Sunteți pe pagina 1din 54

CAPITOLUL IV

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

4.1. FEMEIA ÎN CORAN sI SUNAH:


În învatatura islamica nu exista absolut nici o diferenta
între barbat si femeie din punct de vedere al situarii lor în fata lui
Allah, caci ambii au fagaduita aceeasi rasplata sau pedeapsa
pentru faptele lor. Coranul spune: "si pentru femeie exista
drepturi asupra barbatului similare cu acelea ale barbatului
asupra femeii."[29]

Coranul, se adreseaza credinciosilor, adesea folosind


expresia: "credinciosii atât barbati cât si femei trebuie sa accepte
egalitatea femeii cu barbatul în perspectiva drepturilor,
îndatoririlor, virtutilor si meritelor".[30] Tot în Coran gasim un alt
argument al egalitatii în fata lui Allah a barbatului si a femeii: "Cei
credinciosi si cele credincioase, cei ascultatori si cele ascultatoare,
cei iubitori de adevar si cele iubitoare de adevar, cei statornici si
cele statornice, cei umiliti si cele umilite, cei ce dau milostenii si
cele ce dau milostenii, cei ce postesc si cele ce postesc, cei ce
pazesc rusinea lor si cele ce o pazesc, cei ce-L pomenesc adesea
pe Dumnezeu si cele ce-L pomenesc-lor le-a pregatit Dumnezeu
iertare si rasplata mare." ( Sura XXXIII-35)

Femeia are suflet identic cu al barbatului si nu poate fi vorba de o


diferenta între ei, atât femeia cât si barbatul vor intra în Paradis daca vor
savârsi binele: "Intrati în Rai, voi si sotiile voastre, bucurându-va!"( Sura XLIII-
70) ; " Cel ce face ce e drept, fie barbat sau femeie, pe acela îl vom învia la o
viata buna si-i vom da rasplata pentru faptele sale cele mai bune." ( Sura XVI-
97)

Barbatii care prigonesc sau maltrateaza femeile sunt


condamnati de învatatura Coranului: " O, voi, ce credeti, nu va
este iertat sa mosteniti femei împotriva vointei lor[31], nici nu le
opriti sa se casatoreasca cu altii doar ca sa le luati o parte din
ceea ce le-ati dat [32], doar daca au preacurvit dovedit: ci purtati-
va cu ele dupa cuviinta." (Sura IV-23).

Islamul priveste barbatul si femeia ca fiind de aceeasi


esenta, creati dintr-un singur suflet. Coranul afirma: "O, voi,
oamenilor, temeti-va de Domnul vostru, care v-a facut dintr-un
singur suflet, si anume facând din el ( din Adam n.n.) pe sotia sa
si a raspândit din ei barbati multi si femei. Deci temeti-va de
Dumnezeu, la care va rugati împreuna si cinstiti pântecele care v-
a nascut caci Dumnezeu pazeste." (Sura IV-1)

Profetul islamului a spus: "Femeia este jumatatea


geamana a barbatului."[33]Unitatea esentiala a barbatului si a
femeii este clar redata în Coran: "Ele sunt acoperamântul vostru
si voi sunteti acoperamântul lor."(Sura II-187) Asa cum
îmbracamintea ne ascunde goliciunea asemenea fac si sotul si
sotia, " prin intrarea în relatia casatoriei, îsi asigura reciproc
castitatea"[34]. Îmbracamintea ofera confort corpului, asemenea
si sotul gaseste confort în compania sotiei sale si ea într-a lui." O
sotie credincioasa este asemeni unui acoperamant sotului ei ."[35]

Învatatura islamica numeste femeia " muhsana", semnificând o


fortareata împotriva satanei, deoarece o buna femeie, prin casatoria ei cu un
barbat, îl ajuta pe acesta sa mentina echilibrul corectitudinii în viata. Datorita
acestui aspect Mahomed considera casatoria ca un act deosebit de virtuos. El a
spus: " Când un barbat se casatoreste, si-a desavârsit jumatate din religia
sa."[36] Mahomed se bucura de casatoria musulmanilor spunând: "Casatoria
este parte din calea mea si oricine se tine departe de calea mea nu este de la
mine."[37]

În învatatura Coranului gasim motivatia casatoriei în


urmatoarele cuvinte: "si se tine de semnele Lui ca va facut voua
din voi însiva sotii, ca sa va împreunati cu ele; si El a pus între voi
dragoste si îndurare. Întru aceasta sunt semne pentru poporul
cugetator." (Sura XXX-20).

Profetul islamului a fost plin de laude pentru femeile


virtuoase si caste. El spune: "Lumea si toate lucrurile din ea sunt
pretioase, dar cel mai pretios lucru din lume este o femeie
virtuoasa.Odata i-a spus viitorului calif Umar: Sa-ti spun despre
cea mai pretioasa comoara pe care un barbat si-o poate dori?
Este o sotie virtuoasa care-l multumeste oricand se uita asupra ei
si care se pazeste pe sine când el este absent de la ea. Cele mai
bune daruri pe care un barbat le poate avea : un drept maritor
cuvant despre Allah, o inima recunoscatoare si o sotie
credincioasa care-l ajuta în credinta".

Mahomed a insistat si indrumat pe adeptii islamului sa


fie blanzi cu femeile lor atunci când a dat faimoasa "khutba" pe
muntele Arafat în prezenta a cateva mii de adepti care se
adunasera acolo pentru "hajj al-Wada. În acest sens a
recomandat celor prezenti si prin ei si celorlalti musulmani ce vor
veni în viitor, sa fie respectuosi si buni cu femeile.

Adeptii Profetului au acceptat învataturile lui si astfel se produce o


revolutie în atitudinea lor sociala fata de femeie. Ei nu au mai considerat femeia
asemeni vitelor ci au acceptat-o ca parte integranta a societatii. În noul climat
social, femeia s-a redescoperit pe sine si a devanit un foarte activ membru al
societatii aducând servicii folositoare în timpul razboaielor pe care arabii pagâni
le-au pornit împotriva comunitatii musulmane (umma). Au carat provizii pentru
soldati, i-au îngrijit si chiar au luptat alaturi de ei daca a fost necesar. A devenit
o priveliste comuna sa vezi femeia ajutandu-si sotul la munca pamantului,
carând, târguind, facând afaceri independent si iesind afara din casele lor pentru
satisfacerea propriilor nevoi. "Aisha relateaza ca Saudah bint Zam'ah a iesit
afara într-o noapte. Umar a vazut-o si recunoscând-o i-a spus: «Pe Dumnezeu,
o Saudah, de ce nu te feresti de noi?» Ea a mers înapoi la Profet si în timp ce
acesta lua cina în camera ei, i-a spus despre cele întamplate si el i-a spus: «Îti
este permis de Allah sa mergi afara pentru nevoile tale.»"[38]

Ideea predominanta în învataturile islamului cu privire


la barbat si femeie, este aceea ca sotul si sotia trebuie sa fie
parteneri complet maturi în actiunea de a face din casa lor un loc
fericit si prosper, ca trebuie sa fie loiali si credinciosi unul altuia si
cu adevarat interesati de bunastarea comuna. Femeia trebuie sa
exercite o influenta de umanizare asupra sotului si sa
imblânzeasca duritatea mostenita de el de la natura. Unui barbat
i se cere sa cultive calitatile native ale femeii.
Aceste aspecte au fost subliniate de Profet. El ruga pe barbati sa se
casatoreasca cu femei credincioase si pe femei sa fie credincioase sotilor lor si
blânde cu copiii lor. El a spus:" Între adeptii mei, cei mai buni barbati
sunt aceia care se comporta cel mai bine cu sotiile lor si cele mai bune femei
sunt acelea care se comporta cel mai bine cu sotii lor. Pentru fiecare astfel de
femeie este stabilita o recompensa echivalenta cu rasplata a o mie de martiri.
Printre adeptii mei, cele mai bune femei sunt acelea care îsi ajuta sotii în munca
lor si-i iubesc pe ei cu drag pentru orice, salvând ceea ce poate fi o posibila
încalcare a legii lui Allah."[39]

Profetul lauda femeile din tribul Coraisitilor, deoarece


ele sunt cele mai blande cu copiii lor cât sunt înca mici si
deoarece ele pastreaza o atenta privire peste bunurile sotilor lor.

Sharia trateaza femeia ca egal spiritual si intelectual al


barbatului. Principala deosebire dintre ei este din punct de vedere
fizic. Astfel barbatul este dator sa presteze munca mai dura si
este responsabil pentru întretinerea familiei. Iar munca de
întretinere a casei revine femeii, deasemenea cresterea si
instruirea copiilor, munca ce are o deosebita importanta în
încercarea de a construi o societate sanatoasa si prospera.

Este o realitate, ca o administrare eficace în cadrul


domeniului domestic este imposibila fara o stransa colaborare
între cei doi soti. Sharia cere barbatului, acesta fiind capul
familiei, sa se consulte cu familia sa si apoi sa aiba ultimul cuvânt
în ceea ce-i priveste. Facând acest lucru, el nu trebuie sa abuzeze
de prerogativele sale si prin acestea sa cauzeze neplaceri sau sa
aduca injurii sotiei sale.Orice derogare de la acest principiu
implica pentru el riscul de a pierde gratia lui Allah, deoarece sotia
sa nu-i este subordonat ci ea este, folosind cuvintele profetului:
"regina casei sale"; si aceasta este atitudinea pe care un adevarat
credincios trebuie sa o arate sotiei sale.

4.1.1. DREPTURILE FEMEII :

Înainte de aborda acest subiect al drepturilor omului în


islam, este folositor sa specificam ca traditia islamica nu este
alcatuita sau nu deriva dintr-o singura sursa. Astfel avem:
Coranul despre care musulmanii cred ca este Cuvântul lui
Dumnezeu transmis prin intermediul Arhanghelului Gabriel,
profetului Mahomed; Sunnahul care este traditia practica a
islamului; Hadith care contine spusele atribuite profetului
Mahomed; Shari'ah aceasta fiind un cod de legi care clarifica
diferite aspecte ale vietii musulmanilor.Desi aceste surse au
contribuit la ceea ce în mod comun i se spune traditia islamica,
ele nu sunt identice sau considerate a fi egale din punct de
vedere al importantei învataturii continute. Din toate sursele
traditiei islamice, fara îndoiala, cea mai importanta este Coranul
care este privit în general de musulmani ca sursa primara si cea
mai autoritara în ceea ce priveste normele islamului. Pentru multi
musulmani, Coranul este Magna Carta a drepturilor omului si o
mare parte a acestuia urmareste sa elibereze fiintele umane din
limitarile traditionalismului,

autoritarismului, religios, politic, economic sau de orice alta


natura, din orânduirea tribala, rasista sau sexista, din sclavie sau
orice altceva ce îngradeste fiintele umane în a realiza viziunea
coranica a destinului uman redata în clasica proclamatie:"..la
Domnultau este hotarul;" (Sura 53-43).

Învatatura islamica considera ca drepturile create sau date de


Dumnezeu nu pot fi abolite de nici un conducator vremelnic. Eterne si
neschimbabile, ele trebuiesc exercitate deoarece tot ceea ce face Dumnezeu
este pentru un "scop just"[40]

4.1.2. Dreptul la viata

Coranul subliniaza sanctitatea si absoluta valoare a vietii


umane[41] si afirma ca în esenta viata fiecarui individ este comparabila cu
aceea a unei întregi comunitati si din acest motiv trebuie tratata cu cea mai
mare grija.

4.1.3. Dreptul la respect


Toate fiintele umane sunt indemnate de cuvintele
Coranului sa fie demne de respect[42] deoarece noi suntem
singurii care ne bucuram de libertatea vointei[43]. Fiintele umane
pot exercita libertatea vointei deoarece detin ratiune, acesta fiind
elementul ce ne deosebeste de celelalte creaturi.[44]

4.1.4. Dreptul la justitie


Coranul pune mare accent pe dreptul de a cauta
justitie si asupra datoriei de a face dreptate[45]. Referitor la
justitie Coranul foloseste doi termeni: "adl" si "ihsan". Ambii sunt
acceptati si reprezinta ideea de echilibru, dar nu sunt identici ca
înteles.

"Adl" este definit de A.A.A. Fyzee, un binecunoscut


învatator al islamului, ca, a fi egal, nici mai mult nici mai putin.
Explicând acest concept, Fyzee a scris: "într-un tribunal
revendicarile celor doua parti trebuie considerate egale, fara ca
un stres exagerat sa fie indus asupra unei parti sau asupra
celeilalte. Justitia trebuie sa aiba o balanta cu talere egal
echilibrate."[46] "Adl" a fost descris în termeni asemanatori de
catre Abu'l Kalam Azad, un faimos traducator al Coranului:"
Evitând excesul, ce este justitia? Ar trebui sa fie nici prea mult
nici prea putin; de aceea talerele balantei sunt folosite ca
embleme ale justitiei."[47] Ca nu cumva cineva sa încerce sa faca
prea mult sau prea putin, Coranul învata ca nici o fiinta umana nu
poate cara povara alteia ori sa ajunga la ceva fara a se lupta
pentru acel scop.[48]

Folosind constant termenul de "adl", Coranul merge


mai departe catre "ihsan" care, literar, înseamna: "restaurarea
echilibrului prin îndreptarea unei pierderi sau a unei
deficiente".[49] În dorinta de a întelege acest concept, este
necesar sa întelegem natura unei societati ideale sau
comunitati(ummah) ce este expusa de catre Coran. Cuvântul
"ummah" are ca radacina cuvântul "umm" sau
mama.Comunitatea ideala(ummah) este interesata de toti
membri sai asemenea unei mame ideale careia îi pasa de toti
copiii ei, stiind ca nu toti sunt egali si ca fiecare are diferite nevoi.
În timp ce a arata favoruri exagerate oricarui copil ar fi injust, o
mama ce ofera unui copil handicapat mai multa grija decat
celorlalti, nu actioneaza injust ci exemplifica spiritul termenului
"ihsan" , ajutandu-l pe acesta sa-si depaseasca deficienta ,
aceasta avand nevoie de asistenta speciala pentru a face fata
cerintelor vietii. "Ihsan", astfel, arata simpatia Domnului pentru
segmentele dezavantajate ale societatii umane, cum ar fi femeile,
orfanii, sclavii, saracii, infirmii si minoritatile.

4.1.5. Dreptul la libertate

Coranul este adânc preocupat de eliberarea fiintelor


umane din orice fel de sclavie. Recunoscand tendinta oamenilor
catre dictatura si despotism, Coranul afirma cu claritate
adevarata cale: "Nu este posibil ca un om caruia i s-a dat Cartea
si Întelepciunea si darul profetic sa spuna oamenilor: «Mai bine
fiti adoratorii mei decât ai lui Allah». Din contra el ar trebui sa
spuna:? Fiti adoratorii Lui care este cu adevarat Atottiitorul a
toate."[50]

Sclavia era intens folosita în timpul aparitiei islamului si


economia araba era bazata pe institutia scalviei. Coranul nu
numai ca a insistat ca sclavii sa fie tratati într-un mod drept si
uman dar în continuare a militat pentru eliberarea sclavilor.[51]

Cea mai mare garantie a libertatii personale pentru


musulmani se afla în decretul coranic ce afirma ca nimeni în afara
de Dumnezeu nu poate limita libertatea oamenilor si în declaratia
ca judecata se afla doar la Dumnezeu.[52] Coranul
recunoaste de asemenea dreptul la libertate religioasa nu numai
în cazul altor credinciosi în Dumnezeu ci si în cazul celor care nu
cred în Dumnezeu, daca acestia nu sunt agresivi cu musulmanii.
În contextul dreptului uman de a exercita libertatea religioasa,
este important sa mentionez îndemnul coranic: "Sa nu existe
constrângere în religie"[53], acesta se aplica atât ne-musulmanilor
cât si musulmanilor.
Dreptul la libertate include dreptul de a fi liber sa spui
adevarul. Termenul coranic pentru adevar este "Haqq" care este
deasemenea si unul dintre cele mai importante atribute ale lui
Dumnezeu. Chiar în fata celor mai mari pericole sau amenintari,
musulanii trebuie sa lupte pentru adevar, acest lucru fiind atât un
drept cat si o responsabilitate. În timp ce Coranul îndeamna pe
credinciosi sa marturiseasca adevarul, deasemenea recomanda
societatii sa nu îi lezeze pe cei ce aduc aceasta marturie.[54]

4.1.6. Dreptul de a acumula cunostinte


Coranul pune un mare accent pe importanta acumularii
de cunostinte. Astfel cunoasterea a fost în centrul viziunii islamice
asupra lumii înca de la început. Întrebând retoric daca cei fara
cunoastere sunt egali cu cei ce detin cunoasterea, Coranul
îndeamna pe credinciosi sa se roage pentru a avansa în
cunoastere.

Potrivit perspectivei coranice, cunoasterea este cerinta


pentru creearea unei lumi juste în care pacea autentica sa
prevaleze.

4.1.7. Dreptul la sustinere sau spriin


Asa cum este subliniat de catre Sura XI, versetul 6,
fiecare creatura vie depinde de sprijinul lui Dumnezeu. Fiecare
fiinta are dreptul la mijloace de trai si cei ce detin putere politica
sau economica nu au dreptul sa priveze pe ceilalti de necesitatile
de baza pentru viata manipulând spre folosul propriu resurse ce
au fost creeate de Dumnezeu în beneficiul omenirii în general.

4.1.8. Dreptul la munca


Conform învataturilor Coranului orice barbat sau femeie
are dreptul de a munci, indiferent daca munca este un
angajament platit sau este voluntara.Roadele muncii apartin celui
ce a muncit pentru ele-indiferent daca acesta este barbat sau
femeie. In Coran se spune: ".barbatului îi este acordat ceea ce a
câstigat si femeii ceea ce ea a câstigat."( Sura IV, 3)

4.1.9. Dreptul la intimitate


Coranul recunoaste nevoia de intimitate ca un drept
uman si stabileste reguli ce protejeaza viata particulara de orice
tulburare atât din interior cât si din exterior[55].

4.1.10. Drepturi civile


Barbatii si femeile trebuie sa beneficieze de tratament
egal conform legii islamice. Sharia protejeaza viata si securitatea
oamenilor indiferent daca este vorba de femeie sau barbat.

Daca un barbat omoara o femeie, el va primi pedeapsa


capitala pentru crima savârsita. De asemenea daca o femeie
savârseste o crima, pedeapsa este aceeasi.[56]

În timpul profetului, un evreu a omorât o fata,


zdrobindu-i capul. Atunci Mahomed a poruncit ca si acesta sa fie
omorât în acelasi mod. Al doilea calif al islamului, Hazrat Umar, a
ordonat sa fie pedepsiti cu moartea cei ce fusesera complici la
asasinarea unei femei.

Daca o femeie îl iarta pe ucigasul sotului ei, nimeni nu


este îndreptatit sa respinga decizia ei. Cel vinovat poate apela la
un procedeu de rascumparare a faptei sale, acesta poate consta
în bani, bunuri sau orice altceva considerat satisfacator de catre
partea vatamata. Acest procedeu se numeste « Diyah ». Daca
sotul sau tutorele accepta rascumpararea sau diyah-ul atunci
celelalte rude nu mai pot razbuna crima, ucigândul pe criminal.
Nu are nici o importanta daca cel care acorda iertarea este barbat
sau femeie, important este ca el sau ea sa fie cea mai apropiata
ruda.
În legea islamica pedeapsa pentru comiterea unui furt
este aceeasi indiferent daca autorul este barbat sau femeie.
Pedeapsa consta în taierea mâinii drepte iar daca recidiveaza i se
va taia ambele mâini.[57]

Pedeapsa pentru adulter este aceeasi indiferent daca este vorba de


barbat sau femeie. Conform învataturii coranice ea consta în o suta de lovituri
cu biciul, fara sa existe discriminare între barbat si femeie.[58]

Dreptul islamic accepta femeia ca martor. Acest drept a


fost acordat femeii de catre Profetul Mahomed cu peste 1400 de
ani în urma. Conform spuselor prof.dr Zakir Naik, rabinii evrei
abia în anul 1980 puneau în discutie dreptul femeii de a depune
marturie.

Pentru a apara femeia de unele false acuze ceîi puteau


fi aduse de catre persoane de rea credinta, Coranul învata pe
musulmani ca cel ce aduce acuze unei femei de buna credinta si
nu le poate sustine cu probe solide, sa fie biciuit cu optzeci de
lovituri de bici iar pe viitor sa i se respinga orice marturie, fiind
considerat o persoana vicleana si rau intentionata[59]. Islamul
acorda o deosebita grija si importanta în ceea ce priveste
castitatea si modestia. Pentru o crima minora doi martori sunt
suficienti. Dar daca cineva acuza o femeie de lipsa castitatii sau
adulter sunt necesari cel putin patru martori pentru a sustine
acuzatiile. În multe dintre societatile moderne, barbatii abuzeaza
de femei în public, adresându-le diverse cuvinte si acuze obscene.
În legea islamica, daca o persoaa acuza o femeie de adulter si nu
poate aduce patru martori credibili sau unul dintre cei patru nu
este credibil, toti martorii vor primi câte optzeci de lovituri de bici
de fiecare. Doar persoana care acuza, în acest caz, este iertata de
pedeapsa.

În civilizatia occidentala femeia adopta numele sotului


sau, dupa casatorie. În islam o femeie dupa încheierea casatoriei
are dreptul de a alege daca sa adopte numele de familie al sotului
sau, sau pastreze numele avut înainte. În tarile musulmane sunt
numeroase exemple de femei ce au ales sa-si pastreze numele si
prenumele avut înainte de casatorie.

4.1.11. Dreptul la educatie

Prima indicatie coranica a fost, nu rugaciunea sau dania


ci aceea de a citi. Aceasta indicatie a fost adresata atât barbatilor
cât si femeilor. Islamul acorda o mare importanta educatiei.

Conform Profetului Mohamed, este obligatoriu pentru


fiecare musulman, barbat sau femeie, sa acumuleze cunostinte.
Profetul recomanda fiecarui parinte sa se asigure ca fica lui nu
este ignoranta în ceea ce priveste învataturile islamului. Orice
femeie are dreptul la educatie religioasa si intra în obligatiile
sotului ei sa asigure aceste drepturi. Daca sotul nu-i poate furniza
o educatie religioasa eficienta, atunci el trebuie sa-i permita sa
mearga în alta parte pentru a o obtine.

Conform lui Sahih Al-Bukhari, femeile din timpul


profetului erau atât de nerabdatoare sa acumuleze cât mai multe
cunostinte încât au mers la profet si i-au spus : »Mereu esti
înconjurat de barbati carora le împartasesti zilnic cunostinte deci
acoda-ne si noua, femeilor, o zi ».[60] Profetul a promis sa le
îndeplineasca rugamintea si nu numai ca si-a îndeplinit
promisiunea dar a si trimis reprezentanti cu mesajul sa
instruiasca femeile musulmane în învataturile de credinta.

Femeia, care pâna cu putini ani înainte de venirea


islamului, era privita asemenea vitelor si era considerata
nedemna de educatie, a devenit o reprezentanta de seama a
oamenilor învatati ai acelor timpuri. Multe femei chiar ofera
îndrumare altora în ceea ce priveste problemele educationale.

Numeroase femei au adus mari servicii învataturii


islamice dar între acestea se distanteaza câteva exemple de
referinta :
Aisha Bent Abu Baks

Cel mai reprezentativ exemplu este cel al Aishei, sotia profetului,


care a trait mult dupa moartea sotului ei si a oferit o importanta calauzire
primei comunitati musulmane. Elevul ei, Urwah Ibn Azzubayr, marturiseste
ca nu am vazut învatat mai mare ca Aisha în ceea ce priveste învataturile
Coranului, datorii obligatorii, probleme legale si ilegale, poezie, literatura,
istorie araba si genealogie.

Avea temeinice cunostinte de medicina. Deasemenea


era priceputa în utilizarea matematicii si nu de putine ori a fost
consultata în problemele privitoare la mosteniri( mirath) si la
calcularea egala a partilor.

Aisha a fost sfetnic de seama al califului Umar Abdullah


Ibn Umar si Abu Hurairah. Ea se numara printre cei mai
importanti învatati ce au memorat învataturile haditului. Cunostea
peste 2210 învataturi din Hadith. Abu Musa Al-Ash'ari, el însusi
un faimos jurist si învatat, spunea : « Oricând, noi, însotitori ai
profetului Mahomed, întâlneam oarecare dificultati în materie de
Hadith, consultam spusele Aishei si aflam cunostinte bine definite
despre acea problema ».[61] Ea a instruit peste 88 de învatati în
legea islamica si pe lânga acestia numerosi credinciosi simpli

Saffiyah

Ea este tot o sotie a profetului Mahomed, aceeasta era


foarte bine instruita în tot ceea ce priveste jurisprudenta legii
islamice (Fiqh). Imamul Nawawi spunea despre Saffiyah ca ea a
fost cea mai rationala dintre femeile învatate .

Umm Salamah :
Pe langa calitatea de sotie a profetului si ea a fost un
mare învatat. A avut peste 32 de ucenici pe care i-a învatat
notiunile de baza din Hadith.

Faitmah Bint Qays :

Aceasta a fost o alta femeie învatata din zilele de


inceput ale islamului. Învatatura ei era atât de profunda încât
chiar si în cadrul unei discutii pe unele teme juridice cu Umar si
Aisha, acestora le-a luat mult timp pâna sa o faca sa-si schimbe
parerile sau macar sa si le revizuiasca. Imamul Nawwawi
afirma : »Era una dintre acelea ce s-au alaturat cauzei islamului
înca din primele zile, ea detinând o capacitate intelectuala
deosebita ».[62]

Umm Salim : mama lui Anas

Umma Salim a fost mama faimosului Sahabi Anas.


Hafiz Ibn Hajar o lauda spunând : « Calitatile ei laudabile sunt
prea multe pentru a fi mentionate, ea fiind renumita pentru
acestea ».[63] Imamul Nawawi o privea ca pe un învatat de
exceptie .

Sayyida Nafisa : nepoata lui Husein

Ea a fost un mare învatat. Un mare numar de elevi, din


diferite zone, au venit sa învete de la ea. Imamul Shafii,
fondatorul scolii Shafii, ce avea ca obiect de studiu legea islamica,
a fost unul dintre elevii ei.

Umm Ad-Darda : sotia lui Abu'd-Darda

Umma-ad-Darda, sotia faimosului Abu-ad-Darda, era


temeinic documentata în stiinta Haditului încât imamul Al-
Bukhari, unul dintre cei ce au redactat textele celor sase colectii
canonice ale Haditului face referire la ea ca la o autoritate în
domeniu.

Aisha Bint Sa'd Ibn Abi Waqqar :

Ea a fost fiica lui Sa'd Ibn Waqqar. Avea cunostinte


deosebite în ceea ce priveste stiinta islamica, iar imamul Malik,
faimos jurist si cunoscator al Haditului, i-a fost elev.

Aceasta lista a femeilor învatate, din perioada de


început a islamului, arata ca femeile nu erau reduse la un statut
de ignoranta si analfabetism ci mai degraba ele erau încurajate
pe deplin sa participe în cadrul procesului de învatare si instruire.
Deasemenea îsi cunosteau drepturile si responsabilitatile foarte
bine. Ele mergeau pâna acolo încât combateau pe marii învatati ai
islamului daca acestia afirmau ceva contrar drepturilor femeii
garantate de catre Coran si Sunah.

4.1.12. Drepturi politice

Atât barbatului cât si femeii le este permis si ar trebui


sa participe la rezolvarea problemelor publice în interesul
societatii.

« Barbatul credincios si femeia credincioasa sunt protectorii unul


altuia. »[64] Ei sunt protectorii si sustinatorii unul altuia, nu numai
în problemele sociale cât si în cele publice.

În acceptiunea islamului nu a fost doar mesagerul lui


Allah ci si sef de stat iar femeile au confirmat credinta în el, ceea
ce este echivalent cu alegerea lui ca sef al statului.

Femeia are dreptul de a participa la alcatuirea legilor.


Odata califul Umar discuta despre reglementarea cadoului
marital în cadrul unei adunari în moscheie. Se intentiona
restrictionarea acestui obicei deoarece unii oameni descurajau
tinerii musulmani de la casatorie. O femeie din spatele adunarii a
obiectat, sustinandu-si opinia cu referinte coranice. Ea a spus ca
nimeni nu are dreptul sa interzica aceasta practica , iar Califul
Umar a raspuns cu umilinta ca o femeie are dreptate iar Umar se
înseala.

Daca nevoia o cere, femeile pot participa pe câmpul de


lupta, femeile musulmane au luptat în multe batalii. În acest sens
exista numeroase documente ce arata modul în care femeile atât
în lupta fizica cât si în cea politica si-au adus punctul de vedere.
Multe femei musulmane au ajutat pe câmpul de batalie, aducând
provizii si apa, dând primul ajutor ranitilor. În timpul bataliei de la
Uhud, o femeie pe nume Nasiba a fost printre oamenii ce l-au
protejat pe profet si în timp ce facea acest lucru a primit
numeroase rani si injurii; pentru acestea profetul a apreciat-o,
laudând-o în fata tuturor.

Desi în Coran nu se mentioneaza, un text din Hadeeth


este interpretat în asa fel încât face din femeie un candidat
imposibil la functia de sef al statului. O traducere aproximativa a
textului ar fi : «Un popor nu va prospera daca se va lasa condus
de o femeie. »[65] Învatatura islamica vine în completare,
afirmând ca aceasta limitare nu are de-a face cu demnitatea
femeii sau cu drepturile ei. Este mai degraba, legata de
diferentele naturale din punct de vedere biologic si psihologic
dintre barbati si femei. Este o realitate medicala ca în timpul
menstruatiei si a sarcinii, femeia sufera numeroase schimbari
fiziologice si psihologice. Asemenea schimbari pot aparea în
timpul unei situatii de urgenta, astfel fiindu-i afectate deciziile. În
general, unele decizii necesita maximum de rationalitate si
minimum de sentimentalism - o cerinta ce nu coincide cu natura
emotionala a femeii.

4.1.13. Drepturi economice


Cu peste 1300 de ani înainte ca civilizatia vestica sa
acorde drepturi economice femeilor, islamul recunoaste drepturile
femeii adulte. Orice femeie adulta are dreptul sa detina si sa
dispuna asupra oricarei dintre proprietatile sale în orice fel crede
de cuviinta indiferent daca este casatorita sau nu. Prima data
când drepturile femeilor casatorite au fost recunoscute în vest,
indiferent daca era vorba de detinerea sau dispunerea asupra
unei proprietati fara sa aiba nevoie de controlul, aprobarea sau
consimtamântul sotului ei, a fost în Anglia anului 1870.

Femeia este considerata ca fiind "stapâna casei" în


Islam si nu "casnica" sau "femeie de casa", deoarece ea nu este
casatorita cu o casa.

Ea poate deasemenea sa munceasca si este îndreptatita


sa primeasca plata egala ca si barbatul daca ea face aceeasi
munca.

Nu exista nici un text în Coran sau Sunah care sa


interzica femeii sa munceasca sau sa intreprinda orice fel de
munca sau profesie. Însa daca este casatorita trebuie sa aiba
permisiunea sotului.

Sunt anumite ocupatii care islamul le interzice. Femeia


nu poate accepta slujbe care sunt bazate pe expunerea si
exploatarea frumusetii corpului ei, cum ar fi : modelling, dansuri,
actrita etc. Deasemenea multe slujbe care sunt interzise femeilor
sunt interzise si barbatilor : servirea bauturilor alcoolice, munca
în sali de pariuri, tratarea unor afaceri necinstite si corupte etc.

O adevarata societate islamica ar trebui sa aiba si femei


de o înalta calificare profesionala, cum ar fi : doctorite, asistente,
profesoare etc.

În islam, femeia nu are obligatii financiare. Este de


datoria barbatului sa poarte grija aspectelor financiare ale
familiei. De aceea în conditii normale o femeie nu are nevoie sa
munceasca si nu i se cere sa-si câstige existenta prin munca. În
anumite cazuri particulare, în situatia în care familia trece printr-o
puternica criza financiara, femeia poate munci, dar cu acordul
sotului. Chiar si în aceste conditii, nimeni nu o poate obliga sa
munceasca, iar faptul ca ea se angajeaza, este o exercitare a
vointei sale.
Asa cum am mentionat mai înainte, serviciul trebuie sa
fie în limitele impuse de legea islamica. Pe langa profesiile
mentionate, femeile mai pot munci în industrie si fabrici de
dimensiuni reduse care angajeaza numai femei sau au sectii
separate pentru personalul feminin. Ea poate deasemenea sa se
angajeze în afaceri, iar când este nevoie sa negocieze cu barbati
straini, o face printr-un reprezentant (Mehram) acesta fiind de
preferinta sotul sau fiul ei. Cel mai potrivit exemplu este acela al
sotiei profetului Mahomed care era o femeie de afaceri. Ea facea
afaceri prin intermediul profetului Mohamed. Femeile pot lucra si
la domiciliu, croind haine, brodând etc.

Legea islamica da femeii mai mare securitate financiara


decât barbatului. Femeia musulmana are optiunea de a nu munci
pentru a-si câstiga existenta. Responsabilitatea de a o întretine
cade pe umerii tatalui sau fratelui daca nu este maritata sau pe
umerii sotului sau, ai fiului daca este maritata. Este deasemenea
de datoria rudelor sau a statului sa o ocroteasca. Ea are dreptul la
sprijin total indiferent daca alege sa lucreze sau nu. În acelasi
timp ea are dreptul sa dispuna asupra proprietatilor sale în felul
în care ea considera potrivit, fara a avea nevoie de
consimtamântul cuiva indiferent daca este casatorita sau nu.

În timpul mariajului ea este îndreptatita la un cadou


marital (meher) din partea sotului care este în întregime al ei si
poate face orice îsi doreste cu el.[66] Acest dar marital
simbolizeaza dragoste, afectiune si angajamentul sotului.

Femeia nu trebuie sa dea nici un fel de zestre


barbatului si acesta nu are dreptul sa ceara sau sa pretinda nici o
zestre de la femeie. Cadoul marital dat de catre barbat femeii
este cunoscut sub termenul de Meher si are caracter obligatoriu.
Multi musulmani din zilele noastre au adoptat traditia hindusa în
privinta acestui subiect, ei se asteapta, sau mai degraba pretind
ca familia sotiei sa le ofere: aparatura electrica, mobila, masina
etc. Cu cât este mai educat si mai bogat barbatul cu atât
pretentiile sunt mai mari.
În islam este exact opusul a ceea ce cultura hindusa
recomanda în privinta zestrei. Islamul cere barbatului sa ofere
zestre femeii în conformitate cu statutul sau social.

Daca o femeie câstiga orice venit din investitii, munca


sau diverse afaceri în timpul casatoriei, venitul este în întregime
al ei si nu este obligata sa cheltuiasca nimic pentru întretinerea
casei. Ea poate cheltui acesti bani în orice mod legal considera de
cuviinta.

În ceea ce priveste bunastarea sau venitul sotiei sale,


responsabilitatea de a o întretine revine în întregime sotului, chiar
daca el este mai sarac decât ea. Aceasta responsabilitate include
satisfacerea necesitatilor ei, pornind de la asigurarea alimentelor,
hainelor, locuintei, medicamentelor etc. Ea nu este nevoita sa
cheltuie ceva în acest sens. Are totala siguranta financiara. Este
responsabilitatea sotului sa îndeplineasca necesitatile sotiei sale
dar nu si pretentiile nerezonabile si cerintele care-i depasesc
posibilitatile financiare.

În caz de divort exista certe garantii financiare pentru


femeie, cum ar fi suportul permanent si complet în perioada de
asteptare si dupa aceea. Daca este însarcinata, pâna la nastere.
Daca are copii are dreptul la renta pentru acestia.

4.2.. FEMEIA ÎN CADRUL FAMILIEI ISLAMICE: Fiica

Islamul interzice infanticidul. Acesta este considerat o crima deosebit


de grava.[67] În Arabia preislamica uciderea pruncilor de sex feminin era foarte
des întâlnita. De obicei când se nastea o fetita aceasta era îngropata de vie.
Islamul nu numai ca interzice uciderea pruncilor de sex feminin ci condamna
infanticidul indiferent de locul sau natura sa, indiferent de sexul
pruncilor. Coranul îndeamna sa nu luam viata pe care Allah a facut-o sacra.

Legea islamica nu numai ca interzice uciderea pruncilor


de sex feminin dar si admonesteaza pe acei parinti ce nu se
bucura la fel de nasterea unui prunc de sex feminin cum se
bucura de nasterea unui baiat.
Copiii de sex feminin au dreptul la sustinere si sprijin
complet din partea parintilor si a statului.

Conform învataturilor din Hadith, profetul Mahomed a


spus : »Oricine aduce pe lume si îngrijeste cum trebuie doua fete,
acela va fi foarte aproape de mine în ziua judecatii. »[68]

De aceea nu trebuie sa existe partinire în a aduce pe


lume baieti sau fete. Profetul Mohamed întotdeauna a vorbit
despre dreptatea si bunatatea ce trebuie aratata pruncilor
indiferent daca sunt baieti sau fete. Odata o persoana, în
prezenta profetului Mahomed, si-a sarutat fiul si l-a asezat pe
genunchi dar nu a facut la fel cu fiica sa care era si ea cu ei.
Atunci profetul Mahomed îl mustra pe acel om nedrept si-i spune
ca trebuie sa procedeze la fel si cu fiica sa. Mahomed nu numai ca
a predicat despre tratamentul egal aplicat copiilor indiferent de
sex dar l-a si aplicat în viata sa personala.

4.2.1. Sotia

Coranul indica cu claritate ca mariajul este o împartire egala dintre


doua parti ale societatii iar obiectivele sale sunt, în afara de perpetuarea
speciei, starea de bine, echilibrul emotional si armonia spirituala.

Femeia este numita în Coran « Mohsana » ceea ce


înseamna o fortareata împotriva satanei, deoarece o femeie
virtuoasa casatorindu-se cu un barbat, îl ajuta pe acesta sa-si
mentina drumul drept în viata.

Profetul Mahomed a spus ca atunci când un om se


casatoreste deja si-a împlinit jumatate din religia sa. Datorita
acestei afirmatii Mahomed a fost întrebat daca un om care se
casatoreste de doua ori si-a îndeplinit toate obligatiile religioase.
Însa daca analizam mai bine afirmatia profetului Mahomed
concluzionam ca aceasta întrebare este mai mult decât
tendentioasa iar raspunsul este la îndemâna tuturor. Mahomed
considera casatoria pentru un musulman ca pe o jumatate a
religiei sale deoarece aceasta îl apara pe om de o viata
dezordonata, adulter, homosexualitate etc. Doar fiind casatorit îti
poti îndeplini obligatiile de sot, tata sau mama. Indiferent daca se
casatoreste o data sau de doua ori, credinciosul îsi îndeplineste
jumatate din datoriile sale religioase.

Conform învataturii islamice casatoria este o


binecuvântare si o recompensa atât pentru barbat cât si pentru
femeie.

Coranul numeste casatoria « Misaq » ceea ce


înseamna o întelegere sacra între sot si sotie.

Legea islamica cere consimtamântul ambelor parti


pentru încheierea casatoriei. În ceea ce priveste problema
casatoriei o femeie nu poate fi fortata de nimeni nici chiar de tatal
ei, acest lucru se poate vedea clar în sura 4-19. Parintii pot ajuta
sau sfatui fata în ceea ce priveste mariajul dar nu pot sa i-l
impuna sau sa-i forteze vointa. Ibn Abbas consemneaza ca o fata
a venit la Mahomed si s-a plâns ca tatal ei o forteaza sa se marite
fara a avea consimtamântul ei. Atunci Mahomed i-a dat
posibilitatea sa aleaga dupa propria ei dorinta.[69]

4.2.2.Datoriile si rolul sotiei

a)Prima sarcina a unei sotii este de a creea în casa o atmosfera


relaxanta în care ea si sotul ei sa poata trai împreuna fericiti. Modul în care
aceasta poate fi realizata depinde de gustul ei si de posibilitatile lor.

b)O sotie trebuie sa fie devotata si credincioasa sotului ei.


Devotamentul sotiei trebuie sa fie în primul rând fata de sotul ei, chiar înaintea
rudelor ei. Ea trebuie sa evite asocierea cu persoane indezirabile si sub nici un
motiv sa nu ramâna singura cu prieteni de familie de sex masculin.

c)Administrarea cheltuielilor casei este prima responsabilitate a sotiei.


Ea trebuie sa se îngrijeasca de pregatirea mesei, curatenia în casa si spalatul
rufelor. Indiferent daca aceste obligatii le îndeplineste personal sau doar
supravegheaza îndeplinirea acestora de catre altcineva, ea trebuie sa gestioneze
aceasta situatie doar în interesul maxim al familiei. Poate beneficia de cooperare
din partea sotului daca este cazul. Ceea ce este important este bunavointa
ambilor parteneri si dragostea care cu siguranta va stimula fiecare parte sa
usureze povara celuilalt cât de mult posibil.

d)Sotia nu trebuie sa fie foarte pretentioasa ; ea trebuie sa fie


multumita si sa aprecieze eforturile sotului ei. Nu trebuie sa insiste asupra
cumpararii de haine scumpe, piese de mobilier luxos, mai presus de mijloacele
financiare ale sotului ei.

e)Trebuie sa aiba mare grija de sine pentru ca întotdeauna sa fie


îngrijita, fermecatoare si atragatoare pentru sotul ei. Ea trebuie sa miroasa bine
si poate apela si la cosmetice dar nu în exces. Asemenea exces este lipsit de
întelepciune atât financiar cât poate dauna si psihologic. Face ca frumusetea ei
sa devina artificiala. O femeie araba din vechime o sfatuia pe fiica sa în ziua
nunti : « O, fiica mea ! Acum parasesti casa în care te-ai nascut pentru o casa si
un mediu necunoscut tie. Fii asemenea unei podele pentru el iar sotul tau sa fie
asemeni unui acoperis pentru tine ; fii pentru el ca o sofa moale iar el sa fie un
stâlp de sprijin pentru tine ; fii asemenea unei sclave pentru el iar el sa fie
asemenea unui sclav pentru tine. Evita comportamentul inoportun ca nu cumva
el sa se plictiseasca de tine. Daca el se apropie de tine, sa-i raspunzi si tu
imediat ; daca el întoarce fata sa de la tine sa nu te mânii pe el. Ai mare grija
de nasul, ochii si urechile lui. Nu-l lasa sa perceapa decât mirosuri placute de la
tine ; ochii lui sa nu te vada decât în aparitii agreabile ; iar urechile lui sa nu
auda de la tine decât cuvinte placute si bune. »[70]

f) În conducerea casei, sotia trebuie sa economiseasca si sa evite


extravaganta. Actele de caritate facute din resursele comune ale familiei au
nevoie de aprobarea sotului. Daca valoarea actului de caritate se încadreaza în
ceea ce i s-a permis de catre sot, atunci rasplata divina este împartita de catre
cei doi soti. Însa daca valoarea milosteniei ce o face sotia depaseste valoarea
permisa de sotul ei, ceea ce este peste, va fi în favoarea sotului si în defavoarea
sotiei la Ziua Judecatii.

O analiza obiectiva asupra drepturilor si obligatiilor


comune ale sotului si ale sotiei asa cum au fost ele reglementate
de catre islam pentru calauzirea adeptilor sai, releva urmatoarele
fapte :
a)Relatia dintre sot si sotie trebuie sa se bazeze pe respect reciproc,
dragoste si consideratie.

b)Sotul este singurul responsabil de aspectul financiar al


familiei[71] iar sotia raspunde de bunul mers al treburilor casnice. Obiectivul
fiecaruia este de a fi de ajutor celuilalt si sa asigure celuilalt mijloace de confort,
multumire si fericire ; scopul ambilor soti trebuie sa fie atingerea fericirii optime
pentru ei si sa contribuie prin urmasii lor la perpetuarea rasei umane.

c)Femeia nu este un animal sau un discipol orb ci un partener egal.

d)În cadrul flexibilitatii legii islamice care are o deosebita consideratie


si respect pentru traditii, în consecventa cu valorile morale ale islamului, cuplul
poate alege orice tip de aranjament pentru împartirea responsabilitatilor
comune, având ca scop rezolvarea echitabila si pozitiva a eventualelor
probleme.

e)Un alt aspect interesant este acela ca sotia dupa casatorie poate
sa-si pastreze numele anterior, aceasta fiind o dovada scrisa a pastrarii
caracterului independent sub anumite aspecte.

Este important sa întelegem ca în textele islamice ideea


de casatorie nu este redusa la o relatie platonica între cei doi soti
si nici nu este limitata doar la aspectul de a face sex pentru
procreare. Termenul legal pentru casatorie
este « nikah » acesta având drept semnificatie, în principal,
relatia sexuala.

Casatoria este o actiune puternic recomandata. În


Coran, sura 24-32, Allah îi îndeamna pe credinciosi sa se
casatoreasca indiferent daca respectivele femei sunt sarace caci
le va îmbogati cu rasplata divina. Primul cuvânt din acest verset
este « ankihu », în traducere înseamna casatorestete, care este
forma imperativa a cuvântului « nikah ». Conform principiilor
jurisprudentei islamice, orice comunicare în forma imperativa
venita de la Dumnezeu poate avea doua nivele de întelegere : ori
este o porunca obligatorie fie este puternic recomandata. De
aceea în islam valoarea celibatului este nula ba chiar contravine
poruncilor divine. Bazat pe acest verset profetul Mahomed afirma
ca oricine se retine de la casatorie deoarece se teme de saracie,
acela arat gândeste rau despre Dumnezeu. Coranul afirma :
". Atunci casatorestete cu o femeie ce ti se pare cea mai potrivita,
sau doua, trei ori patru. Dar daca te temi ca nu vei putea face
dreptate între sotiile tale, atunci casatorestete numai cu una.". (
Sura IV,3)

Relatiile sexuale în cadrul casatoriei au fost


recomandate deschis în Coran, acest lucru este subliniat si în sura
2, versetul 222. Este o porunca creativa si se refera la impulsul
sexual pe care Dumnezeu la asezat în natura noastra. De aici
rezulta ca învatatura islamica nu asociaza impulsul sexual cu
pacatul sau raul caci acest impuls este socotit ca o porunca
creativa a lui Dumnezeu.

Coranul considera casatoria si sexul printre semnele de


putere si binecuvântare ale lui Dumnezeu.[72]

Profetul si imamul Ahlu'l Bayt îsi încurajau adeptii sa


se casatoreasca si sa-si îndeplineasca instinctul sexual doar pe cai
legitime, acest lucru reiesind din urmatoarele cuvinte ale lui
Mahomed : « Nici o casa nu s-a construit în islam cu mai mare
binecuvântare de la Dumnezeu decât cea prin casatorie »[73].
"Imamul Ali spunea : Casatorestete deoarece casatoria este în
traditia Profetului. El spune : Oricine doreste sa-mi urmeze
traditia, atunci trebuie sa stie ca ea este din traditia
mea...Imamul Riza spune : « Trei lucruri sunt din traditia
mesagerului lui Dumnezeu : folosirea parfumului, înlaturarea
parului în exces si vizitarea frecventa a sotiei . Iubirea femeii este
printre traditiile profetilor. »" [74]

Profetul Mahomed spunea : « Nici un barbat musulman


nu a câstigat nici un beneficiu de pe urma religiei sale, mai mare
decât o femeie musulmana care este sursa placerii sale de fiecare
data când se uita asupra ei. ».[75]

Imamul Muhammad al-Baqir îl citeaza pe Mahomed


spunând urmatoarele : « Allah a spus : De fiecare data când
intentionez sa adun toate bunurile lumii acesteia si a celei de
dincolo pentru un drept credincios musulman, îi ofer o inima
umila, cuvânt pentru rugaciune, un corp care poate purta
temporar durerile pamântesti si o sotie credincioasa care este
sursa bucuriei sale de câte ori se va uita asupra ei si care se
protejeaza pe ea si proprietatea în timpul în care el este
absent.»[76]

Jamil bin Darraj îl citeaza pe Ja'far as-Sadiq spunând :


« Omenirea nu a apreciat nimic în aceasta lume si în cealalta mai
mult decât dorinta pentru femeie. Allah spune : Dorinta pentru
femeie a fost facuta sa fie dreapta pentru oameni. Poporul
paradisului nu se bucura de nimic asa cum se bucura de dorinta
pentru sex, nici de mâncaruri, nici de bauturi. »[77]

4.2.3.Celibatul si
monahismul

Punctul de vedere al islamului în ceea ce priveste


lucrurile pamântesti trecatoare nu este unul negativ. Mai degraba
ne îndeamna sa le apreciem ca binecuvântari ale lui Dumnezeu.
De aceea islamul se opune totalmente monahismului si
celibatului. 'Uthman bin Maz'un a fost un apropiat colaborator al
profetului. Într-o zi sotia sa a venit la profet si s-a plâns : « O,
Mesager al lui Dumnezeu ! 'Uthman posteste în timpul zile si se
roaga în timpul noptii. »[78] Cu alte cuvinte ea dorea sa spuna ca
sotul ei se abtinea de la întretinerea de relatii sexuale atât în
timpul zilei cât si al noptii. Profetul a fost profund mâniat de acest
fapt încât nici nu a mai avut rabdare sa se încalte cu papucii. El a
iesit afara cu încaltarile în mâna si a mers la casa lui 'Uthman. L-a
gasit pe acesta în timpul rugaciunii. Când 'Uthman si-a terminat
rugaciunea si s-a întors catre Mahomed acesta I-a spus: "O,
'Uthman! Allah nu m-a trimis pentru monahism. Postesc, ma rog
si de asemenea am relatii intime cu sotia mea. Deci, oricui îi place
traditia mea, trbuie s-o urmeze ; iar casatoria este una din
traditiile mele. »[79] Deoarece 'Uthman era deja casatorit,
cuvântul « casatorie » din acest hadith face referire la relatii
sexuale.

Într-un alt incident, trei femei au venit la profet si s-au


plâns ca sotii lor se abtin de la a consuma carne, a folosi parfum
si de la a întretine relatii intime cu sotiile lor. Profetul a venit în
graba la moscheie, s-a urcat în amvon si a spus : « Ce s-a
întâmplat unora dintre adeptii mei de nu manânca carne, nu
folosesc parfum si nu merg la femeile lor ? În timp ce eu consum
carne, folosesc parfum si merg la sotiile mele. De aceea cine
dezaproba traditia mea, nu este alaturi de mine. »[80]

Ibn Abu 'Umayr relateaza ca Sikkin an-Nakha'i s-a


dedicat rugaciunii si abstinentei de la femei si mâncaruri placute
gustului. Dupa aceea a scris o scrisoare imamului Ja'far as-Sadiq
cautând îndrumare în legatura cu actiunile sale. Imamul i-a scris :
« In privinta celor ce mi-ai spus despre abstinenta de la femei, cu
siguranta stii cât de multe femei a avut Profetul! Cât despre
mâncare, Profetul obisnuia sa manânce carne si miere. »[81]

Imamul 'Ali povesteste ca unii dintre adeptii lui


Mahomed au depus un legamânt de abtinere de la relatii sexuale
cu sotiile lor, de la a mânca în timpul zilei si de la a dormi în
timpul noptii. Umm Salamah, sotia profetului, l-a informat pe
acesta de existenta acestui grup. Mahomed a mers la acesti
adepti si le-a spus : « Voi va abtineti de la femei în timp ce eu
merg la femei ? Manânc în timpul zilei si dorm în timpul noptii !
Oricui îi displace traditia mea, nu este cu mine. »[82] Dupa acest
discurs Mahomed afirma ca i-a fost revelat versetul 87-88 din
Sura V. Orice juramânt de celibat sau de abstinenta de la lucrurile
bune si legale este considerat în islam un juramânt zadarnic.

Descurajarea celibatului nu este valabila doar în cazul


barbatilor chiar si femeile sunt sfatuite sa nu renunte la casatorie.

'Abdus Samad bin Bashir povesteste cum o femeie a


venit la imamul Ja'far as-Sadiq si i-a spus : «Femeia : Fie ca
Domnul sa te binecuvânteze, eu sunt o femeie ascetica. Imamul :
Ce înseamna ascetismul pentru tine ? Femeia : Înseamna ca nu
ma voi marita niciodata. Imamul : De ce ? Femeia : Practicând
ascetismul vreau sa beneficiez de bunavointa Domnului. Imamul :
Pleaca din fata mea! Daca ascetismul este un mijloc de a acumula
bunavointa Domnului, atunci Fatimah ar fi mai îndreptatita pentru
ea decât tine caci nimeni nu poate câstiga mai mare bunavointa
în ochii lui Allah decât ea. »[83]

Imamul Ja'far as-Sadiq spune ca o persoana a venit la


tatal sau. Acesta l-a întrebat daca este casatorit iar musafirul a
raspuns ca nu. Atunci tatal i-a raspuns : « As prefera sa nu am
lumea cu toate bogatiile ei mai degraba decât sa nu dorm o
singura noapte cu sotia mea. »[84]

'Umar bin Zayd citeaza pe imamul Ja'far as-Sadiq :


« Nu cred ca, credinta unei persoane poate creste pozitiv ; e
posibil doar daca dragostea pentru femeia sa a crescut si
ea. »[85] Acelasi imam afirma : « Oricând dragostea unei
persoane pentru femeie creste, credinta sa creste în calitate. »[86]

Casatoria ridica si valoarea rugaciunii. Ibn


Fuzzal citeaza pe imamul Ja'far as-Sadiq spunând : Doua
rugaciuni rostite de o persoana casatorita sunt mai bune decât
saptezeci de rugaciuni rostite de o persoana necasatorita. »[87]

Profetul Mahomed afirma : « Daca cineva doreste sa-


L întâmpine pe Allah în deplina puritate, atunci ar trebui sa-L
întâlneasca alaturi de o sotie. »[88]

O femeie a venit în casa profetului si curând mirosul


puternic de parfum a umplut toata casa. Când Mahomed a
întrebat-o despre motivul vizitei, femeia i-a marturisit ca a
încercat totul sa-si atraga sotul dar în zadar; el nu-si paraseste
meditatia si ei nu-i acorda nici cea mai mica atentie.

Profetul i-a spus ei sa-si informeze sotul despre


rasplata îndeplinirii datoriilor de natura sexuala pe care fiecare
partener le are fata de celalalt, prin cuvintele : « Cand un barbat
se apropie de sotia sa, este pazit de catre doi îngeri si în acel
moment, în ochii lui Allah, el este asemenea unui razboinic ce
lupta pentru cauza lui Allah. Atunci când are relatii sexuale cu
sotia sa, pacatele lui cad asemenea frunzelor copacilor
toamna. »[89]

Cele expuse mai sus, arata faptul ca viziunea islamica


în ceea ce priveste sexul si casatoria se doreste a fi în deplina
armonie cu natura umana. Concluzionând în ceea ce priveste
moralitatea sexuala în islam rezulta urmatoarele idei :

a)Casatoria si sexul sunt recomandate si ele nu sunt asociate în nici un


caz cu sentimentul de pacat, vina sau rau.

b)Monahismul si celibatul nu sunt acceptate.

c)Casatoria este considerata un factor ajutator în atingerea perfectiunii


spirituale si împiedica pe musulmani sa cada în pacat si deasemenea mareste
valoarea actelor de cult.

4.2.4. DIVORŢUL

În islam exista notiunea de divort dar ea trebuie aplicata doar în


cazuri extreme, când problemele dintre sot si sotie sunt prea grave pentru a fi
rezolvate si continuarea vietii conjugale ar fi daunatoare. Metoda de divort este
clar expusa în Coran, Sura-Al-Talaq si în Sura Al-Baqrah, versetele 227-242.

Conform profetului Mohamed, între lucrurile permise în


islam, cel mai urât în fata lui Allah este divortul.

Exista o parere gresita si un mit, atât printre


nemusulmani cât si printre musulmani, în ceea ce priveste
sistemul de divort. Foarte multi cred ca doar barbatul are drept
de divort dar conform legii islamice acest lucru este profund
eronat.

Caile de dizolvare a unei casatorii în islam sunt


urmatoarele :
a) Prin vointa unilaterala a sotului.

b) Prin vointa unilaterala a sotiei (daca contractul


marital specifica acest lucru).

c) Prin decizia unui judecator musulman (Kazi). Dupa o


plângere rezonabila depusa de o femeie împotriva sotului ei
având ca motivatie: rele tratamente, lipsa suportului ce trebuie
oferit de sot sau orice alt motiv legitim si satisfacator.

d) «Khula» acest termen defineste situatia când desi


sotul nu se face vinovat de nimic, sotia nu mai doreste
convietuirea. Ea nu trebuie sa aduca argumente pentru dorinta ei
de separare sau « Khula ». O astfel de situatie a avut loc si în
timpul profetului Mahomed, acesta ordonandu-i sotului sa
divorteze.

4.2.5. Mama
În Islam, ascultarea, respectul si dragostea pentru
parinti urmeaza imediat dupa venerarea lui Allah. În numeroase
locuri din Coran, credinciosii musulmani sunt îndemnati sa-si
trateze parintii cu bunatate si respect.

În Sura Al-Isra, capitolul 17, versetele 23-24, se spune


ca desi Allah a poruncit ca sa nu veneram pe nimeni în afara de
El, trebuie sa fim buni cu parintii nostrii. Mai ales la batrânete
trebuie sa avem pentru ei doar cuvinte de mângâiere si sub nici
un motiv sa nu-i jignim, ci sa-i tratam onorabil.

Locurile în care Coranul ne îndeamna sa fim buni si


respectuosi cu parintii nostrii sunt numeroase.[90]

Conform unor citate din Hadith, redate de Ahmed Ibn-


e-Majah se spune : « Paradisul se afla la picioarele
mamei ».[91]Aceasta afirmatie nu trebuie înteleasa în sensul ad
literam adica daca o mama merge pe strada si calca în mizerie si
noroi acesta devine o parte de paradis. Aceasta afirmatie
înseamna ca
daca îti respecti mama, o asculti, o iubesti si ai mare grija de ea,
atunci pentru cel ce face acest lucru portile paradisului vor fi
deschise.

Conform altui hadith redat de Abu Huraira, profetul a


fost întrebat odata, cine este cea mai demna de respect
persoana. « Profetul : Mama ta ; Persoana :
Apoi ?Profetul : Mama ta ; Persoana : si mai cine ? Profetul,
pentru a treia oara : Mama ta.Persoana : si mai cine ? Profetul :
Tatal tau ».[92] Din aceasta întâmplare rezulta ca 75% din
dragostea si respectul nostru este destinat mamei iar tatalui doar
25%.

4.2.6. Sora

« Barbatul credincios si femeia credincioasa sunt


protectori unul altuia. » (Sura IX,71). În acest verset cuvântul
arab folosit este "Auliya" care nu înseamna prieteni ci suporteri,
ajutoare sau protectori; aceasta înseamna ca toti credinciosii
barbati si femei sunt protectori unul altuia asemenea fratilor si
surorilor; exceptie facând situatia în care vorbim de un statut
social aparte.

Profetul a spus ca femeia este "shakaat" pentru barbat.


Cuvantul shakaat are doua sensuri, surori sau jumatati. De aceea
femeile sunt surori ale barbatilor sau jumatati ale lor. Societatea
este alcatuita din doua parti, o jumatate femeie si cealalta
jumatate barbat. Astfel rezulta ca barbatul si femeia sunt
totalmente egali.

4.3.PELERINAJ (HAJJ)
Hajj este al cincilea pilon al Islamului. Este o vizita la Al-Ka'bah, casa
lui Allah în Meca, odata în viata, de catre acei musulmani care-si pot permite sa
faca calatoria. Se realizeaza în perioada dintre al optulea si al treisprezecelea
Dhu'l Hijjah, a douasprezecea luna a calendarului islamic.

Al-Ka'bah, cunoscut ca Baitullah ("casa lui Allah"),


este o cladire cubica cu un etaj, care a fost construita de Adam si
reconstruita mai târziu de catre Profetul Ibrahim (Abraham) si fiul
sau Isma'il (Ishmael). Conform învataturii islamice este singura
casa care s-a construit vreodata pentru scopul unic al adoratiei lui
Allah. Allah a binecuvântat aceasta Al-Ka'bah. Musulmanii care îsi
pot permite sa faca calatoria si sunt pregatiti fizic, vin aici în
fiecare an din toata lumea.

Ocazia poate fi corect numita Întrunirea Musulmana


Internationala Anuala. În timpul lui Hajj, fratia islamica devine
evidenta si poate fi experimentata într-un anumit mod de catre
oricine participa. Bariere de limbaj, teritoriu, culoare si rasa
dispar si legatura credintei este cea mai puternica. Toti au acelasi
statut în casa lui Allah - statutul de slujitor al Sau.
Hajj are un numar de ritualuri importante asociate cu el,
incluzand:
1) Punerea pe Ihram.

2) Înconjurarea Al-Ka'bah de sapte ori. O plimbare


rapida între As-Safa si Al-Marwa lânga Al-Ka'bah.

3) Vizitarea si sederea la MlNA, ARAFAH si


MUZDALlFAH.

4) Aruncarea de pietre în trei locuri fixe în Mina.

5) Taierea sau scurtarea parului.

6) Sacrificarea unui animal (oaie, capra, vaca sau


camila).
În timpul lui Hajj, apropiindu-se de Meca, musulmanul
trebuie sa puna Ihram înainte de a ajunge la un punct numit
MIQAT (statie). Ihram este alcatuit din doua bucati de pânza
alba, necusuta, pentru barbati. Aceasta este o forma simpla de
îmbracaminte pe care un pelerin trebuie sa o poarte în locul
hainelor lor normale de zi cu zi. Pentru o femeie, Ihram este
rochia ei obisnuita. Aceasta schimbare este foarte semnificativa.
Îi aminteste pelerinului de pozitia sa în relatie cu Allah. El este un
servitor spasit al creatorului sau. De asemenea, îi aminteste ca
dupa moarte va fi înfasurat în pânze albe si hainele lui favorite
sau scumpe vor fi lasate în urma sa.[93]

Când îsi pune Ihram, pelerinul îsi exprima intentia


(Niyyah) spunand: "Intentionez sa port Ihram pentru Hajj".

Iata câteva restrictii impuse pelerinului în timp ce


poarta Ihram.

El sau ea nu trebuie:

a) sa foloseasca parfum - pentru a-l ajuta sa uite


placerea vietii zilnice, obisnuite;
b) sa ucida sau sa necajeasca - pentru a simti ca totul
apartine lui Allah;
c) sa rupa sau sa dezradacineze plante - pentru a ucide
nevoia de agresiune si a simti dragoste de natura;

d) vânatoare - pentru dezvoltarea milei;

e) casatorie sau a lua parte la o nunta - pentru a uita viata normala si


a se gândi la Creator;

f) orice e dezonorant sau arogant - pentru a se comporta ca un


slujitor al lui Allah.

g) sa poarte arme - pentru a renunta la atitudinea


agresiva;
h) sa-si acopere capul (barbatii)- pentru a exprima
umilinta;
i) sa-si acopere fata (femeile) - pentru a simti o
atmosfera pura
j) sa poarte pantofi pentru a acoperi gleznele - pentru
a exprima simplitate
k) sa-si taie parul - pentru a exprima interferenta cu
natura;
l) sa-si rotunjeasca unghiile - pentru a exprima
interferenta cu natura;
m) relatii conjugale - pentru a uita placerile lumesti.

Toate aceste restrictii îl fac pe pelerin sa se


gândeasca la Allah si la telul sau final în viata - succes în viata de
dupa moarte - si nimic altceva. În Ihram pelerinul recita astfel
Talbiyah: "Labbaika allahumma, labbaik, labbaika la sharika laka
labbaik, innal hamda wanni'mata laka wal mulk, lasharika lak" în
traducere: "Sunt aici, o Allah, sunt aici, nu ai nici un partener,
sunt aici, desigur ca slava, îndurarea si regatul sunt pentru tine.
Nu ai nici un partener".[94]

Hajj contine toate învataturile din Salah, Zakah si Sawm.


Musulmanii fac Salah pentru a-si aminti de Allah, platesc Zakah
pentru a-i multumi si postesc doar de dragul Lui. În timpul de
Salah, credinciosii musulmani se întorc cu fata catre Al-ka'bah,
dar în timpul Hajj se duc acolo personal. Zakah învata pe
credinciosi sa plateasca o parte din economiile lor pentru
bunastare si alte cauze bune de dragul lui Allah; dar în timpul
Hajj, credinciosii trebuie sa sacrific

Sawm învata credinciosii sa se abtina în timpul orelor de


zi de la mâncat, baut, fumat sau întrtinerea de relatii sexuale.
Dar Ihram contine mult mai multe restrictii. Mâncatul si bautul nu
sunt interzise în Ihram.

e mult mai multi bani pentru placerea lui Allah.

Scopul acestor restrictii în timpul pelerinajului si nu


numai este ca musulmanii se stie ca apartin lui Allah, ca se vor
întoarce la El si trebuie sa faca asa cum le porunceste El

4.3.1.RUGĂCIUNEA ÎN VIAŢA FEMEII


Mahomed a acordat permisiunea femeilor musulmane
sa frecventeze moscheia si sa se roage stând în spatele
rândurilor barbatilor. El chiar I-a sfatuit pe adeptii sai sa nu
împiedice femeia, slujitoarea lui Allah, sa mearga la moscheie.

Desigur permisiunea de a merge la moscheie nu este


libera de orice restrictii. Pentru a merge la moscheie, femeia
trebuie sa îndeplineasca anumite conditii, mai ales în ceea ce
priveste îmbracamintea. Este cunoscut faptul ca profetul islamului
considera ca este de preferat ca femeia sa se roage în intimitatea
casei sale decât sa se roage la moscheie. Aceast aspect a fost
precizat în urma unei situatii întâlnite de Mahomed ; odata, sotia
lui Abu Hamid Sa'adi l-a rugat pe Mahomed sa-i permita sa
mearga sa se roage în moscheia de la Medina, care era moscheia
profetului caci era foarte mândra de faptul ca se va putea ruga în
spatele profetului islamului. Însa Mahomed i-a raspuns ca
este mai bine pentru ea sa se roage într-o camera închisa decât
într-o curte. Rugaciunea savârsita într-o curte este mai buna
decât cea savârsita pe o veranda, ca rugaciunea savârsita în
moscheia din localitatea în care traieste este mai buna decât sa
se roage în moschee cu barbatii.

Dupa aceasta discutie, ea si-a rezervat o camera doar


pentru rugaciune si a continuat sa se roage acolo pâna la moartea
sa, nici macar odata nu a mai mers la moscheie pentru a se ruga.

Traditia profetului încurajeaza clar femeile sa se roage


în casele lor, sa nu mai mearga la moschei, considerând ca cele
mai bune moschei sunt în interiorul caselor lor.

Dupa moartea sa, a devenit din ce în ce mai clar, ca nu


era spre folosul demnitatii si onoarei femeilor musulmane sa vina
la moscheie pentru rugaciune mai ales pe timp de noapte,
deoarece barbatii, ar fi avut o atitudine dezaprobatoare în acest
sens. De aceea califul Omar le-a spus femeilor sa nu mai vina la
moscheie ci sa se roage înauntrul caselor lor. Femeile
din Medina au protestat împotriva acestei restrictii si s-au plâns
Aisei. Dar aceasta le-a raspuns: " Daca profetul ar fi cunoscut
ceea ce Omar stie, nu v-ar fi acordat permisiunea sa mergeti la
moscheie."[95]

Aisa de asemenea a oprit femeile sa mearga la


moschei. Când i s-a spus ca profetul le-a permis sa mearga l-a
moschei, ea a raspuns: "Daca obiceiurile si manierele pe care
femeile le-au adoptat de la moartea profetului, ar fi existat si-n
timpul vietii acestuia si el le-ar fi oprit de la a merge la
moschei."[96]

Însa faptul ca profetul nu a oprit femeile sa mearga la


moschei ramâne de necontestat. În timpurile moderne însa a
aparut o noua situatie, astfel sunt multi musulmani ce traiesc în
occident iar cultura si moda respectivelor locuri a modificat
substantial felul de a gândi al femeilor musulmane. În
completare situatia economica de azi a fortat multe femei sa
lucreze în fabrici si birouri pentru a-si câstiga existenta. Aceasta
dezvoltare a contibuit pe scara larga la situatia în care multi
musulmani îsi neglijeaza momentul de rugaciune. Foarte multe
voci din lumea musulmana recomanda sa se gaseasca mijloace
sau cai de încurajare a femeilor musulmane sa fie consecvente în
ceea ce priveste timpul rugaciunii. O astfel de solutie este vazuta
de catre unii în reântoarcerea la traditia originara a profetului,
adica sa se permita femeilor musulmane sa mearga la moschei
pentru a se ruga, tinandu-se totusi cont de toate restrictiile
instituite de profet în ceea ce priveste comportamentul si
îmbracamintea lor.

Se urmareste faptul ca oamenii învata în general foarte


bine din exemple si de aceea ar fi posibil daca femeile încep sa
frecventeze moscheile

pentru rugaciune, s-ar crea o presiune sociala care le-ar face sa


simta nevoia de a reveni la moscheie pentru a se ruga si sa
renunte la atitudinea de neglijare a rugaciunilor. Însa pentru ca
femeile sa poata veni la moscheie sunt necesare unele reguli ce
trebuie bine definite. Astfel, nu trebuie sa li se permita sa se
amestece cu barbatii si rândurile lor sa fie separate de cele ale
barbatilor de preferinta în spatele acestora, caci astfel a
recomandat si profetul Mahomed.

Este consemnat de catre Abu Hurairah faptul ca


profetul a afirmat ca cel mai bun rând pentru barbati este primul
si cel mai rau este ultimul iar pentru femei cel mai bun rând este
ultimul si cel mai rau este primul.

Este cunoscut, cum am spus si mai sus, ca în timpul


profetului, femeilor li se permitea sa mearga la moschei cu
conditia sa respecte numeroasele restictii impuse lor de catre
Sharia, cum ar fi purtarea "jalbabului", care este o bucata larga
de pânza ce se foloseste pentru a acoperi întregul corp, sa
poarte haine simple si demne, sa nu foloseasca nici un fel de
parfum, sa evite afisarea de podoabe cu ostentatie, etc. Daca
unele dintre femei nu socotesc aceasta solutie viabila si pozitiva,
cei ce o recomanda sunt de acord ca ele sa fie încurajate sa îsi
savârseasca ritualul rugaciunii în cadrul propriilor case. Este usor
de remarcat ca datorita situatiei sociale tot mai complexe, toti
oamenii indiferent de religie devin tributari acesteia. Nici
credinciosii musulmani nu fac exceptie, ei facând mari eforturi
pentru pastrarea traditiilor cât mai aproape de continutul lor
originar.

Pentru femeile musulmane rugaciunea are un rol


foarte important, iar ceea ce este mai important de remarcat este
rolul esential al comunitatii, care trebuie sa acorde tot sprijinul si
asistenta necesara atât barbatilor cât si femeilor ce vor sa
savârseasca ritualul rugaciunii.

4.3.2. POSTUL ( SAWM)

Sawm (postul), al patrulea pilon al Islamului, este alt


act al 'Ibadah. Toti musulmanii adulti trebuie sa posteasca din
zori pâna la apusul soarelui în fiecare zi a Ramadanului, a noua
luna a calendarului islamic. Aceasta înseamna abstinenta de la
mâncare, bautura, fumat si relatii conjugale în timpul orelor de
post. Calatorii si bolnavii pot amâna postitul în timpul
Ramadanului, urmând sa-l faca ulterior.

Sawm dezvolta autocontrolul si ajuta la depasirea


egoismului, lacomiei, lenei si altor greseli. Exista un program de
pregatire anual pentru a reânprospata viata spirituala a
credinciosilor în vederea îndeplinirii datoriilor catre Allah,
Creatorul si Sustinatorul. Sawm da senzatia foamei si a setei.
Credinciosii experimenteaza pentru ei însisi cum este sa ai un
stomac gol. Aceasta experienta dezvolta sentimentul pentru
oamenii saraci si înfometati. Postirea învata controlul dragostea
pentru confort. Ajuta la pastrarea sub control a dorintele
sexuale. Foamea, confortul si sexul sunt trei factori care trebuie
tinuti sub control pentru ca musulmanii sa fie cu adevarat slujitori
ai lui Allah.
Îi ajuta pe credinciosi sa ramâna cu adevarat supusi
poruncilor lui Allah. De aceea, Coranul spune: "O, voi care
credeti! Vi s-a prescris povestirea asa cum a fost prescrisa celor
dinaintea voastra ca sa va ajute sa respectati poruncile lui Allah"
( Sura 2:183).

Un adevarat musulman supus este numit Muttaqi si


adevarata lui supunere sau pietate - dezvoltata prin Sawm - este
cunoscuta ca TAQWA. "În Islam, toqwa tine omul departe de
pacat".[97]

Luna Ramadan este o luna de iertare, mila si un mod


de a evita pedeapsa omului.
Datoria postirii este doar de dragul lui Allah, iar în viata
de dupa moarte, aceasta este foarte placuta si atractiv rasplatita.

Urmatoarele acte strica postirea:

a).Mâncatul si bautul în timpul orelor de post;

b). Daca intra prin gura sau nas-aceasta include fumatul


sau aspiratul oricaror substante;
c).Întretinerea oricaror relatii sexuale in timpul orelor
de post.

O injectie intramusculara este permisa în timpul postirii,


dar nu o injectie nutritiva intravenoasa. Mâncatul sau bautul
neintentionat, datorita uitarii, sau spalarea gurii, baie si punerea
de picaturi în ochi nu aduc prejudicii postului.
Un musulman trebuie sa ramâna departe de toate
faptele rele în timpul postului sau. Sa nu spuna minciuni, sa nu-si
calce o promisiune sau sa faca vreun act tradator. Scopul postirii
este de a-l face pe musulman capabil sa-si controleze pasiunile,
astfel încât devine o persoana a faptelor si intentiilor bune. Mânia
- o slabiciune umana comuna - poate fi si ea adusa sub control
prin postire.
În completarea postirii obligatorii în Ramadan, un
musulman poate posti si în alte perioade ale anului. Aceste fapte
vor fi tratate ca Sunnah.
Postirea nu este permisa în timpul ciclului femeilor. Ele
trebuie sa faca zilele de post pierdute în aceasta perioada,
ulterior. Un musulman nu trebuie sa posteasca:
A. În ziua de Idul Fitr;

B. În ziua de Idul Adha

Coranul a fost transmis lui Mahomed în luna Ramadan.


Este o noapte în luna care e "mai buna decât o mie de
luni".[98] Aceasta noapte se numeste

LAILATUL QADR (noaptea puterii). Dupa Hadith, aceasta noapte


apare în timpul ultimelor zece zile ale Ramadanului (cel mai
probabil în noptile fara sot). Este o noapte foarte importanta;
credinciosii trebuie sa se închine cât de mult posibil în acea
noapte.

O rugaciune în completare, cunoscuta ca TARAWIH (20


raka'h sau 8 raka'h) se face în Ramadan dupa 'Isha'. Aceasta este
o rugaciune Sunnah în care se cere sa se recite din Coran cât de
mult posibil. În multe moschei, întregul Coran e recitat în
rugaciunea Tarawih. Aceasta rugaciune este, în general,
desfasurata în adunarea religioasa. Cei care nu se pot alatura
adunarii practica Tarawih acasa. În Ramadan se serveste o masa
înaintea zorilor, numita Suhur.
La sfarsitul Ramadanului, musulmanii sarbatoresc IDUL
FITR, o zi a multumirii si a fericirii. Este unul din marile prilejuri
de exprimare pentru comunitatea musulmana. În aceasta zi,
musulmanii tin rugaciuni speciale în adunare si Îi multumesc lui
Allah pentru binecuvântarile si mila Lui.
4.4.3 DANIA (ZEKAH)

Zakah (contributie a prosperitatii) este al treilea pilon al


Islamului. Cuvântul arabesc Zakah înseamna a purifica sau a
curata. Zakah se cere platita o data pe an în economii la rata de
2,5%. Aceasta rata se aplica în bani gheata, economii bancare,
bijuterii din aur si argint. Rata pentru vite si produse agricole
este.diferita.
Platirea Zakahului este un mod de a pastra averea
curatita de lacomie si avaritie. De asemenea, încurajeaza
onestitatea în câstigurile si experientele.credinciosilor.musulmani.
Zakah este o plata obligatorie, nu e nici caritate, nici
taxa. Caritatea este optionala, iar taxele pot fi folosite de stat
pentru orice scop, dar Zakah trebuie cheltuit în limitele unor
percepte fixe, precum ajutarea saracilor, nevoiasilor, plata
salariilor colectorilor acestuia, eliberarea sclavilor, datornicilor,
calatorilor nevoiasi, pentru a câstiga inimi si pentru cauza lui
Allah SCHEMA ZAKAH

Zakah este un act al 'Ibadahului (Ibadatului). 'Ibadah este un


termen arab care înseamna închinare si supunere. El include
toate activitatile vietii, daca le desfasoara credinciosii pentru a-L
multumi pe Allah. Se plateste Zakah pentru a castiga favoarea lui
Allah.
Zakah ofera musulmanilor sansa de a împarti averea
de prisos cu cei mai putin fericiti decât ei. De fapt,credinciosii
musulmani si averea lor apartin totalmente lui Allah. El este
adevaratul detinator si ei sunt doar tutorii averii Lui. Ei trebuie
sa-si faca datoria ca tutori savârsind Zakah ca o parte obligatorie
a 'Ibadah.
Islamul este un cod complet de viata care include,
printre alte lucruri, si partea economica a vietii. Islamul îsi are
propriile sale principii economice. Zakah este unul din principiile
de baza ale economiei islamice, bazata pe bunastare sociala si
distribuire corecta a averii. În completarea partii obligatorii a
Zakah, musulmanii sunt îndemnati în Coran sa aduca contributii
voluntare pentru a-i ajuta pe sarmani, pe nevoiasi si pentru alte
scopuri de prosperitate. Aceasta contributie voluntara se numeste
Sadaqah (caritate). Prin plata Zakahului, bogatii îsi împart averea
cu saracii si astfel procesul concentrarii averii este controlat, iar
distribuirea corecta asigurata.

4.4.4.ÎNVĂŢĂTURA DESPRE FEMEIE sI ROLUL EI ÎN ISLAM sI ÎN CREsTINISM

Asa cum am subliniat si în introducere, subiectul


acestei lucrari este de departe unul extrem de delicat si aproape
imposibil de tratat cu maximum de obiectivitate, mai ales datorita
densitatii acestui subiect. Daca în capitolele precedente doar am
prezentat învataturile si traditiile expuse de religia islamica, acest
capitol doreste sa prezinte o paralela între învatatura islamica si
cea crestina în ceea ce priveste situatia femeii.

Trebuie remarcat de la început ca femeia musulmana


desi teoretic are dreptul la libertate, independenta sau initiativa,
practic ea apartine unui « harem », al carui conducator este fie
tatal, fratele sau sotul. În multe cazuri, din punct de vedere
matrimonial, ea poate fi oricând în pericol de a deveni obiectul
unei tranzactii. Traditia islamica consemneaza un caz în care o
tânara a venit la profetul Mahomed si s-a plâns ca este fortata sa
se casatoreasca împotriva vointei ei, acesta i-a acordat deplina
libertate în a-si alege viitorul sot. « O, voi cei ce credeti ! Nu va
este îngaduit sa mosteniti muieri în pofida vointei lor si nici sa le
opriti sa se casatoreasca cu altii, ca sa le luati o parte din ce le-ati
dat, decât daca ele au savârsit un pacat razvadit, ci purtati-va cu
ele dupa cuviinta ! Iar daca voi le urâti, se poate întâmpla sa urâti
un lucru pe care Allah l-a pregatit(sa va aduca) un mare
bine. »(Sura IV,19) De aici rezulta clar libertatea de a alege a
femeii însa aceasta este umbrita în practica de recomandarea de
a asculta de parerea parintilor, care nu de putine ori îsi impun
vointa în ceea ce priveste viitorul respectivei fete.

În crestinism, dreptatea divina a randuit ca femeia sa


fie ridicata la o cinstire deosebita, prin învrednicirea Sfintei
Fecioare Maria de a fi Maica Dumnezeu-Omului Iisus. Cultul de
supravenerare dat Sfintei Fecioare, preamarirea ei de catre
« toate neamurile »( Lc. I, 48), imnele alcatuite în cinstea sa,
icoanele care o reprezinta si hramurile bisericilor care îi poarta
numele arata ca ea este privita în Biserica Crestina ca
mijlocitoarea cea mai aleasa catre Dumnezeu.

Domnul nostru Iisus Hristos, primind a fi nascut si


crescut, ca om, de catre o femeie, a sters pentru totdeauna
stigmatul dispretului si al infamiei, cu care lumea veche înfierase
femeia, si a ridicat-o la cea mai înalta treapta a demnitatii
morale. « Temeiul acestei demnitati sta în uimitorul fapt ca Fiul
lui Dumnezeu binevoieste a se face Fiul femeii. Prin faptul ca El
vine pe lume ca barbat, femeia nu ramâne pe al doilea plan, caci
ei i se da marele rol de a-I fi Maica.Singura si cea mai înalta
autoritate omeneasca, fata de care se comporta cu gingasa
reverenta în veci Dumnezeu-Cuvântul, este autoritatea de Maica
a unei femei. Echilibrul între barbat si femeie este atât de perfect
restabilit, încât nimeni n-ar putea raspunde la întrebarea : cine e
mai de pret în ochii lui Dumnezeu, barbatul sau femeia ? »[100]

În fata lui Dumnezeu nu mai exista, pentru crestini,


deosebire cu privire la neam, stare sociala sau sex. Marele
Apostol al neamurilor ilustreaza în chip graitor acest lucru, atunci
când spune : « Nu mai este iudeu nici elin, nu mai este nici rob
nici slobod, nu mai este parte barbateasca nici femeiasca, pentru
ca voi toti unul sunteti în Hristos Iisus »(Gal. III-28)
Referitor la viata de apoi, parerile sunt împartite. Astfel
Pr. Dumitru Soare afirma : « Coranul nu spune nimic precis cu
privire la soarta femeii în viata viitoare, nici cu privire la locul pe
care i l-a rezervat Mahomed în paradisul sau. S-ar parea totusi ca
în raiul musulman femeile nu au alta menire decât aceea de a
sluji pe barbati si de a le satisface în mod cât mai deplin poftele
senzuale ».[101] În sprijinul afirmatiei sale aduce si versetele 19-
20 din sura 52 : « Mâncati si beti în pace pentru ceea ce ati
facut, întinsi pe paturi aranjate în rând ! si Noi le vom da ca soate
hurii cu ochii mari. » iar despre iad spune : « infernul însa e
populat în cea mai mare parte cu femei, pentru ca ele, desi se
poarta ingrat cu sotii lor, totusi primesc beneficii de la
ei. »[102]Însa teologii islamisti au o alta parere în privinta acestui
subiect, ei accentueaza egalitatea femeii cu barbatul în lumea
aceasta si ca un revers al acestei egalitati din viata pamânteasca
si în viata de apoi, femeia este egala cu barbatul atât în ochii lui
Allah cât si în privinta rasplatei sau pedepsei ce o va primi ca
urmare a faptelor din viata pamânteasca. Astfel în sura 33,
versetul 35 se spune : « Musulmanilor si musulmancelor,
dreptcredinciosilor si dreptcredincioaselor, celor supusi si celor
supuse, celor iubitori de adevar si celor iubitoare de adevar, celor
statornici si celor statornice, celor smeriti si celor smerite, celor
ce dau milostenii si acelora care dau milostenii, celor care postesc
si acelora care postesc, celor care îsi pazesc castitatea lor si
acelora care si-o pazesc, celor care-L pomenesc pe Allah mereu si
acelora care-L pomenesc, Allah le-a pregatit iertare si rasplata
mare. » deasemenea în sura 16, versetul 97 se spune : « Pe cel
ce face o fapta buna- barbat ori muiere- si este credincios, îl vom
darui Noi cu o viata buna. si Noi îi vom rasplati pe ei dupa faptele
cele mai bune pe care le-au savârsit. ». În concluzie, teologii
musulmani afirma ca femeia cât si barbatul au suflet identic si vor
intra în rai daca vor savârsi binele : « Intrati în Rai, voi si soatele
voastre, si va veti bucura voi ! » (Sura 43- 70) sau « Aceia dintre
barbati sau muieri care plinesc fapte bune- si sunt credinciosi-,
aceia vor intra în Rai si nu vor fi nedreptatiti nici cât un
punct(Sura 4-124).
În ceea ce priveste aspectul acesta în crestinism, este cunoscuta
egalitatea dintre barbat si femeie în fata Judecatii Domnului caci : « voi toti unul
sunteti în Iisus Hristos »(Gal. III-28) si ca urmare a acestui fapt femeia crestina
îsi poarta atât raspunderea cât si beneficiul pentru ceea ce ea a savârsit.

În domeniul moralei familiale, Mahomed a facut unele


schimbari, în dorinta de a îmbunatatii situatia femeii si a slabi
dominatia absoluta a barbatului asupra ei, dar aceste schimbari
nu pot fi privite ca radicale caci ele pastreaza înca unele
reminiscente ale codului moral preislamic. Pastreaza poligamia
dar o îngradeste în anumite principii, astfel este îngaduit si legal
ca un credincios sa aiba patru sotii, în perioada preislamica
numarul sotiilor nu era restrictionat.[103] « Daca va temeti ca
veti fi nedrepti cu cei orfani, casatoriti-va cu femeile care va par
bune : doua, trei sau patru. si daca va veti teme ca nu sunteti
drepti, atunci casatoriti-va cu una singura, sau cu una din acelea
pe care le stapâneste dreapta voastra (sclave). Aceasta va va
ajuta ca sa fiti nepartinitori »( Sura IV-3).

Tot pentru a limita poligamia si a opri incesturile,


Coranul spune : « Nu va casatoriti cu femeile pe care le-au avut
ca sotii parintii vostrii, afara de ceea ce s-a faptuit deja, pentru ca
aceasta este un fapt rusinos, urât si un obicei detestabil. Nu va
este îngaduit sa va casatoriti cu mamele voastre, cu fiicele,
surorile, matusile, fiicele fratelui si ale surorii, doicile, surorile
dupa doici, bunicile, fiicele femeilor pe care le aveti cu voi, afara
de cazul când nu ati avut legaturi cu mamele lor. Nu va veti
casatori nici cu sotiile fiilor vostrii, nici cu doua surori. »( Sura IV,
26-27) Dar, pentru a nuanta duritatea acestor reguli, Mahomed
adauga : «Daca aceasta crima a fost înfaptuita, Dumnezeu este
iertator si milostiv.» (Sura IV-27) Trebuie sa remarcam o
oarecare larghete în ceea ce priveste instituirea preceptelor
referitoare la poligamie. Chiar Mahomed s-a casatorit legitim si a
trait în concubinaj cu numeroase femei, dar a avut grija ca în
versetele Coranului sa existe o justificare pentru faptele sale :
« O, voi cei care credeti ! Daca va casatoriti cu dreptcredincioase
si apoi divortati de ele, înainte sa le fi atins, voi nu le puteti
impune o perioada de asteptare. Dati-le lor lucruri de care sa se
bucure si lasati-le pe ele libere, dupa cuviinta ! O, Profetule ! Noi
îti îngaduim tie sotiile tale, carora tu le dai zestre, precum si pe
acelea ce se afla sub stapânirea dreptei tale, pe care Allah ti le-a
daruit ca prada, precum si pe fiicele unchiului tau dupa tata si pe
fiicele matusii tale dupa tata, pe fiicele unchiului tau dupa mama
si pe fiicele matusii tale dupa mama, care au purces împreuna cu
tine, si asemenea orice femeie dreptcredincioasa, daca se
daruieste ea însasi Profetului, daca primeste Profetul sa o ia în
casatorie, acesta este un privilegiu numai pentru tine, fara de
(ceilalti) dreptcredinciosi. Noi stim ceea ce le-am impus lor în
privinta soatelor lor si acelora pe care le stapânesc dreptele lor,
ca sa nu fie nici o stânjeneala pentru tine, iar Allah este Iertator
si Îndurator. Tu poti lasa sa astepte pe cine voiesti dintre ele si tu
poti primi la tine pe cine voiesti. si nu este nici un pacat pentru
tine, daca tu chemi la tine una din cele pe care le-ai îndepartat.
Acesta este (lucrul) cel mai apropiat pentru ca ochii lor sa se
racoreasca si pentru ca ele sa nu se întristeze si sa fie multumite
cu ceea ce le-ai dat tuturora. Allah stie ceea ce este în inimile
voastre caci Allah este Atoatestiutor si Blând. » ( Sura XXXIII,
49-51) Iar toate femeile lui, indiferent daca erau repudiate sau
vaduve, nu se puteau recasatori : « O, voi cei care credeti ! Nu
intrati în casele Profetului, decât daca vi se da voua încuviintare,
pentru o mâncare, fara sa asteptati prepararea ei. Dar daca
sunteti chemati, atunci intrati, însa dupa ce ati mâncat,
împrastiati-va, fara a zabovi la povesti. Aceasta i-ar pricinui
neplacere Profetului si el s-ar rusina de voi( sa va pofteasca sa
iesiti), însa Allah nu se rusineaza ( sa va spuna) adevarul. Iar
daca le rugati pe ele( sotiile profetului) pentru un lucru, atunci
rugati-le de dupa o perdea. Aceasta este mai curat pentru inimile
voastre si pentru inimile lor. si nu se cade ca voi sa-i pricinuiti
vreo neplacere Trimisului lui Allah, nici sa va casatoriti vreodata
cu sotiile sale, dupa el. Acesta ar fi pentru Allah un mare pacat »(
Sura XXXIII-53)

Un alt caz, discutabil, este acela al introducerii în Coran


al unui verset, despre care Mahomed afirma ca i-a fost inspirat de
îngerul Gabriel, care da dreptul musulmanilor de a se casatori cu
sotiile fiilor lor adoptivi, în cazul în care acestea au fost repudiate
de ei.[104] Ceea ce creaza un semn de întrebare este faptul ca
profetul islamului beneficiaza printre primii de posibilitatea
creeata de acest verset, caci el se casatoreste cu Zainab, sotia
repudiata a fiului sau adoptiv, Zaid.

Pe lânga sotiile din rândul femeilor libere, musulmanul


poate sa-si aleaga câte concubine doreste din rândurile sclavelor
dar cu conditia sa le poata oferi cele mai satisfacatoare conditii
materiale. Cel ce nu dispune de mijloace financiare pentru a se
casatori cu femei libere, se poate casatori cu o sclava sau cu o
prizoniera de razboi.[105]

Realitatea este ca poligamia este cel mai des întalnita


în paturile sociale înalte, care îsi permit întretinerea satisfacatoare
a unui numar mare de sotii si concubine. În schimb musulmanii
saraci nici macar nu pot visa la mai mult de o sotie datorita
greutatilor financiare si a strictetii regulilor în ceea ce priveste
întretinerea a mai multe sotii.

În ceea ce priveste impactul pozitiv sau negativ al unei


societati poligame asupra dezvoltarii ei, parerile sunt împartite.
Majoritatea celor ce sustin poligamia o considera o garantie
pentru buna conduita a barbatilor. Adversarii acestui tip de
societate considera ca ea a ridicat importante piedici în ceea ce
priveste progresul respectivei societati. Astfel Pr. Prof. Dr.
Dumitru Soare afirma : « De aceea este justa observatia care s-a
facut adesea, ca civilizatiile poligame n-au atins niciodata nivelul
civilizatiilor monogame si n-au dat proba niciodata de aceeasi
vitalitate.[106]

Datorita acestui context, trebuie sa subliniem ca femeii


musulmane, idealul fecioriei, îi este totalmente strain. Iar ideea
de monahism este combatuta vehement de profetul Mahomed si
urmasii sai, el spunând ca un drept credincios si-a împlinit
jumatate din obligatiile sale religioase doar prin actul casatoriei,
astfel rezulta ca celibatul este considerat « o anomalie
inacceptabila »[107], un lucru nedemn si împotriva vointei lui
Allah.
În cazul crestinismului, conceptia despre unitatea
naturii umane si egalitatea femeii cu barbatul, a avut consecinte
în primul rând asupra familiei crestine. « Învatatura Sfintei
Scripturi condamna poligamia si afirma forma monogamica a
familiei, indisolubilitatea casatoriei, egalitatea religioasa a sotilor,
spiritualitatea si libertatea legaturilor dintre ei. »[108] Sotii crestini
sunt deopotriva madulare ale Trupului tainic al lui Hristos-care
este Biserica- si fii egali ai lui Dumnezeu.

Islamul recomanda casatoria tuturor credinciosilor care


sunt capabili sa-si întretina familia, ea chiar capata aspectul unei
obligatii religioase. Mahomed mentine în mare masura natura
familiei preislamice, în care tatal are o autoritate absoluta aupra
femeilor si a descendentilor lor. El îndeamna pe adeptii sai sa
întretina un numar maxim de patru sotii libere iar pe lânga
acestea un numar nelimitat de sclave concubine.[109] Comentând
acest verset din Coran, Zamakhshari[110], îl motiveaza în sensul
ca barbatilor li se recomanda sa nu se casatoreasca decât cu
atâtea femei câte pot întretine în mod usor : doua, trei sau patru.
Sclavele pot fi luate însa concubine în numar cât mai mare.
Casatoria depinde în mare masura de starea materiala a
barbatului.

Legatura matrimoniala, care sta la baza oricarei


organizatii familiale, capata pe alocuri în islam aspectul unei
întelegeri. Aceasta situatie se datoreaza tratarii cadoului de
nunta, pe care barbatul este dator sa-l ofere sotiei sale la
încheierea contractului de casatorie, ca element esential sau mai
bine spus ca o conditie sine qua non pentru încheierea casatoriei.
Coranul spune referitor la acest subiect : «.Dati de bunavoie
zestre femeilor voastre. Daca ele însa sunt atât de bune si va
iarta o parte din aceasta, folositi-o dupa bunul vostru plac. ( Sura
IV-4)

În perioada preislamica, cadoul marital pe care sotul îl


oferea sotiei revenea de drept tatalui, fratelui sau tutorelui
miresei. Mahomed schimba aceasta traditie si hotaraste ca
zestrea sa revina în totalitate miresei, Coranul îl încredinteaza ei
în mod oficial si definitiv. Dupa cum reiese din operele teologilor
musulmani, casatoria este un contract între logodnic si tutorii
logodnicei.[111]

Zestrea sau cadoul pe care logodnicul se obliga sa-l


faca logodnicei este conditia principala pentru ca o casatorie sa
poata fi socotita legala; fara el casatoria este nula. Juristii
musulmani nu sunt de acord asupra naturii acestei prescriptii.
Unii considera cadoul dat logodnicei ca un pret de cumparare sau
ca un echivalent al dreptului de proprietate asupra femeii; altii,
dimpotriva, îl considera ca o dovada de respect fata de femeie
sau ca o asigurare juridica în ceea ce priveste bunurile sale. Drept
mahr (zestre) se pot da nu numai bani, ci si orice alte obiecte,
care reprezinta în sens juridic un bun, deci o valoare. În orice caz,
cel putin jumatate din aceasta valoare trebuie încredintata femeii,
o data cu încheierea contractului de casatorie, iar restul poate fi
platit ulterior la anumite termene. Astfel, în cazul când femeia nu
primeste la casatorie cel putin jumatate din zestrea fagaduita, ea
este îndreptatita sa refuze împreunarea trupeasca.

Coranul ofera numeroase prescriptii în problema


casatoriei. Unele opresc pe musulmani de la casatoria cu
necredincioase sau necredinciosi[112]. Altele ofera posibilitatea
pentru musulmani sa se casatoreasca cu crestine sau
evreice.[113]Deosebit de important este aspectul moral al
casatoriei. Se recomanda celor rai casatoria cu cei rai iar celor
buni casatoria cu cei buni.[114]

Pentru actul casatoriei este necesar si consimtamântul


femeii. Însa daca avem în vedere faptul ca femeia musulman sta
întotdeauna sub tutela unui barbat atunci aspectul unui
consimtamânt liber exprimat devine discutabil. În multe cazuri
practice femeia devine mai mult obiect decât subiect al casatoriei,
caci contractul matrimonial nu se încheie între logodnic si
logodnica, ci între logodnic si tutorii logodnicei. Pentru ca acest
contract sa fie valid este necesar ca tutorii, care reprezinta
femeia în negocierea casatoriei, sa fie majori, de religie
musulmana, si sa aiba o buna reputatie. Acordul poate avea loc
fie în moschee, înaintea cadiului sau a muftiului[115], caz în care
aceasta ceremonie e împreunata cu recitarea mai multor versete
din Coran, fie la casa uneia dintre parti fara nici un ritual
religios.[116]

Desi casatoria musulmana nu creeaza nici o comunitate


de bunuri între soti, iar femeia îsi pastreaza libertatea de a
dispune de averea sa, exista totusi o dispozitie legala, potrivit
careia sotii se mostenesc unul pe altul. Sub influenta casatoriilor
de levirat din Vechiul Testament, femeia musulmana, dupa
moartea sotului ei, trecea în patrimoniul urmasilor legitimi la
mostenire ai acestuia, împreuna cu obiectele si animalele care
alcatuisera averea lui. Pentru a înlatura abuzurile ce puteau lua
nastere în asemenea situatii, Coranul a vrut sa se tina seama si
de consimtamântul femeii: "O,voi cei ce credeti, nu va este
îngaduit sa mosteniti femeii, împotriva vointei lor" (Sura IV, 23)

Comentariul lui Zamakhshari la Coran explica astfel


sensul versetului de mai sus: "Scopul dobândirii unor asemenea
mosteniri era fie de a tine pe femeia în cauza închisa în casa,
pâna ce aceasta murea, pentru ca apoi sa-i mosteneasca
averea, fie de a o supune unui tratament aspru, pentru ca însasi
femeia dorind sa scape de o asemenea viata nefericita, sa-si
ceara repudierea, oferind barbatului bani. Din aceasta pricina
versetul coranic mai sus amintit a interzis luarea de femei pe
calea mostenirii, fara consimtamântul acesteia.[117] Prin acest
verset Mahomed ofera protectie femeilor si stavileste o mare
parte din abuzurile carora ea le cadea victima, dar acest lucru nu
rezolva în totalitate situatia femeii care ramâne în continuare
supusa barbatului. Iar acesta îsi pastreaza chiar si dreptul de a o
maltrata fizic: " . Pe acelea de a caror neascultare va temeti
povatuiti-le, parasiti-le în paturi si loviti-le!." (Sura IV, 34).

În religia crestina prin actul casatoriei femeia


primeste o deosebita cinste si demnitate. Ea se bucura de
respectul si iubirea barbatului, care "va lasa pe tatal sau si pe
mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi amândoi un trup"
(Mt. XIX, 5). Casatoria nu este un simplu contract ci o taina (cf.
Efes. V,32), un legamânt sfânt, care nu trebuie desfacut,
deoarece a fost voit si lasat de însusi Dumnezeu. La încheierea
acestui legamânt nu lipseste binecuvântarea Bisericii, care
sfinteste prin puterea Duhului Sfânt legatura conjugala.[118]

Între barbat si femeie, uniti prin taina casatoriei, Noul


Testament stabileste legaturi deosebite, bazate pe deplina
egalitate între soti. Amândoi se bucura de aceleasi drepturi iar
îndatoririle lor sunt, de asemenea reciproce. Barbatul este dator
sa-si iubeasca femeia, dupa modelul iubirii lui Hristos fata de
Biserica Sa: "Barbati, iubiti-va femeile voastre, cum a iubit si
Hristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea, ca sa o sfinteasca" (
Efes. V, 25-26). Femeia, la rândul sau, are datoria iubirii si a
supunerii fata de barbat, dupa acelasi raport de analogie dintre
Biserica si Hristos: "Femei, supuneti-va barbatilor vostri ca
Domnului, pentru ca barbatul este cap femeii, precum si Hristos
este cap Bisericii, care este trupul Lui iar El Mântuitorul ei. si
precum si Biserica se supune lui Hristos, asa si femeile sa se
supuna barbatilor lor întru toate" (Efes. V, 22-24). Supunerea
femeii fata de barbat este în crestinism, o supunere din dragoste,
o supunere care nu umileste ci cinsteste pe ambii soti. Dupa
comparatia pe care o face Sfântul Apostol Pavel, sotul si sotia
alcatuiesc o fiinta completa, barbatul fiind capul, iar femeia trupul
acestei fiinte. Deci, dupa cum nici capul fara trup nu are nici o
valoare, si nici trupul fara cap, tot asa cei doi soti nu-si pot
realiza menirea lor pe acest pamânt decât împreuna, într-o
conlucrare deplina, vegheata de iubire si armonie. Femeii nu i se
cere decât o supunere cuviincioasa, "ca Domnului". "Teama" ce i
se recomanda fata de barbat (cf. Efes V, 33), nu este o teama
obisnuita, ci este un fruct al dragostei reciproce dintre soti, dupa
cum si teama fata de Dumnezeu, nu este altceva decât un efect
al dragostei noastre fata de El. Între barbat si femeie nu se poate
vorbi de drepturi speciale în favoarea unuia sau a altuia, deoarece
"nici barbatul nu se poate naste fara femeie, nici femeia fara
barbat. Ci precum femeia este din barbat, tot asa si barbatul este
prin femeie. Toate însa sunt de la Dumnezeu" ( I Cor. XI, 11-12).
La începuturile islamului, femeile adultere erau închise
în temnita pentru tot restul vietii lor. Uneori erau chiar omorâte
cu pietre. Coranul a poruncit ca adulterul sa fie sanctionat prin
pedepse fizice pentru ambii vinovati: "Desfrânata si desfrânatul
sa fie pedepsiti fiecare cu câte o suta de bice!"(Sura XXIV, 2).

Pentru a se dovedi adulterul trebuiau patru martori,


întotdeauna de sex masculin. În baza marturiei lor, femeia
adultera era închisa în casa pâna la moarte. "Daca preacurveste
una din femeile voastre, sa marturiseasca de acest lucru patru
insi dintre voi. Daca acestia au marturisit, tineti-o închisa în casa
voastra pâna va muri sau pâna ce Dumnezeu o va elibera" (Sura
IV, 19). Acuzatiile mincinoase erau pedepsite, iar cel în cauza nu
mai era primit niciodata ca martor: "Cei ce acuza de adulter pe o
femeie cinstita, fara a putea aduce patru martori, sa fie pedepsiti
cu optzeci de bice si sa nu se mai primeasca de la ei marturie,
caci sunt nelegiuiti"(Sura XXIV, 4). Instiutia casatoriei s-a
mentinut la loc de cinste în crestinismul primar. Biserica i-a
sustinut si i-a aparat prestigiul într-o masura atat de mare, încât
a hotarât ca cei ce defaimeaza casatoria sa fie pedepsiti cu
anatemizarea.[119] Provocarea avortului a fost calificata de
canoanele Bisericii drept ucidere si pedepsita ca
atare.[120] Adulterul a fost asemanat cu moartea morala.[121] si a
constituit, prin analogie cu moartea fizica, motiv de desfacere a
casatoriei.[122]

În religia islamica sunt mai multe feluri de desfacere a


casatoriei. Casatoria poate fi anulata la cererea uneia dintre parti,
în cazul când se descopera ca barbatul sau femeia au anumite
defecte trupesti. Acelasi gen de divort poate fi pronuntat de catre
cadiu, în cazul când se constata incapacitatea sotului de a-si
întretine familia sau de a plati zestrea sotiei. În practica însa
femeia nu poate obtine decât foarte rar desfacerea casatoriei prin
acest mijloc. Mahomed a recunoscut si a acceptat ca valid divorul
dupa vechiul ritual pagân (Zihar). Când un barbat spunea femeii
vechea formula araba "Tu îmi esti ca spatele mamei mele",
femeia se considera irevocabil divortata. Pentru a opri desele
abuzuri savârsite în legatura cu aceste divorturi, dar mai ales
pentru a invalida acest divort în cazul când formula fusese
pronuntata într-un moment de suparare, Mahomed a dat dreptul
barbatului sa-si reia femeia ca sotie, dar în schimb drept
sanctiune trebuia sa elibereze un sclav si sa posteasca doua luni
sau sa dea de mâncare la saizeci de saraci.[123]

Cea mai obisuita cale de divort în islam este repudierea


(Talak) sau izgonirea sotiei de catre sotul ei. Coranul da
prescriptii amanuntite cu privire la acest mod de despartire al
sotilor, formulând principii care erau pâna atunci necunoscute
lumii arabe. Pentru a împiedica pe credinciosii sai sa-si repudieze
femeile pentru motive neînsemnate, Mahomed a stabilit ca
repudierea nu este definitiva decât dupa a treia repetare
consecutive a formulei sacramentale talak ("te repudiez"). În
acest interval de timp trebuie respectata o perioada de asteptare
('idda), socotita aproximativ la trei, patru luni, pentru ca, pe de o
parte sa nu fie vreo îndoiala asupra paternitatii unui eventual
copil, nascut dintr-o femeie repudiata, iar, pe de alta parte, ca sa
îngaduie barbatului, retragându-si talak-ul, sa repare greseala pe
care ar fi putut-o înfaptui. Femeia repudiata este obligata astfel
sa astepte înca un termen anumit în casa sotului ei, pentru a se
constata daca a ramas sau nu însarcinata. Sotul o poate reprimi,
în cazul când doreste împacarea.[124] Barbatii au abuzat însa
uneori de dreptul de a-si relua femeia în timpul perioadei de
asteptare, chiar împotriva vointei acesteia. Ei pronuntau de doua
ori formula repudierii, apoi, spre sfârsitul termenului de asteptare
îsi reprimeau sotia si imediat pronuntau asupra ei un nou talak.
Prin acest procedeu femeia era santajata, urmarindu-se de la ea
înapoierea zestrei sau acordarea unei sume de bani barbatului, în
schimbul dobândirii libertatii.[125]

Coranul cauta sa reglementeze aceasta situatie:


"Despartirea este îngaduita de doua ori. Apoi tineti pe femei cu
bunatate sau dati-le drumul în mod cinstit. Nu va este îngaduit sa
le luati ceva din ceea ce le-ati daruit, afara de cazul când va
temeti amândoi ca nu veti împlini poruncile lui Dumnezeu. Daca
va temeti ca nu veti împlini poruncile lui Dumnezeu, atunci nu
este pacat pentru voi amândoi în faptul ca ea se rascumpara cu
ceva" (Sura II, 229). Deci femeia poate sa renunte la o parte din
zestrea ei pentru a determina pe sot sa se separe de ea, iar sotul,
dupa ce pronunta de doua ori talak-ul asupra femeii, este
îndreptatit fie sa o reprimeasca, fie sa se desparta de ea în chip
cinstit, fara a-i lua ceva din averea data ei.

În cazul când barbatul pronunta si a treia oara formula


de repudiere asupra femeii, el nu mai are dreptul sa-si reia sotia
decât dupa ce aceasta s-a casatorit cu alt barbat si acesta a
lasat-o libera. "Ei nu pacatuiesc daca se împreuna iarasi, în cazul
când cred ca pot sa împlineasca poruncile lui Dumnezeu" (Sura II,
230).

Cu privire la femeile repudiate, profetul porunceste:


"Lasati-le sa locuiasca acolo unde locuiti si voi, dupa puterile
voastre. Nu le necajiti, strâmtorându-le! Daca sunt însarcinate,
cheltuiti cu ele pâna vor naste" (Sura ELXV, 6). Desi aceasta
porunca protejeaza în oarecare masura pe femeie, totusi
repudierea a ramas o forma legala de divort prevazuta de legea
islamica. Mahomed însusi si-a amenintat femeile cu divortulul,
pentru ca acestea pretindeau de la el vesminte bogate si haine de
lux. El le-a pus sa aleaga între repudiere si viata simpla.[126] În
traditia islamica, divortul este prezentat cu aceleasi amanunte ca
în Coran, la care se fac si multe completari. Coranul nu prevede
divortul între sclavi. Traditia revendica acest drept si pentru
sclavi, dar numai de doua ori, iar timpul de asteptare este fixat
pentru femeie numai la doua luni.[127] Pentru pronuntarea
divortului, barbatul nu este obligat sa-si expuna motivele care-l
determina la acest act; i se cere numai sa fie major si în
deplinatatea facultatilor mintale. Când este vorba de o repudiere
definitiva, iar sotii, împacându-se, vor sa se recasatoreasca, se
obisnuieste, în practica, sa se adreseze unei a treia persoane,
care, în schimbul unei recompense este gata sa se casatoreasca
cu femeia în cauza si sa o repudieze imediat, caci în acest caz
Coranul stabileste ca nu mai este nevoie de perioada de
asteptare.[128] Astfel, femeia devine din nou sotia oficiala a
primului barbat. De procedeul acesta, însa, nu se poate uza decât
de doua ori.
Asa cum am mai spus, în crestinism, casatoria este o
taina si un legamânt sfânt. Ea nu poate fi desfacuta decât prin
moartea unuia dintre soti.[129] În împrejurari grave, asimilate cu
moartea fizica, se admite însa si starea de divort. Dar înainte de a
se ajunge la o asemenea situatie, Biserica ne aduce aminte
neîncetat ca divortul este un pogoramânt, întrucât omul are
datoria sa nu desparta ceea ce a împreunat
Dumnezeu.[130] Mântuitorul condamna foarte aspru divortul, cu
exceptia celui cauzat de adulter, punându-l în categoria
desfrâului.[131] În nici un caz însa pogoramântul divortului nu se
poate compara cu repudierea din legea islamica.

Relatiile femeii musulmane cu societatea sunt total


diferite fata de cele pe care le are o femeie crestina. Astfel,
femeia musulmana îsi petrece majoritatea timpului în mijlocul
familiei, fara sa iasa în public iar când face acest lucru trebuie sa
respecte unele reguli foarte stricte. Iar în caz de adulter ea este
condamnata sa nu mai iasa din casa tot restul vietii.

Viata de casa a femeii musulmane are cu totul alte


conotatii decât ale femeii crestine. În cazul femeii musulmane
viata din casa se traduce prin viata din harem. Acesta fiind
asemenea unei fortarete care opreste orice legatura cu exteriorul
în afara celor programate si strict supravegheate. Este greu de
spus daca femeia musulmana este fericita sau nefericita. Desi
majoritatea timpului sta închisa în casa, prin contractul de
casatorie i se asigura un numar de vizite pe care poate sa le faca
sau sa le primeasca saptamânal, ia parte la sarbatorile religioase,
poate face diferite excursii sau vizite cu scop religios-educational.

Este demn de subliniat faptul ca voalul, care acopera


fata femeii musulmane este un obicei ce s-a generalizat abia într-
o perioada relativ târzie a islamului. Acesta a fost impus de catre
profet doar femeilor sale având rolul de semn distinctiv pentru
ele. La început portul voalului a fost adoptat numai de câteva
familii aristocrate. Însa, ceea ce era odata moda, s-a transformat
cu timpul într-o obligatie religioasa, care s-a impus în mod
definitiv. În ultimul timp, datorita mai ales contactului cu
civilizatia occidentala, tarile musulmane au început sa-si modifice
legislatia cu privire la femeie si au creat pentru ea mijloace mai
usoare si mai demne de existenta.[132] În unele tari cum ar fi
Turcia s-au petrecut schimbari majore în ceea ce priveste
aspectul social si religios al tarii. Între reformele ce s-au facut se
numara si eliminarea portului obligatoriu al voalului(1924) ,
înlocuirea legislatiei coranice cu dreptul european (1926) si
introducerea numelui de familie (1934).[133] Însa nu toate tarile
islamice au fost de acord cu aceste idei reformatoare, dar ele nu
pot împiedica tranformarile datorate spiritului vremii. Femeile
musulmane îsi revendica din ce în ce mai mult drepturile, iar
prezenta lor pe arena vietii sociale este din ce în ce mai
accentuata. Poligamia îsi gaseste din ce în ce mai putini adepti,
iar dreptul barbatului de a-si repudia femeia dupa bunul sau plac
devine din ce în ce mai mult un simplu element de istorie. O
dovada graitoare ce arata dorinta de schimbare în lumea islamica
este faptul ca în toamna anului 1955, Universitatea Al-Azar
din Cairo a îngaduit pentru prima oara în istoria lumii islamice,
primirea femeilor în învatamântul superior.

Conform învataturii crestin ortodoxa, menirea esentiala


a femeii crestine este aceea de a fi mama si educatoare a copiilor.
Aceasta prima si nobila misiune pe care o are femeia i se impune
în primul rând prin calitatile naturale sadite de Dumnezeu în fiinta
sa. Fiziologic si psihologic, femeia este menita pentru
maternitate.

Dar daca femeia are obligatia naturala de a hrani pe


copil si în aceeasi masura datoria de a purta grijja de educatia lui.
Mama este prin excelenta educatoarea copilului si apostolul
familiei. Prima fiinta pe care o cunoaste copilul este mama sa si
asteapta de la ea nu numai hrana ci si îndrumare. Mama crestina
are menirea de a-l pastra pe copil în stare de curatie si de a-l face
sa sporeasca în harul sfinteniei crestine. "El trebuie crescut în
Dumnezeu si pentru Dumnezeu, caci desi în ordine naturala
apartine parintilor sai, totusi în ordine supranaturala apartine lui
Dumnezeu".[134] Atunci când femeia se consacra caminului si
copiilor ei, ea devine în chip firesc centrul si sufletul familiei. Prin
îndeplinirea rolului de mama si sotie, femeia îndeplineste o
functie sociala. Daca tinem cont de organizarea societatii si de
moralitatea familiei, atunci femeia îndeplineste chiar prima si cea
mai importanta dintre functiile sociale.

Femeia crestina nu este condamnata sa ramâna închisa


în casa, în felul femeii musulmane, careia legea islamica îi
îngradeste orizonturile vietii sociale. Învatatura crestina ortodoxa
îndreptateste pe femeie sa-si desfasoare activitatea si în afara
casei si sa ia parte la toate manifestarile vietii publice.

Femeia crestina ia parte activa la viata economica,


politica, sociala, stiintifica, artistica, literara, alaturi de barbat cu
acelasi titlu si cu aceleasi drepturi ca si el. Ea poate studia orice
stiinta, poate învata orice meserie, poate fi investita cu orice
demnitate publica. Crestinismul ortodox sprijina aspiratiile nobile
ale femeii si binecuvânteaza eforturile ei din domeniul vietii
sociale.

O alta latura deosebit de importanta a femeii este


închinarea vietii idealului fecioriei. Crestinismul a aratat o
deosebita grija, respect si admiratie acestui ideal. Monahismul
crestin este alcatuit, dupa cum se stie, dintr-un impresionant
numar de femei, care se straduiesc, ocrotite si binecuvântate de
Biserica, sa ajunga pe culmile cele mai înalte ale desavârsirii
crestine.

Din cele expuse mai sus reiese clar diferenta dintre


femeia crestina si cea islamica; prima bucurându-se de o serie de
drepturi si libertati care pentru femeia musulmana au ramas
multa vreme necunoscute.