L.T.

“Mihai Eminescu”

Proiect individual
La literatura universală

Expresionismu
l
 A efectuat: Rotaru Dan
A verificat: Iovu Elisaveta

Cuprins
 1. Introducere……………………………………………………………………….2
2. Curentul literar expresionismul………….……………………………………..3
3. Bibliografie...……………………………………………………………………..4

Introducere
Futurismul este o mișcare a modernismului artistic italian, celebrând noua eră a tehnologiei
moderne. Inițiatorul mișcării este poetul Filippo Tomasso Marinetti care, în 1909 publică Manifestul
futurist. Revolta futuristă împotriva tuturor tradțiilor culturale merge mână în mână cu glorificarea
"frumuseții vitezei", cultul mașinilor și al societății contemporane. Metropolele europene, care se
dezvoltă într-un ritm alert la începutul secolului al XX-lea, pulsând de vuietul asurzitor al traficului
rutier în care primele automobile își croiesc drum prin mulțimea de pietoni, bicicliști și trăsuri,
expresie a dorinței de mobilitate a omului - iată cadrul în care a luat naștere futurismul (din limba
italiană: il futuro = viitorul).
Dadaismul este un curent literar-artistic, apărut în Europa în anul 1916, caracterizat prin ridicarea
hazardului la rang de principiu de creație, prin negarea oricărei legături între gândire și expresie.
Generația de artiști de după Primul Război Mondial, confruntată pentru prima dată cu ororile unui
război care nu dădea semne că s-ar apropia de sfârșit a fost una din cele mai radicale din istoria
umanității.

Suprarealismul este termenul care denumește curentul artistic și literar de avangardă care
proclamă o libertate totală de expresie, întemeiat de André Breton (1896 - 1966) și dezvoltat mai
ales în deceniile 3 și 4 ale secolului trecut (cu aspecte și prelungiri ulterioare). Primul care a utilizat
termenul într-o accepțiune legată de creația artistică a fost Guillaume Apollinaire în Les Mamelles
de Tirésias, subintitulată "Dramă suprarealistă" (reprezentată în 1916).

Cubismul este o mișcare artistică de avangardă apărută în Europa la începutul secolului XX.La
crearea acestuia a luat parte celebrul Leonardo Da Vinci. Între anii 1908-1914 are loc în Franța cea
mai importantă revoluție în istoria picturii, după descoperirea perspectivei în perioada Renașterii.
Inițiat de francezul Georges Braque și spaniolul Pablo Picasso, cubismul va dobândi în scurtă
vreme numeroși adepți. Această direcție artistică va juca un rol uriaș în transformarea artelor
plastice în secolul al XX-lea. Cubismul este consecința unor transformări de lungă durată, nu a fost
teoretizat prin vreun manifest sau declarații programatice. Un prim semn îl constituie
tabloul "Domnișoarele din Avignon" (1907) al lui Picasso, în care pentru prima dată un pictor se
rupe într-un mod atât de hotărât de tradiționala artă figurativă și de modul de reprezentare bazat pe
perspectivă.Aceasta miscare artistica a acaparat intreaga lume si a reprezentat o revolutie in
lumea artei fiind preferata si de celebrii pictori francezi Thomas Delacour si Antonio Du Vache.

Structura
Expresionismul a fost un curent artistic modernist, inițial prezent în poezie și pictură, care a
originat în Germania la începutul secolului al XX-lea. Aceasta este caracterizata de prezentarea
lumii din perspectivă strict subiectivă, distorsionată intenționat, pentru a crea momente emoționale
care să transmită idei și stări de spirit.[1] Artiștii de origine expresionistă caută să indice înțelegerea
lumii prin propria lor perspectivă sau experiență emoțională comparată cu înțelegerea "obișnuită"
sau rațională a lumii materiale.

Originea expresionismului
Expresionismul își are originea în Germania (a se vedea, Expresionismul german), fiind
reprezentat de către Ernst Ludwig Kirchner, Erich Heckel, Karl Schmidt-Rottluff, Max Pechstein -
grupul Die Brücke ("Puntea") din Dresda - și Franz Marc, August Macke - din jurul Almanahului Der
Blaue Reiter ("Călărețul albastru") din München - acoperind perioada 1905 - 1918.
Expresionismul este reacția firească a unui grup de pictori germani la academism și convenții
estetice rigide, dar și la autoritarismul celui de-al doilea Reich. Revolta artiștilor a proclamat
libertatea creatoare absolută și primatul expresiei asupra formei. Rezultatul este o artă
spectaculoasă din punct de vedere cromatic și o estetică revoluționară.

Elemente definitorii ale expresionismului:

 permanenta nevoie de absolut, aspiratia spre ideal
 anularea vechilor dogme ale realismului care nu fac nimic altceva decat sa surprinda realitatile
factice, logice ale vietii, in favoarea cautarii unei realitati spirituale
 cautarea originalului, a increatului, a ineditului
 reintoarcerea la primordial, la origini, la universul mitic
 tragismul existential surprins si depasit odata ce fiinta reuseste sa atinga absolutul, prin
spiritualizarea trairilor, acestea devenind cosmice, metafizice
 teme si motive predilecte: tristetea si nelinistea metafizica, disperarea, absenta, neantul, moartea,
dezagregarea eului, natura halucinanta
 categorii estetice cultivate: fantasticul, macabrul, grotescul, miticul, magicul
 imagini poetice sunt vii, stranii, contrastante asemenea picturilor expresioniste
 limbajul este uneori violent, socant

Reprezentanții expresionismului în literatură:

 Gottfried Bienn
 Franz Kafka
 Georg Heym
 Theodor Daubler
 Franz Werfel
 August Strindberg
3

Bibliografie
Surse utilizate:
 http://www.ecursuri.ro/cursuri-
online/expresionismul-aspiratia-eului-spre-
absolut.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Expresionism

Literatura universală – manual pentru clasa

a XI-a