Sunteți pe pagina 1din 19

UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH.

ASACHI” DIN IAŞI


FACULTATEA DE ŞTIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR
Departamentul de ingineria materialelor și securitate industrială

EFECTUL DE MEMORIE AL
FORMEI
SESIUNEA ȘTIINȚIFICĂ A CERCURILOR STUDENȚEȘTI,
MAI 2018

Îndrumător:
Conf. dr. ing. Ioan Rusu

Studenți:
1. Bunduc Cristian-Ștefan, An I, grupa 9101
2. Apetri Elena Laura, An 1, grupa 9106
3. Mereuță Andrei , An 1, grupa 9103

Iași
-2018-

1
Efectul de memorie al formei
Introducere
Fenomenul este numit efectul memoriei de formă (SME – Shape Memory Effect).
Comportamentul aliajului Ni-Ti a fost studiat pentru prima oară de către Buehler si Wiley în
Laboratorul artileriei marine al Statelor Unite.
Aliajele cu memoria formei sunt materiale care îşi pot modifica forma, rezistenţa şi/sau
rigiditatea prin activare la căldură, sarcină, câmp magnetic sau tensiune electrică. Aliajele cu
memoria formei "îşi amintesc" forma originală şi revin la aceasta după dezactivare.
Materialele inteligente, precum aliajul cu memoria formei, oferă noi posibilităţi în ceea ce
priveşte componentele mobile ale autovehiculelor. Aceste noi materiale fac posibil designul
inovator şi noi caracteristici îmbunătăţite la preţuri mai accesibile comparativ cu motoarele şi
dispozitivele de acţionare tradiţionale.
De asemenea, aliajul cu memoria formei contribuie la reducerea greutăţii nedorite,
îmbunătăţind performanţele autovehiculelor şi reducând consumul de combustibil.
Materialele cu memoria formei sunt materiale care au capacitatea de a răspunde la o serie
de stimuli externi. Această capacitate constă în modificarea formei sau a proprietăților sub
aciunea stimulului extern și revenirea la forma inițială după încetarea acțiunii stimulului. De
exemplu, schimbarea formei cauzată de schimbarea temperaturii se numește efect de memoria a
formei indus termic.
Receptorii moleculari sunt capabili să manipuleze ioni sau molecule neutre prin procese
înalt selective de recunoaștere, de reacție și de transport, cu posibilități de cuplare și reglare la
factori externi.
Diversele abordări teoretice și mai ales practice ale problematicii combinațiilor
macrociclice au conturat un nou domeniu interdisciplinar al chimiei, care vizează aspectele
fundamentale situate la granița dintre chimie, fizică și biologie care a fost numit Chimie
Supramoleculară. Aceasta are în vedere studiul speciilor chimice oaspete-gazdă ca structuri bine
definite și studiul sistemelor polimoleculare rezultate din unirea mai multor componente și care
pot avea caracteristici dependente de natura lor.
După ce o scurta perioada au fost numite aliaje cu memorie piezomorfică, termomorfică
sau feroelastică, aliajele cu memoria formei au fost cunoscute la începutul anilor ‘70 sub
denumirea de “marmem”-uri (care sublinia legatură dintre martensită și memorie). La ora
actuală, la aliajele obținute prin tehnologia clasică (bazată pe topire-turnare- deformare) s-au
adăugat cele obținute prin metalurgia pulberilor și prin solidificare ultrarapidă.
Ideea dezvoltării unor lucrări de laborator, care să permită studiul experimental al
materialelor cu memoria formei, la noi în facultate s-a născut odată cu primul AMF, obţinut în
1993 de către prof. dr. ing. L. G. Bujoreanu la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor, a
Universităţii Tehnice “Gh. Asachi” din Iaşi.

2
Ţinând cont că, odată cu cercetările întreprinse de autori, au început să apară menţionări
tot mai frecvente şi chiar capitole întregi referitoare la materialele cu memoria formei.
Aplicaţiile lor îşi fac tot mai simţită prezenţa într-o serie de domenii specifice, cum ar fi:
ortodonţia sau construcţiile aerospaţiale dar se consideră că impactul acestor materiale
spectaculoase - privite multă vreme drept “o soluţie care îşi caută problema” - este în continuă
creştere.
Mai mult chiar, au aparut și o serie de materiale nemetalice cu memoria formei care cuprind:

 materiale ceramice, cum ar fi bioxidul de zirconiu policristalin stabilizat,


 polimeri, cum ar fi polielectroliții cu grupuri ionizabile sau hidrogelurile polimerice cu
retele interpenetrante și materiale compozite.
Materialele inteligente constituie o descoperire de vârf în știința materialelor, aplicațiile
tehnice fiind de asemenea de vârf: tehnica aerospațială, sisteme biomecanice, sisteme de
infrastructură civile etc.
În aceste conditii, s-a generalizat denumirea de materiale cu memoria formei.

Caracterizare generala
Prin analogie cu științele biologice, sistemele inteligente pot îndeplini funcții de activatori
(mușchi), de senzori (nervi) sau de control (creier). Noțiunea de material inteligent poate fi
extinsă la un nivel mai înalt de inteligență artificială, prin încorporarea unei 'funcții de învățare'.
Rezultă un material intelligent care poate detecta variațiile mediului și-și poate modifica
caracteristicile proprii astfel încât să controleze variațiile care au generat această modificare. S-
au dezvoltat, astfel, noțiunile de 'inteligență pasivă' (care permite doar reacția la mediu) și de
'inteligență activă' (care reacționează în mod discret la constrângeri mecanice, termice sau
electrice exterioare, ajustându-și caracteristicile printr-un sistem de feed-back)

Materiale inteligente
Principalele grupe de materiale inteligente sunt:
·Aliajele cu memoria formei;
·Materialele ceramice piezoelectrice;
·Materialele magnetostrictive;
·Fluidele energetice.

Aliaje cu memoria formei


Aliajele cu memoria formei fac parte din grupa materialelor inteligente. Datorită
proprietăților speciale acestea oferă largi domenii de aplicare. În ultima perioadă se observă peste
tot în lume și cu precadere în Uniunea Europeana eforturi susținute de cercetare și dezvoltare a
materialelor noi. Limitele domeniului de investigare sunt încă departe de a fi atinse.

3
Denumirea aliaje cu memoria formei definește un grup de materiale metalice care au
abilitatea de a reveni la forme predefinite atunci când li se aplică o procedura termică potrivită.
Materialele care își schimbă forma doar la încălzire au efect de memorie într-un singur sens,
numit efect de memorie a formei (EMF). Unele materiale își pot schimba forma și în timpul
răcirii. Aceste materiale au efect de memorie în dublu sens (EMFDS).
Aliajele cu memoria formei au constituit încă de la începutul descoperirii lor o latură
inedită și interesantă a metalurgiei, prin spectacolul prin care pot transforma direct energia
termică în lucru mecanic.
Primele observații ale efectului de memorie a formei datează din anul 1932 când L.C.
Chang și T.A. Read au pus în evidență reversibilitatea transformării în aliajele Au-Cd prin
schimbarea rezistivității și observații metalografice. Descoperirea fenomenului de memorie s-a
realizat abia în 1962 de către W.H. Buechler pe un aliaj echiatomic NiTi.

Clasificarea aliajelor cu memoria formei


Aliajele cu memoria formei se pot clasifica după mai multe criterii. Unul dintre aceste criterii
îl reprezintă elementul de bază al acestor aliaje. După acest criteriu există două grupe mari de
aliaje cu memoria formei:

 aliaje ale metalelor neferoase;


 aliaje ale metalelor feroase.
În tabelul 1 sunt prezentate principalele aliaje cu memoria formei din ambele clase mai sus
menționate:

Tabelul 1. Clasificarea aliajelor cu memoria formei.

Clasificare Sistem de Compoziția chimică Domeniul


aliaje [%] temperaturilor
de transformare

Au-Cd 46.5-50 Cd (at) +30 - +100

Ag-Cd 44-49 Cd (at) -190 - +50

Cu-Zn 38.5-41.5 Zr (wt) -180 - +200

Aliaje Cu-Zn-X % element X redus -180 - +200


neferoase
Cu-Al-Ni 3-4.5 Ni, 28-29%Al

Cu-Al-Ni 3-4.5 Ni, 14-14.5%Al -140 - +100


(wt)

Cu-Sn 15 Sn (at) -120 - +30

4
Cu-Au-Zn 23-28%Au, 45-47%Zn

Ni-Al 36-38 Al (at) -180 - +100

Ti-Ni 49-51 Ni (at) -50 - +110

In-Ti 18-23 Ti

In-Ti 18-23 Ti(at) +60 - +100

In-Cd 4-5 Cd

Mn-Cu 5-35 Cu(at) -250 - +180

Fe-Pt 25 Pt (at) -130

Fe-Pd 30Pd

Fe-Ni-Co-Ti 33Ni, 10C0, 4 Ti (wt)


Aliaje
feroase Fe-Ni-C 31Ni, 0.4 C (wt)

Fe-Mn-Si 32 Mn, 6 Si (wt) -200 - +150

Fe-Cr-Ni- 10Cr, <10Ni,<15Mn,


Mn-Si-Co <7 Si,<15Co (wt)

Un alt criteriu de clasificare al acestor aliaje îl reprezintă costul acestora:


Aliaje exotice: InTi, Unb, Umo, CuZnGa, alte aliaje care contin: In, Ga, U etc.;
Aliaje prețioase care contin: Au, Ag, Pt, Pd, Au-Cd, Ag-Yn, Ag-Cd, AgPd, FePt, FePd etc.;
Aliaje cu baza fier: Fe-Pt, Fe-Ni, Fe-Mn, Fe-Mn-Si, Fe-Mn-Cr, Fe-Ni-Ti-Co;
Aliaje cu baza cupru: Cu-Al, Cu-Zn, Cu-Mn-Al.

Caracteristici ale aliajelor cu memoria formei


Principalele caracteristici de memorie sunt reprezentate de: efectul de memorie a formei
(EMF), superelasticitatea (SE) sau pseudoelasticitatea (PSE), tensiunea de redobândire a formei
inițiale atunci când se împiedică manifestarea EMF, producerea lucrului mecanic la încălzire,
capacitatea de amortizare a vibrațiilor, efectul de memorie a formei în dublu sens (EMFDS) și
mai nou descoperită tensiune de redobândire a formei de temperatura joasă când se împiedică
redobândirea formei reci.

5
Pseudoelasticitatea
Pseudoelasticitatea (PSE) este considerată ca fiind orice neliniaritate de pe curba tensiune
- deformatie în timpul descarcării.
În funcție de procesul prin care se produce PSE poate fi de două tipuri: pseudoelasticitate
de maclare sau pseudoelasticitate de transformare.

Pseudoelasticitatea de maclare
Acest tip de PSE apare la materialele metalice la care deformarea se produce prin
maclare. La descărcarea tensiunii se observă o revenire elastică suplimentară de circa 0,8%
datorată tendinței de revenire a limitelor de macla spre poziții inițiale. Proprietatea de
pseudomaclare sau așa numita comportare tip cauciuc se pierde dacă aliajul este îmbătrânit sub
tensiune deoarece are loc reordonarea pseudomaclelor în poziții mai stabile.

Pseudoelasticitatea de transformare sau superelasticitate


Superelasticitatea (SE) este o caracteristică a aliajelor cu memoria formei care se produce
doar la temperaturi superioare punctului critic Af. Curba tensiune - deformație are aspectul unei
bucle închise.

Fig. 1 Superelasticitatea

Superelasticitatea este una dintre cele mai utile manifestări ale memoriei formei și are la
bază un grad de recuperare a alungirii foarte apropiat de 100%.

Principii generale ale aliajelor cu memoria formei


Aliajele cu memoria formei sunt componente metalice care pot memora o anumită formă
impusă, iar după ce sunt îndoite, strânse sau suferă alte deformări mecanice, pot reveni la forma
initială cea impusă sub actiunea unei anumite temperaturi.

6
Efectul memoriei formei se datorează unui fenomen cunoscut ca transformarea
termoelastică martensitică, care este reversibilă. Toate aliajele de acest tip prezintă două structuri
cristaline, sau două faze dependente de temperatură:

 martensita se produce la temperaturi mai mici decât temperatura de transformare;


 austensita se produce la temperaturi mai mari decât temperatura de transformare;
Aliajele cu memoria formei în forma austensită sunt destul de puternice și tari, pe când
cele în forma martensitică sunt moi și ductile și pot fi ușor deformabile.

Proprietătile mecanice ale aliajelor cu memoria formei


De când a fost descoperit Ni – Ti s-au mai descoperit și alte aliaje. Cu toate acestea doar
două tipuri de SMA, aliaje bazate pe cupru și nichel sunt considerate că au șanse să poată fi
utilizate în aplicatiile ingineresti. Aliajul bazat pe cupru, cum ar fi Cu-Zn-Al, Cu-Zn-Si, Cu-Zn-
Sn, Cu-Sn, Cu-Zn, Mn-Cu au o rată mai mare în care își pot schimba temperatura. În ciuda
costului mare și a procesului complicat de fabricatie, aliajul Ni – Ti are multe caracteristici
unice, comparativ cu alte aliaje, care îl fac singurul aliaj cu memoria formei utilizabil.

Transformarea martensitică
Denumirea transformării provine de la produsul de reacție – martensită – 'un
microconstituent…din oțelul călit caracterizat printr-un model acicular sau aciform', obținut
dintr-o soluție solidă stabile la temperaturi înalte, - austenite pe bază de Feγ, cu rețeaua cristalină
cubică cu fețe centrate (cfc) – și a fost observată pentru prima data la oțelurile-carbon.

Transformarea martensitică din oțelurile-carbon


Martensita din oțelurile-carbon este cunoscută încă din 1895 ca o soluție solidă
suprasaturată, instabilă, de carbon dizolvat în Feα și obținută la viteze foarte mari de răcire.
Caracteristicile transformării martensitice din oțelurile-carbon pot fi prezentate atât la nivel
macroscopic cât și la nivel microscopic.

Figura 2 Transformarea austenitei în martensită

7
Mecanismul Bain din figura 2.1 (a) este foarte util pentru că permite stabilirea, în general,
a relației de orientare dintre austenită și martensită. Tot el dă o structură teoretică a martensitei
dar nu poate explica modificarea celulei elementare exclusiv printr-o deformare omogenă.

Fig 2.1 Mecanisme microstructurale ale transformării martensitice din oțelurile-carbon:


(a) mecanismul Bain; (b) modelul Greninger-Troiano
Pe baza considerentelor de mai sus, transformarea martensitică a fost identificată la un număr
mare de materiale, ce includ: metale pure, aliaje, materiale ceramice, minerale, compuși
anorganici, sticle solidificate și bineînțeles aliajele cu memoria formei (AMF). În aceste condiții
s-au propus o largă varietate de criterii de clasificare a transformării martensitice care au fost
sistematizate pentru aliajele feroase și pentru cele neferoase. Între aceste criterii se remarcă
structura cristalină a austenitei care la AMF poate fi cubică cu volum centrat (de tip β) sau cubică
cu fețe centrate (de tip γ).

Transformarea martensitică din aliajele tipβ, cu memoria formei


Există sisteme de aliaje la care austenita este o soluție solidă pe bază de compus
intermetalic electronic de tip β cu concentrația electronica și celula elementară cu simetrie cubică
cu volum centrat (cvc). Faza β se formează între componenți situați de o parte și de alta a grupei
cromului sau între metale nobile și metale de tranziție din grupele IIB (ex.: Be, Ca, Ba), IIIB
(ex.: Ga, In, Tl) sau IVB (ex.: Sn).

8
Tabelul 2. Transformarile martensitice din câteva aliaje semnificative de tip β, cu memoria
formei

Nr. Componentul(ele) Exemplu Intervalul de Transformarea Substructura


Crt. principal(e) concentrație martensitică martensitei

Au-Cd 45,5-50% at. Macle și defecte


Cd de împachetare

Au-Mn 50-33% at. Macle


Aliaje pe bază de
1 Mn
aur

Au-Cu- (23-32)% Macle și defecte


Zn at.Cu-(45- de împachetare
49)% at Zn

Aliaje pe bază de Ag-Cd 44-49% at. Defect de


2
argint Cd împachetare

Ti-Ni 49-51% at.


Ni

Aliaje pe bază de Ti-Ni-Fe


titan-nichel
3 Macle
Ti-Ni-Cu

Aliaje pe bază de Cu-Al-Ni (10-14)%Al- Macle


cupru (2-4)%Ni
4
Cu-Zn- (19-30)%Zn- Defecte de
Al (4-8)%Al împachetare

Martensita oțelurilor-carbon devine tetragonală din cauza suprasaturării în carbon, care


deformează celula elementară cubică. Cercetările au arată că, de fapt, suprasaturarea este mult
mai redusă, la zece celule elementare de martensită dintr-un oțel cu 0,9 %C revenind doar un
singur atom de carbon.
Preluând principalele caracteristici ale transformării martensitice din oțelurile-carbon
absența difuziei și prezenta relatiilor de orientare intre faza initiala si produsul de reactie s-a
convenit ca toate transformarile in stare solida de tip 'militar', prin care se realizeaza formarea
coerenta a unei faze dintr-alta in urma deplasarii simultane (prin forfecare) a tuturor atomilor pe
distante inferioare celei de salt difuziv, sa fie considerate de tip martensitic.

9
Legatura dintre transformarea martensitica si fenomenele de memoria formei
Cele mai importante fenomene de memoria formei sunt:
 efectul pseudoelastic sau pseudoelasticitatea (PSE);
 efectul simplu de memoria formei (EMF);
 efectul de memoria formei in dublu sens (EMFDS) și
 efectul de amortizare a vibratiilor

Psudoelasticitatea
Comportamnetul pseudoelastic la aliajele cu memorie de forma este asociat cu recuperare
de energie din transformare, la descarcare si cuprinde domeniul superelastic asemanator cu cel
al cauciucului. Comportamentul superelastic este observat in timpul incarcarii si descarcarii
conform notatiilor din imagine, A0s este asociat cu stresul-a indus martensitei si inversarea in
austenita la descarcare. Cand incarcare si descarcare aliajului are loc la temperature A0s, tulpina
de recuperare partiala transformare are loc.
In cazul in care are loc de incarcare si descarcare de mai sus A0f, recuperarea integrala
are loc la descarcare. O astfel de cale de incarcare in stres-temperatura - spatiu este prezentat
schematic in Figura 4.
Initial, materialul este in faza de austenita (punctul A). Transformarea simultana si
revenirea la forma normala a structurii, forma martensitica se poate vedea in punctual C. La
descarcare sistemului trasnformarea inverse incepe cand ajunge in punctual D. In cele din urma,
la sfarsitul perioadei de incarcare (punctul E) materialul este din nou in faza austenitica.

Figura 2.2 Schema de incarcare ce demostreaza pseudoelasticitatea aliajelor

Efectul simplu
Efectul simplu de memoria formei (EMF) reprezinta redobandirea unica si spontana a
„formei calde” in urma incalzirii materialului aflat in „forma rece”. Forma calda este
caracteristica domeniului austenitic iar forma rece celui martensitic. Cea mai clara evidentiere a
EMF se realizeaza prin intermediul variatiei alungirii in raport cu tensiunea si temperatura.

10
Figura 2.3 Ilustrarea efectului simplu de memoria formei (EMF) prin intermediul
curbelorschematice din spatiul tensiune-deformatie-temperatura: EF1G1 – EMF cu
revenirelibera; EF2G2 – EMF cu revenire retinuta; DF3G3 – EMF generator de lucru mecanic.
În figura este reprezentata o curba schematica de incarcaredescarcare la tractiune,
OABCDE, in domeniul martensitic (T < As). Dupa descarcare, se obtine forma rece,
caracterizata prin alungirea permanenta εp, mai mica decat cea totala, εt, din cauza revenirii
pseudoelastice. EMF este evidentiat la cresterea temperaturii, in coordonate alungire-
temperatura sau tensiune-temperatura.

În funcție de condițiile în care se produce redobandirea formei calde, EMF poate fi:

 cu revenire libera (EF1G1),


 cu revenire retinuta (EF2G2)
 generator de lucru mecanic (DF3G3).
În figura 2.3 forma calda este caracterizata prin alungirea remanenta εrem.
Pentru o exemplificare mai concreta se prezinta imaginea de mai jos.

11
Figura 2.3

Efectul de memorie in dublu sens


Efectul de memoria formei in dublu sens (EMFDS) reprezintaredobandirea spontana atat
a formei calde cat si a celei reci, la incalzirerespectiv racire. Cele doua forme, reproduse la
sfarsitul incalzirii si respectiv racirii, nu sunt formele calda si respectiv rece, initiale, deoarece
secaracterizeaza prin deformatii mai mari.

Figura 2.4 Exemplu de efect simplu si dublu

Figura 2.5

12
În figura 2.5 este prezentataevolutia deflectogramelor, de la primul la cel de-al cincilea
ciclu, pana la obtinerea EMFDS, la incovoierea unei lamele de 0,9 g, din AMF pe baza de Cu-
Zn-Al, sub efectul unei sarcini de 300 g, aplicata la capatul liber
Se constată că atât forma rece cât și cea caldă (R5 respectiv C5), obtinute in ciclul 5
caruia ii corespunde bucla inchisa trasata cu linie continua, sunt deplasate fata de formele
corespunzatoare primului ciclu, cu cca. 0,44 si respectiv 0,29 mm. Pentru obtinerea EMFDS este
necesara aplicarea unui tratament termomecanic special, numit „educare”, ce consta din
parcurgerea repetata a unui traseu in spatiul tensiune-deformatie-temperatura.
Se pot utiliza mai multe proceduri de educare cum ar fi :

 educare prin supradeformare în stare martensitică;


 educare prin cicluri de memoria formei;
 educare prin efect pseudoelastic ;
 educare prin ciclare combinată EMF/PSE;
 educare cu intervenția difuziei atomice
 educare sub tensiune constantă
Ca în exemplul prezentat in figura 2.5, educarea sub tensiune constanta se poate face prin mai
multe variante de aplicare a sarcinii.

Efectul de amortizare a vibratiilor


Originea efectului de amortizare a vibratiilor este una dintre caracteristicile AMF
pseudoelastice, datorita atat reducerii treptate a modulului de elasticitate la descarcare, cat si
absorbirii energiei mecanice prin frecare interna.
Pe o scara conventionala a indicilor de amortizare, otelul are un indice de 0,1; aluminiul
un indice de 0,3; AMF Ni-45% at. Ti poate atinge indicele de 30 iar AMF pe baza de Mn-Cu pot
atinge indicele maxim de 40. Aceste valori sustin afirmatia ca AMF au o capacitate de
amortizare a vibratiilor de pana la 200 de ori mai mare decat materialeleclasice. Capacitatea de
amortizare mecanica este adesea identificata cu frecarea interna, definita drept efectul
transformarii ireversibile a energiei mecanice in energie termica, disipata.
Dependenta frecarii interne de temperatura este schematizata in figura 2.6.
In regiunea 1, materialul este in stare martensitica, fiind caracterizat printr-o frecare
interna ridicata. In regiunea 2, materialul se afla in stare de tranzitie deci martensita coexista cu
austenita. Capacitate de amortizare și frecarea internă sunt maxime.

13
Figura 2.6 Diagrama schematica de variatie a frecarii interne cu temperatura la AMF

Obtinerea AMF pe baza de Ni-Ti


Pentru a fabrica asemenea instrumente, este necesara intelegerea completa a
comportamentului mecanic si termic din timpul fazei de transformare martensitica. Un aliaj Ni-
Ti cunoscut este Nitinol 55 (55 % greutate sau 50 % Ni atomic), care prezinta o singura faza si
“memoria mecanica” plus alte proprietati, ex. amortizare acustica ridicata, conversia directa a
energiei calorice in energie mecanica, rezistenta ridicata la oboseala, si ductilitate la temperaturi
mici. Trecerea de la Nitinol 55 (aproape de NiTi stoichiometric) la aliaj bogat in Ni da naștere
unui grup de aliaje care sunt si ele complet nemagnetice, dar difera de Nitinol 55 prin capacitatea
de a se durifica la cald. Cu cat continutul de Ni se apropie de 60%gr, capacitatea de a reveni la
forma initiala scade iar sensibilitatea la tratarea la cald creste rapid. Atat Nitinol 55 cat si Nitinol
60 au moduli de elasticitate mici si pot fi mai duri si mai elastici decat otelurile inoxidabile,
aliajele Ni-Cr sau Co-Cr.

Fabricarea unui material cu memoria formei presupune:


- Obtinerea acestuia la forma dorita;

14
- Prelucrarea termica (tratamente termice) sau termomecanica (educare) in vederea
evidentierii unui anumit fenomen de memoria formei
- Verificarea comportamentului materialului la cresterea numarului de cicluri (comportarea
la oboseala).
- Topirea la 1240-1310°C presupune utilizarea unei incarcaturi din componente pure sau
din pre-aliaje.
- Alierea este practicata in scopul obtinerii temperaturilor critice dorite, in paralel cu
marirea rezistentei la curgere.
- Turnarea se face in forme metalice din fonta sau din cupru, racite cu apa .
- Tratamentul termic primar (omogenizarea) se aplica imediat dupa turnare si are rolul de-a
uniformiza compozitia chimica si granulatia in paralel cu marirea plasticitatii.
- Tratamentul cel mai larg cunoscut este: 1000°C/1h/ apa cu gheata. Racirea brusca se
aplica in scopul evitarii proceselor de precipitare a fazelor secundare .
- Deformarea plastica se aplica dupa omogenizare atat mono cat si policristalelor in scopul
reducerii sectiunii pana la grosimi t <1 mm. In acest scop se utilizeaza deformarea
plastica, mai intai la cald, intre 800°C si 870°C si apoi la rece.

Avantajele utilizării aliajului Ni – Ti sunt următoarele:

 memoria formei initiale ridicată până la 8% (aliajul bazat pe Cu până la 5%);


 foarte bună memorie a formei/caracteristici superelastice (doar după tratamente
termomecanice);
 ductibilitate înaltă (60% posibilitate de lucru la rece);
 rezistente excelente împotriva coroziunii și a frecării;
 rezistentă electrică relativ mare;
 compatibilitate biomedicală.
Aliajele Ni-Ti prezinta in general doua valori maxime pentru temperatura de transformare
martensitica la racire (temperaturile de inceput si de sfarsit de transformare Ms si Mf), respectiv
la cald (temperaturile de inceput si de sfarsit de transformare austenitica As si Af ).
În figura 3 este prezentată o microstructura tipica a aliajului Ni-Ti la temperatura camerei.
Imaginea microscopica optica a sectiunii transversale a firului este data in figura 3 a) si ilustreaza
incluziunile nemetalice dispersate eschidistant in structura Ni-Ti. Incluziunile sunt presupuse a fi
in principiu din carbonitrati de titan, cu putini oxizi de Ni-Ti. Imaginile b si c prezinta
microfotografii SEM a fragmentelor legate sau nelegate la temperatura camerei.

15
Figura 3. Microstructura probei din NiTi la temperatura mediului ambiant
Din aceste microfotografii, se pot observa porii mari aliniati de-a lungul axei
longitudinale a retelei. Porii mari par a fi creati in urma etapelor de finisare si prelucrare chimica
in prepararea probei.
Cu toate acestea, arata structura martensitica transformata aproape de suprafata in contrast cu
structura nedeformata, care nu prezinta structura martensitica la temperatura camerei.
Calorimetrul diferential (DSC – Differential Scanning Calorimeter) este un aparat capabil sa
masoare rezistenta la caldură a materialelor in funcție de temperature (figura3.1).

Figura 3.1

16
Proprietatile elastice ale firului din aliaj Ni-Ti
NiTiNOL 60 sau 60 NiTiNOL este un aliaj de titan de nichel (nominal Ni-40% în
greutate Ti) descoperit la sfârșitul anilor 1950 de laboratorul naval Ordnance Laboratory (de aici
porțiunea "NOL" a numelui NiTiNOL). În funcție de istoricul tratamentelor termice, 60
NiTiNOL are capacitatea de a prezenta proprietăți superelastice în stare întărită sau caracteristici
de memorie a formei în starea de înmuiere.
În cazul testelor lagărelor efectuate de NASA, s-a demonstrat că SM-100 are o durată de
peste două ori mai mare decât cea a oțelului inoxidabil 440C și de peste zece ori durata de viață a
aliajelor de titan convenționale cu un coeficient de frecare semnificativ mai mic. Natura
superioară a materialului îi conferă capacitatea de a rezista la o încărcare de compresie de peste
(2400 Mpa).
Aplicațiile Nitinol 60 includ:

 Lagare
 Cuțite de ultimă generație
 Dispozitive medicale implantabile, inclusiv structurile și stenturile pliabile

Domenii de aplicabilitate:
Pot exista numeroase aplicatii comerciale ale materialelor inteligente, dar cea mai
valoroasa dintre acestea este posibilitatea de-a studia si intelege o serie de fenomene fizice
complexe, in special din domeniul fizicii fundamentale. Principalele domenii de aplicabilitate ale
materialelor inteligente sunt urmatoarele:

 controlul vibratiilor la structurile spatiale flexibile mari (cu dimensiuni pana la cea a unui
teren de fotbal), care trebuie sa-si mentina o precizie dimensionala ridicata;
 controlul miscarii instabile a tronsoanelor si a sistemelor de legatura ale subsatelitilor
aflati pe orbita circumterestra;
 controlul geometriei aripilor de avion, a palelor de elicopter si a elicelor sau velaturii
navelor prin ameliorarea aero- sau a hidrodinamicii in scopul reducerii/suprimarii
vibratiilor produse de curentii turbionari din aer sau apa;
 controlul nivelului intensitatii luminoase (lentile fotocromatice, geamuri cu indice de
refractie autoreglabil);
 chirurgie (filtre sangvine, muschi, membre si organe artificiale), ortopedie (implanturi)
sau oftalmologie (retina artificiala);
 monitorizarea continua a starii de sanatate (toalete inteligente care analizeaza dejectiile,
avertizand depasirile limitelor admise);
 modificarea adaptiva a formei suprafetelor-oglinda ale antenelor conventionale de
precizie sau ale telescoapelor de inalta rezolutie (Hubbell);

17
 conectica (asamblari nedemontabile rezistente la vibratii);
 reducerea activa a concentratorilor de tensiuni, din vecinatatea gaurilor si a crestaturilor,
prin intermediul activatorilor incorporati, cu deformatie impusa;
 cadre (corsete) cu geometrie variabila care pot modifica impedanta structurilor mari
(control antiseismic);
 controlul acustic structural activ (cu ajutorul vibratorilor cu oscilatii transversale)
 controlul distributiei si dozarii medicamentelor;
 micromotoare;
 robotica;
 reducerea “semnaturii” (zgomotului) torpilelor
 protectia la supracurent
 controlul atmosferei din incinte (umiditate, nivel de oxigen, etc.).

APLICATIE
In cadrul acestei aplicatii se folosesc proprietatile de inamgazinare-cedare de energie a
aliajelor cu memorie de forma(AMS).

18
Figura 4. Instalatie de producere a energie neconventionale

1-roata de bicicleta 2-flansa

3-fir de NITINOL(Aliaj Ni-Ti)

4-axul pe care se afla flansa

5-rezervor de apa

6-conducta de alimentare rezervor

7-conducta de retur

8-cadru metallic

Roata de bicicleta este fixate pe un ax. Flansa este fixate tot pe un ax, diferit de cel al
rotii. Legatura dintre cele doua se face cu ajutorul firelor de Ni-Ti. Axul flansei este decalat pe
axa x cu o distantanta care poate varia de la 3-15mm.

În cazul de față decalajul este de 6,5mm.

Se dorește acest decalaj pentru a obtine un brat fata de axul rotii de bicicleta, care
impreuna cu forta pe care o da firele Ni-Ti cand sunt in apa incalzita la 75-89°C.

Bibliografie (selectivă):

[1] Materiale nemetalice cu memoria formei structura – proprietati – aplicatii, (R.Ardeleanu,


L.G.Bujoreanu, G.Sacarescu, L.Sacarescu, M.Simionescu)
[2] http://www.rasfoiesc.com/inginerie/tehnica-mecanica/introducere-in-domeniul-
aliaje13.php
[3] http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/Aplicatiile-materialelor-cu-me1921619422
.php
[4] https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/organe-de-masini/aliaje-cu-memoria-formei-
121861. html
[5] The
Shape
Memory
Effect
‐
Phenomenon,
Alloys
and
Applications

Stoeckel

Proceedings:
Shape
Memory
Alloys
for
Power
Systems
EPRI


pp.
1‐13
 1995

[6] https://en.wikipedia.org/wiki/Shape-memory_alloy

19