Sunteți pe pagina 1din 25

Ghicitori cu animale, păsări

şi insecte

Cărţile cu poze toate


Se întrec să ne arate
Haina ei de stropi e plină
Şi-are un gât cât o prăjină.
(girafa)

Are gâtul foarte-nalt


Şi picioarele cam lungi
Dacă vrei să-i dai mâncare
E cam greu la ea s-ajungi
(girafa)

Cu o scară pot s-ajung


Fiindcă are gâtul lung.
(girafa)
În cojoc întors pe dos
Moor!
Mormăie morăcănos,
Umblă pustnic prin pădure
După miere, după mure,
Moor, moor, moor!
(ursul)

Vara-l vezi după vânat,


Iarna stă-n bârlog culcat
Când dezgheţurile vin,
Se trezeşte Moş Martin.
(ursul)

În munţi printre stânci,


Stă un naş pe brânci.
(ursul)

În cojoc întors pe dos


Mormăind morăcănos,
Umblă pustnic prin pădure
După miere,
După mure.
(ursul)

În pădure, în tufiş
Ori mai jos, în zmeuriş
Îl găseşti umblând de zor
Mormăind întruna morrrr!
(ursul)
Vara umblu după miere,
Iarna dorm să prind putere.
(ursul)

În cojocul lui cel gros,


Mormăind morocănos,
Umblă moşul prin pădure
După fragi şi după mure.
(ursul)

Iarna-şi vâră nasu-n blană


Şi din unghii îşi sug hrană
Iar vara, sus pe munţi
Zmeură culeg desculţi.
(urşii)

Cu coada stufoasă,
E roşcată şi codată
Cu bot ascuţit
Şi din fire cam şireată
La coteţul nostru
Umblă noaptea prin grădini
Des a nimerit.
Fură raţe şi găini
(vulpea)

Găini, pui şi raţe


Ea tot ce găseşte,
Hoaţa asta, spuneţi!
Ştiţi cum se numeşte?
(vulpea)
Cât e dânsa de şireată
S-a-nşelat şi ea odată,
C-a furat dintr-o grădină
Un cocoş de … plastilină.
(vulpea)

Blană roşcată, frumoasă,


Coadă lungă şi stufoasă,
Vine noaptea prin grădini,
Fură raţe şi găini.
(vulpea)

Cine oare pe-nserat


A pornit din vizuină
Să găsească-n graba mare
Un cocoş sau o găină?
(vulpea)

Roşcovana cea isteaţă


Umblă pe la cotineaţă.
(vulpea)

Cumetrica cea şireată


Vine-adesea prin vecini
Şi-amatoare se arată
De a „cumpăra” găini.
(vulpea)

Are coadă înfoiată


Hoaţă este şi şireată
Dar e vai de coada ei
Când dă peste ea grivei.
(vulpea)
Pădurile ocoleşte
După miel se prăpădeşte
Şi tot strigă hau, hau, hau
Multă pradă vreau să iau.
(lupul)

Pădurar cu şubă sură


Ce păzeşte, aia fură
Lacom, hrăpăreţ, avar,
s-ar tocmi la oi cioban.
(lupul)

Cine îşi roteşte capul


După oi şi oameni,
Atunci când i-e foame?
(lupul)
Jucăuşă flacără
Pe poteci se caţără
Uite-o, nu e!
Uite-o, nu e!
Dar coada-i mare,
Pe copaci în fugă suie
Şi din creangă-n, creangă-n sare,
Roade nuci,
Îi plac alune…
Cum o cheamă? Haide spune!
(veveriţa)

Cum îi spune, cum îi spune?


Strânge-n scorbură alune.
(veveriţa)

Toată lumea aşa-i spune:


„Mâncătoare de alune"
Ronţăind cu dinţişorii
Macină cât roata morii.
(veveriţa)

„Cară ca o gospodină,
Are o cămară plină,
Crengile-o-ndrăgesc şi-o saltă
De pe una pe cealaltă”.
(veveriţa)
O sportivă cu renume
Umblă-n pomi după alune.
(veveriţa)

„Tuş, ghiduş, coadă roşcată


Peste cetini aruncată”.
(veveriţa)

Ronţăie nuci şi alune


Sare graţioasă
Coada-i e stufoasă
De-o ghiceşti, îndată spune!
(veveriţa)
Ce se mişcă pe cărare,
Tot pufnind, ce ghem e oare?
Mă întreb privind la el:
Neam să fie de purcel?
Băţ subţire, ţepi, ochi mici
L-am ghicit …este…
(ariciul)

Din ograda lui Mihai


De sub tufe de urzici
A ieşit un ghem de scai
Ca să caute furnici
Uite-l colo, uite-l ici
Zi-i pe nume, cine-i?
(ariciul)

Are zeci de ace groase


Dar nu ţese, nici nu coase
(ariciul)

Cine-i tot pe uliţe


Înarmat cu suliţe?
(ariciul)

Animal cu capu-n jos


Şi este foarte ţepos
De vrei să-l ridici de jos.
(ariciul)
Mândru, mare, înalt, frumos,
La privire luminos,
Urechi are, coarne n-are
Şi te poartă pe spinare
(calul)

Gât semeţ
Picioare zvelte,
Poartă şaua în spinare
Şi duce omul călare.
Cin-i oare?
(calul)

Este un prieten bun


El mă duce unde-i spun
Cu căpăstrul şi cu şaua
Iarna-mi plimbă sania
(calul)

În aer ramurile-şi are


Acest trofeu de vânătoare.
(cerbul)

Cine este urechiat


Şi mereu încăpăţânat
(măgarul)
Cine-i micuţ Roade – Tot
Cu colţi mici, mustăţi la bot
Care tremură de frică
Să nu-l vază vreo pisică?
(şoricelul)

Are coarne şi bărbiţă


Părul aspru şi-n codiţă,
Ea pe pomi se caţără
Iedul drag îşi apără.
(capra)

Barbă are,
Popă nu-i.
Coarne are
Vacă nu-i.
(capra)

Mult e harnică, voi ştiţi


De la ea ce dobândiţi?
Lapte, carne,brânză, lână
Şi trăieşte sus la stână.
(oaia)

De la ea ce dobândiţi?
Lapte, carne,brânză, lână
Şi trăieşte sus la stână.
(oaia)
Cine tot caută pe jos
Şi n-a pierdut nimic
Geme toată ziua
Şi nu e bolnav?
(porcul)

Am aici în bătătură
O grămadă cu untură
Care umblă prin ogradă
C-un şurub în loc de coadă.
(porcul)

Nu-i bolnav
Dar se preface
Şi-n noroi
El baie-şi face.
(porcul)

Face sluj şi dă din coadă,


Ştie oasele să roadă,
Stă în curte, doarme-n cuşcă
Te şi latră, te şi muşcă
(câinele)

Roade oase
Stă în cuşcă,
Pe duşmanii săi îi muşcă.
(câinele)
E lânos şi stă la stână
Şi pe oi el le adună
(câinele)

Animalele din casă


Umblă pe sub masă
Când se întâlnesc
Rău se ciondănesc.
(câinele şi pisica)

Cu pernuţe pe lăbuţe,
Cine calcă-ncetişor
Parcă-ar merge pe covor?
Îndrăzneţii şoricei
Fug speriaţi din calea ei
Miaau! Miaau! Miaau!
(pisica)

Albă, neagră, pestricioară


Sforăind în mustăcioară
Dar când simte-un şoricel
Ţop! îl prinde sprintenel.
(pisica)

Toarce, toarce pe cuptor


Fără fus, fără fior,
Dar cum simte şoricei
Se repede după ei.
(pisica)
Cine îndrăgeşte focul
Şi-şi spală mereu cojocul,
Toarce-ntruna cu mult spor
Fără furcă şi fior?
(pisica)

Are mustăţi şi gheare


Uneori ca tigrul sare
Lângă mine n-o mai las,
C-am şi-acum un semn pe nas!
(pisica)

Să stea lângă sobă-i place


N-are furcă dar tot toarce
Pe şoareci îi nimereşte
Dar de câine se fereşte.
(pisica)

Are blană mătăsoasă


La căldură toarce-n casă
La lăbuţe – are gheruţe
Stau ascunse în pernuţe.
(pisica)

Care-i dobitocul
Ce păzeşte focul
Şi-şi spală cojocul?
(pisica)

Labe moi trec pe oriunde


În lăbuţe gheare-ascunde.
(pisica)
Cocoloş pe sub măsuţă
Îşi ia coada în lăbuţa
Şi isteţ precum e el
Îl prinde pe şoricel.
(pisoiul)

Ghemuleţ, ghemuleţ
Puf de aur, puf de soare,
Ghici copile, cine-i oare?
(pisoiul)
Stau pe-al ierbii cald covor
Speriaţi de umbra lor
De-i pericol, ţuşti, spre zare,
Ca o umbră zburătoare.
(iepurii)

E fricos nevoie mare


Şi de-o frunză el tresare
E micuţ şi drăgălaş
Şi se cheamă…
(iepuraş)

Urechi lungi şi coadă scurtă


Parcă-aleargă tot pe burtă
Are-o hrană preferată
Morcovi, varză şi salată.
(iepuraşul)

La deal repede şi fără ocol,


La vale rostogol.
(iepurele)

Cu urechi grozav de lungi


Fălci umflate parcă-s pungi
Dealu-l suie ca un fleac
Dar la vale berbeleac.
(iepurele)
Urecheat cu haine sure
Stă pe câmp şi în pădure.
(iepurele)

Lungi urechi, picioare lungi,


Doar cu puşca îl ajungi.
Doarme-n lan sau în tufiş
Tot cu ochii mari, deschişi.
Mustăciosul ăsta, oare,
E fricos, sau mi se pare?
(iepurele)
Cine crezi că este oare?
Cine-ntruna numai sare?
Ea trăieşte şi în lac
Şi tot strigă: oac, oac, oac!
(broasca)

Peşte nu-i dar stă în baltă


Nu-i grier nici piţigoi
Şi e cântăreţ de soi.
(broscoiul)

Merge, dar nu are spor.


Cu mari foarfece, de zor.
Taie, dar nu-i croitor. Ei
Dacă-l prinzi, el te ciupeşte, Au!
Dacă-l fierbi, se înroşeşte. Vai!
Stă în mare sau în lac
Nu cumva se cheamă…
(racul)

Mustăcios cu pas greoi


Merge-ntruna înapoi.
(racul)

O suveică argintie
Doar în apă este vie.
(peştele)
Lungi picioare şi înalte
E stăpână peste toate.
(barza)

Zboară-n sus,
Zboară-n jos,
Neagră este
De la coadă până la cioc.
(rândunica)

Cine-şi face, ai văzut,


Pe sub streşini cuib de lut?
(rândunica)

La trup curată
În zbor săgeată
Sol de primăvară
A sosit în ţară.
(rândunica)

Cine umblă mult prin lume


Şi tot se strigă pe nume?
(cucul)
Vechi ostaş împintenat
Cucurigu! Cucurigu!
E întâiul la sculat.
Cucurigu! Cucurigu!
Calcă ţanţoş, voiniceşte,
Cântă de te asurzeşte.
Cucurigu! Cucurigu!
(cocoşul)

Ce păsări ies din ouă,


Niciodată nu se ouă?
(cocoşul)

Cât e vara cucurigu!


Cucurigu – când dă frigul!
Cine-i frate dumnealui?
Cum îl cheamă?
Poţi să-mi spui?
(cocoşul)

La cap pieptene
Şi la coadă secere
La grumaz coş cu grăunţe.
(cocoşul)

Cine este pintenat?


Şi ne cântă de pe gard?
Cucurigu
(cocoşul)
La cap pieptene,
La corp pepene,
La coadă secere,
La picioare răşchitoare.
(cocoşul)

Are pinten la picior


Şi e ceas deşteptător.
(cocoşul)

Am o pasăre moţată
Stă cu coada-nvolburată
Şi te-aleargă în curtea toată.
(curcanul)

Atunci când sunt în ogradă


Ga, ga, ga, se iau la sfadă
Iar când sunt pe lângă lac
Baie întruna ele fac.
(gâştele)

Jupâneasa durdulie
Cu rochiţă cenuşie
Lucrată din pene lucii
Caută pe lac papucii
(gâsca)
Vine fuga pe cărare
Culegând la pietrişoare.
(găina)

Cred că macu-i place tare


Zilnic cere-n gura mare
După atâta mac, mac, mac
Pleacă să înoate-n lac.
(raţa)

Pasăre cu ciocul lat


Şi cu mersul legănat
Întră-n apă, nu se udă
Umblă-n soare şi n-asudă
(raţa)

Cine zboară printre flori


În zig – zag, de-atâtea ori
Uite – aicea pe o floare
Două aripi gălbioare.
(fluturele)

Aripi are,
Parcă-i floare
Încotro a zburat oare?
(fluturele)
Colorat e ca o floare
Trupul fin şi mic el are
Zboară vara pe câmpie,
Spuneţi ce-ar putea să fie.
(fluturele)

Ghici ce gâză mititică


Cântă-ntruna şi ridică
Boabe de grâu, păpuşoi
S-aibă iarna-n muşuroi.
(furnica)

Mică dar voinică


În spate ridică
Sacul cu povară
Să-l ducă la moară.
(furnica)

Cine cântă toată vara


Prin fâneţe cu chitara?
(greierele)

Licărul ce trece-n zbor


Îl vezi noaptea călător
E un bec pentru furnici
Felinar e? Tu ce zici?
(licuriciul)
Ghici
Poate fi un şoricel
Însă are aripioare
Zboară noaptea-n chip şi fel
Purtând numele de floare.
(licuriciul)

Cine umblă pe cărare


C-o cetate în spinare!
Are coarne, dar nu-mpunge
Orice gâză-l poate ajunge
Că el merge – agale – agale
Şi la deal dar şi la vale.
Cine –i? Cine e?
(melcul)

Cine umblă pe cărare


C-o cetate în spinare
Are coarne
Dar nu-mpunge
Orice gâză-l poate ajunge
Că el merge agale, agale
Şi la deal
Dar şi la vale.
(melcul)

Casă mare-şi duce-n spate


Pe tălpici adevărate,
Iar pe unde trece lasă
Fir de-argint şi de mătase.
(melcul)
Voinicel cu cornişoare
Duce-o casă în spinare.
(melcul)

Cu căsuţa în spinare
Să alerge nu e-n stare,
Dar pe unde trece lasă
Fire lucii de mătase.
(melcul)

Merge, merge - greu ajunge!


Are coarne - dar nu-mpunge
E ghebos
Şi-i fricos
Iar când iese la plimbare,
Îşi ia casa la spinare
Cine-i oare?
(melcul)

Voinicel cu cornişoare
Umblă cu casa-n spinare.
(melcul)
Zi de vară până-n seară,
Zboară, zboară, bzzz!
Printre flori e sprinteoară,
Zboară, zboară, bzzz!
Dacă nu îi eşti pe plac
Ea te-nţeapă cu un ac.
Bzzz! Au!
(albina)

Care gospodină
Strânge pentru cină
Zahăr din grădină?
(albina)

Din flori plicuri de dulceaţă


Strânge de cu dimineaţă.
(albina)

La trup are aripioare


Şi zboară din floare în floare
Harnică-i ca gospodină
Ghiciţi cine-i? E…
(albina)

Are-un ac micuţ şi fin,


Zboară lin din floare-n floare
Acul este cu venin
Iar polenu-i pe picioare
(albina)