Sunteți pe pagina 1din 1

Eseul liber

Eseul (din fr. essay – încercare, probă) este o scriere în proză cu subiecte dintre cele
mai diverse – ştiinţifice, filosofice, religioase, politice, morale, literare, artistice etc. tratate
liber şi într-o manieră foarte personală. Spre deosebire de lucrările ştiinţifice, care se
întemeiază pe o documentare amplă, pe experimente, pe cercetări îndelungate, eseul lasă
impresia spontaneităţii, a divagaţiei, păstrând, în modul de realizare, sensul originar.
Reprezintă un studiu cu orientare reflexivă (speculativă), de proporţii restrânse pe o temă clar
enunţată, jalonat metodologic în următoarele etape:
- domeniul intelectual vizat;
- tema abordată;
- argumentaţia (de obicei sincretică, prin corelarea exemplelor preluate din mai multe arte);
- atitudinea autorului (direct implicat în observaţii cu profund caracter personal);
- concluzia (degajată de modul particular şi liber al autorului de a transpune probleme cu un
caracter general într-o speculaţie ideatică particulară).
Respectarea unui plan de idei, rigoarea argumentativă şi plăcerea demonstraţiei
reflexive se îmbină cu referinţe preluate din variate domenii de cunoaştere, cu libertatea de
interpretare a autorului de a manifesta originalitate în gândire şi expresivitate în stilul digresiv,
asociativ şi critic al eseului.
Indiferent de tema tratată, orice eseu constituie un act de cunoaştere, al cărui specific
constă în faptul că este orientat spre universal prin metode individuale sau o aspiraţie spre
general prin mijloace particulare (Adrian Marino). De aici decurge subiectivitatea eseistului,
care îşi pune întrebări şi încearcă să le răspundă din punctul lui de vedere. Condiţia de esenţă
a eseului este originalitatea. Funcţia lui nu este atât de a convinge, cât de a surprinde cititorul.
Refuzul deliberat al ordinii rigide, lipsa aparentă de metodă se dovedesc a fi metode de creaţie
proprii eseului. Digresiunea, erudiţia, paradoxul se constituie în procedee specifice lui. Mari
eseişti au fost Camil Petrescu, George Călinescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail
Sebastian ş.a.
Eseul nestructurat sau liber este o lucrare asemănătoare cu o compunere liberă pe o
temă dată sau la alegere care presupune o contribuţie semnificativă din partea autorului. Ca
orice compunere, eseul este alcătuit din cele trei structuri cunoscute: introducere, cuprins,
încheiere, a căror ordine poate fi modificată potrivit modului în care autorul înţelege să
abordeze tema. Foarte important este modul de argumentare care trebuie să se bazeze pe o
documentare atentă a temei atacate şi nu pe simple afirmaţii.