Afar�-i toamn�

de Mihai Eminescu
Afar�-i toamn�, frunza �mpr�tiat�,
Iar v�ntul sv�rl� �n geamuri grele picuri;
�i tu cite�ti scrisori din roase plicuri
�i �ntr�un ceas g�nde�ti la via�a toat�.

Pierz�ndu-�i timpul t�u cu dulci nimicuri,

N�ai vrea ca nimeni �n u�a ta s� bat�;
Dar �i mai bine-i, c�nd afar�-i sloat�,
S� stai vis�nd la foc, de somn s� picuri.

�i eu astfel m� uit din jet de g�nduri,

Visez la basmul vechiu al z�nei Dochii,
�n juru-mi cea�a cre�te r�nduri-r�nduri;

De odat�aud fo�nirea unei rochii,

Un moale pas abia atins de sc�nduri�
Iar m�ni sub�iri �i reci mi-acoper ochii.