasamentului în regim de urgență de

către directorul general al DGASPC29

Grafic 2.4. Ordonanțele președințiale de instituire a măsurii plasamentului în regim de

urgență de către instanțele judecătorești30

28
Lector Universitar Dr. Aurelian Gherghe , Dreptul familiei ,Editura 2009, p.327
29
Studiu conclusiv, bazat pe evaluarea la nivel naţional a dgaspc, spas şi a altor instituţii şi organizaţii implicate în
sistemul de protecţie a copilului, Volumul 1 Revizuit iulie 2013, http://www.sera.ro/seraromania/images/Raport-final-
studiu-conclusiv.pdf
30
Idem
 3.3.Efectele dispunerii măsurii plasamentului în regim de urgenţă
Principalele efecte ale plasamentului în regim de urgenţă constau în înlăturarea stării de
pericol în care se află copilul.
Pe toată durata plasamentului în regim de urgență se suspendă de drept exercitiul drepturilor
părintești, până când instanța judecatorească va decide cu privire la menținerea sau înlocuirea
acestei măsuri și cu privire la exercitarea drepturilor părintești. Pe perioada suspendarii, drepturile și
obligațiile părintești privitoare la persoana copilului sunt exercitate și, respectiv, îndeplinite de către
persoana, familia, asistentul maternal sau șeful serviciului de tip rezidențial care a primit copilul în
plasament în regim de urgență, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate și, respectiv,
îndeplinite de către directorul Directiei Generale de Asistenta Sociala și Protectia Copilului.31
Încetarea măsurii de protecție în regim de urgență se stabilește de către instanța de judecată.
Hotărârea instanței de judecată este executorie și definitivă. Hotărârea se redactează și se comunică
părților în termen de cel mult 10 zile de la pronunțare. Termenul de recurs este de 10 zile de la data
comunicării hotărârii.32
Ocrotirea specială a copilului aflat într-o situaţie limită nu ia sfârşit odată cu stabilirea
măsurii de protecţie. Legea stabileşte în sarcina părinţilor, a altui reprezentant legal, a autorităţilor
publice şi a organismelor private obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru facilitarea
readaptării fizice şi psihologice a copilului şi reintegrarea sa socială şi de asigurare a condiţiilor
pentru ca acestea să favorizeze sănătatea, respectul de sine şi demnitatea copilului.33
Pe toată durata plasamentului în regim de urgenţă domiciliul, copilului se află la persoana,
familia, asistentul maternal profesionist sau la serviciul de tip rezidenţial care îl are în îngrijire, după
caz.34

Secțiunea a IV-a . Supravegherea specializată

4.1.Definiţie
Protecţia specială a copilului care a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde penal este
asigurată, fie prin măsura plasamentului, fie prin măsura supravegherii specializate, ţinând seama de

31
Potrivit art. 70 alineatul (5) din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată și actualizată în 2016;
32
Site-ul oficial : http://www.dgaspchr.ro/centrul-de-plasament-in-regim-de-urgenta;
33
Emese, F., „Protecţia drepturilor copilului”, Ediţia a 2-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007,p.146
34
Imbrescu, I., “Tratat de dreptul familiei”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2006., p.459;
elemente precum: condiţiile care au favorizat săvârşirea faptei, gradul de pericol social al acesteia,
mediul în care a crescut şi a trăit copilul, riscul săvârşirii de noi fapte penale.35
Referitor la măsura supravegherii specializate, această măsură, conform art. 71 din Legea nr.
272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată in Monitorul
Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată și actualizată în 2016 , se stabileşte faţă de copilul care
a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde penal şi constă în menţinerea copilului în familia sa, cu
respectarea de către acesta a următoarelor obligaţii: frecventarea cursurilor şcolare, utilizarea unor
servicii de îngrijire de zi, urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie, interzicerea
de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane .36
Supravegherea specializată nu trebuie confundată cu măsura educativă a libertăţii sub
supraveghere, prima fiind o măsură de protecție specială, iar cea de-a doua, o măsură educativă.

4.2.Competenţa instituirii măsurii de protecţie

În cazul în care există acordul parinţilor sau al reprezentantului legal, măsura supravegherii
specializate se dispune de catre comisia pentru protecţia copilului, iar in lipsa acestui acord, de către
instanţa judecatorească.37
Comisia va lua în acest sens o măsură educativă la sesizarea oricărei persoane, a
procurorului, organelor de poliţie sau chiar a părinţilor copilului. Aceste măsuri sunt prevăzute la
art. 115 C. pen. şi se aplică în funcţie de: gradul de pericol social al faptei; dezvoltarea fizică,
intelectuală, afectivă a copilului; de condiţiile în care a crescut; vârsta şi gradul de maturitate etc. În
cazul stabilirii măsurii libertăţii supravegheate, comisia va putea încredinţa copilul spre
supraveghere Serviciului public specializat pentru protecţia copilului. Monitorizarea împrejurărilor
care au stat la baza luării măsurii se realizează de către Direcția Generală de Asistenţă Socială şi
Protecţia Copilului, prin verificări trimestriale. În cazul schimbării acestor împrejurări, Direcția va
sesiza de îndată Comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa judecătorească în vederea
modificării/încetării măsurii.38
În cazul în care menținerea în familie nu este posibilă sau atunci când copilul nu își
îndeplinește obligațiile stabilite prin măsura supravegherii specializate, comisia pentru protecția

35
Emilia Raluca Trandafir, „Legea nr.272/2004. Măsuri de protecţie specială în cazul minorului care a săvârşit o faptă
penală şi care nu răspunde penal”, Revista Română de Jurisprudenţă nr. 5/2009, p. 137;
36
Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată in Monitorul Oficial
nr. 159 din 5 martie 2014, republicată și actualizată în 2016
37
Potrivit art. . 71 alineatele (1) şi (2) din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului, publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată și actualizată în 2016
38
Adrian Pricopi, Dreptul familiei, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 373;
copilului ori, după caz, instanța judecătorească, după distincțiile prevăzute la art. 84 alin. (2), poate
dispune plasamentul acestuia în familia extinsă ori în cea substitutivă, precum și îndeplinirea, de
către copil, a obligațiilor prevăzute la alin. (1) .39
De asemenea , dupa cum prevede și art. 86 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind
protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie
2014, republicată și actualizată în 2016,în cazul în care fapta prevăzută de legea penală, săvârșită de
copilul care nu răspunde penal, prezintă un grad ridicat de pericol social, precum și în cazul în care
copilul pentru care s-au stabilit măsurile prevăzute la art. 85 săvârșește în continuare fapte penale,
comisia pentru protecția copilului sau, după caz, instanța judecătorească dispune, pe perioadă
determinată, plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidențial specializat.40
Grafic 2.5. Măsura supravegherii specializate dispuse de către CPC41

Grafic 2.6. Măsura supravegherii specializate dispuse de către instanțele judecătorești42

39
Potrivit art.82 alineatul (1) din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată și actualizată în 2016;
40
Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată in Monitorul Oficial
nr. 159 din 5 martie 2014, republicată și actualizată în 2016
41
Studiu conclusiv, bazat pe evaluarea la nivel naţional a dgaspc, spas şi a altor instituţii şi organizaţii implicate în
sistemul de protecţie a copilului, Volumul 1 Revizuit iulie 2013, http://www.sera.ro/seraromania/images/Raport-final-
studiu-conclusiv.pdf
42
Idem
 4.3. Efectele dispunerii măsurii supravegherii specializate
Cu privire la exerciţiul drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor părinteşti nu se spune nimic,
dar este cât se poate de clar că menţinerea copilului în familia sa implică exercitarea drepturilor şi
îndeplinirea îndatoririlor de către părinţii săi. Desigur, dacă se va decide înlocuirea măsurii
supravegherii specializate cu cea a plasamentului, vor apărea repercusiuni asupra drepturilor şi
îndatoririlor părinteşti. Supravegherea specializată va fi înlocuită prin măsura plasamentului în
familia extinsă ori substitutivă, dacă minorul nu îşi respectă obligaţiile stabilite prin măsura de
protecţie specială (cele referitoare la frecventarea cursurilor şcolare, utilizarea serviciilor de zi etc.)
sau prin măsura plasamentului într-un serviciu de tip rezidenţial specializat, dacă săvârşeşte în
continuare fapte penale.43

Secțiunea a V-a.Monitorizarea aplicǎrii mǎsurilor de protecţie specialǎ

Împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie specială, dispuse de
Comisia pentru protecţia copilului sau de instanţa judecătorească, trebuie verificate trimestrial de
către Direcția Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.44
În cazul în care împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie specială s-
au modificat, Direcția Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului este obligată să sesizeze
de îndată Comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa judecătorească, în vederea
modificării sau, după caz, a încetării măsurii.
Dupa cum prevede și art. 72 alineatul (3) din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind
protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie
2014, republicată și actualizată în 2016, dreptul de sesizare privind modificarea împrejurărilor care
au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie specială îl au, de asemenea, părinţii sau alt
reprezentant legal al copilului, precum şi copilul.45
Direcția Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului are obligaţia de a urmări modul
în care sunt puse în aplicare măsurile de protecţie specială, dezvoltarea şi îngrijirea copilului pe
perioada aplicării măsurii.

43
Emese, F., „Protecţia drepturilor copilului”, Ediţia a 2-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007,p.146
44
Potrivit art.72 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată in
Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată și actualizată în 2016;
45
Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată in Monitorul Oficial
nr. 159 din 5 martie 2014, republicată și actualizată în 2016
 Propunerea de încetare a măsurii de protecţie şi reintegrarea în familie este însoţită, în mod
obligatoriu, de documente din care să reiasă participarea părinţilor la şedinţe de consiliere, astfel
încât, reintegrarea să se realizeze în cele mai bune condiţii.46
De asemenea, la încetarea măsurilor de protecție specială prin reintegrarea copilului în
familia sa, serviciul public de asistentă socială, organizat la nivelul municipiilor și orașelor,
persoanele cu atribuții de asistentă socială din aparatul de specialitate al primarului, precum și
Direcția Generală de Asistentă Socială și Protecția Copilului, în cazul sectoarelor municipiului
București, de la domiciliul sau, după caz, de la reședința părinților, au obligația de a urmări evoluția
dezvoltării copilului, precum și modul în care părinții își exercită drepturile și își îndeplinesc
obligațiile cu privire la copil. În acest scop, acestea întocmesc rapoarte lunare pe o perioadă de
minimum 6 luni.47
În cazul copilului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal se va întocmi un raport
şi din partea serviciului de reintegrare şi supraveghere de pe lângă instanţa judecătorească.
Măsura încredinţării sau plasamentul copilului încetează de drept odată cu dobândirea
capacităţii depline de exerciţiu de către acesta. La cererea copilului, acesta poate rămâne în centrele
de plasament ori la familia substitutivă, până la împlinirea vârstei de 25 de ani dacă îşi continuă
studiile într-o formă de învăţământ de zi.48

Grafic 2.7. Încetarea măsurilor de protecție în anul 2010 49

46
Site-ul oficial : http://www.dgaspcdolj.ro/protectie-alternativa/masuri-de-protectie-speciala ;
47
Potrivit art.74 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată in
Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată și actualizată în 2016;
48
Oana Ghiţă ,Adina Calotă-Ponea , Consideraţii privind măsurile speciale de protecţie a copilului aflat în
dificultate,Revista de ştiinţe juridice ;
49
Studiu conclusiv, bazat pe evaluarea la nivel naţional a dgaspc, spas şi a altor instituţii şi organizaţii implicate în
sistemul de protecţie a copilului, Volumul 1 Revizuit iulie 2013, http://www.sera.ro/seraromania/images/Raport-final-
studiu-conclusiv.pdf