DPC – C2

Subsectiunea 2: Cercetarea procesului

Procesul are doua faze: faza cercetarii procesului si faza dezbaterii. Faza cercetarii este cea mai
ampla, dezbaterile nu sunt decat ultimul termen la care partile pun concluzii pe fond. Pana acolo 1,2,
3 sau 10 ani cat dureaza un proces este faza de cercetare.

Conform art. 237 CPC, in faza cercetarii, instanta:

o rezova exceptii invocate de parti sau din oficiu;
o examineaza cererile de interventie;

o examineaza fiecare pretentie si aparare;

o dispune masuri asiguratorii;
o se pot incheia tranzactii sau renuntari;

o incuviinteaza si administreaza probele;

o alte masuri necesare lamuririi judecatorului.
In faza de cercetare a procesului, judecatorul se lamureste cu privire la ce vrea R, ce vrea P, ce vor
tertii care apar in proces, se lamureste sub aspectul situatiei de fapt, in sensul ca administreaza toata
probele si dupa acest „bagaj de informatii”, asculta partile in etapa dezbaterilor unde se pun
concluziile pe fond. Munca, practic, se face in aceasta faza (care pregateste dezbaterile finale, urmand
apoi numai deliberarea si pronuntarea).

I. Locul cercetarii procesului

Conform art. 240 NCPC faza cercetarii procesului are loc in camera de consiliu, iar in sedinta publica
are loc numai faza dezbaterilor finale, adica ultimul termen cand se trag concluzii. Sub VCPC nu exista
o distinctie intre faza cercetarii si faza dezbterilor, se trecea automat dintr-o faza intr-alta si totul se
desfasura in sedinta publica. NCPC a gandit ca ar trebui sa separe faza cercetarii, pe care s-o duca in
camera de consiliu, si faza dezbterilor, care sa fie destinata publicitatii.

Argumentele erau urmatoarele :

a. rapiditatea desfasurarii procesului. In faza cercetarii sunt foarte multe acte de efectuat si
probe de administrat, astfel incat trebuie sa fie extrem de flexibil programul judecatorului si al
partilor, pentru ca trebuie sa dai termene scurte de la o zi la alta ca sa usurezi mersul procesului.
De exemplu, o parte mai gaseste un inscris care este extrem de relevant si il depune in fata
instantei, instanta vede ca este relevant, il comunica si partii adverse care zice « multumesc l-am
primit, dar eu vreau termen ca sa il citesc ». Instanta trebuie sa-i dea termen. Daca procesul se

1 of 24
Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017
 DPC – C2

desfasoara in camera de consiliu, termenele se pot da de la o zi la alta, chiar a doua zi. Daca
procesul se desfasoara in sedinta publica, trebuie sa dai termen la urmatoarea sedinta publica,
adica intr-o luna, doua. Acest lucru inseamna ca pentru chestiune care putea fi rezolvata intr-o zi
(atata ar fi necesar pentru a citi o pagina si a trage concluziile necesare) ai 2 optiuni: fie sa-l obligi
sa citeasca atunci (nu e corect pentru ca de citit poate sa citeasca atunci, dar nu poate sa-i
inteleaga toate efectele, poate trebuie sa studieze) fie sa-i dai termen la urmatoarea sedinta
publica (minim o luna). Daca ar fi fost in camera de consiliu judecatorul ar fi dat termen a doua zi
la o ora stabilita impreuna cu partile. Aceste aspecte de realitate procesuala aratau ca era mai
bine sa se separe cele doua faze, sa se flexibilizeze procedura.
b. discutiile in camera de consiliu, departe de zona publicitatii, ar fi fost mult mai bune
sub aspect tehnic. Orice element care intervine si care tinde sa tergiverseze rolul partilor si
al judecatorului ii fac pe acestia sa devina extrem de agresivi in apararea rolurilor lor pentru
ca este multa lume in sala. Persoana care vorbeste se gandeste in acelasi timp ce se intampla
daca mai vorbesc cativa. In camera de consiliu nu are cine vorbi pentru ca sunt doar partile,
judecatorul si grefierul. Din punctul acesta de vedere, discutia era mai relaxata pentru ca
judecatorul nu mai era atat de preocupat sa-si exacerbeze latura lui de solemnitate si nici
avocatii nu mai erau preocupati sa-si exacerbeze laturile de impresionare a publicului, fiind
mai preocupati de problema de procedura, problemele din cercetarea procesului.
Aceste consideratii au venit in urma evaluarii unor alte state care au aplicat acest mod. Aceasta regula
se aplica de la 1 ianuarie 2019 (teoretic). Nu s-a aplicat din 2013 pana acum pe argumentul ca nu
avem suficiente camere de consiliu. Este un argument arhitectural, nu juridic. Acest lucru este
criticabil pentru ca codul a fost adoptat in 2010, deci pana la 2013 cand a intrat in vigoare, erau
suficiente posibilitati de a rezolva problema.
Exista, insa, o mare problema pentru ca alte prevederi au legatura cu acest articol si acelea stau pe
loc, desi ele ar putea fi utilizate pozitiv. Deocamdata exista un protocol. Problema nu ar fi decat
crearea unor camere de consiliu, ci si inregistrarea lor. Atunci evident ca trebuie achizitii pentru
lucrurile astea.

II. Reguli privind cercetarea procesului

1. Instanta estimeaza durata procesului;

2. Instanta stabileste daca administrarea probelor se face de catre avocat sau consilier
juridic. Exista in CPC posibilitatea ca avocatii sau consilierii juridici sa administreze
probele, prin deorgare de la regula ca probele se administreaza de catre instanta. Este
necesar : ca toti sa aiba avocati sau consilieri juridici + ca toti sa fie de acord.

2 of 24
Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017
 DPC – C2

/!\ daca se procedeaza la adm probelor de catre avocati sau consilieri juridici se poate cere
restituirea a 50% din taxa judiciara de timbru. Deci, exista un avantaj pecuniar semnificativ
de a procedura la astfel de adm (art. 239).

3. Termenele sunt scurte, chiar de la o zi la alta, numai pentru motive temeinice se poate
acorda termene mai indelungate. Deci, regula ne spune ca, de principiu, termenul trebuie
sa fie acordat in urmatoarea zi si numai in caz de nevoie el trebuie sa fie mai indelungat. Insa,
textul nu poate fi aplicat pentru ca el era legat de camera de consiliu. Astfel, temenul nu poate
fi acordat de la o zi la alta pentru ca sedinta urmatoare a judecatorului va fi abia peste o luna
(atunci cand este programata sedinta publica urmatoare). Sunt unii judecatori care intra la
sfarsitul sedintei altuia ca sa fie sedinta planificata. (art. 241 CPC).

4. Daca se renunta la cerere sau la drept si se incheie o tranzactie, nu se mai intra in faza
dezbaterilor si tot in faza cercetarii se da o hotarare finala.

5. Dupa parcurgerea etapei cercetarii, daca judecatorul se considera lamurit asupra probelor,
deci nu mai considera ca sunt probe de adm, exceptii de solutionat, pb prealabile, da o
incheiere prin care declara cercetarea procesului inchisa si fixeaza termen distinct
pentru dezbaterea pe fond. Cu alte cuvinte, legiuitorul s-a gandit ca trebuie sa existe un
termen intre finalizarea procesului, care se consemneaza prin incheiere si momentul cand
partile pub concluzii pe fond. In interiorul acestui termen, partile depun concluzii scrise cu
cel putin 5 zile inainte, astfel incat, actunci cand inceteaza dezbaterile pe fond, judecatorul
are toate probele adm si pozitia scrisa a partilor dupa adm probelor, deci se poate concentra
pe dezbaterile finale, stiind déjà pozitia partilor. Acesta este un mare avantaj pentru
judecatorul poate cere partilor sa dezvolte anumite aspecte pe care le-a mentionat in
concluziile scrise, poate cere opinii cu privire la teza contrara celei prezentate in acestea. Daca
ar depune concluziile dupa dezbateri, acest avantaj nu ar mai exista, dar trebuie lasat un
moment intre terminarea cercetarii si dezbaterea pe fond.
Textul spune ca daca partile se invoiesc (deci de comun acord), dezbaterea pe fond
poate avea loc chiar la acelasi termen la care s-a terminat cercetarea procesului. Poate
pricina nu este de o complexitate prea mare, iar partile nu vor sa depuna concluzii scrise si
nu mai au nevoie de termen, dar trebuie sa fie de acord ambele parti. In cazul in care una
dintre parti nu este prezenta, se prezuma ca este de acord daca a cerut judecarea in lipsa ei si
nu a facut mentiune speciala ca totusi nu este de acord cu continuarea procesului in privinta
dezbaterilor tot in camera de consiliu, in acelasi termen la care a avut loc si cercetarea. Deci
trebuie sa fie o conventie a partilor, ele au dreptul sa aiba un termen intre terminarea

3 of 24
Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017
 DPC – C2

procesului si dezbateri, dar pot renunta la acest drept ; exista prezumtia de renuntare daca
nu te prezinti si ai cerut judecarea in lipsa + nu ai mentionat in mod expres ca nu esti de acord
cu continuarea dezbaterilor tot in camera de consiliu.
Acest text este pus in discutie daca se aplica sau nu, tot din cauza problemei cu 1 ianuarie
2019.

➢ Asadar, unii judecatori spun ca acest text este in stransa legatura cu cercetarea procesului
in camera de consiliu, in sensul ca legiuitorul a stabilit ca intre momentul inchiderii
cercetarii procesului si inceperii dezbaterilor sa exista o durata de timp, adica sa fie la
doua momente procesuale diferite, pentru ca, spun ei, nici nu avea cum altfel deoarece
cercetarea procesului era in camera de consiliu, iar dezbaterea in sedinta publica, ori daca
era la acelasi termen ar fi trebuit sa mute dosarul din CS in SP in acelasi moment, ceea ce
este foarte greu de inchipuit si de aceea s-au segregat cele doua momente si s-a interpus
intre ele o perioada de timp. Astfel, atata timp cat nu exista pozitia ca cercetarea sa fie in
CS, nu exista niciun argument logic pt a mai separa cercetarea procesului de dezbateri
prin acordarea unui termen, ci continua procesul imediat cum s-a terminat cercetarea ;
textul se aplica incepand cu 1 ianuarie 2019.
➢ Alti judecatori spun ca acesta este un rationament, dar ca au mai existat si altele, care
subzista. De exemplu, acela ca legiuitorul a dorit ca atunci cand au loc dezbaterile pe fond,
in ziua respectiva, sa se concentreze exclusiv asupra acestora, sa nu mai aiba de adm si
alte probe.

➢ De asemenea, exista un argument in acela ca trebuie sa se acorde posibilitatea partilor de

a depune concluzii scrise inainte de dezbateri, astfel incat judecatorul, atunci cand le
asculta la dezbaterile finale sa aiba scrisa pozitia lor, dar dupa ce acestea déjà cunosc
probele adm. Acesti judecatori spun ca textul este aplicabil ; textul se aplica si acum.
Nu exista momentan niciun RIL. Dar si aici exista o alta problema pentru ca aceste prevederi
erau bune. Spre exemplu, intr-o sedinta exista patru martori, ceea ce inseamna o audiere de
aproape 3-4 ore. La acea sedinta, dupa audierea cu martori, daca nu se amana procesul pentru
a se dezbate pricina in fond si acestea au loc la acelasi termen, martorii vor fi audiati trei ore,
iar concluziile pe fond vor dura 10 minute pentru ca nimeni nu mai vrea sa puna concluzii pe
fond, structurat, inca jumatate de ora. Si daca le-ar pune, nu i-ar auzi nimeni pentru ca
judecatorul ar fi prea obosit. Daca se cunoaste de la inceput faptul ca se vor pune doar
concluzii pe fond, dispozitia avocatilor si a judecatorul va fi alta.

Deci codul functioneaza bine numai daca este corelat, el este ca un organism. Daca se extirpa
aceasta problema de diferentiere intre CS si SP, ea va fi corelata cu multe alte articole
verificate in timp si care au un fundament in alte societati. Ministerul Justitiei trebuie sa
reflecteze serios asupra acestei probleme.

4 of 24
Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017
 DPC – C2

Subsectiunea 3: Exceptiile procesuale

I. Aspecte generale privind exceptiile procesuale

In primul rand, intr-un proces, apararile sunt de doua categorii:

a) aparari de fond

Aparile de fond (AF) sunt cele prin care P tinde sa obtina respingerea pretentiilor R ca neintemeiate
sau nefondate. Ele pot fi:
i. aparari de fond intemeiate pe drept;

Exemplu: se discuta modul in care se interpreteaza un text de L. Daca textul s-ar interpreta cum
spune R, acesta ar avea dreptate si invers. Daca P are dreptate, cererea se va respinge ca nefondata.
ii. aparari de fond intemeiate pe situatii de fapt;

Exemplu: se cere rezolutiunea unui contract si P sustine ca, contrar afirmatiilor R nu este caz de
rezolutiune pt ca si-a executat obligatiile, doar R sustine ca si le-a executat defectuos. P arata ca
produsul este conform, ca nu are vicii (aceasta este aprarea pe situatia de fapt). Daca se confirma
cele spuse de P, se respinge cererea ca neintemeiata.

b) exceptiile procesuale
Exceptiile procesuale (EP) sunt mijloace de aparare care privesc fie incalcarea normelor de
organizare, fie a normelor de competenta, fie a normelor de procedura propriu-zisa sau cele privind
exercitiul dreptului la actiunea. Ceea ce le defineste este ca ele tind fie la amanarea cauzei, fie chiar la
respingerea pretentiilor, dar au o caracteristica permanenta : fara o analiza in fond a pretentiilor
deduse judecatii. Deci, esenta lor este ca nu privesc analiza in fond, ele tind fie la amanare, fie la
suprimarea demersului judiciar, dar niciodata cu punerea in discutie a problematicii de fond. Ele sunt
urata, in pp, de jusitiari (practic, poti pierde procesul fara a stii daca aveai sau nu dreptate.

A. DISTINCTIE intre apararile de fond si exceptii pentru ca au un regim de solutionare distinct

EP sunt supuse unor alte reguli de solutionare decat de AF.

Raspunsul la AF se evidentiaza in hotararea finala. EP se solutioneaza always inainte de dezbaterea
in fond si numai daca sunt respinse se mai ajunge la dezbaterea in fond. Ceea ce inseamna ca trebuie

5 of 24
Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017
 DPC – C2

cunoscuta foarte bine diferenta pentru ca daca o AF este discutata < de discutarea EF, este motiv
de nulitate sau daca o EP este discutata odata cu fondul, avem iar caz de nulitate.

Capcana vine de la o serie de AF care poarta in continutul denumirii lor cuvantul exceptie, dar ele nu
sunt exceptii. In esenta este vorba de o preluare din latina a unor denumiri in care se include cuvantul
exceptio, numai ca in latina acest cuvant nu avea sensul de astazi, ci inseamna orice opozitie. Astfel
incat, o serie de AF care preiau in ele cuvantul exceptio ar putea fi tratate de un profan ca fiind exceptii,
dar ele nu sunt.
Exemple de AF :

 exceptia neexecutarii contractului – reglementata in NCC. Este o veritabila AF pt ca vrea sa

spuna ca R cere executarea unei prestatii, iar P spune ca nu este cazul sa ceri executarea prestatiei
sale deoarece nici R nu si-a executat-o pe a sa. Cu alte cuvinte, pretentia R este neintemeiata; ea
nu stopeaza dezbaterea pe fond, ci din contra, o potenteaza intr-o maniera favorabila P, dar tot
pe fond;
 exceptia procesului rau condus – daca, de exemplu, cumparatorul este evins, in cazul in care
vanzatorul va fi chemat in judecata de catre el, vanzatorul care nu a fost chemat in garantie va
putea invoca aceasta exceptie. Aceasta, in esenta, spuna ca el va putea obtine respingerea
pretentiilor evinsului, daca va dovedi ca el avea suficiente argumentele ca sa-l apere pe evins in
proces de evingere, dar si acest lucru prespune o dezbatere pe fond, deci nu se opreste procesul
pentru simplul fapt ca el nu a fost chemat in garantie in procesul anterior (deci este o AF, ar fi EP
daca: pentru simplul fapt ca nu a fost chemat in garantie si procesul s-a blocat). El spune ca pentru
ca nu a fost chemat, se deschide posibilitatea vanzatorului de a-i demonstra ca, in realitate, ai fi
avut dreptate daca ma chemai si nu ai fi pierdut procesul;
 exceptio plurium concubentium – se refera la ipoteza in care, la stabilirea paternitatii, cel
chemat in stabilirea paternitatii demonstreaza ca mama copilului a avut relatii si cu alti barbati.
Acest lucru invita la dezbaterea pe fond pentru ca el nu se apara spunand ca simplul fapt va
conduce la respingerea cererii (paternitatea copilului trebuie stabilita in continuare). De fapt, da
posibilitatea celui care a fost dovedit ca a avut relatii cu acea femeie sa adm probe suplimentare
pt a se observa daca nu cumva exista si altii care ar fi putut contribui la acelasi rezultat, iar
probatoriul se extinde si la altii (probe ADN etc) – este o complicare a procesului de fond, nu o
simplificare;
 exceptia nulitatii actului juridic ce sta la baza pretentiilor uneia dintre parti – reglementata
de NCC si spune ca oricand partea careia i se opune un act poate invoca, pe cale incidentala,
exceptia nulitatii acestuia (absoluta/relativa). Nu este o exceptie in sensul procesual, desi NCC
vorbeste despre exceptia nulitatii. Ea este o AF pentru ca, de exemplu, R spune « da-mi o suma de
bani » in baza unui contract, iar P va invoca nulitatea acelui contract, adica taie chiar baza
pretentiilor R – prin urmare, pretentia R va deveni una neintemeiata, ca urmare a disparitiei
temeiului ei.

6 of 24
Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017
 DPC – C2

 exceptia nulitatii actului administrativ individual – una dintre parti isi intemeiaza pretentiile
pe un act adm, cealalta poate invoca aceasta exceptia, ceea ce inseamna ca el este retras din acest
proces, iar procesul va curge, analizandu-se pe fond, dar fara a se tine cont de acel act adm. In
cazul actelor juridice sau administrative, notiunea de exceptie vine mai mult din faptul ca ar fi
fost mai mult o exceptie pe cale incidentala, in cazul unui proces déjà inceput. Nefiind un legiuitor
procesuala, ci civil sau adm, a preluat o formulare care exista in doctrina, care venea tot din
imprumutul din limba latina;
 compensatia legala;

 beneficiul in diviziune sau discutiune.

B. DISTINCTIE intre EP si aparari incidentale (chestiunile prejudiciale)

 exceptia de neconstitutionalitate – nu este o exceptie, desi ea poarta acest nume. Prin

invcoarea exceptiei se doreste suprimarea unui text de L sau de ordonanta, adica disparitia lui.
Asta inseamna ca partea adversa isi intemeiaza pretentia sau apararea pe acel text de L, deci fara
acel text atacul R sau apararea P va deveni una lipsita de fundament, ceea ce va conduce fie la
admiterea pretentiilor ca fiind fondate, fie la respingerea lor ca nefondate (pentru ca raman fara
fundament legal). Exceptia nu blocheaza procesul, va exista o procedura pe fond.
 exceptia trimiterii preliminare la CJUE – se constata daca interpretarea textului intern este
sau nu compatibila cu actele normative la nivel european, dar procesul va continua pe fond tinand
cont de interpretarea pe care o da Curtea.
 pronuntarea unei hotarari prealabile privind dezlegarea unei probleme de drept – are loc
interpretarea unui text de L in vederea solutionarii fondului.

II. Clasificarea exceptiilor procesuale

A.  obiectul lor
a) exceptii de procedura: vizeaza incalcarea normelor privind organizarea, competenta sau alte
reguli de procedura propriu-zisa (perimarea procesului, necitarea partii, nerespectarea
contradictorialitatii, nerespectarea dreptului la aparare, necomunicarea). Orice incalcare poate
conduce la invocarea exceptiei (ex: nu esti citat conform procedurii, poti invoca exceptia necitarii,
la necompetenta se invoca exceptia de necompetenta).

7 of 24
Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017
 DPC – C2

b) exceptii de fond: vizeaza lipsuri ale exercitiului dreptului la actiune. Sunt 4 care coincid cu cele
4 conditii de exerctiu ale dreptului la actiune: existenta unei pretentii unui interes, calitatea si
capacitatea.

Din start sunt 4 exceptii :

(i) lipsa actualitatii dreptului atunci cand dreptul este pus sub o conditie sau un termen ;
(ii) lipsa interesului sau a actualitatii interesului ;

(iii) lipsa calitatii (activa sau pasiva) ;

(iv) lipsa capacitatii de folosinta sau de exercitiu.

Acestea sunt cele 4 mari exceptii de fond, dar mai sunt si altele pentru ca, de exemplu, in materia
actiunilor in constatare exista exceptia decurgand din nerespectarea pp subsidiaritatii –
conditie de exercitiu a actiunii in constatare, deci si aceea este o exceptie de fond pentru ca
vizeaza o exceptie speciala (actiunea in constatare are cele 4 conditii + inca una).
Tot aici se regaseste si exceptia prescriptiei pentru ca si ea vizeaza dreptul de a obtine
condamnarea paratului. Este adevarat, ai dreptul sa-l dai in judecata, dar trebuie sa-l condamni
prin actiunea civila. Daca este prescrisa, actiunea civila este amputata partial pentru ca nu poate
exista condamnarea, actunea nu poate fi exercitata cu deplinatate, ci numai intr-o aumita latura.
Autoritatea de lucru judecat vizeaza existenta dreptului, pretentia a fost transata intr-un
proces anterioir, in sensul ca dreptul respectiv nu iti apartine, deci nu mai poate fi invocata o
noua pretentie.
/!\ a NU se confunda exceptiile de fond cu apararile de fond.

Exceptiile de fond au o legatura cu fondul, prin intermediul conditilor de exercitiu ale dreptului
la actiune, iar aceasta este o componenta a dreptului subiectiv. Deci, ele au un fel de transfer spre
fond, dar nu sunt AF pentru ca nu pun in discutie dreptul – cine are dreptate. De exemplu, la
calitate te aproprii cel mai mult de fond, dar doar verifici identitatea intre R si titularul dreptului,
identitatea intre P si cel obligat in raportul dedus judecatii, DAR nu stabilesti daca R are si
dreptate, verifici doar identititatea (ex: avem un contract incheiat intre A+B si reclamanti sunt A
si C; A clar are calitate, C cine e? este cel acceptat de A ca fiind substituitul lui B, bun are calitate
atunci. Daca da, acesta are calitate, dar nu se stabileste daca A sau C au dreptate, deci pb de fond
ramane neclarificata).

De asemenea, la ALJ spui ca P sau R nu poate face actiunea pt ca a fost transata, dar ea nu a fost
transata in acel proces, ci in altul.

8 of 24
Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017
 DPC – C2

Astfel, ramane aceasta diferenta majora, dar totusi de aproprie de AF pt ca majoritatea exceptiilor
de fond conduc la respingerea cererilor, adica au o natura peremptorie. Ele se deosebesc de AF
prin faptul ca respingerea cererii nu are loc in baza unei dezbateri cu privire la dreptul partii, ci
cu privire la conditiile exercitatii actiunii.
Exista in doctrina si o tendinta de a crea o anumita categorie intermediara de mijloace de aparare,
care nu sunt nici AF si nici exceptii si se numesc inadmisibilitati. Conceptul este gasit in diverse
cursuri sau in hotarari judecatoresti. Aceste inadmisibilitati, conform autorilor care le-au creat,
se disting de AF prin faptul faptul ca nu pun in discutie fondul dreptului, dar se disting si de
exceptii pentru ca nu sunt in legatura cu procedura de judecata, ci in legatura cu conditiile de
fond, adica cu existenta sau inexistenta unui drept. In realitate, considera aceste inadmisibilitati
drept veritabile exceptii de fond, dar acei autori nu iau in considerare exceptiile de fond, ci
doar exceptiile de procedura. De ce faceau acest lucru? Pentru ca se luau dupa procedura
franceza, unde exista finele de nedefinire, dar in dreptul francez exista o consacrare expresa a
acestora. In dreptul romanesc, nu exista asa ceva. In schimb, tot ceea ce este la ei la fine de
nedefinire la noi este la exceptiile de fond. Atunci de ce este necesara imprumutarea unei
denumiri doctrinare, care este corecta in franceza pentru ca are acoperire in textul de lege, dar la
noi nu exista aceasta acoperire, mai mult, textul spune ca este altceva. In concret, este vorba
despre doua cazuri:
i. inadmisibilitatea unei actiuni in constatare atunci cand ai actiune in realizare. Intr-
adevar, aceasta este respinsa ca inadmisibila, dar mijlocul procesual care conduce la
respingerea ca inadmisibila nu este o inadmisibilitate, ci este o exceptie a inexistentei unei
conditii de exercitiu speciale a actiunii in constatare, anume cea de a fi subsidiara. Dupa cum
se stie, aceasta inadmisibilitate este autonomizata din lipsa de interes. Legiuitorul a
autonomizat-o, de fapt este o conditie de exercitiu. Deci nu este o exceptie de
inadmisibilitate, este o exceptie de fond, dar care, odata admisa produce efectul
inadmibilitatii. Deci, inadmisibilitatea, spunem noi (ceilalti), nu este un mijloc de aparare, ci
este un efect al admiterii unei exceptii de fond.
ii. daca exista o incheiere sau o hotarare care nu este susceptibila niciunei cai de atac
(ex: hotararea de declinare a competentei, care se da fara nicio cale de atac), oricine poate
face apel. Nu ai cum sa te opui, persoana poate face apel si o poate depune la registratura.
Instanta trebuie sa dea termen, sa citeze partile si sa puna in discutie o exceptie. Aceasta
exceptie ar fi cea a inadmisibilitatii apelului pentru ca legea prevede ca nu exista drept de
apel. De fapt, aici avem o inexistenta a dreptului. Dreptul la actiune are in componenta lui nu
numai dreptul de a sesiza instanta cu cererea de chemare in judecata, ci dreptul de a formula
cai de atac. In privinta acestei hotarari, nu exista si dreptul la calea de atac. Deci avem
inexistenta dreptului la actiune. Tot o chestiune de exceptie de fond este, dar se va finaliza
prin respingerea ca inadmisibila a cererii de apel.

9 of 24
Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017
 DPC – C2

Aceasta este confuzia creata. Practic, luand efectul admiterii unor exceptii s-a creat in mod
nejustificat o categorie de mijloace de aparare care au un mare dezavantaj: nu exista in
procedura. CPC spune cum se rezolva exceptiile, nu si cum se rezolva inadmisibilitatile. Atunci
ne trezim in fata unei realitati juridice care nu este necesara, este contrara legii si da batai de
cap pentru ca nu exista procedura care sa o solutioneze.

B.  efectul spre care tind

a) exceptii dilatorii: tind la amanarea procesului, daca sunt admise;

b) exceptii peremptorii: tind la finalizarea procesului prin respingerea sau anularea procesului,
daca sunt admise.
Nu exista o reteta pentru a stabili care sunt dilatorii si care sunt peremptorii, nici macar la
competenta. Normele de competenta teritoriala materiala, admiterea conduce la amanarea
procesului pentru ca procesul va continua la o alta instanta. Daca vorbim despre competenta generala
si competent este un organ fara abilitate jurisdictionala, solutia va fi de respingere a cererii. Daca
cererea va fi de competenta altui stat, solutia tot de respingere a cererii va fi.
De principiu, exceptiile de fond conduc, prin natura lor la un efect peremptoriu pentru ca ele
vizeaza inexistenta unei conditii de exercitiu a actiunii, iar daca se constata aceasta lipsa, inseamna
ca actiunea nu are sansa, deci trebuie respinsa.
Ceea ce trebuie retinut este ca sunt o serie de exceptii, care au caracter mixt, adica incep printr-un
efect dilatoriu, care ulterior se poate transforma intr-un efect peremptoriu. Exemple:
 lipsa dovezii calitatii de reprezentant – art. 82 NCPC, cand instanta constata lipsa dovezii
calitatii celui care a actionat in numele partii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor;
deci, incepe printr-o amanare, iar daca aceasta nulitate nu se acopera intervine efectul
peremptoriu (cererea va fi anulata). Deci, incepe printr-un termen.
 lipsa capacitatii de exercitiu – art. 57 alin. (5) NCPC, cand instanta constata ca actul de
procedura a fost intocmit de o persoana lipsita de capacitate de exercitiu, va acorda un termen
pentru confirmarea lui. Daca nu este confirmat, va dispune anularea lui. Deci, incepe printr-un
efect dilatoriu, care tinde la paralizarea actiunii, daca nu este confirmat.

 taxele de timbru – OUG nr. 80/2013 spune ca nu poti anula o cerere netimbrata decat dupa ce,
in prealabil, judecatorul stabileste suma care trebuie sa fie platita si pune in vedere partii sa o
achite. Daca in interiorul termenului, partea nu se conformeaza, va interveni anularea cererii.

[de retinut aceste exemple! examen!]

10 of 24
Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017
 DPC – C2

C.  caracterul normei
a) exceptii absolute: normele de ordine publica atrag nulitati absoluta, care se vor invoca pe calea
unor exceptii absolute, de ordine publica;
b) exceptii relative: norme de ordine privata, care atrag nulitati relative.

III. Reguli privind solutionarea exceptiilor

Devine foarte importanta cunoasterea naturii exceptiei, ultima clasificare (absoluta sau relativa)
pentru ca in functie de cum este ea se raspunde la intrebarea cine poate s-o invoce si in ce termen
poate fi invocata.

Exceptia Cine o poate invoca? Pana cand poate fi invocata?

= parti, instanta, procuror (daca Regula: in orice stare a procesului.

participa la proces) Totusi, aceasta afirmatie este prea
categorica pentru a fi adevarata.

Exceptie: in recurs poti invoca exceptii,

dar numai acele exceptii care permit
dovada doar cu inscrisuri noi. Daca se
invoca o exceptie care necesita
dovedirea prin alte mijloace de proba,
nu este admisibila.

ABSOLUTA
/!\ sunt exceptii absolute care nu pot
fi invocate decat intr-un anumit
termen, iar nu in tot cursul procesului
(necompetenta materiala si teritoriala
exclusiva, care pot fi invocata pana la
primul termen de judecata la care
partile sunt legal citate.
Se mai adauga si exceptia de perimare
(acea sanctiune care intervine pt
neglijenta partilor in delasarea
procesului, in sensul ca partile din vina

11 of 24
Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017
 DPC – C2

lor nu mai fac acte de procedura, lipsind

in contradictiorialitatea procesului
civil). Este de OP pt ca se incalca pp
contradictorialitatii, iar justitia este
blocata cu o cerere pe care partile nu vor
sa o judece. Aceasta exceptie nu poate fi
invocata direct in appel pt ca asa
delasatori cum au fost, daca dupa o
delasare mai mare de 6 luni, totusi nu
invoca nimeni si apuca sa se dea o
hotarare, aceasta va fi valabila, dar nu va
putea sa fie atacata pt acest motiv (daca
o invoca inainte de a se da hotararea se
stinge prin perimare).

= numai partea care justifica un Regula: cel mai tarziu la primul termen
interes de judecata, dupa savarsirea
neregularitatii procedurale, dar, in orice
/!\ exista exceptii care, desi, sunt
caz, inainte de a se pune concluzii in
relative pot fi invocate de oricare
fond (in etapa cercetarii).
dintre parti!
Exceptii: unele exceptii relative care nu
Exemplu: lipsa citarii, lipsa
pot fi invocate in etapa cercetarii pentru
dovezii calitatii de reprezentant
ca sunt unele exceptii care apar la
sau lipsa capacitatii de exercitiu.
ultimul termen, cand instanta a inchis
De obicei, ele sunt invocate de
cercetarea. De exemplu, una dintre parti
alte parti decate cele interesate.
RELATIVA nu a fost legal citata la termenul la care
De ce ? la lipsa citarii cel vatamat
instanta a inchis cercetarea (nu mai are
oricum lipseste, iar cel care va
cand sa invoce decat in faza
invoca exceptia este unul dintre
dezbaterilor, o sa zica ca la momentul la
cei prezenti, el o invoca pentru ca
care s-a inchis cercetarea el nu a fost
daca se judeca astazi si tot el
legal citat si va cere anularea incheierii
castiga procesul, cel care nu a fost
de terminare a cercetarii procesului,
legal citat poate face contestatie
revenirea in faza cercetarii,
in anulare (interesul celui care o
readministrarea probelor si apoi
invoca este sa obtina o hotarare
reinchiderea cercetarii si acordarea unui
valabila nu nula, de aceea invoca
nou termen pentru dezbaterea pe fond).
el nelegala citare).

12 of 24
Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017
 DPC – C2

Aceeasi este situatia si pentru Un alt exemplu de exceptie care apare

lipsa dovezii calitatii de direct in faza dezbaterilor ar fi acela al
reprezentant si lipsa capacitatii completului gresit compus, cu judecatori
de exercitiu (eu ma judec cu cel incompatibili.
lipsit de capacitate de exercitiu, n-
Alte exceptii: lipsa dovezii calitatii de
am pb cu el, pot sa pun concluzii la
reprezentant poate fi invocata in tot
fel de bine chit ca el este minor sau
cursul procesului in fata aceleiasi
pus sub interdictie, pb este ca dupa
instante, nu direct in calea de atac – art.
aceea vine tutorele sau parintele si
82 NCPC ; lipsa capacitatii de exercitiu
spune ca tu te-ai judecat cu
minorul, hotararea este nula).

/!\ a nu se confunda exceptiile cu criticile in caile de atac, chiar daca exceptia este de ordine
publica. Exemplu de capcana: ai invocat la prima instanta exceptia lipsei calitaii procesuale activt ale
R (este de ordine publica), instanta o va respinge, faci apel, dar nu invoci o critica cu privire la aceasta
exceptie, ci numai critici referitoare la modul cum a fost solutionat procesul pe fond, pentru ca dupa
ce a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active ale reclamantului, instanta a si admis cererea R,
In schimb, in cursul procesului de apel spui “invoc lipsa calitatii procesuale active ale R din nou pt ca
este o exceptie de ordine publica si o pot invoca in orice stare a procesului”, instanta va spune ca, intr-
adevar, poate fi invocata in orice stare a procesului, dar exceptia a fost déjà invocata si s-a repins, iar
impotriva hotararii trebuia sa fie facut apel, iar in apel trebuia motivat in 30 de zile de ce exista un
dezacord; daca nu s-a facut o critica, aceea problema dezlegata la prima instanta a ramas definitiva.
Instanta de appel nu mai poate rezolva aceasta reitare a exceptie pentru ca déjà exista ALJ cu privire
la ea, fiind solutionata in prima instanta si necriticata in termen de 30 de zile de la publicare. Deci
textele trebuie coroborate, nu scoase din context.
Ce alta aternativa mai aveai ? Putea sa nu zici nimic cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale
active si s-o invoci direct in apel, pentru ca nu exista o decizie a primei instanta care sa fi transat
problema, nu exista ALJ. Astfel, te incadrezi in formularea « in orice stare a procesului » (in prima
situatie te incadrai in termen, dar degeaba pt ca chestiunea a fost déjà transata). In al doilea caz, intr-
adevar unul care este de rea-credinta si lasa acest lucru ca un as in maneca este mai castigat decat
unul de buna-credinta, dar care nu are o gandire atat de complexa si nu jongleaza cu aceste notiuni,
care va pierde din nestiinta de administra procesul.
Art. 247 NCPC dupa ce mentioneaza la alin. 1 cum se invoca exceptiile absolute si cele relative la alin.
2, vine cu alin. 3 care necesita anumite explicatii. In primul rand, incepe prin sintagma “cu toate
acestea”, ceea ce inseamna ca urmeaza o derogare, anume ca partile sunt obligate sa invoce mijloacele
de aparare si toate exceptiile procesuale, de indata ce le sunt cunoscute (deci o ezceptie absoluta
poate fi invocata oridand, cu toate acestea trebuie invocata odata ce este cunoscuta). Teza a II-a

13 of 24
Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017
 DPC – C2

lamureste situatia, prin mentiunea ca in caz contrar ele vor raspunde pentru pagubele pricinuite
partilor adverse, fiind aplicabile dispozitiile de la amenzi. Astfel, acest text este o sanctiune a
neloialitatii procesuale. De exemplu, paratul stia ca reclamantul nu are calitate procesuala activa si
tace in prima instanta, tace in apel, ajunge in recurs unde invoca aceasta exceptie si o demonstreaza
prin inscrisuri, deci se incadreaza (dupa ce a durat 5 ani sa se ajunga in recurs). Paratul va suferi plata
de daune si amenzi. Astfel, nu i se poate opune decaderea, ci sanctiunea pentru acest comportament
este plata de daune pentru durata procesului, pe care a largit-o cu buna-stiinta, si eventuale amenzi.
Deci el va obtine satisfactie in castigarea exceptiei, dar va fi obligat sa plateasca eventuale daune
pentru intarziere. De principiu, acestea din urma sunt greu de dovedit pentru ca nu au din ce decurge
ca totusi a castigat procesul. Sigur ca nu pierde procesul, deci nu i se opune decaderea (alineatul nu
spune ca in caz contrar va fi decazut din drept, ci ca va plati amenzi).

IV. Solutionarea exceptiilor

RULE 1 : exceptiile se solutioneaza inainte de cercetarea in fond a cauzei.

Cu alte cuvinte, este logic sa fie asa din moment ce ea isi propune fie amanarea procesului (vizeaza o
neregularitate procedurala in acel moment, ceea ce inseamna ca tot ceea ce trebuie sa faci legat de
administrarea de probatoriu, ascultare martori, trebuie mutat mai tarziu) sau, chiar mai mult decat
atat, ea isi propune paralizarea procesului, dar fara a fi nevoie de fond, ceea ce inseamna ca atat
probatoriul pe fond nu este necesar, nici dezbaterea pe fond nu este necesara.

De aceea, exceptiile au fie faima de a amana procesul, fie faima de a-l stopa fara a se discuta pe fond
cine are dreptate pana la urma, dezbaterea exceptiei fiind prealabila chiar si probelor. Ea se
desprinde din art. 248 CPC, care la alin. (1) spune ca instanta se va pronunta mai intai asupra
exceptiilor de procedura, precum si celor de fond (nu zice care mai intai), care fac inutila
administrarea in tot sau in parte a unor probe sau, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei. Chiar spune
textul la alin. (3) ca daca pentru rezolvarea unei exceptii este necesara amanarea, procesul se va
amana, exclusiv pentru solutionarea acelei exceptii. Cu alte cuvinte, ce vrea sa spuna legiuitorul? Ca
daca pentru o anumita exceptie este necesara fie administrarea unor probe, fie pur si simplu o
dezbatere mai ampla, nu inseamna ca se deroga de la regula ca exceptia precede fondul. Se patreaza
aceasta regula, atat ca se va acorda un termen, doua, trei pentru rezolvarea sa. De exemplu, daca se
invoca exceptia prescriptiei, uneori este un lucru simplu pentru ca se calculeaza termenul. Daca, insa,
reclamantul invoca faptul ca s-a intrerupt prescriptia printr-un act, cum ar fi recunoasterea paratului,
iar recunoasterea ar fi o declaratie care poate fi probata numai cu martori, deja discutam despre
doua-trei termene. Dar regula ramane, intai se va pronunta asupra exceptiei si dupa asupra fondului.
Exceptia se pronunta pe loc daca se poate asa ceva, daca necesita probe amani, dar nu inseamna ca
unesti cu fondul automat.

14 of 24
Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017
 DPC – C2

EXCEPTIA : o reprezinta unirea solutionarii exceptiei cu administrarea probelor sau cu

fondul cauzei. Asadar, in acest caz, se deroga de la regula rezolvarii anticipate, inainte de
administrarea probelor si de dezbaterea fondului, iar exceptia se va uni fie cu administrarea probelor,
caz in care judecatorul o va solutiona dupa ce s-a terminat administrarea probelor, adica dupa ce s-a
terminat cercetarea procesului, fie, mai mult decat atat, o va uni chiar cu fondul, ceea ce inseamna ca
se va pronunta asupra ei odata cu solutia pe fond.
/!\ daca decide sa o uneasca cu fondul, nu inseamna ca exceptia se topeste. Ea trebuie
solutionata, trebuie sa existe o pronuntare si de cele mai multe ori va exista o pronuntare care va
spune intai solutia pe exceptie si apoi solutia pe fond. Daca solutia pe exceptie este de respingere,
atunci se solutioneaza fondul. Daca solutia pe exceptie este de admitere, de obicei, se respinge fondul.
Adica nu trebuie trasa concluzia ca unirea cu fondul il absolva pe judecator de a mai solutiona
exceptia. Exceptia ramane, atat ca momementul in care judecatorul se va pronunta a fost deplasat
dupa dezbaterile in fond, la deliberarea finala.

Pentru a exista o astfel de unire fie cu probele, fie cu fondul, trebuie indeplinite 2 conditii
cumulative :
(i) pentru judecarea exceptiei este necesara administrarea de probe;

(ii) aceste dovezi sunt comune cu cele necesare pentru finalizarea cercetarii procesului sau chiar
cu solutionarea fondului.
Exemplu: lipsa calitatii procesuale active in procesele privind actiunea in revendicare – identitatea
reclamantului este legata de existenta titlului de proprietate. Administrarea probei cu titlu de
proprietate este o proba care este necesara si pentru exceptie, dar si pentru fond, astfel incat se poate
uni cu fondul. La sfarsit judecatorul se va pronunta mai intai asupra exceptiei si apoi asupra fondului.
De principiu, solutia va suna asa: respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si admite
actiunea reclamantului, dispunand obligarea paratului sa predea bunul sau, din contra, admite
exceptia lipsei calitatii procesuale active, respinge actiunea reclamantului.

[de retinut aceste conditii cumulative – pica la examen si se greseste mult, dovezile trebuie sa
fie comune, nu doar sa fie necesara adm lor!]

RULE 2 : daca se invoca simultan mai multe exceptii, exista o alta regula pentru solutionarea
lor si nu mai profitam de prioritatea exceptiei fata de fond, ci de prioritatea exceptiei fata de
alta exceptii. Cum se ajunge la invocarea simultana a mai multor exceptii? Chiar codul mentioneaza
faptul ca atunci cand exista mai multe exceptii, ele trebuie invocate simultan in virtutea logicii
procesuale – de principiu paratul invoca tot ce are de invocat prin intampinare, tot ce cunoaste pana
atunci, indiferent de natura exceptiilor (ordine publica/privata ; chiar daca pe cele publice le-ar mai
putea amana, loialitatea procesuala il indeamna sa nu). Apare dilema care exceptie este solutionata

15 of 24
Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017
 DPC – C2

inaintea alteia si care nu? Textul este enigmatic. Adevarul este ca orice varianta ar fi iesit prost
oricum. Varianta pe care o ofera codul este ca instanta va determina ordinea de solutionare in functie
de efectele pe care le produce eventuala admitere a unora dintre exceptii asupra celorlalte, mergand pe
logica urmatoare: trebuie sa fie vazut care exceptie influenteaza soarte celorlalte fie prin faptul ca ele
devin inutile, fie ca se solutioneaza luand in calcul anumite decizii din exceptia anterioara.

Exemple:

EXEMPLU 1 necompetenta + prescriptie + ALJ

1. Necompetenta – pentru ca 2. Autoritatea de lucru 3. Prescriptia

daca te apuci sa solutionezi
prescriptia, a-i respinge actiunea
ca prescrisa, dupa care hotararea
ar fi desfiintata pt ca a fost
pronuntata de o instanta
necompetenta (ar fi un act
inutil). Si in caz de admitere, si in
caz de respingere a prescriptiei
Ordinea ar fi un act inutil pt ca in ambele
solutionarii cazuri s-ar pune problema ca
exceptiilor ulterior, rezolvand exceptia de
necompetenta, instanta ar putea
spune ca a respins exceptia
prescriptiei, dar apoi si-a dat
seama ca este necompetenta,
deci trebuie sa fie facuta
declinare, iar in declinare se
anuleaza toate actele facute de
un judecator necompetent, mai
putin probele administrate.
judecat – pentru ca
prescriptia presupune
existenta dreptului, numai ca
nu mai exista o conditie
pentru condamnarea
paratului, in timp ce
autoritatea de lucru judecat
presupune inexistenta
dreptului. Deci nu poate fi
vorba despre prescriptie in
legatura cu in drept
inexistent. Pentru a vorbi
despre prescriptie trebuie
stabilit, in primul rand, faptul
ca dreptul exista. Daca
dreptul nu exista, nu are ce
trebuie sa fie prescris.

16 of 24
Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017
 DPC – C2

EXEMPLU 2 necompetenta + incompatibilitate + lipsa calitate procesuala activa

1. Incompatibilitatea – pentru 2. Necompetenta. 3. Lipsa

ca trebuie sa vezi daca cel care se calitatii
pronunta este intr-un complet procesuale
corect compus. Indiferent de active.
solutia pe care ar lua-o un
complet gresit compus cu privire
la necompetenta, aceasta ar fi
Ordinea nula. Deci, in primul rand,
solutionarii trebuie sa exista o instanta care
exceptiilor sa se poata pronunta. Primul
lucru pe care il face un tribunal
corect compus este sa-si verifice
competenta, dar pentru a face
asta, el trebuie sa fie corect
compus, legal. Daca esti
incompatibil nu poti verifica nici
macar competenta

EXEMPLU 3 netimbrare + necompetenta + conexitate

Discutia este intre netimbrare si necompetenta pt ca judecatorii spun ca ei nu pot

verifica nimic pana nu este platita taxa de timbru, iar justitiabilii spun ca cineva
trebuie sa le spuna lor daca este platita corect taxa de timbru, iar acest lucru poate
fi facut doar de catre un judecator competent. Problema este, insa, transata prin
faptul ca la art. 200 NCPC problema timbrajului se ridica in procedura de
regularizare, ceea ce inseamna ca ipotetic legiuitorul a acceptat faptul ca timbrajul
Ordinea prevaleaza asupra competentei, punandu-l intr-o faza scrisa, in timp ce
solutionarii necompetanta a fost pusa abia in faza de cercetare.
exceptiilor

/!\textul se refera la competenta, nu si la repartizarea pe sectii. Repartizarea

pe sectii, care este asimilata problemelor de competenta, dar nu este
necompetenta, poate fi evaluata in faza de regularizare, iar aceasta problema
prevaleaza asupra timbrarii. De ce? Pentru ca daca avem o pricina civila sau de
contencios - administrativ, timbrajul in administrativ va fi diferit de cel din civil,

17 of 24
Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017
 DPC – C2

iar daca este declarata ca fiind litigiu de munca, este scutita de taxa de timbru. In
cazul acesta, repartizarea pe sectie va prevala asupra timbrajului pt ca
timbrajul nu poate fi calculat pana nu se stie la ce sectie este.

1. Netimbrare
2. Necompetenta
3. Conexitatea
sau
1. Repartizarea pe sectii
2. Netimbrare
3. Necompetenta
4. Conexitatea

Conexitatea este ultima pt ca conexarea poate opera, dar acea instanta care
dispune conexarea trebuie sa fie competenta. Este adevarat ca implica o prorogare
de competenta, dar cele doua instante trebuie sa fie competente pentru pricina pe
care o judeca.

Solutionarea asupra
Exceptie Masura dispusa Cale de atac
exceptiei

Peremptorie - anularea cererii;

- constatarea perimarii; sau
- respingerea cererii pentru
lipsa calitatii procesuala
ADMITERE active, ALJ sau actiune
prescrisa

= solutii finale care se dau

printr-o sentinta sau decizie
– daca exceptia este invocata
intr-o cale de atac.

18 of 24
Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017
 DPC – C2

Dilatorie Se amana sau se declina

competenta si se pronunta o
incheiere sau sentinta, la
declinarea competentei

Dilatorie/Peremptorie Incheiere sau hotarare, daca Se ataca odata

se uneste cu fondul cu fondul daca
RESPINGERE
L nu prevede
altfel.

Subsectiunea 4: Probele in procesul civil

4.1 Consideratii generale privind probele

I. Natura normelor

Conform art. 256 CPC, conventiile asupra admisibilitatii obiectului sau sarcinii probelor sunt valabile,
cu exceptia celor care privesc drepturi de care partile nu pot dispune, a celor care fac imposibila ori
dificila dovada actelor sau faptelor juridice, dupa caz sau contravin ordinii sau bunelor moravuri.
Cu alte cuvinte, de aici se deduce faptul ca referitor la admisibilitatea, obiectul si sarcina probei,
de principiu, normele sunt dispozitive, in sensul ca partile pot deroga de la regulile prevazute in
CPC sau alte legi.
Conditiile prevazute de art. 256 NCPC:
i. sa nu contravina unor norme de ordine publica, adica sa nu existe dispozitii exprese
contrare;

ii. sa nu contravina bunelor moravuri sau ordinii publice

19 of 24
Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017
 DPC – C2

De exemplu, in materia martorilor, art. 315 CPC mentioneaza persoanele care pot fi ascultate ca
martori, lucru ce tine de problema admisibilitatii probelor. Nu pot fi martori rudele si afinii pana la
gradul al treila inclusiv, sotul, fostul sot, logodnicul, concubinul, cei aflati in dusmanie, persoanele
puse sub interdictie judecatoreasca, cei condamnati pentru marturie mincinoasa. Partile pot conveni
expres sau tacit sa fie ascultate ca martori persoanele prevazute la punctele 1-3, adica mai putin cei
condamnati pentru marturie mincinoasa si cei pusi sub interdictie. Este concretizarea clasica a art.
256 NCPC. Deci, daca partea adversa accepta sa aiba ca martor o ruda a celui cu care se judeca, este
problema lui. Dar statul nu poate accepta sa fie martor cel care a depus marturia mincinoasa pt ca
este o problema de protectie a statului si nici cel pus sub interdicite judecatoreasca pentru ca nu are
discernamant.

iii. sa nu faca imposibila sau dificila dovada actelor sau faptelor juridice;
Cu alte cuvinte, nu se poate face o conventie prin care sa se restranga probatoriul admisibil de asa
maniera incat sa nu se mai dovedeasca nimic. De exemplu, sa convina partile ca in caz de raspundere
delictuala sa nu fie admisibila proba cu martori, iar acest lucru ar reduce doar la interogatoriu – P
vine si spune ca nu este adevarat, inscrisuri la raspunderea delictuala nu pot fi adm, fiind o chestiune
de fapt si astfel s-a stins procesul.

iv. trebuie sa fie drepturi de care partile sa poata dispuna.

Deci, toate drepturile privind filiatia sau toate procesele privind filiatia nu sunt susceptibile de
tranzactie. Deci tot probatoriul in materia drepturilor nepatrimoniale privind filiatia nu este
susceptibil de conventii in privinta probelor.

Per a contrario din cele spuse mai sus, nu ar putea face obiectul unor conventii puterea
doveditoare a probelor si administrarea lor.
Administrarea probelor inseamna daca citez sau nu citez martorul, daca depune juramant, cum
depune juramant, cine pune intrebarile mai intai (instanta, partile, care dintre parti, R sau P),
semneaza declaratia sau n-o semneaza, i-o citesc inainte sau nu i-o citesc. Toate regulile acestea nu
pot fi stabilite de catre parti, ele sunt stabilite de lege si partile nu pot interveni.
In ceea ce priveste puterea doveditoare, aici sunt discutii, insa BRICIU considera ca nu se poate deroga
nici de la aceasta pentru ca, de exemplu, la art. 270 CPC se vorbeste despre puterea doveditoare a
inscrisului autentic. Inscrisul autentic poate face deplina dovada, fata de oricare in parte, pana la
declararea sa ca fals cu privire la constatarile facute personal de cel care a autentificat inscrisul in

20 of 24
Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017
 DPC – C2

conditiile legii. Deci nu este posibila o conventie prin care partile sa spuna ca “este adevarat ca
inscrisul autentic poate fi combatut doar prin inscrierea sa in fals, dar noi acceptam sa fie si martori
pentru ca nu vrem sa-l condamne pe ala pentru fals, vrem sa vedem daca este adevarat sau nu, nu ne
intereseaza sa mergem in penal, ne multumim cu niste martori in civil”, nu se poate, deoarece chiar
daca pentru parti acest lucru are logica, pentru stat nu (submineaza increderea in functia publica
aluia, iar astfel ar fi subminat si statul).
De asemenea, mai exista art. 271 CPC, unde unii autori spun ca ar putea fi conventie. Inscrisul
autentic, intocmit fara respectarea formelor prevazute pt incheierea sa valabila ori de o persoana
incompatibila, necompetenta sau cu depasirea competentei este lovit de nulitate absoluta. Alin. (2)
este interesant, care spune faptul ca inscrisul prevazut la alin. (1) face dovada deplina ca inscris sub
semnatura privata, daca este semnat de parti, iar daca nu este semnat, reprezinta un inceput de
dovada scrisa. Conform acestor autori, partile pot stabili faptul ca chiar daca inscrisul nu este semnat
de ele, nu are putere de inceput de dovada scrisa, ci de inscris sub semnatura privata. Partile pot face
asta, dar nu este o conventie a partilor. De exemplu, cel care s-a dat notar nu este notar, ci zugrav.
Acest act este nul, dar el poate fi valabil daca este semnat de ambele parti. Daca nu este nici semnat,
poate fi un inceput de dovada scrisa. Sigur ca paratul caruia ii este opus un asemenea act ar putea
spune ca vrea sa faca o conventie cu reclamantul pt a se considera ca este un inscris sub semnatura
privata, dar nici aceea nu ar fi o conventie asupra puterii doveditoare. Cel mult poate fi de acord sa
piarda procesul fara probe – e dreptul tau. Aceasta nu este o conventie cu privire la probe, este de
fapt o achiesare la pretentiile reclamantului; seamana cu o conventie, dar nu cu privire la puterea
doveditoare, aceasta implica ca dinainte partile sa stabileasca prin conventie ca in masura in care
actele noastre nu pot fi valabile, decidem sa fie veritabile inscrisuri sub semnatura privata.

De la administrarea dovezilor se poate deroga in contextul in care probele sunt administrate

de avocati. Regula este ca administrarea probelor se face de catre instanta, dar exista si exceptii,
atunci cand toate partile convin ca administrarea probelor sa se faca la cabinetele avocatiilor sau
consilierilor juridici. Este o derogare acceptata si este prevazuta in lege, la art. 261 NCPC.

II. Subiectul, obiectul si sarcina probei

A. Subiectul probei – judecatorul pt ca el drebuie convins.

B. Obiectul probei sunt actele si faptele ce trebuie dovedite, cu precizarea ca nu trebuie dovedite:

21 of 24
Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017
 DPC – C2

▪ actele pe care instanta trebuie sa le recunoasca din oficiu, iar instanta trebuie sa cunoasta
din oficiu actele normative publicate in Monitorul Oficial, potrivit principiului ca instanta
cunoaste intotdeauna legea.
Evident ca este o prezumtie, dar nu se poate trai fara a se crede asta. Textul de la art. 251 si 252
nu acopera o serie de conventii, tratate care nu sunt integrate intr-o lege care sa fie publicata
(trebuie dovedite de cel care le invoca), nu cuprinde legea straina (art. 2562 NCPC), nu cuprinde
jurisprudenta care nu este publicata in M. Of. (iar in M. Of. sunt publicate doar RIL-urile, hotararile
prealabile in dezglegarea unor pb de drept, jurisprudenta CJUE in cauzele privind Romania). Daca
se invoca o alta cauza a CJUE trebuie dovedita pt ca legiuitorul nu spune Buletinul Uniunii
Europene, ci M. Of. Regulile locale, uzantele comerciale trebuie dovedite cu acte de la institutiile
respective, camerele de comert (i.e. uzantele comerciale), coduri deontologice.

▪ actele clasificate pot fi consultate numai de cei care detin un certificat ORNISS. Cu alte
cuvinte, in unele litigii penale, avocatul nu poate vedea nici dosare daca nu are certificatul.

▪ faptele necontestate de parti, faptele notorii si faptele negative nedeterminate nu sunt

dovedibile.

Pt faptele necontestate de parti, judecatorul ar putea, din oficiu, sa administreze proba pt ca el

are obligatia, potrivit art. 22 NCPC sa afle adevarul chiar daca partile se impotrivesc. Cu alte
cuvinte, chiar daca reclamantul spune ceva, iar paratul accepta, de principiu, nu este nevoie de
probe. Daca, totusi, judecatorul constata ca aceast lucru tinde sa eludeze un adevar, poate
administra probe.
In ceea ce priveste faptele notorii, ele sunt cunoscute de toata lumea, iar notorietatea se stabileste
de la caz la caz.
Faptele negative nedeterminate nu sunt susceptibile de dovada, dar faptele negative determinate
pot fi dovedite prin faptul pozitiv contrar. Adica afirmatia ca nu ai fost intr-un oras, intr-o anumita
zi poate fi facuta cu dovada ca ai fost in alt oras, in aceeasi zi, iar intre cele doua nu se putea ajunge
intr-o zi.

C. Sarcina probei
De principiu, apasa pe umerii celui care pretinde ceva, adica reclamantul. Paratul are o situatie mai
buna, in sensul ca daca reclamantul nu reuseste sa-si dovedeasca pretentiile, nici el nu are sarcina
probei. Pe simpla lui tacere, va castiga. Lucrurile sunt, insa, mai complicate pentru ca uneori paratul
poate formula cerere reconventionala, caz in care are pozitia de reclamant si ii revine sarcina
probei cu privire la acele pretentii.

22 of 24
Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017
 DPC – C2

In al doilea rand, paratul invoca uneori exceptii. In exceptie, paratul trebuie sa invoce si sa
dovedeasca ceea ce invoca. De exemplu, daca invoca ALJ, el trebuie sa vina cu proba hotararii
definitive. Nu o poate invoca spunand ca daca nu depune nimeni hotararea, el a castigat. In exceptie,
paratul devine reclamant.

Mai exista si alte exceptii:

• art. 339 NCC, prezumtia de comunitate;

• art. 35 din Legea nr. 202/ 2002 privind egalitatea de sanse intre femei si barbati. “Sarcina
probei revine persoanei impotriva careia s-a formulat sesizarea sau reclamatia, ori cererea de
chemare in judecata pentru fapte care permit a se prezuma existenta unei discriminari directe ori
indirecte, care trebuie sa dovedeasca neincalcarea principiului egalitatii de tratament intre femei si
barbati”. Deci reclamantul sau reclamanta (discriminatul) trebuie sa faca doar dovada unei fapte
care permite prezumtia unei fapte care ar fi susceptibila de discriminare. De exemplu, el trebuie
sa spuna ca a picat examenul pt ca este baiat, iar unele femei au trecut. Este suficient pt el.
Corectorului ii revine obligatia sa dovedeasca faptul ca el a picat examenul din alte motive, nu pt
ca el este barbat, iar ceilalti au trecut din alte motive, nu pt ca sunt femei.

• OG nr. 137/2000, cam aceeasi idee, numai ca se refera la orice forma de discriminare. “Persoana
interesata va prezenta fapte pe baza carora poate fi prezumata prezenta unei discriminari, iar
persoana impotriva careia s-a formulat sesizarea ii revine sarcina de a dovedi ca nu s-a incalcat
principiul egalitatii de tratament, folosindu-se inclusiv inregistrari audio, video”. De exemplu, daca
un negru nu este lasat in club, patronul poate arata pe camerele video ca in clubul sau au fost n
persoane de culoare, dar acesta nu indeplinea conditiile clubului.

• OUG nr. 34/ 2014 in legatura cu litigiile dintre consumatori si profesionisti – pt obligatiile
ce decurg in legatura cu informarea clientilor in contractele incheiate la distanta, unde sarcina
informarii revine profesionistului (chiar daca este parat) si in cazul litigiilor privind clauzele
abuzive, unde dovada negocierii clauzelor standard revine tot profesionistului, chiar daca el ar
avea pozitia de parat. Astfel, profesionistul trebuie sa faca un proces-verbal de negociere, proces-
verbal de stabilire a conditiilor contractului, minuta.

23 of 24
Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017
 DPC – C2

24 of 24
Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017