Baraba a fost elibereat în mod firesc

În procesul lui Iisus, la un moment dat apare un om cu numele Baraba. După

obiciei, poporul a fost pus să aleagă pe care dintre Iisus și Baraba îl vor elibera.
Poporul avea de ales între Iisus Hristos – „Cuvântul ce S-a făcut trup și S-a
sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia Născut din Tatăl, plin de har
și adevăr.”, după cum zice Sfântul Evanghelist Ioan. În „Iisus Hristos locuiește trupește
toată plinătatea dumnezeirii.” (Col. 2,9) zice și Sfântul Apostol Pavel. Aceleși Apostol
esxpune în Epistola către Filipeni foarte pătrunzător chenoza, deșertatrea lui Hristos,
chip de rob luând, făcându-se asemenea oamenilor, și smerindu-Se până la moarte pe
cruce, drept aceea Dumnezeu I-a dat Lui nume mai mare decât tot numele, ca în mulele
lui Iisus tot genunchiul să se plece, recunoscând că Domn este Iisus Hristos, întru Slava
lui Dumnezeu-Tatăl. (Flp. 2, 6-12). Așadar toată Scriptura mărturisește despre Iisus că
este Fiul lui Dumnezeu.
Dar cine este Baraba, celălalt om propus pentru eliberare? Sfântul Evanghelist
Matei ne spune că era un „vinovat vestit” (Mt. 27, 16), Sfântul Marcu zice că Baraba
„a fost închis cu niște răzvrătiți care în răscoală săvârșiseră ucidere” (Mc. 15,7), Luca
Evanghelistul mărturisește că Baraba era „aruncat în temniță pentru o răscoală făcută
în cetate și pentru omor” (Lc. 23,19) și Sfântul Ioan conchide: Baraba era tâlhar.”
(In.18,40).
Așa cum am arătat mai sus, Mântuitorul și Baraba au fost puși în fața poporului
pentru a fi ales cel ce va fi eliberat, în baza unui obiciei evreiesc, acceptat de guvernarea
romană. Alegerea lui Baraba era previzibilă din două motive: starea de păcătoșenie a
omului și lipsa de păcat a lui Iisus și concepția iudaică despre Mesia.
Omul a fost creat de Dumnezeu curat, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu,
însă prin neascultare a căzut din starea paradisiacă perfectă, firea lui pervertindu-se.
Sfântul Apostol Pavel arată că precum „printr-un om a intrat păcatul în lume și prin
păcat moartea, așa și moartea a trecut la toți prin păcatul lui.” (Rm. 5,12). De asemenea,
același Apostol spune: „Eu sunt trupesc, vândut sub păcat.” (Rm. 7,14). Sfântul Iacov
conchide: „Toți greșim în multe chipuri.” (Iac. 3,2).
Spre deosebire de om, Hristos nu are păcat. Zice Sfântul Apostol Pavel că El a
fost „întru toate asemenea nouă, afară de păcat.” (Evr. 4,15). Avem, de asemenea,
mărturii din timpul procesului Mântuitorului: cea a Claudiei Procula – „Nimic să nu
faci Dreptului acestuia!” (Mt. 27,9), cea a lui Iuda – „Am greșit vânzând sânge
nevinovat!” (Mt 27,4) și nu în ultimul rând, cea a lui Pilat –„Eu nu găsesc în El nici o
vină!” (In. 18,28; 19,4).
Așadar omul, afundat atât de mult în starea lui de păcat nu a fost capabil să
perceapă dumnezeirea și curăția lui Hristos. Omul, prin natura lui simte nevoia de a fi
in comuniune cu cel asemenea lui, ori iudeii nu îl percepeau pe Hristos ca unul de al
lor, un păcătos, motiv pentru care nu L-au ales pe El, ci pe cel asemenea lor, pe Baraba.
În altă ordine de idei, iudeii așteptau un Mesia răzbunător, războinic caăre să
scoată poporul iudeu de sub robie și să restaureze vechiul regat iudaic. Ei nu L-au putut
percepe pe Iisus ca Mesia pentru faptul că El nu a fost împotriva asupritorilor ci le-a
cerut iudeilor să-și iubească vrășmașii. Hristos a venit să restaureze ontologic omul,
scriind legea cea nouă pe tablele de carene ale inimii. Pe scurt, Iisus nu a fost Mesia
așteptat de iudei. Baraba însă chiar de asta a fost închis, pentru că într-o răscoală
împotriva romanilor a ucis un soldat roman. Sfântul Luca a precizat că a fost închis
pentru o răscoală făcută în cetate. Cu alte cuvinte, el a fost liderul răscoalei, voind o
țară liberă și luptând pentru asta.
În vechile manuscrise și chiar în Evanghelia aramaică a lui Matei numele lui
Baraba apare „Isus Baraba”. Etimologic Baraba înseamnă „Fiul Tatălui” (bar=fiu și
abba=tată).
Pilat le-a pus iudeilor in față doi cu numele Iisus/Isus și eu nu cred că la
întâmplare. Iisus Hristos – Fiul Omului și Isus Baraba (fiul tatălui). În opinia mea,
simbolic vorbind i-a pus pe iudei să aleagă între bine și rău, între pace și război, între
un Mesia dătător de pace, iubire, nădejde și viață veșnica si unul războinic, care
promitea libertate si posesie materială.
Iudeii și-au ales acel „mesia” pe placul lor iar pe Mesia cel Adevărat l-au
răstignit.
Pe de altă parte, Iisus a venit în lume la „plinirea vremii” (Gal. 4,4) pentru a
răscumpăra firea omului și pentru plinirea Legii și a proorocilor, după cum El a zis.
Dacă iudeii nu-l alegeau pe Baraba ci pe Hristos, opera de mântuire, jertfa de
răscumărare era, dacă nu periclitată, amânată.
Iată de ce Baraba a fost eliberat în mod firesc.

Bîle Andrei Florin

TOP, II