Introducere

O eventuală aderare la Uniunea Europeană ar fi un important pas în rezolvarea celei mai

stringente probleme a cetăţenilor Republicii Moldova, creşterea nivelului de trai. Aceasta se poate
realiza pe mai multe căi. Libertatea de mişcare a persoanelor şi a capitalurilor şi compatibilizarea
legislaţiei naţionale cu cea europeană ar însemna încurajarea investiţiilor în domeniile agriculturi
şi prin aceasta creşterea produsului intern şi înmulţirea locurilor de muncă. Accesul la fondurile
provenite din bugetul central al Uniunii ar furniza şi resursele financiare pentru întreprinzătorii
locali.
Analiza temei date din mai multe perspective demonstrează că are o importanță majoră,
atât pentru Republica Moldova la general, dar și pentru fiecare cetățean în parte.
Actualitatea temei este caracterizată de problemele cauzate de nivelul scazut al dezvoltări
agriculturii și piețelor de desfacere, precum și ultimele evenimente petrecute în țară atît la nivel
politic cît și economic. Prin abordarea temei date încercăm sa determinăm calea cea mai eficientă
pe care o are de parcurs Republica Moldova o economie puternică, stabile și crearea unui nivel de
viață corespunzător standartelor europene.
De altfel, republica Moldova dispune, la rândul său, de resurse importante care, în
condiţiile aderării, ar fi incomparabil mai bine valorificate, potenţialul agricol de excepţie,
posibilitatea obţinerii unor produse ecologice, poziţia strategică şi statutul de zonă de tranzit pentru
resursele energetice dintre Rusia spre statele din Uniunea Europeană. În acest caz, Politica
Agricolă Comună este una dintre cele mai vechi politici comunitare. În prezent aproximativ 35%
din bugetul Uniunii este îndreptat spre programe care ţin de politica agricolă. Se insistă pe produse
de calitate, ecologice, pentru care Republica Moldova dispune de resurse incontestabile.
Scopul lucrării date este de a prezentă o analiză a situației actuale a a sectorului agricol din
Republica Moldova, pe parcursul integrări europene.
Obiectivele acestei lucrări sunt :
- Sudierea și analiza generală a sectorului agricol în Republica Moldova;
- Studierea metodelor de efectuarea a finanțărilor în sectorul agricol;
- Identificarea problemelor și soluțiilor de ameliorare acestora în sectorul agricol;
- Examinarea dezvoltări sectorului agricol în cursul integrări europene.
Baza informaţională a acestei lucrări constituie literatura de specialitate dar și a actelor
Normative și Legislative a Republicii Moldova precum și a Uniunii Europene. Lucrarea dată este
îndreptată spre cercetarea procesului integrării Republicii Moldova în UE. În acest context spre
cercetare au fost luate datele furnizate de instituțile specializate în domeniul dat: Ministerul
Finanțelor, Ministerul Economiei, Biroul Național de Statistică; datele furnizate și cercetate au
fost sub formă de: rapoarte financiare, dări de seamă, politici, statistici, informaţii operative, baza
legislativă și hotărâri ale guvernului. De asemenea în elaborarea părții teoretice a lucrări au fost
utilizate publicațiile și părerile mai multor autorii: Larousse Dictionnaire ,G. Myrdal, Ernest B.
Haas, Dr. D. Juan Carlos Martínez Coll, Eșanu Rodica și alții.
Structura lucrării. În raport cu obiectivele propuse au fost elaborate trei capitole, care
expun o examinare mai profundă asupra temei, și anume:
Capitolul I Aspecte teoretice ale integrări economice- unde am abordat aspectele teoretice ale
temei date.
Capitolul II. Analiza evoluției sectorului agraricol în Republica Moldova- am evedențiat
tendințele evoluției sectorului agrar în urma semnări acordului de liber schimb cu UE.
Capitolul III. Problemele principale ale Republici Moldova în cadrul integrării europene- em
evidențiat principalele problem a sectorului agrar actual si am dat unele recomandări.

2
 Capitolul I Aspecte teoretice ale integrări economice

Integrarea economica reprezinta o forma deosebita a relatiilor economice dintre diferite

tari ale lumii,care s-a dezvoltat in secolul xx,dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial;in
prezent,constituie o caracteristica importanta a evolutiei economiei mondiale.
Exista mai multe definitii pentru conceptul de ,,integrare economica”.

Dupa Concise Oxford Dictionary si Chambers Essential Dictionary, integrarea este

combinarea partilor intr-un intreg si uniunea este un intreg rezultat din combinarea unor parti ori
a unor membri. Astfel, integrarea este procesul de atingere a stadiului de uniune.

Larousse Dictionnaire defineste integrarea ca intrare intr-un subansamblu, iarDictionnaire

des sciences economiques subliniaza ca integrarea evoca, intr-o maniera generala, fie incorporarea
unui element strain intr-un ansamblu, fie trecerea de la o stare difuza la una constienta; totdeauna,
in notiunea de integrare este inclusa cea de unitate - ceea ce este dispersat se uneste. La fel
ca Dictionnaire economique et financier, acesta considera integrarea ca un aspect al concentrarii,
viziune ingusta, care nu mai corespunde evident prezentului.

Integrarea a devenit, din ce in ce mai mult, un domeniu de interes pentru majoritatea

economistilor, putand remarca, astfel, conceptia lui J. Tinbergen, care defineste integrarea
dreptcrearea unei structuri optime a economiei internationale, prin inlaturarea barierelor
artificiale din schimburile comerciale. De asemenea, G.R. Denton sesizeaza virtutile integrarii si
anume, de a maximiza bunastarea sau de a indeparta discriminarile economice.

G. Myrdal prezinta integrarea ca realizarea vechiului ideal vestic de egalitate a

posibilitatilor. Z. Kamecki apreciaza integrarea tot din punct de vedere economic, ca formare, pe
baza unei noi structuri, a unui organism economic format dintr-un grup de tari separate de
economia mondiala.

Alti autori caracterizeaza integrarea astfel:

- obtinere, in cadrul unui anumit teritoriu, a unui "sentiment de comunitate" si a unor

institutii suficient de puternice, precum si a unor practici raspandite, care sa asigure pentru un timp
indelungat "schimbari pasnice" intre statele respective (Karl W. Deutsch);

- proces in cadrul caruia actorii politici din diferite structuri nationale sunt convinsi sa-si
modifice lealitatea, sperantele si activitatile politice, spre un nou centru, ale carui institutii poseda
ori pretind jurisdictie asupra statelor nationale preexistente (Ernest B. Haas);

- o distribuire de puteri constitutionale, un set de conditii pe linia prescrisa de o teorie

federala (conceptiile federaliste);

- punerea la un loc a mai multor operatii, efectuate de aceeasi firma (integrare verticala)
sau de firme diferite incorporate aceleiasi unitati economice (integrare orizontala) (Francois
Perroux);

- procesul prin care natiuni, pana atunci doritoare si capabile sa-si conduca independent
politica interna si cea externa, incearca sa ia impreuna anumite decizii sau sa delege procesul luarii
deciziilor unor noi organe centrale; procesul prin care actorii politici din mai multe state diferite
sunt convinsi sa-si modifice sperantele si activitatile politice catre un nou centru (Leon N.
Lindberg).

3
 In mod curent, prin integrare economica, se intelege un proces complex, caracteristic
etapei contemporane de dezvoltare a societatii, care consta, in esenta, in intensificarea
interdependentelor intre diferite state, proces conditionat de un ansamblu de factori, din randul
carora un rol important revine revolutiei tehnico-stiintifice.

Principalii factori care au stat la baza pocesului de integrare economica sunt:

-crearea unor conditii care sa stimuleze schimburile economice intre diferite tari;
-progresul tehnico-stiintific contemporan,care necesita resurse financiare din ce in ce mai
mari;
-posibilitatile restranse ale pietelor nationale;
-cresterea concurentei pe piata mondiala:

Factorii care au favorizat procesul de integrare economica sunt:

-apropierea geografica a tarilor respective;
-existenta unor interese economice si politice commune;
-apropierea nivelurilor de dezoltare economico-sociala.
Procesul de integrare economica are caracter complex, este insotit de controverse si dispute.
Prin continultul sau, acest process:
-modifica raportul de interese intre agentii economici rezidenti, perspectivele acestora;
-pun problema renuntarii la atribute ale independentei tarilor mebre;
-implica avantaje si costuri inegale pentru tarile participante.

Politica agricola

Politica agricola a fost politica comuna cea mai importanta si unul din elementele esentiale
ale sistemului institutional al Uniunii Europene. Obiectivele sale sunt stabilite in articolul 39 al
Tratatului de la Roma: cresterea productivitatii, garantarea unui nivel de viata echitabil populatiei
din agricultura, stabilizarea pietelor, garantarea securitatii aprovizionarilor, asigurarea
consumatorului cu provizii la preturi rationale. Acest articol recunoaste necesitatea de a tine cont
de structura sociala a agriculturii si de inegalitatile structurale si naturale dintre diferite regiuni
agrare, la fel ca si interesul in a efectua in mod gradual adaptarile oportune.

Politica agricola s-a creat in anii '70, in momentul in care Europa era deficitara in
majoritatea produselor alimentare. Mecanismele sale s-au modelat pentru a rezolva aceasta
situatie, functia sa principala fiind cea de a sprijini preturile si veniturile interne prin intermediul
operatiilor de interventie si sistemelor de protectie frontaliere.Aceasta politica a contribuit pozitiv
la cresterea economica si a reusit sa garanteze aprovizionarea consumatorului european cu o gama
ampla de produse alimentare calitative la preturi rationale. Pana la jumatatea decadei anilor '90,
politica agricola a fost, la mare distanta, politica comunitara cea mai importanta, in special din
punctul de vedere al bugetului. Uniunea Europeana s-a convertit in primul importator si al doilea
exportator de produse agricole la nivel mondial.

Totusi, sistemul, care raspundea cert la o situatie de deficit, a manifestat o serie de

deficiente cand comunitatea a inceput sa produca mari excedente la majoritatea produselor sale
agricole. Au aparut tensiuni in relatiile cu terte tari, in special SUA, nelinisti pentru efectele pe
care le aveau exporturile subventionate ale UE in pretul mondial si in prezenta proprie pe piata
internationala. Costurile acestei politici au ajuns sa fie inacceptabile.

Astfel, la sfarsitul anilor '80 exista deja un acord generalizat din nevoia unei reforme.

In iunie 1992 Consiliul de Ministrii de Agricultura ai Uniunii Europene a adoptat formal reforma
olitica agricola , cea mai radicala din istoria sa. Aceasta reforma presupune o profunda reorientare
a politicii agricole comunitare.
4
 Capitolul II. Analiza evoluției sectorului agraricol în Republica Moldova
Sectorul agrar a fost şi este unul din principalele sectoare ale economiei Republicii
Moldova. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare are misiunea de a asigura realizarea
prerogativelor constituţionale ale Guvernului la elaborarea şi promovarea politicii de stat de
dezvoltare durabilă a sectorului agroindustrial al ţării, prin sporirea competitivităţii şi
productivităţii sectorului, precum şi asigurarea inofensivităţii şi suficienţei alimentare a ţării, în
vederea creării premiselor pentru creşterea permanentă a bunăstării populaţiei.

La 1 septembrie 2014, a intrat în vigoare cu titlu provizoriu Acordul de Asociere cu UE.

Astfel deja de 3 luni Republica Moldova beneficiază de Zona de liber schimb aprofundat si
cuprinzător cu UE (ZLSAC). În cadrul acesteia orice prooducător autohton care a implementat
standartele UE poate exporta pe piața respectivă fără taxe vamale.
Chiar dacă Acordul de Asociere presupune beneficii pe termen mediu și chiar lung (5-7
sau chiar 10 ani), în primele 2 luni de la implementare acesta deja a adus anumite efecte
tangibile. Este important că aceste beneficii au fost simțite anume de sectorul agro-industrial,
care este considerat drept cel mai sensibil la liberalizarea comerțului cu UE.

Primele rezultate după intrarea în vigoare cu titlu provizoriu Acordul de Asociere cu UE

sunt expuse in Figura 2.1.
Au fost analizate exporturile de fructe, cereal și vinuri din Republica Moldova în Uniunea
Europeană în perioada septembrie-octombrie 2014, în compareție cu aceiași perioada a anului
2013. Au fost selectate anume produsele pentru care au fost eliminate imediat barierele tarifare
pe piața comunitară- contigentele tarifare scutite de preturile de intrare

7000
6452

6000
5120
5000
Mii USD.

4000

3000 2631

2000
1108 962
1000 633
31.3 39.3
0
Struguri de masă Mere Prune Vinuri

2013 2014

Figura 2.1: Analiza evoluția cantitățiilor de produse exportate în UE în perioada

septembrie-octombrie 2013-2014.

Astfel în baza datelor analizate se observă o majorare a cantității exportului strugurilor de

masa de 5,8 ori sau 5344 mii USD. Cantitatea de mere s-a majorat cu 1669 mii USD sau de 2,7
ori. Prunele au înregistrat o creștere de 8,1 ori sau 4487 mii USD, precum și exportul de vinuri

5
deasemenea s-au majorat cu 8 mii USD, sau a reprezentat o creștere de 26% față de aceiași perioada
a anului 2013.
Produsele cerialiere au reprezentat și ele o crestere astfel evoluția exporturilor de ceriale
pe perioada septembrie-octombrie 2013-2014 poate fi analizată în Figura 2.2.
Astfe exportul cerealelor a crescut cu +77%, de unde orezul de 3,7 ori sau cu 35,7 mii
USD, porumbul 23,1 mii USD, porumbul dulce congelat a crescut de peste 3 ori cu 2329 mii USD,
pe cînd .exporturile de grîu au scăzut cu 4,9 mii USD. Creșterile sunt exprimate față de anul
precedent, astfel fiind eliminat factorul sezonier. Mai mult decât atât, exporturile au crescut atât
de impresionant în pofida unei baze de comparație înalte (anul 2013 a fost unul foarte roditor
4000
3402
3500
3000
2500
Mii. USD

2000
1500
1073
1000
500
51.4 46.9 13.2 48.9 5.9 29
0
Grîu Orez Porumb Porumb dulce
congelat
2013 2014

Figura 2.2: Analiza evoluția cantitățiilor de produse cerealiere exportate în UE în perioada

septembrie-octombrie 2013-2014.

Volumul asistenţei oficiale pentru dezvoltare contractate în 2013 este de trei ori mai
mare faţă de nivelul anului 2012, şi constituie 623,9 mln. euro pentru 193 de proiecte (respectiv,
212,8 mln. euro şi 117 proiecte în 2012).
Volumul asistenţei oficiale pentru dezvoltare contractate în 2013 este de trei ori mai mare
faţă de nivelul anului 2012, şi constituie 623,9 mln. euro pentru 193 de proiecte (respectiv, 212,8
mln. euro şi 117 proiecte în 2012). Volumul asistenţei oficiale pentru dezvoltare contractate în
2013 este de trei ori mai mare faţă de nivelul anului 2012, şi constituie 623,9 mln. euro pentru
193 de proiecte (respectiv, 212,8 mln. euro şi 117 proiecte în 2012).

Figura 2,3 Volumul proiectelor iniţiate în 2014 (pe sectoare, în mln. euro)
6
Astfel putem observa că din totalul de proiecte initiate în anul 2014, 8 mln de euro îi revine
sectorului agricol.
Datele statistice pentru luna august, cînd a fost lansat exportul producției moldovenești pe
piețele europene, ne dă speranță că producătorii noștri agricoli vor valorifica cu succes cotele
alocate”, a declarat, directorul Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor (ANSA),Ion Sula.
Expertul a dat o notă pozitivă startului exportului prunelor, strugurilor și merelor
moldovenești pe piețele UE, în special, în România. El și-a exprimat speranța că producătorii
agricoli autohtoni vor valorifica cu succes și cotele alocate pentru acest an.
„Important este ca fermierii și exportatorii să țină cont de principalele cerințe ale UE, de
standardele, care nu sunt atît de dure: calitatea bună, ambalaj modern și mărimea uniformă a
fructelor și pomușoarelor”.
Programul de Servicii Financiare Rurale și Dezvoltare a Businessului Agricol, cel de-al
cincilea program IFAD din Republica Moldova, a fost lansat în iulie 2011 cu o perioadă de
implementare de 60 luni. Proiectul are un caracter naţional şi este implementat în toate localitățile
Republicii Moldova, cu excepţia mun. Chişinău, mun.Bălţi și a Unităților Administrativ-
Teritoriale din Stînga Nistrului.

Perioada de implementare: iulie 2011 – iunie 2016

Bugetul programului: 34,8 milioane dolari SUA, inclusiv:

• 19,8 milioane dolari SUA - sursele IFAD, inclusiv 0,5 milioane grant;

• 4,5 milioane dolari SUA - grant acordat de Ministerul Afacerilor Externe al Regatului
Danemarcei;

• 1,5 milioane dolari SUA - sursele Guvernului Republicii Moldova;

• 11,7 milioane dolari SUA - contribuția beneficiarilor programului;

• 1,8 milioane dolari SUA - suma alocată de instituțiile financiare participante ca co-finanțare a
proiectelor de investiții în IMM.

Scopul proiectului: de a reduce sărăcia în mediul rural din Republica Moldova creând condiţii
favorabile pentru cei mai săraci membri ai societăţii rurale în vederea creşterii veniturilor acestora
prin acces sporit la pieţe şi locuri de muncă.

Beneficiari:

• gospodăriile mici comerciale, procesatori şi alte întreprinderi mici şi mijlocii înregistrate sub
orice formă organizatorico-juridica bazată pe proprietate privată şi încadrate în activităţile
agricole;

• tinerii săraci orientaţi comercial, care la momentul aplicării vor avea vârsta cuprinsă între 18 şi
30 ani;

• micro-antreprenorii săraci, economic activi, membri ai AEÎ, care vor iniţia şi/sau dezvolta o
afacere rurală, atât agricolă, cît şi neagricolă care vor genera venit;

• grupuri de interes a fermierilor, asociaţii oficiale de producători, alte asociaţii, autorităţile locale.

Piețele noi de export pentru produsele moldovenesti după embargourile comerciale ale Federației
Ruse, sunt prezentate schematic în Anexa 1

7
 Capitolul III. Problemele principale ale Republici Moldova în cadrul
integrării europene
Mai mulţi experţi economici locali cât şi cei din străinătate îşi pun frecvent întrebarea: de
ce ar avea nevoie Republica Moldova pentru a edifica într-o perioadă cât mai scurtă de timp o
veritabilă economie de piaţă ajustată la criteriile şi particularităţile de funcţionare a statelor
membre a Uniunii Europene? Majoritatea lor susţin că un prim lucru pentru a aspira la procesul
condiţionat de aderare ar fi ajungerea la un consens naţional privind direcţiile generale ale politicii
economice, implicit vectorii orientării geoeconomice.

Unul dintre obiectivele Republicii Moldova, care totuşi nu este exprimat cu fermitate de
oficialităţile ţării, este integrarea în Uniunea Europeană (UE). Situaţia economică şi politică este
în continuă schimbare nu doar în ţara noastră şi în alte ţări cu aceleaşi obiective, dar şi în însăşi
Uniunea Europeană. În prezent putem constata două tendinţe principale în Uniunea Europeană –
tendinţa de aprofundare a integrării în cadrul UE (manifestată prin crearea Uniunii Economice şi
Monetare, abreviat UEM).
Este uşor de observat impactul pozitiv al perspectivei de aderare dacă vom compara situaţia
din ţările candidate cu situaţia din cele cărora nu li s-a promis sau nu au cerut aderarea (de exemplu,
Republica Moldova). Perspectiva aderării este cel mai puternic şi mai eficient stimulent al
reformelor, aceasta avînd următoarele consecinţe în ţările candidate:
– a contribuit la stabilizarea democraţiei în toate ţările asociate, în special în Europa Centrală
şi de Est;
– a stimulat dezvoltarea economică şi promovarea reformelor;
– a diminuat migrarea ilegală a forţei de muncă datorită presiunilor UE, precum şi datorită
perspectivei clare a unei vieţi mai bune pentru întreaga populaţie;
– a fortificat protecţia minorităţilor. Minorităţile din majoritatea ţărilor asociate susţin
aderarea la UE, deoarece ştiu că această structură le va oferi cea mai sigură protecţie etc.

Pământul – principalul mijloc de producţie în agricultură – a suferit o degradare progresivă pe

fondul unei exploatări intensive, fără investiţii corespunzătoare pentru conservarea şi
îmbunătăţirea proprietăţilor naturale ale acestuia. Exploatarea intensivă a dus la distrugerea
compuşilor naturali nutritivi, iar în final la modificarea compoziţiei chimice a acestuia
(alcalinizare, acidifiere, sărăturare), a structurii lui (tasare, compactare) cât şi la degradarea
pământului în unele zone prin eroziuni, poluare, alunecări de teren etc. Specialiştii au estimat o
pierdere a potenţialului agricol al pământului de până la 25 % datorită acestor efecte negative
directe ale degradării solului.
Fragmentarea terenurilor are un impact negativ asupra volumului producţiei agricole deoarece
în aceste condiţii nu este posibilă decât o productivitate scăzută a muncii. Un alt factor al crizei
agriculturii autohtone îl constituie însăşi Legea fondului funciar, cât şi modul defectuos în care a
fost aplicată generând astfel cea mai slabă structură agrară din secolul care abia s-a încheiat.
Republica Moldova a devenit ţara cu agricultura cea mai fărâmiţată din Europa ajungând astfel la
o situaţie asemănătoare cu cea din perioada interbelică, ceea ce înseamnă că mai bine de 70% din
proprietăţi măsoară la 3 ha (dintre care mai mult de jumătate au suprafaţa sub 1ha), iar proprietăţile
mai mari de 10 ha reprezintă doar 0,5% dar şi acestea răspândite în mai multe parcele.
Pentru a depăşi problemele provocate de fragmentarea terenurilor agricole este necesară o
politică agricolă structurală, care să asigure o mai bună utilizare a acestor terenuri. Concentrarea
producţiei agricole este una din condiţiile esenţiale pentru dezvoltarea capacităţilor de producţie
şi pentru obţinere unui nivel de competitivitate suficient pentru integrarea în Uniunea Europeană.
Tot aici este importantă identificarea potenţialelor surse de progres în sectorul agricol precum şi a
condiţiilor necesare pentru a le atrage. În cazul agriculturii noastre, principale surse ale progresului
8
agricol sunt implementarea noilor tehnologii, practicarea politicilor economice coerente şi
dezvoltarea instituţională adecvată.
Soarta industriei naţionale depinde de modul de inserare în reţelele industriale europene.
Agricultura va crea probleme dacă forţa de muncă eliberată din acest sector nu va fi absorbită de
alte ocupaţii. Alături de aceasta nu trebuie să ne preocupăm de o politică agricolă propriu-zisă,
fără a avea o politică rurală adecvată, scopul strategic al căreia ar fi reducerea numărului de
persoane direct angajate în agricultură prin dezvoltarea industriei rurale şi a sectorului serviciilor
în mediul rural.
Majoritatea a ţăranilor cred că Republica Moldova nu este pregătită din punct de vedere
economic pentru aderarea la Uniunea Europeană şi doar 25% dintre aceştia au convingerea că,
odată cu integrarea în UE, posibilităţile reale de a pune pe picioare propria fermă agricolă sau
zootehnică vor creşte. Cu toate acestea, dacă va avea loc un referendum, peste 60% dintre ţărani
ar vota pentru aderare. Aceasta arată cert că, chiar sceptici fiind faţă de beneficiile integrării în
Uniunea Europeană (aici referindu-se la politica agricolă protecţionistă a acesteia), locuitorii
satelor o văd ca pe o posibilă cale, ca pe un drum care li se arată, după ce mai mult de un deceniu
de tranziţie au fost lăsaţi în uitare.
Multi producători agricoli își fac griji asupra faptului că deschiderea piețelor noastre va afecta
sectorul agricol Unele taxe de import din partea Moldovei vor fi diminuate, dar cele mai sensibile
sectoare - cum ar fi carnea de pasăre și cea de porc, producția zahărului și cea de lactate - vor fi
protejate. Pentru acestea, negociatorii Acordului au obținut perioade de tranziţie între trei și zece
ani. Astfel, producătorii vor avea timp pentru a se adapta la noile condiții tehnologice și
concurențiale. De asemenea, Moldova a negociat mecanisme de protecţie, în caz de importuri
foarte ridicate ce ar ameninţa un sector economic - o premieră într-un acord de acest gen - și o
clauză de salvgardare ce prevede reintroducerea taxelor vamale pe o perioadă limitată pentru
importuri sensibile. Acest fapt dovedește că, pentru UE, instituirea Zonei de Liber Schimb este un
instrument prin care să susțină dezvoltarea economică a Moldovei.
În pofida faptului că numărul populaţiei Moldovei ocupate în agricultură este impunător (cca
50%), ponderea asigurată de acest sector în PIB este destul de modestă (28-33%). Decalajele dintre
standardele europene şi cele moldoveneşti atestă o productivitate mică a muncii. Actualmente
posibilităţile de dezvoltare extensivă au fost considerabil diminuate de suprafaţa limitată a
terenurilor agricole. Pentru comparaţie în unele ţări din UE ca Danemarca, Olanda sau Luxemburg
suprafaţa medie a unei exploatări agricole este de 40 ha, iar populaţia activă care este ocupată în
agricultură este de numai 3% dar cu o productivitate foarte înaltă a muncii suficientă pentru
satisfacerea necesităţilor ale întregii naţiuni.
Unele recomandari referitoare la sectorul agricol:
 Revizuirea strategiilor guvernamentale care exclud agricultura din lista de priorități
strategice ale țării;

 Îmbunătățirea comunicării cu publicul pe teme legate de agricultură care ar permite

evitarea dramatizării consecințelor;

 Îmbunătățirea colectării informației privitor la sectorul agroalimentar este o prioritate

stringentă; Din cauza ne-reflectării corecte a informației din domeniu, mule decizii ar putea
să conducă la rezultate contrare așteptărilor;
 Îmbunătățirea trasabilității produselor;
 Utilizarea exemplului Poloniei, fiind relevant pentru sectorul agro – alimentar al RM;

9
 Concluzii

In concluzie, putem spune ca mecanismul integrarii economice cuprinde: crearea unui spatiu
economic comun; circulatia libera a factorilor de productie atunci cand exista o piata comuna;
consumarea resurselor impreuna, cu eficienta economica si sociala maxima; realizarea unei
uniuni vamale; realizarea unor politici comune in domeniul economic, monetar, financiar si
social.
Politicile economice de până acum ar fi trebuit cuprindă o sumă de măsuri pentru revigorarea
industriei şi agriculturii autohtone aşa cum se întâmplă în orice stat din UE sau statele central şi
est-europene. Temelia pe care ar fi trebuit să se sprijine aceste politici – revigorarea economiei
prin producţie şi servicii – a fost omisă în mod intenţionat şi a fost dirijată cu bună ştiinţă. Altfel
nu se explică distrugerile şi dezastrul sistematic atât din agricultură cât şi din industrie.
Moldova trebuie să-şi diversifice rapid pieţele de export, după embargoul impus de Moscova.
P că fermierii moldoveni au înregistrat progrese în asigurarea unei calităţi la standarde
internaţionale a fructelor şi legumelor produse de ei, dar aceasta este doar inceputul.

Evident trebuie respectate anumite standarde. Trebuie să colaborăm cu ţările exportatoare şi cu

producătorii locali pentru a ne asigura că produsele pot fi comercializate, sunt căutate de
consumatori şi că îndeplinesc necesităţile clienţilor.

Din punct de vedere economic Acordul de Asociere este mai avantajos pentru Moldova, decât
pentru Europa. UE are 28 de țări, o populație de peste 500 de milioane de oameni, al căror venit
mediu anual e de circa 39.000 dolari - piața Republici Moldova e de vreo 120 de ori mai mică. În
plus, Moldova deja e foarte integrată în spațiul economic european. În 2012, din olumul total al
comerțului extern al țării noastre, 52% din exporturi au mers spre UE, iar spre Rusia - 11,8%. Din
regiunea transnistreană, în 2012 circa 45% din exporturi au mers către UE. Iar deja din 1 ianuarie
2014, vinurile moldovenești au primit undă verde în Europa. Orice țară are nevoie de investiții, iar
semnarea Acordului a determina o schimbare a atitudinii investitorilor și a piețelor internaționale
față de Moldova. Faptul că noile întreprinderi vor solicita brațe de muncă autohtone înseamnă că
oamenii nu vor mai trebui să plece în alte țări pentru a-și câștiga bucata de pâine.

Pentru a concluziona, beneficiile integrării în Uniunea Europeană sunt multiple şi

esenţiale pentru progresul societăţii moldoveneşti în următoarele decenii:
- sprijin financiar şi perspective de creştere economică, prin accesarea directă a unor
fonduri comunitare, îndreptate spre reformă administrativă, investiţii în economie şi infrastructură;
creşterea nivelului investiţiilor străine, cu precădere a celor din statele membre, dar şi creşterea
credibilităţii faţă de investitorii din statele terţe. Fondurile comunitare s-ar putea ridica la peste un
miliard de euro anual. Urmarea acestor evoluţii ar fi apariţia unui număr de noi locuri de muncă,
atingerea unui nivel decent al salarizării, prin perspectiva revenirii în ţară a multor dintre cetăţenii
moldoveni şi a refacerii echilibrului demografic al ţării. Beneficii conexe ar fi posibilitatea
retehnologizării economiei, creşterea productivităţii muncii, sporirea exporturilor prin accesul
total la piaţa comună, echilibrarea balanţei comerciale, scăderea dependenţei economice şi a
posibilităţilor de şantaj economic şi politic din partea statelor foste membre ale URSS prin
intermediul condiţionării furnizării resurselor energetice;
- accesul agricultorilor moldoveni la Politica Agricolă Comună, obţinerea de subvenţii, aplicarea
metodelor şi a normelor stabilite de instituţiile comunitare.
10
 Bibliografie
1. Eșanu Rodica- „Integrarea europeană pentru tine”, Editura ProDidactica, Chișinău 2009;
2. Dr. D. Juan Carlos Martínez Coll, „ECONOMIA DE PIATA.Avantaje si dezavantaje”;
3. Costea, Simion, „Istoria integrării europene și Instituții ale UE ”- curs, Universitatea
„Petru Maior”;
4. Costea, Simion, „Istoria ideii de Europa și Introducere în studii europene ”- curs,
Universitatea „Petru Maior”,
5. Dan Luca, „Dilemele comunicării Uniunii Europene”, Editura QualMedia, Cluj-Napoca
2009;
6. Raportul național de dezvoltare umană 2011/2012;
7. Raport anual 2013 cu privire la Asistența Externă acordată Republicii Moldova,
Chișinau, August 2014;
8. Broșură „Să înțelegem politicile Uniunii Europene:Agricultură” ;

9. http://www.gov.md/europa - Pagina informaţională despre integrare europeană;

10. http://europa.eu/ - sinteze ale legislației UE;
11. http://www.infoeuropa.md/ - Pagina Platformei Societăţii Civile „Pentru Europa” poate fi consultată
în Compartimentul „Informare Europeană” al Portalului ";
12. http://www.noi.md/ - portal informațional independent;
13. http://expert-grup.org/ro/ - Centrul analitic independent;
14. http://www.ape.md/ - asociația pentru politică externă;

11
Anexe

12