APENDICITA ACUTĂ

Cea mai frecventă urgență (1,5 – 60 ani). Frecvența maximă în primele decenii dar și la vârsta adultă și
tineri, însă scade frecvența la sugari și copii.
Frecvanța la bărbați și femei egală, doar în perioada pubertală frecvența la femei e mai mai mare.
Nu prezintă predispoziție rasială. Mai frecvent la cei cu alimentație bogată în carne/vegetală.
Mecanism de producere:
1. Mecanism obstructiv:
a. Reprezentat de un coprolit/sâmbure de fructe (vșine, cireșe), secrețiile acumulate în
lumen, cresc presiune intralumenală și apar tulburări la nivelul circulației limfatice și
arterial, și în ultimul stadiu venoase.
2. Insămânțare pe cale hematogenă: o infecție la apendice (4:10)

Anatomo-patologic, 4 faze:
a. Faza catarală – apendic edemațiat și hipervascularizat, lumen cu puroi.
b. Purulentă/flegmonoasă: seroasă acoperită de false membrane; în cavitatea peritoneală
poate fi constaată prezența exudatului sero-purulent inodor.
c. Hemoragică și necrozantă/gangrenoasă: prezintă puncte de perforație în peritoneul liber,
se observă prezența puroiului fetid, frecvent amestecat cu gaze care se avacuează sub
presiune.
Germenii implicați: coli, bacili combinat cu infecții produse de streptococi, stafilococi, anaerobi:
Clostridium perfingen, bacilul fundiliformis.

Tablou clinic:
 Durere abdominală preznetă în toate cazurile, ce își schimbă caracterul pe măsură ce boala
evoluează, seamană cu un sindrom ocluziv – colici paroxistice în epigastru, flanc drept, apoi fosa
iliacă draptă, mai mult sau mai puțin difuză.
 Inapetență, grețuri, vărsături cu conținut gastric și alimentar, reflexe, date de iritația peritoenelă –
bilos – din cauza refluxului bilei.
 Oprirea tranzitului, în special pentru gaze, meteorism mai mult sau mai puțin, perioade de
constipație sau scaune diareice.
 Febră
 Limba încărcată, facies caracteristic, suferind, deshidratat palid, torace flectat pe abdomen,
încearcă să-și reducă mișcările abdominale care acompaniază mișcările respiratorii.
 Inspectie- flectarea coapsei pe abdomen- pozitie antalgica. Tusea, stranutul, inspirul profund
accentueaza durerea in fosa iliaca dreapta. Pacientul are un facies suferind.
 Palpare:- se incepe in fosa iliaca stanga, parcurgand traseul cadrului colic, manevra ce va
determina distensia cecului si accentuarea durerii provocate de gazele din colon- semn Rowsing.
sensibilitate abdominală, durere accentuată în FID.
Semnul de iritație prin clapotaj – clopoțelului, MENDEL
o Semnul psoasului (ridicare)
o Manevra Bloomberg + (decompensare bruscă)
 Ascultație: borborisme in caz de colici si silentium abdominal in cazul unei ocluzii
 Tușeu rectal/vaginal: prezența colecțiilor în sacul Douglas – pentru excluderea suferințelor
organelor genitale interne.
Paraclinic:
 Hemoleucograma, biochimie, examen de urină: leucocitoză (≥ 20.000), cu neutrofilie (20-30 % din
cazuri leucocite cu valori normale);
 Rx pe gol: nivele hidroaerice, în special la nivelul intestinului subțire;
 Eco abd pentru diagnosticul diferențial cu patologia urinară și genitală
 CT în caz de perforație

Forme clinice:
 Apendicita la copii mici: diagnostic diferențial: gastroenterocolită, invaginația intestinului, infecții
urinare, inflamația diverticulului Merckel, peritonită cu pneumococ, penumopatii, adenita
mezenterică (examene biochimice, probe de scaun, Rx toracic și abdominal pe gol – ajută la
diagnostic și la diagnosticul diferențial).
 Apendicita la bătrâni: debut cu simptom atenuată, evoluează și ajunge cu complicații la spital,
fenomene de ocluzie și subocluzie intestinală, tulburări de tranzit pe o perioadă lungă de timp.
o Forme/evoluție pseudoocluzivă
o Forme/evoluzie pseudotumorală
Necesar efectuarea diagnosticului diferențial cu cancerul de colon ascendent (CT).
 Apendicita la gravide:
o În primele luni poate fi interpretată ca o sarcină extrauterină, avort,
o În ultimele e derutantă, lipsește contractura peretelui abdominal, în schimb e prezentă
contractura uterină.

Forme topografice:
1. Apendicită retrocecală- Semnele funcționale lipsesc, la palpare o durere accentuată în Fosa iliaca
dreapta, în decubit lateral stâng.
2. Apendicita mezoceliacă, a promontoriului - aglutinare de anse înspre organul inflamat, evoluează
cu febră mare și ocluzie intestinală
3. Apendicita în poziția pelvică-La femei, ca o salpingită sau ca un flegmon de ligament larg;
La bărbați cu cistită; evoluează spre abces pelvin, se poate deschide spontan în rect, vezică,
vagin.
În funcție de stadiul evolutiv:
o Diagnostic îngreunat de o peritonită difuză
o Instalarea bruscă a peritonitei ne obligă la diagnostic diferențial cu ulcer gastric sau duodenal;
o În forma cu peritonită septică difuză, tabloul clinic nu e dominat de afectarea abdomenului; la
copii: hepatomegalie, leucocioză, disfuncție renală, agitație, febră, tegumente deshidratate,
senzație de sete, tardiv, fenomene de ocluzie, septicemie.
o Plastonul apendicular: peritonită plastică, fibrinoasă, e o formă pseudotumorală, în care ansele
interne formează un aglomerat în jurul cecului și apendicelui.
Tratament: intotdeauna chirurgical prin abord clasic sau laparoscopic- apendicectomie si drenarea
cavitatii peritoneale.

Complicații postoperatorii:
 1. Abcesul parietal: frecvent în panuclul adipos, evacuarea abcesului cu vindecare per secundam,
2. Abcese reziduale intraabdominale: postoperator prezintă febră, leucocitoză, scaune diareice,
meteorism, în Douglas, subfrenic, subhepatic, între anse – tratament chirurgical – laparotomie
pentru evacuare și drenare largă a cavității peritoneale.
3. Ocluzia funcțională: auscultator – silențium, meteorism, tranzit nepreluat.
4. Peritonite postoperatorii: reintervenție.
5. Fistulă stercolală: secreție purulentă cu materii fecale și deobicei o suspicionăm prin
exteriorizarea la nivelul tubului de dren a unei secreții purulente; se reintevine și se descoperă cu
ligatura derogată/plagă dehiscentă/leziuni la nivelul anselor de prezența tubului de dren.
6. În cazul în care există leziuni mari aval de colon (tumori), acestea se manifestă postoperator prin
semne de ocluzie → reintervenție.
Complicații tardive:
1. Eventrații în cazul în care se prezintă abcese de perete sau cei care nu respectă perioada de
recuperare (tușitori cronici, efort fizic, îngrășare);
2. Sdr. aderențial duce la fenomene ocluzive → adezioliză
! Când nu se intervine chirurgical → plastron apendicular cu intens proces inflamator și aderențial al
organelor din jur ce nu permite disecția apendicelui; în această situație tratamentul constă în antibiotice,
aplicații locale cu gheață, regim alimentar, reprogramarea pentru intervenție după 2-6 luni.

TUMORI APENDICULARE
Descoperite accidental sau la autopsie, sunt rare.
Histologic:
 Carcinoid apendicular: 0,5% din totalul tumorilor
 Adenocarcinom apendicular: 0,08%
 Mucocel malign: 0,2%
1. Reprezintă 30-40% din totalul tumorilor apendiculare; formațiune mică, unică, dură, galben-
maronie;
Descoperire accidentală în cursul apendicectomiilor;
- Apendicetomia este suficientă doar când nu avem suspiciunea implicării ganglionilor, alfel
este necesară hemicolectomia
- Deoicei benign, este rezultatul proliferării celulelor cromergentofine
- Creștere lentă în faze tardive pot să dea metastaze
- Intens secretante de serotonină, dar există și forme nesecretoare;
- Simptomatologie săracă și doar în contextul creșterii în dimensiune și prin compresie.
2. Provin din adenoame preexistente,
- histopatologic: chistadenocarcinoame
- tumori de tip colorectal: adenoame tubulo-viloase
- mimează o apendicită (70%) sau un sindrom apendicular
- când sunt mai mari, în foză se poate palpa
- altă formă de expresie clinică: ocluzie intestinală sau abces apendicular – în toate cazure se
impune trament chirurgical, hemicoectomie dreaptă.
- Rar este pus diagnosticul preoperator, descoperirea fiind intraoperatorie.
3. Intaoperator: apendicele mult dilatat cu conținut mucoid steril:
- Poate fi benign sau malign
 - Se dezvoltă în contextul dialtării lumenului și acumulării secrețiilor celulelor mucoase
- Orfologic: aspect globulos, cu perete subțire, conținut gelatinos
- La forma malignă, tumoarea nu infiltrează și nu metastazează, în schimb la ruptură, toată
cavitatea peritoneală va fi însămânțată – peritonită gelatinoasă – pseudomixom gelatinos.
Tratament mucocel necomplicat: apendicectomie cu manevre cât mai blânde;