L.P.

: EVALUARE ŞI MĂSURARE ÎN KINETOTERAPIE

Bilanţul articular al coloanei vertebrale

Mişcările în plan sagital (antero-posterior) şi ax frontal (transversal) sunt reprezentate de

flexie şi extensie.

Evaluarea coloanei cervico-dorsale

Flexia
Ø Indicele menton-stern: Subiectul este poziţionat în ortostatism sau aşezat şi realizează
flexia capului, încercând să atingă bărbia de stern. Distanţa dintre cele două repere se
măsoară în centimetrii, iar în mod normal aceasta ar trebui să fie 0 (N=0).
Extensia
Ø Indicele occiput-perete: Subiectul este poziţionat în ortostatism, cu spatele la perete şi
realizează extensia capului, încercând să atingă occiputul de perete. Valoarea obţinută în
urma testului se exprimă în centimetrii, iar în mod normal aceasta ar trebui să fie 0 (N=0).

Evaluarea coloanei dorso-lombare

Flexia
Ø Testul separării degetelor: Subiectul este poziţionat în stând cu trunchiul în rectitudine
(ortostatism), se plasează policele şi indexul sau policele şi mediusul pe două apofize
spinoase vecine şi se observă cum se măreşte distanţa dintre cele două apofize în timpul
mişcării de flexie a trunchiului. Distanţa dintre cele două repere se măsoară în
centimetrii, iar în mod normal aceasta creşte cu 3-4 cm.
Ø Indicele degete sol: Subiectul este poziţionat în ortostatism, cu genunchii în extensie şi
realizează flexia trunchiului până când degetele mâinii ating solul / vârful picioarelor.
Acest test implică măsurarea distanţei dintre degetele mâinii şi sol / vârful picioarelor.
Distanţa dintre cele două repere se măsoară în centimetrii, iar în mod normal trebuie să
fie 0.
Ø Indicele Schober dorsal: Subiectul este poziţionat în ortostatism, cu genunchii în
extensie şi realizează flexia trunchiului. Acest test implică măsurarea distanţei dintre C7 şi
D12, înainte şi după realizarea mişcării de flexie a trunchiului. . Distanţa dintre cele două
repere se măsoară în centimetrii, iar în mod normal aceasta creşte cu 3-4 cm.
Ø Indicele Schober lombar: Subiectul este poziţionat în ortostatism, cu genunchii în
extensie şi realizează flexia trunchiului. Acest test implică depistarea şi marcarea apofizei
spinoase a vertebrei sacrale S1, de la nivelul acesteia se măsoară proximal 10 cm şi se
 marchează punctul, după realizarea mişcării de flexie a trunchiului, se notează în
centimetrii distanţa dintre cele două repere. În mod normal aceasta trebuie să crească cel
puţin 5 cm (Schober=10/15).

Extensia
Ø Indicele Schober lombar inversat: Subiectul este poziţionat în ortostatism, cu genunchii
în extensie şi realizează extensia trunchiului. Acest test implică depistarea şi marcarea
apofizei spinoase a vertebrei sacrale S1, de la nivelul acesteia se măsoară proximal 10 cm
şi se marchează punctul, după realizarea mişcării de extensie a trunchiului, se măsoară în
centimetrii distanţa dintre cele două repere. În mod normal aceasta trebuie să scadă cel
puţin 3cm.

v Amplitudinea mişcării de flexie exprimată în cifre este de 120-135o

- segmentul cervical: 30-45o;
- segmentul dorsal: 45-50o;
- segmentul lombar: 40o.

v Amplitudinea mişcării de extensie exprimată în cifre este de 55-75o

- segmentul cervical: 35-45o;
- segmentul dorso-lombar: 20-35o.

Mişcările în plan frontal şi ax sagital sunt reprezentate de înclinările laterale.

Evaluarea coloanei cervico-dorsale

Ø Distanţa dintre acromion-tragus / lobul urechii: Subiectul este poziţionat în
ortostatism sau aşezat şi realizează mişcarea de înclinare laterală a capului. Acest test
implică măsurarea distanţei dintre acromion şi tragus / lobul urechii înainte şi după
realizarea mişcării de înclinare laterală a capului. Distanţa dintre cele două repere se
măsoară în centimetrii, iar în mod normal după realizarea mişcării, aceasta reprezintă ½
(jumătate) din distanţa iniţială. Pe toată durata testului umerii subiectului trebuie să
rămână pe o linie orizontală.

Evaluarea coloanei dorso-lombare

Ø Distanţa dintre medius-capul fibulei / sol: Subiectul este poziţionat în ortostatism, cu
genunchii extinşi, membrele superioare pe lângă trunchi şi realizează înclinarea laterală a
trunchiului. Acest test implică măsurarea distanţei dintre medius şi capul fibulei / sol
după realizarea mişcării de înclinare laterală a trunchiului. Distanţa dintre cele două
repere se măsoară în centimetrii.
 v Amplitudinea mişcării de înclinare laterală exprimată în cifre este de:
- segmentul cervico-dorsal: 30-45o;
- segmentul dorso-lombar: 20-35o.

Mişcările în plan transversal (orizontal) şi ax vertical sunt reprezentate de rotaţii.

Evaluarea coloanei cervico-dorsale

Ø Distanţa dintre menton-acromion: Subiectul este poziţionat în aşezat şi realizează
mişcarea de rotaţie a capului. Acest test implică măsurarea distanţei dintre menton şi
acromion după realizarea mişcării de rotaţie a capului. Distanţa dintre cele două repere se
măsoară în centimetrii. Pe toată durata testului bărbia subiectului trebuie să rămână la
orizontală.

Evaluarea coloanei dorso-lombare

Ø Distanţa dintre planul umerilor şi planul bazinului: Subiectul este poziţionat în aşezat,
călare, pe un scaun şi realizează mişcarea de rotaţie a trunchiului. Acest test determină
gradul de deplasare a planului frontal al umerilor în raport cu planul bazinului.

v Amplitudinea mişcării de rotaţie exprimată în cifre este de:

- segmentul cervical: 45-70o;
- segmentul dorso-lombar: 30-45o.

Expansiunea toracică
Ø Indicele cirtometric: Subiectul este poziţionat în ortostatism şi efectuează un inspir şi un
expir forţat. Acest test implică măsurarea perimetrului toracic în inpir şi în expir forţat şi
calcularea diferenţei dintre cele două valori. Rezultatul se exprimă în centimetrii.
Bilanţul muscular al gâtului

Flexia gâtului este realizată de muşchii sternocleidomastoidieni (S.C.M.).

Muşchi Origine Inserţie

Sternocleidonastoidian
Cap sternal Manubriu (antero-superior) Apofiza mastoidă (lateral)
Cap clavicular Clavicula (faţa superioară, Occiput (jumătatea laterală, a liniei
medială) nuchale superioare)

Poziţie:

Ø f0-f1: decubit dorsal cu capul sprijinit pe masă, kinetoterapeutul îi indică subiectului să

realizeze flexia capului, muşchiul se palpează pe părţile laterale ale gâtului;
Ø f2: decubit dorsal cu capul sprijinit pe masă, kinetoterapeutul îi indică subiectului să
realizeze flexia parţială a capului;
Ø f2: decubit lateral, kinetoterapeutul susţine capul subiectului şi îi indică acestuia să
realizeze mişcarea de flexie a capului pe amplitudine completă;
Ø f3: decubit dorsal cu capul sprijinit pe masă, kinetoterapeutul îi indică subiectului să
realizeze flexia capului, mişcarea se execută în amplitudine completă, până când
mentonul atinge sternul;
Ø f4-f5: decubit dorsal cu capul sprijinit pe masă, kinetoterapeutul îi indică subiectului să
realizeze flexia capului împotriva unei rezistenţe crescânde, aplicată la nivelul frunţii.

Extensia gâtului este realizată de un complex de muşchi format din: trapez superior, splenius
al capului şi al gâtului, longissimus al capitis, cervicis, semispinalis al capitis şi cervicis.
Muşchi Origine Inserţie

Trapez superior Protuberanţa occipitală externă Clavicula (1/3 laterală a

Ligament occipital posterior marginii posterioare)
Splenius al capului şi Vertebrele C3-C7 (ligament Os temporal (mastoidă)
al gâtului nuchal) Occiput (sub linia nuchală)
Vertebrele C7-T4 (apofize
spinoase)
Longissimus al capului Vertebrele C4-T5 (apofize Os temporal (mastoidă)
transverse şi articulare)
Spinali Coastele 3-6 Vertebrele C4-C6 (apofize
transverse)
Semispinalis al capului Vertebrele C4-T6 (apofize Occiput (între liniile nuchale)
transverse şi articulare)
Poziţie:

Ø f0-f1: decubit ventral cu capul şi gâtul în afara mesei de testat, kinetoterapeutul îi indică
subiectului să realizeze extensia capului, muşchii se palpează în bloc, paravertebral
cervical;
Ø f2: decubit ventral cu capul şi gâtul în afara mesei de testat, kinetoterapeutul fixează
toracele subiectului şi îi indică acestuia să realizeze extensia parţială a capului;
Ø f2: decubit lateral, kinetoterapeutul susţine capul subiectului şi îi indică acestuia să
realizeze mişcarea de extensie a capului pe amplitudine completă;
Ø f3: decubit ventral cu capul şi gâtul în afara mesei de testat, kinetoterapeutul îi indică
subiectului să realizeze extensia capului, mişcarea se execută în amplitudine completă;
Ø f4-f5: decubit ventral cu capul şi gâtul în afara mesei de testat, kinetoterapeutul îi indică
subiectului să realizeze extensia capului, împotriva unei rezistenţe crescânde, aplicată la
nivelul occiputului.

Bilanţul muscular al trunchiului

Flexia trunchiului este realizată de muşchii drepţi abdominali şi piramidali.

Muşchi Origine Inserţie
Drepţi Coastele 5-7 Pubis (simfiză)
abdominali Stern
Piramidali Simfiza pubiană Linia albă, marginea medială a muşchiului drept

Evaluarea porţiunii supraombilicale: se realizează prin flexia dinamică a trunchiului pe

membrele inferioare.

Poziţie:

Ø f0-f1: decubit dorsal, cu membrele superioare extinse pe lângă trunchi, şoldurile şi

genunchii flectaţi, picioarele în repaus pe masă, kinetoterapeutul îi indică subiectului să
tuşească, să inspire sau să execute flexia capului, muşchiul se palpează de o parte şi de
alta a liniei albe, între ombilic şi apendicele xifoid (se urmăreşte deplasarea ombilicului,
atras de partea respectivă);
Ø f2: decubit dorsal, cu membrele inferioare extinse, relaxate, membrele superioare
poziţionate în plan anterior, umăr în flexie, cot în extensie, mână în pronaţie,
kinetoterapeutul îi indică subiectului să realizeze flexia trunchiului, cu desprinderea
umerilor de pe suprafaţa de sprijin şi menţinerea scapulelor pe masă (se urmăresc muşchii
drepţi, cărora li se apreciază volumul muscular prin palpare, notându-se asimetriile);
 Ø f3: decubit dorsal, cu membrele inferioare extinse, relaxate, membrele superioare
încrucişate în plan anterior, kinetoterapeutul îi indică subiectului să realizeze flexia
trunchiului, până la desprinderea omoplaţilor de pe masă;
Ø f4: decubit dorsal, cu membrele inferioare extinse, relaxate şi fixate, membrele superioare
încrucişate în plan anterior, kinetoterapeutul îi indică subiectului să realizeze flexia
trunchiului, până la desprinderea întregii coloane dorsale şi lombare de pe masă (fără a
ajunge în aşezat);
Ø f5: decubit dorsal, cu membrele inferioare extinse, relaxate şi fixate, cu umerii abduşi,
coatele flectate şi mâinile la ceafă, kinetoterapeutul îi indică subiectului să realizeze
flexia trunchiului, până la desprinderea de pe masă a întregii coloane dorsale şi lombare.

Evaluarea porţiunii subombilicale: se realizează prin extensia membrelor inferioare pe trunchi,

cu menţinerea statică la diverse nivele.

Poziţie:

Ø f0-f1: decubit dorsal, cu membrele inferioare flectate şi picioarele sprijinite pe masa

de examinare, kinetoterapeutul îi indică subiectului să desprindă picioarele de pe
planul mesei, muşchiul se palpează de o parte şi de alta a liniei albe, între regiunile
subombilicală şi suprapubiană;
Ø f2: decubit dorsal, kinetoterapeutul mobilizează pasiv membrele inferioare ale
subiectului, în flexie de 90o din articulaţiile coxofemurale, cu genunchii extinşi,
fixează bazinul şi îi indică acestuia să menţină poziţia;
Ø f3: decubit dorsal, kinetoterapeutul îi indică subiectului să menţină membrele
inferioare la 60o;
Ø f4: decubit dorsal, kinetoterapeutul îi indică subiectului să menţină membrele
inferioare la 45o;
Ø f5: decubit dorsal, kinetoterapeutul îi indică subiectului să menţină membrele
inferioare cât mai aproape de planul mesei.
Extensia şi menţinerea în rectitudine a coloanei sunt realizate de muşchii rotatori multifizi,
longissimus thoracis (lungul dorsal), iliocostal (lombar, toracal şi cervical), spinali şi
interspinali.

Muşchi Origine Inserţie

Rotatori Sar peste o vertebră În regiunea toracică
Multifizi Sar peste 3-4 vertebre
Longissimus Sacrolombar Procesele transverse toracice
Marginea inferioară a coastelor
IX-X
Iliocostali Sacrospinal Lombar (pe unghiul ultimelor 10
coaste)
Pe primele 6 coaste
Tuberculii posteriori C4-C6
Spinali
Toracici Procesele spinoase T11-L3 Procesele spinoase ale celorlalte
Cervicali Ligamentul nuchal vertebre toracice
C1 (tubercul posterior)
Interspinali Se prind pe procesele spinoase a două
vertebre vecine

Evaluarea spinalilor dorsali

Poziţie:

Ø f0-f1: decubit ventral, cu o pernă sub abdomen, membrele superioare atârnă de o parte şi
de alta a mesei de examinare, kinetoterapeutul îi indică subiectului să realizeze extensia
trunchiului cu desprinderea umerilor de pe planul mesei, muşchii se palpează de o parte şi
de alta a apofizelor spinoase toracale (mişcarea poate fi compensată de contracţia
muşchilor dorsali superficiali, care apropie omoplaţii);
Ø f2: decubit ventral, cu o pernă sub abdomen, membrele superioare atârnă de o parte şi de
alta a mesei de examinare, kinetoterapeutul fixează coloana subiectului la nivel lombar şi
îi indică acestuia să realizeze extensia trunchiului până la desprinderea părţii superioare a
toracelui de pe suprafaţa de sprijin;
Ø f3: decubit ventral, cu o pernă sub abdomen, membrele superioare atârnă de o parte şi de
alta a mesei de examinare, kinetoterapeutul îi indică subiectului să realizeze extensia
trunchiului până la desprinderea întregului torace (a apedicelui xifoid) de pe suprafaţa de
sprijin;
Ø f4-f5: decubit ventral, cu o pernă sub abdomen, membrele superioare atârnă de o parte şi
de alta a mesei de examinare, kinetoterapeutul îi indică subiectului să realizeze extensia
 trunchiului împotriva unei rezistenţe crescânde aplicată la nivelul primelor vertebre
toracice.

Evaluarea spinalilor lombari

Poziţie:

Ø f0-f1: decubit ventral, cu membrele superioare atârnând de o parte şi de alta a mesei de

examinare (pentru a se evita confuzia cu marii dorsali), kinetoterapeutul îi indică
subiectului să realizeze extensia trunchiului, muşchii se palpează de o parte şi de alta a
apofizelor spinoase lombare;
Ø f2: decubit ventral, cu membrele superioare atârnând de o parte şi de alta a mesei de
examinare, kinetoterapeutul fixează membrele inferioare ale subiectului la nivelul feţei
posterioare a coapselor (în unele cazuri şi bazinul) şi îi indică acestuia să realizeze
extensia trunchiului până la desprinderea toracelui de pe suprafaţa de sprijin;
Ø f3: decubit ventral, cu membrele superioare atârnând de o parte şi de alta a mesei de
examinare, kinetoterapeutul fixează membrele inferioare ale subiectului la nivelul feţei
posterioare a coapselor şi îi indică acestuia să realizeze extensia trunchiului până la
desprinderea toracelui şi a părţii superioare a abdomenului de pe suprafaţa de sprijin;
Ø f4-f5: decubit ventral, cu membrele superioare atârnând de o parte şi de alta a mesei de
examinare, kinetoterapeutul fixează membrele inferioare ale subiectului la nivelul feţei
posterioare a coapselor şi îi indică subiectului să realizeze extensia trunchiului împotriva
unei rezistenţe crescânde aplicată la nivelul regiunii dorsale.
 Bilanţul articular al membrului superior

Umărul este alcătuit din cinci articulaţii:

Ø trei adevărate:
1. art. scapulo-humerală;
2. art. acromio-claviculară;
3. art. sterno-claviculară.
Ø două false:
1. art. scapulo-toracică
2. planul de alunecare subacromio-deltoidian.

Articulaţiile acromio-claviculară, sterno-claviculară şi scapulo-toracică formează centura

scapulară prin care umărul realizează în raport cu toracele mişcări specifice:
Ø proiecţie anterioară-posterioară;
Ø ridicare-coborăre.

Evaluarea amplitudinii de mişcare a articulaţiei scapulo-humerale

Mişcările în plan sagital şi ax frontal sunt reprezentate de flexie şi extensie. Axul mişcării
trece prin centrul tuberculului mare al humerusului şi prin centru cavităţii glenoide.

Ø Poziţia subiectului: stând sau aşezat;

Ø Poziţia zero (0): membrul superior pe lângă trunchi cu mâna în supinaţie;
Ø Goniometrul:
• axul: se plasează pe proiecţia cutanată a axului biomecanic al mişcării;
• braţul fix: se plasează paralel cu linia medio-axilară, orientat spre tuberculul mare;
• braţul mobil: se plasează pe linia mediană a feţei laterale a braţului, orientat spre
olecran.

Flexia: constă în orientarea anterioară a braţului, până la verticală, pe lângă ureche. Aceasta
progresează de la 0 la 180o, fiind realizată de următoarele articulaţii:
• scapulo-humerală – primele 90o;
• scapulo-toracică – următoarele 60o;
• hiperlordoză lombară – ultimele 30o.
În timpul testării, kinetoterapeutul, trebuie să urmărească cu atenţie mişcarea subiectului, pentru
a evita:
• extensia trunchiului;
• abducţia umărului;
• ridicarea umărului;
• schimbarea poziţiei braţului goniometrului fixat pe trunchi.
Extensia: constă în orientarea posterioară a braţului. Aceasta progresează de la 0 la 50-60o, când
se realizează activ şi poate ajunge la 90o când se realizează pasiv.
În timpul testării, kinetoterapeutul, trebuie să urmărească cu atenţie mişcarea subiectului, pentru
a evita:
• flexia trunchiului (din poziţiile stând sau aşezat);
• abducţia umărului;
• schimbarea poziţiei palmei, care trebuie să fie orientată mereu spre înainte.

Mişcările în plan frontal şi ax sagital sunt reprezentate de abducţie şi adducţie. Axul mişcării
trece prin partea inferioară a capului humeral.

Ø Poziţia subiectului: stând sau aşezat;

Ø Poziţia zero (0): membrul superior pe lângă trunchi cu mâna în supinaţie;
Ø Goniometrul:
• axul: se plasează pe proiecţia cutanată a axului biomecanic al mişcării;
• braţul fix: se plasează pe linia axilară anterioară (când examinarea se realizează din
faţă) sau posterioară (când examinarea se realizează din spate);
• braţul mobil: se plasează pe linia mediană a feţei anterioare a braţului (pentru
examinarea din faţă) sau a feţei posterioare (pentru examinarea din spate).

Abducţia: constă în depărtarea braţului de corp, până când acesta atinge urechea. Mişcarea de
abducţie progresează de la 0 la 180o. Peste amplitudinea de 90o, abducţia se numeşte elevaţie şi
se realizează cu translarea scapulei.
În timpul testării, kinetoterapeutul, trebuie să urmărească cu atenţie mişcarea subiectului, pentru
a evita:
• înclinarea laterală a trunchiului;
• flexia sau extensia umărului;
• ridicarea centurii scapulare.

Adducţia: constă în apropierea braţului de linia mediană a corpului. În acest caz deosebim:
• revenirea braţului din abducţie, până la poziţia zero (această mişcare reprezintă adducţia
în cursă externă);
• adducţia în planul propriu (cursă internă), atunci când mişcare relealizează concomitent
cu flexia sau extensia braţului (adducţia din poziţia zero anatomic, nu se poate realiza din
cauza trunchiului).
Atunci când adducţia se realizează cu flexie, valoarea ei creşte cu cât flexia se apropie de 90o, iar
când se realizează cu extensie, valoarea ei scade, deoarece şi extensia este limitată.
Adducţia în cursă internă nu se poate aprecia cu goniometrul obişnuit, deoarece este o mişcare
bidimensională şi necesită goniometre speciale.
Mişcările în plan orizontal şi ax vertical sunt reprezentate de rotaţia internă şi rotaţia
externă. Axul mişcării trece prin centrul capului şi al capitulului humeral.

Ø Poziţia subiectului: stând, aşezat sau decubit dorsal cu membrul superior în afara
suprafeţei de sprijin;
Ø Poziţia zero (0): antebraţ în flexie pe braţ în unghi de 90o, braţ abdus la 90o, la nivelul
liniei umerilor, mâna în pronosupinaţie;
Ø Goniometrul:
• axul: se plasează pe olecran;
• braţul fix: se plasează perpendicular sau paralel pe/sau cu solul;
• braţul mobil: se plasează pe linia mediană a feţei posterioare a antebraţului, între
procesele stiloide.

Rotaţia internă: constă în orientarea antebraţului în jos (caudal). Aceasta progresează de la 0 la

90-95o.
În timpul testării, kinetoterapeutul, trebuie să urmărească cu atenţie mişcarea subiectului, pentru
a evita:
• schimbările de poziţie ale umărului, mai ales căderea lui pe planul mesei (retropulsie);
• abducţia braţului să fie bine fixată.

Rotaţia externă: constă în orientarea antebraţului în sus (cranial). Aceasta progresează de la 0 la

80-90o..

Circumducţia: este mişcarea sumativă complexă, prin care braţul descrie un cerc, trecând prin
toate axele şi planurile mişcărilor descrise anterior.
 Bilanţul muscular al articulaţiei scapulo-humerale

Flexia este realizată de muşchii deltoid anterior şi coracobrahial.

Muşchi Origine Inserţie

Deltoid Clavicula (anterior) Humerus (tuberozitate – V-ul deltoidian)

anterior

coracobrahial Scapula (apofiza coracoidă) Humerus ( faţa internă opusă V-ului deltoidian)

Evaluarea deltoidului anterior se realizează în uşoară abducţie, iar a coracobrahialului în uşoară

adducţie.

Evaluarea deltoidului anterior

Poziţie:

Ø f0-f1: decubit dorsal sau aşezat, cotul uşor flectat, kinetoterapeutul susţine antebraţul
subiectului şi îi indică acestuia să realizeze flexia braţului, muşchiul deltoid anterior, se
palpează pe faţa anterioară, partea supero-externă a braţului, iar muşchiul coracobrahial,
se palpează pe faţa internă, în partea superioară a braţului (partea scurtei porţiuni a
bicepsului);
Ø f2: decubit lateral, cotul uşor flectat, kinetoterapeutul susţine cu o mână antebraţul
subiectului, iar cu cealaltă mână fixează în priză lumbricală clavicula şi acromionul
(pensă acromio-claviculară – degetele II-V se plasează pe clavicula, iar policele pe
acromion) şi iî indică acestuia să realizeze pe amplitudine de mişcare completă flexia
braţului (în timpul mişcării se va evita compensarea acesteia prin fasciculul clavicular al
pectoralului mare);
Ø f3: aşezat, cotul uşor flectat, fără susţinerea antebraţului, cu umărul fixat în pensă
acromio-claviculară, kinetoterapeutul îi indică subiectului să realizeze pe amplitudine de
mişcare completă flexia braţului (în timpul mişcării se va evita compensarea acesteia prin
fasciculul clavicular al pectoralului mare);
Ø f4-f5: aşezat, cotul uşor flectat, fără susţinerea antebraţului, cu umărul fixat în pensă
acromio-claviculară, kinetoterapeutul îi indică subiectului să realizeze pe amplitudine de
mişcare completă flexia braţului împotriva unei rezistenţe crescânde plasată pe 1/3
inferioară a feţei anterioare a braţului.
Extensia este realizată de muşchiul deltoid posterior.
Muşchi Origine Inserţie
Deltoid – Scapula (marginea posterioară Humerus (tuberozitate –
fibre posterioare şi inferioară a spinei) V-ul deltoidian)

Evaluarea deltoidului posterior

Poziţie:

Ø f0-f1: aşezat cu braţul în abducţie la 50o, cotul flectat, antebraţul sprijinit pe masa de
examinare, kinetoterapeutul îi indică subiectului să execute extensia braţului în abducţie,
muşchiul se palpează între spina scapulei şi buza inferioară a V-ului deltoidian (în partea
posterioară a umărului);
Ø f2: : aşezat, cu braţul în abducţie şi flexie, antebraţul sprijinit pe masa de examinare,
kinetoterapeutul fixează umărul subiectului în pensă acromio-claviculară şi îi indică
acestuia să realizeze pe amplitudine de mişcare completă, extensia braţului în abducţie;
Ø f3: decubit ventral, membrul superior flectat din cot, cu antebraţul în afara mesei de
examinare, kinetoterapeutul fixează cu o mână umărul subiectului în pensă acromio-
claviculară, iar cu cealaltă mână fixează hemitoracele homolateral şi îi indică acestuia să
realizeze pe amplitudine de mişcare completă, extensia braţului în abducţie;
Ø f4-f5: decubit ventral, membrul superior flectat din cot, cu antebraţul în afara mesei de
examinare, kinetoterapeutul fixează cu o mână umărul subiectului în pensă acromio-
claviculară şi apoi îi indică acestuia să realizeze extensia braţului în abducţie, împotriva
unei rezistenţe crescânde aplicată în 1/3 inferioară a feţei posterioare a braţului.

Adducţia este realizată de următorii muşchi: dorsal mare, rotund mare, pectoral mare.
Muşchi Origine Inserţie

Dorsal mare Vertebrele T6-S4 Humerus (şanţ

Coastele 9-12 Intertubercular)
Scapula (unghi inferior)
Creasta iliacă
Rotund Scapula (unghi inferior) Humerus (intertubercular)
mare
Pectoral Clavicula (jumătatea sternală) Humerus (tuberculul mare)
mare Stern (suprafaţa anterioară)
Coastele 1-7 (cartilaj)
Evaluarea marelui dorsal

Poziţie:

Ø f0-f1: decubit ventral, cu membrul superior de testat în uşoară abducţie şi rotaţie internă,
susţinut de către kinetoterapeut, la indicaţia acestuia subiectul duce mâna spre fesa opusă,
realizând astfel extensia şi adducţie braţului, cu coborârea umărului şi pronaţia
antebraţului. Muşchiul se palpează pe partea laterală a toracelui;
Ø f2: decubit lateral, cu membrul superior de testat în flexie, abducţie şi rotaţie internă,
susţinut de către kinetoterapeut, la indicaţia acestuia subiectul trebuie să realizeze pe
amplitudine completă de mişcare ducerea mâinii spre fesa opusă;
Ø f3: decubit ventral, cu membrul superior de testat în uşoară abducţie şi rotaţie internă,
kinetoterapeutul iî indică subiectul să realizeze pe amplitudine completă de mişcare
ducerea mâinii spre fesa opusă;
Ø f4-f5: decubit ventral, cu membrul superior de testat în uşoară abducţie şi rotaţie internă,
kinetoterapeutul iî indică subiectul să realizeze pe amplitudine completă de mişcare
ducerea mâinii spre fesa opusă împotriva unei rezistenţe crescânde aplicată în 1/3
inferioară a feţei interne a braţului.

Abducţia este realizată de muşchii deltoid mijlociu, supraspinos, deltoid anterior şi

posterior.
Muşchi Origine Inserţie

Deltoid – Scapula (acromion) Humerus (tuberculul deltoidian)

Fibre mijlocii
Supraspinos Scapula (fosa supraspinoasă) Humerus (tuberculul mare)
Deltoid – Clavicula (anterior) Humerus (tuberozitate – V-ul
Fibre deltoidian)
anterioare
Deltoid – Scapula (marginea posterioară şi inferioară Humerus (tuberozitate – V-ul
Fibre a spinei) deltoidian)
posterioare

Evaluarea deltoidului mijlociu

Poziţie:
Ø f0-f1: decubit dorsal, cu membrul superior extins pe lângă trunchi, kinetoterapeutul îi
indică subiectului să realizeze abducţia braţului, muşchiul deltoid mijlociu, se palpează
pe faţa postero-externă a umărului;
Ø f2: decubit dorsal, cu membrul superior extins pe lângă trunchi, kinetoterapeutul susţine
cu o mână cotul subiectului, iar cu cealaltă mână îi fixează umărul în pensă acromio-
 claviculară, apoi îi indică acestuia să realizeze pe amplitudine de mişcare completă,
abducţia braţului până la 80o;
Ø f3: aşezat cu membrul superior extins pe lângă trunchi, kinetoterapeutul fixează umărul
subiectului în pensă acromio-claviculară, apoi îi indică acestuia să realizeze pe
amplitudine de mişcare completă, abducţia braţului;
Ø f4-f5: aşezat cu membrul superior extins pe lângă trunchi, kinetoterapeutul fixează umărul
subiectului în pensă acromio-claviculară, apoi îi indică acestuia să realizeze abducţia
braţului, împotriva unei rezistenţe crescânde aplicată în 1/3 inferioară a feţei laterale a
braţului.

Rotaţia internă este realizată de următorii muşchi: infrascapular, rotund mare, pectoral
mare, marele dorsal.

Muşchi Origine Inserţie

Infrascapular Scapula (marginea subscapulară) Humerus (tuberculul mic)

Rotund mare Scapula (unghi inferior) Humerus (intertubercular)
Pectoral mare Clavicula (jumătatea sternală) Humerus (tuberculul mare)
Stern (suprafaţa anterioară)
Coatele 1-7 (cartilaj)
Marele dorsal Vertebrele T6-S4 Humerus (şanţ intertubercular)
Coastele 9-12
Scapula (unghi inferior)
Creasta iliacă

Evaluarea muşchiului infrascapular/subscapular

Poziţie:

Ø f0-f1: decubit ventral, cu membrul superior în afara mesei de examinare, kinetoterapeutul

îi indică subiectului să realizeze rotaţia internă a braţului, muşchiul se palpează prin axilă
pe faţa anterioară a omoplatului;
Ø f2: decubit ventral, cu membrul superior în rotaţie externă, în afara mesei de examinare,
kinetoterapeutul fixează umărul subiectului în pensă acromio-claviculară şi îi indică
acestuia să realizeze rotaţia internă pe amplitudine de mişcare completă, orientând faţa
anterioară a braţului din exterior spre interior;
Ø f3: decubit ventral, cu braţul în abducţie, cotul flectat, sprijinit pe o pernă, antebraţul în
afara mesei de examinare, kinetoterapeutul fixează umărul subiectului în pensă acromio-
claviculară şi îi indică acestuia să realizeze rotaţia internă pe amplitudine de mişcare
completă, prin care antebraţul este orientat de sus în jos;
 Ø f4-f5: decubit ventral, cu braţul în abducţie, cotul flectat, sprijinit pe o pernă, antebraţul în
afara mesei de examinare, kinetoterapeutul fixează umărul subiectului în pensă acromio-
claviculară şi îi indică acestuia să realizeze rotaţia internă, împotriva unei rezistenţe
crescânde aplicată în 1/3 inferioară a feţei mediale a antebraţului.

Rotaţia externă este realizată de muşchii subspinos şi rotund mic.

Muşchi Origine Inserţie

Subspinos Scapula (fosa infraspinoasă) Humerus (tuberculul mare)

Rotund mic Scapula (marginea axilară) Humerus (tuberculul mare)

Evaluarea muşchiului subspinos

Poziţie:
Ø f0-f1: decubit ventral, cu braţul în abducţie, cotul flectat, sprijinit pe o pernă, antebraţul la
marginea mesei de examinare, kinetoterapeutul fixează scapula subiectului şi îi indică
acestuia să realizeze mişcarea de rotaţie externă a braţului, prin care antebraţul este
orientat de jos în sus, spre verticală, muşchiul subspinos se palpează în fosa cu acelaşi
nume a scapulei;
Ø f2: decubit ventral, cu membrul superior în afara mesei de examinare, braţul în rotaţie
internă (faţă anterioară a acestuia este orientată spre interior), cotul extins,
kinetoterapeutul fixează umărul subiectului în pensă acromio-claviculară şi îi indică
acestuia să realizeze rotaţia externă pe amplitudine de mişcare completă;
Ø f3: decubit ventral, cu braţul în abducţie, cotul flectat, sprijinit pe o pernă, antebraţul la
marginea mesei de examinare, kinetoterapeutul fixează scapula şi umărul subiectului în
pensă acromio-claviculară şi îi indică acestuia să realizeze pe amplitudine de mişcare
completă rotaţia externă a braţului;
Ø f4-f5: decubit ventral, cu braţul în abducţie, cotul flectat, sprijinit pe o pernă, antebraţul în
afara mesei de examinare, kinetoterapeutul fixează scapula şi umărul subiectului în pensă
acromio-claviculară şi îi indică acestuia să realizeze rotaţia externă a braţului, prin care
antebraţul este orientat de jos în sus, împotriva unei rezistenţe crescânde aplicată în 1/3
inferioară a feţei lateralele a antebraţului.
 Bilanţul articular al cotului

Mişcările în plan sagital şi ax frontal sunt reprezentate de flexie şi extensie. Axul mişcării
trece prin mijlocul trohleei şi a capitulului humeral.

Ø Poziţia subiectului: stând sau aşezat, cu membrul superior pe lângă trunchi;

Ø Poziţia zero (0): cotul în extensie maximă, cu mâna în supinaţie;
Ø Poziţia preferenţială: umăr în flexie la 90o, cotul în extensie maximă, cu mâna în
supinaţie;
Ø Goniometrul:
• axul: se plasează pe proiecţia cutanată a axului biomecanic al mişcării;
• braţul fix: se plasează pe linia mediană a feţei laterale a braţului;
• braţul mobil: se plasează pe linia mediană a feţei laterale a antebraţului.

Flexia: constă în apropierea feţei anterioare a antebraţului, de faţa anterioară a braţului. Aceasta
progresează de la 0 la 140o, când se realizează activ şi creşte la 160o, când se realizează pasiv.

Extensia: constă în depărtarea feţei anterioare a antebraţului, de faţa anterioară a braţului. Este
practic revenirea la zero (0).
La nivelul cotului nu există extensie în cursă internă, însă există cazuri de hiperlaxitate articulară,
în care putem depista valori de 5-10o.

Bilanţul muscular al cotului

Flexia este realizată de muşchii biceps brahial, brahial anterior şi brahioradial.

Muschi Origine Inserţie

Biceps
brahial Scapula (apofiza coracoidă) Radius (tuberozitatea
Cap scurt Scapula (tuberculul supraglenoid) radială)
Cap lung
Brahial Humerus (partea anterioară, în 2/3 distal) Ulna (tuberozitatea ulnară)
Brahioradial Humerus (marginea laterală, Radius (proximal de apofiza
supracondiliar) stiloidă)
Evaluarea muşchiului biceps brahial

Poziţie:
Ø f0-f1: decubit dorsal sau aşezat, membrul superior cu cotul în uşoară flexie,
kinetoterapeutul susţine antebraţul subiectului în supinaţie şi îi indică acestuia să
realizeze flexia antebraţului pe braţ, tendonul se palpează la nivelul plicii cotului, iar
corpul muscular se palpează pe faţa anterioară a braţului;
Ø f2: aşezat, cu braţul în flexie şi uşoară abducţie, cotul sprijinit pe panul mesei de
examinare, antebraţul în supinaţie, pumnul relaxat, kinetoterapeutul fixează paleta
humerală a subiectului şi îi indică acestuia, să realizeze pe amplitudine de mişcare
completă, flexia antebraţului pe braţ, menţinând supinaţia;
Ø f3: aşezat, cu braţul pe lângă trunchi, antebraţul în supinaţie, kinetoterapeutul fixează
atât umărul subiectului în pensă acromio-claviculară, cât şi paleta humerală şi îi
indică acestuia, să realizeze pe amplitudine de mişcare completă, flexia antebraţului
pe braţ, menţinând în timpul mişcării antebraţul în supinaţie şi pumnul relaxat;
Ø f4-f5: aşezat, cu braţul pe lângă trunchi, antebraţul în supinaţie, kinetoterapeutul
fixează paleta humerală şi umărul subiectului în pensă acromio-claviculară şi îi indică
acestuia să realizeze flexia antebraţului pe braţ, împotriva unei rezistenţe crescânde
aplicată în 1/3 inferioară a feţei anterioare a antebraţului.

Extensia este realizată de muşchii triceps brahial şi anconeu.

Muşchi Origine Inserţie

Triceps
brahial Scapula (tuberozitatea infraglenoidiană)
Cap lung Humerus (posterior) Ulna (olecran)
Cap lateral Humerus (posterior, sub capul lateral)
Cap medial

Anconeu Humerus (epicondilul lateral) Olecran (marginea laterală)

Evaluarea muşchiului triceps brahial

Poziţie:
Ø f0-f1: decubit ventral sau aşezat, braţul în abducţie cu o pernuţă în 1/3 inferioară, cotul
uşor flectat, în afara mesei de examinare, kinetoterapeutul îi indică subiectului să
realizeze extensia antebraţului pe braţ, tendonul tricepsului se palpează în partea
superioară a olecranului, muşchiul anconeu se palpează tot pe olecran, lateral de tendonul
tricepsului;
Ø f2: decubit lateral, kinetoterapeutul susţine braţul şi cotul subiectului în flexie (această
poziţie uşurează acţiunea lungii porţiuni a tricepsului) şi îi indică acestuia să realizeze pe
amplitudine de mişcare completă extensia antebraţului pe braţ;
Ø f2: aşezat, cu braţul în abducţie, cot flectat, sprijinit pe panul mesei de examinare,
kinetoterapeutul fixează paleta humerală şi umărul subiectului în pensă acromio-
claviculară şi îi indică acestuia să realizeze pe amplitudine de mişcare completă, extensia
antebraţului pe braţ, în uşoară pronaţie;
Ø f3: decubit ventral, cu braţul în abducţie, cotul flectat, antebraţul în afara mesei de
examinare, kinetoterapeutul susţine braţul subiectului în 1/3 inferioară şi îi indică acestuia
să realizeze pe amplitudine de mişcare completă extensia antebraţului pe braţ, cu
menţinerea antebraţului în poziţie intermediară;
Ø f4-f5: decubit ventral, cu braţul în abducţie, cotul flectat, antebraţul în afara mesei de
examinare, kinetoterapeutul îi indică subiectului să realizeze extensia antebraţului pe braţ,
împotriva unei rezistenţe crescânde aplicată în 1/3 inferioară a feţei posterioare a
antebraţului.
 Bilanţul articular al membrului inferior

Evaluarea amplitudinii de mişcare a articulaţiei coxofemurale

Mişcările în plan sagital şi ax frontal sunt reprezentate de flexie şi extensie. Axul mişcării
trece prin centrul trohanterului mare.
Flexia şi extensia se poate măsura atât cu ghenunchiul extins, cât şi cu genunchiul flectat.

Ø Poziţia zero (0): decubit lateral, cu partea de testat deasupra;

Ø Goniometrul:
• axul: se plasează pe proiecţia cutanată a axului biomecanic al mişcării – pe marele
trohanter;
• braţul fix: se plasează în prelungirea liniei medio-axilare a trunchiului;
• braţul mobil: se plasează pe linia mediană a feţei laterale a coapsei (spre epicondilul
femural lateral).

Flexia: constă în apropierea feţei anterioare a coapsei de bazin. Flexia activă progresează de la 0
la 90o, când se realizează cu genunchiul extins şi de la 0 la 125-130o, când se realizează cu
genunchiul este flectat. Flexia pasivă măsoară 145-150o.
Atunci când este realizătă cu genunchiul extins, flexia, poate fi limitată de muşchii
ischiogambieri.
În timpul testării, kinetoterapeutul, trebuie să urmărească cu atenţie mişcarea subiectului, pentru
a evita:
• bascularea bazinului (acesta trebuie fixat la nivelul spinei iliace antero-superioare).

Extensia: constă în apropierea feţei posterioare a coapsei de regiunea fesieră. Extensia activă
progresează de la 0 la 15-20o, când se realizează cu genunchiul extins şi de la 0 la 10o, când se
realizează cu genunchiul este flectat. Extensia pasivă măsoară 30o.
Mişcările de flexie şi extensie nu sunt pure, ci sunt însoţite de rotaţii. (flexia cu rotaţie internă,
extensia cu rotaţie externă).

Mişcările în plan frontal şi ax sagital sunt reprezentate de abducţie şi adducţie. Axul mişcării
trece prin centrul capului femural.
Pentru realizarea unei măsurători corecte, kinetoterapeutul, trebuie să poziţioneze bazinul
subiectului, astfel încât linia care uneşte cele două spine iliace antero-superioare, să fie
perpendiculară pe linia mediană a feţei anterioare a coapsei de testat şi să menţină această
poziţie pe toată durata examinării.
 Ø Poziţia zero (0): decubit dorsal, cu membrele inferioare aliniate unul lângă celălalt;
Ø Goniometrul:
• axul: se plasează în plica inghinală, la 1 cm în afara arterei femurale (reperată prin
palpare);
• braţul fix: se plasează orizontal, paralel cu linia care uneşte spinele iliace antero-
superioare;
• braţul mobil: se plasează pe linia mediană a feţei anterioare a coapsei.

Abducţia: constă în depărtarea membrului inferior de linia mediană a corpului. Aceasta

progresează de la 0 la 60o, când se realizează cu şoldul extins şi de la 0 la 70o, când se realizează
cu şoldul flectat.

Adducţia: în apropierea membrului inferior de linia mediană a corpului. Această mişcare nu se

poate realiza din poziţia zero (0) anatomic. Pentru realizarea măsurătorii, membrul inferior
controlateral se poziţionează în abducţie maximă şi se fixează bazinul. Amplitudinea maximă a
mişcării este de 30o.
În timpul testării, kinetoterapeutul, trebuie să urmărească cu atenţie mişcarea subiectului, pentru
a evita:
• mişcarea de înclinare a corpului.

Mişcările în plan transversal şi ax vertical sunt reprezentate de rotaţia internă şi rotaţia

externă.

Ø Poziţia zero (0):

• decubit dorsal sau aşezat cu genunchii la marginea mesei de testat, flectaţi la 90o;
• decubit dorsal cu coapsa la verticală şi genunchiul flectat, astfel încât, între gambă şi
coapsă să se formeze un unghi de 90o (spina iliacă antero-superioară, linia mediană a
rotulei şi a feţei dorsale a gleznei, precum şi spaţiul dintre degetele II-III trebuie să
fie aliniate).
Ø Goniometrul:
• axul: se plasează pe vârful rotulei;
• braţul fix: se plasează paralel cu linia care uneşte vârful celor două rotule;
• braţul mobil: se plasează pe linia mediană a feţei anterioare a gambei, în direcţia
spaţiului interdigital II.

Rotaţia internă (medială): constă în deplasarea coapsei intern şi a gambei extern. Aceasta
progresează de la 0 la 45o, când se realizează activ şi poate depăşi această valoare când se
realizează pasiv.
Rotaţia externă (laterală): constă în deplasarea coapsei extern şi a gambei intern. Aceasta
progresează de la 0 la 35o.
Circumducţia: este mişcarea sumativă complexă, prin care coapsa trece prin toate axele şi
planurile mişcărilor descrise anterior.

Bilanţul muscular al articulaţiei coxofemurale

Flexia este realizată de următorii muşchi: ilio-psoas (ca flexor principal), croitor şi tensor al
fasciei lata (ca flexori accesori).
Muşchi Origine Inserţie
Ilio-psoas
Psoas mare Vertebrele L1-L5 (apofizele transverse)
T12-L5 (corpuri vertebrale) Femur (trohanter mic)
Iliac Fosa iliacă (2/3 anterioară)
Croitor Ilion (spina antero-superioară) Tibie (suprafaţa medială) –
„piciorul gâştei”
Tensor al fasciei Creasta iliacă Tract iliotibial
lata Spina iliacă antero-superioară

Evaluarea muşchiului ilio-psoas

Poziţie:

Ø f0-f1: decubit dorsal, kinetoterapeutul susţine şoldul subiectului uşor flectat şi îi indică
acestuia să continuie flexia şoldului. Muşchiul (ilio-psoasul) fiind profund se palpează
greu, exceptând copiii, la care se palpează în partea infero-laterală a abdomenului, lateral
de marele drept;
Ø f2: decubit lateral, de partea membrului examinat (homolateral), cu şoldul în extensie şi
genunchiul flectat, kinetoterapeutul susţine membrul inferior controlateral al subiectului
uşor abdus, fixează regiunea lombosacrată (pentru menţinerea lordozei) şi îi indică
acestuia să realizeze pe amplitudine de mişcare completă flexia şoldului cu genunchiul
flectat (pentru a evita contracţia izometrică a ischiogambierilor);
Ø f3: decubit dorsal, cu membrele inferioare extinse şi cu o pernă sub coloana lombară
(pentru menţinerea lordozei), kinetoterapeutul fixează creasta iliacă a subiectului şi îi
indică acestuia să realizeze flexia şoldului cu genunchiul flectat împotriva unei rezistenţe
uşoare aplicate de la 900, în 1/3 inferioară a feţei anterioare a coapsei;
Ø f4-f5: decubit dorsal, cu membrele inferioare extinse şi cu o pernă sub coloana lombară
(pentru menţinerea lordozei), kinetoterapeutul fixează creasta iliacă a subiectului şi îi
indică acestuia să realizeze flexia şoldului cu genunchiul flectat, împotriva unei rezistenţe
 crescânde, aplicată în 1/3 inferioară a feţei anterioare a coapsei (rezistenţa se aplică pe
toată amplitudinea mişcării)..

Extensia este realizată de muşchiul fesier mare.

Muşchi Origine Inserţie
Fesier Ilion (linia glutealăposterioară) Femur (tuberozitatea gluteală)
mare Sacru şi coccis (posterior) Tract iliotibial
Ligament sacrotuberal

Evaluarea muşchiului fesier mare

Poziţie:

Ø f0-f1: decubit ventral, kinetoterapeutul îi indică subiectului să contracte fesele sau să

realizeze extensia şoldului cu deplasarea coapsei pe bazin. Fibrele musculare se palpează
pe toată suprafaţa fesei (în timpul mişcării pliul subfesier se orizontalizează şi îşi pierde
forma);
Ø f2: decubit lateral de partea membrului de examinat, cu şoldul şi cu genunchiul în flexie,
kinetoterapeutul fixează bazinul subiectului la nivelul sacrului şi apoi îi indică acestuia să
realizeze, pe amplitudine de mişcare completă, extensia şoldului cu genunchiul în flexie
(pentru a reduce acţiunea muşchilor ischiogambieri);
Ø f3: decubit ventral, cu membrele inferioare în afara mesei de examinat, flectate din şold şi
genunchi, kinetoterapeutul fixează bazinul subiectului, susţine membrul inferior de
examinat în 1/3 inferioară a gambei şi îi indică acestuia să realizeze pe amplitudine de
mişcare completă, extensia şoldului cu genunchiul în flexie;
Ø f4-f5: decubit ventral, cu membrele inferioare în afara mesei de examinat, flectate din şold
şi genunchi, kinetoterapeutul fixează sacrul subiectului şi îi indică acestuia să realizeze
mişcarea împotriva unei rezistenţe crescânde, aplicată pe 1/3 inferioară a feţei posterioare
a coapsei.

Abducţia este realizată de muşchii fesier mijlociu, fesier mic şi tensor al fasciei lata.
Muşchi Origine Inserţie
Fesier mijlociu Ilion (suprafaţa externă, între creastă şi Femur (marele trohanter)
linia gluteală posterioară)
Fesier mic Ilion (suprafaţa externă, între liniile gluteale Femur (marele trohanter)
anterioară şi inferioară)
Tensor al fasciei Creasta iliacă Tract iliotibial
lata Spina iliacă antero-superioară
Evaluarea muşchiului fesier mijlociu

Poziţie:

Ø f0-f1: decubit dorsal, cu membrele inferioare extinse, kinetoterapeutul îi indică subiectului

să realizeze abducţia şoldului (fără rotaţie), pe planul mesei. Muşchiul se palpează pe faţa
externă a fosei iliace externe, sub marele trohanter;
Ø f2: decubit dorsal, cu trunchiul înclinat către partea de examinat (pentru a diminua
acţiunea muşchilor abdominali), membrul de examinat este addus, iar membru
controlateral (opus) este abdus din şold, cu genunchiul flectat şi cu piciorul sprijinit pe un
taburet, kinetoterapeutul fixează puternic creasta iliacă a subiectului şi îi indică acestuia
să realizeze pe amplitudine de mişcare completă, abducţia şoldului, pe planul mesei, fără
rotaţie sau flexie;
Ø f3: decubit lateral, cu partea de examinat deasupra şi cu membrul inferior controlateral
flectat din şold şi genunchi (pentru a stabiliza bazinul şi trunchiul), kinetoterapeutul
fixează creasta iliacă a subiectului şi îi indică acestuia să realizeze pe amplitudine de
mişcare completă, abducţia şoldului;
Ø f4-f5: decubit lateral, cu partea de examinat deasupra şi cu membrul inferior controlateral
flectat din şold şi genunchi (pentru a stabiliza bazinul şi trunchiul), kinetoterapeutul
fixează creasta iliacă a subiectului şi îi indică acestuia să realizeze mişcarea de abducţie a
şoldului, fără rotaţie sau flexie, împotriva unei rezistenţe crescânde aplicată pe 1/3
inferioară a feţei externe a coapsei.

Adducţia este realizată de muşchii: adductorul mare, adductorul lung, adductorul scurt,
pectineu şi dreptul intern.
Muşchi Origine Inserţie
Adductor Tuberozitate ischiatică Femur (linia aspră şi condil medial
mare Pubis (ramura inferioară) tubercul adductor)
Adductor Pubis (creasta anterioară) Femur (linia aspră)
lung
Adductor Pubis (corp şi ramura inferioară) Femur (linia aspră)
scurt
Pectineu Pubis (linia pectineală) Femur (posterior)
Drept intern Pubis (corp şi ramura inferioară) Tibie (supero-medial) – complexul
„laba de gâscă”
Poziţie:

Ø f0-f1: decubit dorsal, cu membrul inferior controlateral în abducţie, kinetoterapeutul îi

indică subiectului să realizeze adducţia coapsei. Muşchii se palpează pe faţa internă a
coapsei;
Ø f2: decubit dorsal, cu membrul inferior de examinat în abducţie din şold, cu genunchiul
extins, membrul inferior opus abdus, flectat din şold şi din genunchi, cu piciorul sprijinit
pe masă, kinetoterapeutul fixează bazinul subiectului şi îi indică acestuia să realizeze pe
amplitudine de mişcare completă, adducţia şoldului cu genunchiul extins, fără rotaţie sau
flexie;
Ø f3: decubit lateral, de partea membrului de examinat, kinetoterapeutul susţine membrul
inferior controlateral al subiectului în abducţie, cu genunchiul extins, fixează creasta
iliacă şi îi indică acestuia să realizeze pe amplitudine de mişcare completă, adducţia
şoldului;
Ø f4-f5: decubit lateral, de partea membrului de examinat, kinetoterapeutul susţine membrul
inferior controlateral al subiectului în abducţie, cu genunchiul extins şi îi indică acestuia
să realizeze mişcarea împotriva unei rezistenţe crescânde aplicată pe 1/3 inferioară a feţei
interne a coapsei.

Rotaţia internă este realizată de muşchii: fesier mic, fesier mijlociu şi tensor al fasciei lata.

Muşchi Origine Inserţie

Fesier mijlociu Ilion (suprafaţa externă, între creastă şi Femur (marele trohanter)
linia gluteală posterioară)
Fesier mic Ilion (suprafaţa externă, între liniile gluteale Femur (marele trohanter)
anterioară şi inferioară)
Tensor al fasciei Creasta iliacă Tract iliotibial
lata Spina iliacă antero-superioară

Evaluarea muşchiului fesier mic

Poziţie:

Ø f0-f1: decubit dorsal, cu membrele inferiore extinse, kinetoterapeutul îi indică subiectului

să realizeze rotaţia internă a şoldului. Muşchiul nu poate fi palpat, deoarece este acoperit
de fesierul mijlociu şi tensorul fasciei lata;
Ø f2: decubit dorsal, cu membrul inferior controlateral flectat din şold şi din genunchi, cu
piciorul în sprijin pe un taburet (pentru stabilizarea bazinului), membrul inferior de
examinat în rotaţie externă, kinetoterapeutul fixează creasta iliacă a subiectului şi îi
 indică acestuia să realizeze pe amplitudine de mişcare completă, rotaţia internă a
şoldului;
Ø f3: decubit dorsal, cu gamba membrului de examinat în afara suprafeţei de sprijin,
membrul inferior controlateral flectat din şold şi din genunchi, cu piciorul în sprijin pe
masă, kinetoterapeutul fixează coapsa subiectului în 1/3 inferioară a feţei anterioare şi îi
indică acestuia să realizeze pe amplitudine de mişcare completă rotaţia internă a şoldului;
Ø f4-f5: decubit dorsal, cu gamba membrului de examinat în afara suprafeţei de sprijin,
membrul inferior controlateral flectat din şold şi din genunchi, cu piciorul în sprijin pe
masă, kinetoterapeutul fixează coapsa subiectului în 1/3 inferioară a feţei anterioare şi îi
indică acestuia să realizeze mişcarea împotriva unei rezistenţe crescânde aplicată pe 1/3
inferioară a feţei externe a gambei (dacă subiectul prezintă fragilitate osoasă, atunci
kinetoterapeutul va opune rezistenţă cu antebraţul, pe toată faţa internă a gambei).

Rotaţia externă este realizată de muşchii: fesier mare şi pelvitrohanterieni, alcătuiţi din
obturator intern, obturator extern, gemen superior, gemen inferior, piramidal şi pătratul
femural.
Muşchi Origine Inserţie
Fesier mare Ilion (linia gluteală posterioară) Femur (tuberozitatea gluteală)
Sacru şi coccis (posterior) Tract iliotibial
Ligament sacrotuberal
Obturator Pubis şi ischion (ramuri inferioare) Femur (marele trohanter)
intern Gaura şi membrana obturatoare
Obturator Ischion şi pubis (partea medială) Femur (fosa trohanterică)
extern
Gemen Ischion (spină) Femur (marele trohanter)
superior
Gemen inferior Tuberozitatea ischiatică Femur (marele trohanter)
Piramidal Sacru (anterior) Femur (marele trohanter)
Ligament sacrotuberal
Pătratul Tuberozitatea ischiatică Femur (creasta intertrohanterică)
femural

Evaluarea pelvitrohanterienilor

Poziţie:

Ø f0-f1: decubit dorsal, cu membrele inferiore extinse, kinetoterapeutul îi indică subiectului

să realizeze rotaţia externă a şoldului. Muşchiul (pelvitrohanterieni) se palpează posterior
de marele trohanter;
 Ø f2: decubit dorsal, cu membrul inferior controlateral flectat din şold şi din genunchi, cu
piciorul în sprijin pe un taburet (pentru stabilizarea bazinului), membrul inferior de
examinat în rotaţie internă, kinetoterapeutul fixează creasta iliacă a subiectului şi îi indică
acestuia să realizeze pe amplitudine de mişcare completă, rotaţia externă a şoldului;
Ø f3: decubit dorsal, cu gamba membrului de examinat în afara suprafeţei de sprijin,
membrul inferior controlateral flectat din şold şi din genunchi, cu piciorul în sprijin pe
masă, kinetoterapeutul fixează coapsa subiectului în 1/3 inferioară a feţei anterioare şi îi
indică acestuia să realizeze pe amplitudine de mişcare completă rotaţia externă a şoldului;
Ø f4-f5: decubit dorsal, cu gamba membrului de examinat în afara suprafeţei de sprijin,
membrul inferior controlateral flectat din şold şi din genunchi, cu piciorul în sprijin pe
masă, kinetoterapeutul fixează coapsa subiectului în 1/3 inferioară a feţei anterioare şi îi
indică acestuia să realizeze mişcarea împotriva unei rezistenţe crescânde aplicată pe 1/3
inferioară a feţei interne a gambei (dacă subiectul prezintă fragilitate osoasă, atunci
kinetoterapeutul va opune rezistenţă cu antebraţul, pe toată faţa internă a gambei).

Bilanţul articular al genunchiului

Evaluarea amplitudinii de mişcare a genunchiului

Articulaţia genunchiului este o trohleartroză cu un singur grad de libertate.

Mişcările în plan sagital şi ax frontal sunt reprezentate de flexie şi extensie. Axul mişcării
trece prin condilii femurali.

Ø Poziţia zero (0): decubit lateral, cu partea de testat deasupra;

Ø Goniometrul:
• axul: se plasează pe proiecţia cutanată a axului biomecanic al mişcării, la 1,5 cm
deasupra liniei articulaţiei;
• braţul fix: se plasează pe linia mediană a feţei laterale a coapsei;
• braţul mobil: se plasează pe linia mediană a feţei laterale a gambei.

Flexia: este mişcarea prin care faţa posterioară a gambei se apropie de faţa posterioară a coapsei.
Flexia activă progresează de la 0 la 120-140o, iar flexia pasivă atinge 160o.
Extensia: este mişcarea prin care faţa posterioară a gambei se îndepărtează de faţa posterioară a
coapsei, practic este revenirea în poziţia zero (0), cu gamba în prelungirea coapsei.

Extensia:
Ø este limitată de ligamentele Winslow şi încrucişat anterior, iar secundar de ligamentul
încrucişat posterior, muşchii ischiogambieri şi ligamentele colaterale.
Din cauza inegalităţii condililor femurali şi ligamentelor încrucişate, mişcările de flexie şi
extensie nu sunt pure, de aceea:
 Ø flexia peste 70o se asociază cu o rotaţie internă;
Ø extensia maximă este însoţită de o rotaţie externă;
• axul vertical al mişcărilor de rotaţie trece prin centrul eminenţei intercondiliene
tibiale.
La nivelul articulaţiei genunchiului se pot constata următoarele mişcări patologice:
Ø „de sertar”: reprezintă alunecări antero-posterioare ale tibiei faţă de condilii
femurali. Aceste mişcări se depistează cu genunchiul în semiflexie şi sunt o consecinţă
a laxităţii ligamentelor încrucişate. Există un sertar anterior şi unul posterior.
Ø „de lateralitate”: aceste mişcări se depistează cu genunchiul în extensie completă şi
evidenţiază laxitatea ligamentelor încrucişate.

Bilanţul muscular al genunchiului

Flexia este realizată de muşchii ischiogambieri, reprezentaţi de: semitendinos,

semimembranos şi biceps femural.
Muşchi Origine Inserţie
Semitendinos Tuberozitatea ischiatică Tibie (faţa medială)
Complexul „laba de gâscă”
Semimembranos Tuberozitatea ischiatică Tibie (condil medial)
Femur (condil medial)
Biceps femural
Cap lung Ischion (tuberozitate) Fibula (cap lateral)
Ligament sacrotuberal
Cap scurt Femur (linia aspră ş condil lateral) Tibie (condil lateral)

Poziţie:

Ø f0-f1: decubit ventral sau lateral, cu genunchiul de examinat în uşoară flexie,

kinetoterapeutul îi indică subiectului să realizeze flexia genunchiului. Palparea se
realizează astfel:
• tendonul bicepsului: se palpează pe faţa postero-laterală a genunchiului (partea supero-
laterală a fosei poplitee);
• tendoanele semitendinosului şi semimembranosului: se palpează pe faţa postero-medială
a genunchiului (partea supero-medială a fosei poplitee). Semimembranosul se palpează
când genunchiul este flectat la 70o, iar semitendinosul intervine de la 90o (flexie).
Ø f2: decubit lateral de partea membrului inferior de examinat, cu şoldul şi genunchiul
extins, kinetoterapeutul susţine membrul inferior controlateral al subiectului abdus din
şold, cu genunchiul extins şi îi indică acestuia să realizeze pe amplitudine de mişcare
completă, flexia genunchiului (în timpul mişcării piciorul este relaxat);
 Ø f3: decubit ventral, cu membrele inferioare extinse, kinetoterapeutul fixează coapsa
subiectului în 1/3 inferioară (fără a presa masele musculare) şi îi indică acestuia să
realizeze pe amplitudine de mişcare completă, flexia genunchiului împotriva unei
rezistenţe uşoare, aplicată de la 90o în 1/3 inferioară a gambei;
Ø f4-f5: decubit ventral, cu membrele inferioare extinse, kinetoterapeutul fixează coapsa
subiectului în 1/3 inferioară (fără a presa masele musculare) şi îi indică acestuia să
realizeze mişcarea împotriva unei rezistenţe crescânde, aplicată în 1/3 inferioară a
gambei.

Extensia este realizată de muşchiul cvadriceps, prin cele 4 capete: drept anterior, vast
medial, vast lateral şi crural (vast intermediar).
Muşchi Origine Inserţie
Cvadriceps
Drept femural Ilion (spina antero-inferioară) Patela (bază)
Acetabul (posterior) Tibie (tuberozitate)
Vast Femur (2/3 superioară) Patela (bază)
intermediar Tibie (tuberozitate)
Femur (linia aspră, marele trohanter, Tibie (tuberozitate)
Vast lateral linia intertrohanteriană) Patela (bază)
Femur (linia aspră, linia intertrohanteriană) Tibie (tuberozitate)
Vast medial Tendoanele muşchilor adductor mare şi Patela (bază)
adductor lung

Poziţie:

Ø f0-f1: decubit dorsal, cu membrul inferior de examinat extins (rotula la zenit),

membrul inferior controlateral flectat din şold şi genunchi, cu piciorul sprijinit pe
masă, kinetoterapeutul fixează rotula subiectului în sens caudal şi apoi îi indică
acestuia să realizeze ridicarea rotulei (mişcare obţinută prin flexia piciorului).
Tendonul cvadricepsului se palpează la baza rotulei;
Ø f2: decubit lateral de partea membrului de examinat, cu şoldul extins şi genunchiul în
flexie, kinetoterapeutul susţine membrul inferior controlateral al subiectului abdus din
şold, cu genunchiul extins, în 1/3 inferioară a feţei mediale a coapsei şi îi indică
acestuia să realizeze pe amplitudine de mişcare completă, extensia genunchiului, fără
rotaţie;
Ø f3: decubit dorsal, cu genunchiul flectat în afara suprafeţei de sprijin, membrul
inferior controlateral flectat, în sprijin pe masa de examinat, kinetoterapeutul fixează
coapsa subiectului în 1/3 a feţei anterioare (fară a presa masele musculare) şi îi indică
acestuia să realizeze pe amplitudine de mişcare completă extensia genunchiului;
Ø f4-f5: decubit dorsal, cu genunchiul flectat în afara suprafeţei de sprijin, membrul
inferior controlateral flectat, în sprijin pe masa de examinat, kinetoterapeutul fixează
coapsa subiectului în 1/3 a feţei anterioare (fară a presa masele musculare) şi îi indică
acestuia să realizeze mişcarea împotriva unei rezistenţe crescânde, aplicată în 1/3
inferioară a gambei pe faţa anterioară (evaluarea cvadricepsului se poate realiza şi cu
şoldul în flexie).