TABLA DE MATERII

1. Consideratii generale. Scop si Obiective.

2. Descrierea sistemului de protectie al copilului D.G.A.S.P.C. Bucuresti, sectorul 6, si a Centrului

de Plasament Cotroceni.

3. Metodologia proiectului de închidere a serviciului rezidential. Etapele planificate în proiect.

Costurile.

4. Derularea proiectului de închidere a institutiei rezidentiale. Dificultati întâmpinate.

5. Descrierea detaliata a activitatilor desfasurate prin proiectul de închidere. Impactul asupra

grupurilor tinta.

6. Concluzii.

CAPITOLUL I.

Eficienta si eficacitatea în sectorul public

Abordarile privind eficienta si eficacitatea au, de cele mai multe ori, în vedere activitatea din
sectorul privat, în sectorul public accentul punându-se mai mult pe nivelul de acoperire a
solicitarilor si mai putin pe modul de utilizare a resurselor.

Sectorul public a fost considerat, o perioada îndelungata, ca unul al non-pietei, fapt ce a exclus
concurenta cu repercusiuni negative asupra calitatii bunurilor si serviciilor publice si asupra
gestionarii resurselor utilizate în acest sector.

Nivelul tot mai ridicat al nevoilor publice ca si dificultatile frecvente, câteodata de netrecut, de
acoperire a acestora au impus transformari esentiale atât în modalitatea de asigurare a bunurilor
si serviciilor publice, cât si în finantarea organizatiilor si a institutiilor care le realizeaza.

Un prim pas în implementarea schimbarii - în sensul urmaririi eficientei în sectorul public - a

constat în renuntarea statului la monopolul asupra activitatilor din acest sector. Admiterea
agentilor economici privati ca furnizori de bunuri si servicii de interes public a deschis calea
competitiei, a performantei în sectorul public.

Analiza performantei unei organizatii presupune stabilirea unei relatii între rezultate, mijloace si
obiective, mai precis este necesara o abordare din punct de vedere al eficacitatii, eficientei si al
bugetarii.

Se cunoaste ca "eficienta înseamna maximizarea rezultatelor unei activitati în relatie cu resursele

utilizate", masurarea realizându-se prin raportarea iesirilor (rezultatelor) la intrari (eforturi).

Eficienta cheltuielilor publice exprima o dimensiune optima a unui raport determinat între
efortul financiar (constituit de resurse financiare publice) si efectele comensurabile sau
estimative obtenabile pe seama obiectivelor finantate de catre stat.

Rezultate Mijloace Obiective

În aprecierea eficientei din sectorul public, managerii tin seama de faptul ca eforturile facute
pentru satisfacerea nevoilor sociale sunt masurabile, de obicei cuantificate valoric (costul
resurselor materiale, umane, informationale) în timp ce efectele sociale sunt dificil de
determinat si nu pot fi prevazute în totalitate.

Referitor la necesitatea evaluarii performantelor si greutatea comensurarii rezultatelor, Peter

Drucker afirma: "stim ca trebuie sa masuram rezultatele. De asemenea, stim ca exceptând
afacerile, nu stim sa masuram rezultatele în cele mai multe organizatii".

În organizatiile publice, eficienta a început sa fie "masurata" prin gradul de servire a

cetateanului, prin considerarea acestuia drept client catre care trebuie sa se îndrepte toate
actiunile organizatiei.

Informatiile privind îndeplinirea obiectivului de satisfacere a cetateanului-client provin adeseori

din sondajele de opinie, numarul si sursa reclamatiilor privind calitatea serviciilor oferite,
manifestarile publice (greve), din exercitarea dreptului de elector, atunci când legea ofera
aceasta posibilitate ca si din contactul direct autoritate-cetatean (audiente). Abordarile privind
eficienta în domeniul public au ca punct de plecare rationalismul în folosirea resurselor.

Specialistii în domeniu considera ca numarul celor nemultumiti de serviciile medicale arata daca
resursele alocate acestui domeniu au fost utilizate eficient. Acelasi lucru se poate spune daca ne
raportam la încrederea populatiei în armata, privita prin prisma securitatii, a sigurantei
cetateanului care este întarita de rezultatele celor ce participa la diverse misiuni cu caracter
militar, în tara sau strainatate.

Resursele utilizate în sectorul public sunt de obicei resurse asigurate de la bugetul de stat sau de
la bugetele locale (cele din domeniul apararii, sanatatii, învatamântului, asistentei sociale,
televiziunea publica). Sunt însa si servicii care se finanteaza din fonduri private (transportul în
comun, gospodaria comunala etc.).

Resursele bugetului de stat si ale bugetelor locale sunt limitate, sursa lor principala fiind
reprezentata de taxele si impozitele percepute de la persoanele fizice si juridice. Depasirea
gradului de suportabilitate specific acestora descurajeaza plata contributiilor bugetare si
încurajeaza frauda si evaziunea fiscala, ca urmare este necesara folosirea eficienta a resurselor
bugetare alocate pentru a se putea acoperi cât mai multe nevoi sociale.
 Cresterea nevoilor sociale coroborate cu scaderea veniturilor bugetare impun, cu atât mai
mult, cresterea eficientei si eficacitatii în sectorul public, cu cât a devenit clar ca neglijarea
eficient 16416b12q ei duce la risipa si la contraperformanta în sectorul public.

Eficacitatea - priveste raportul dintre rezultatul obtinut si obiectivul care trebuie atins.

Într-o organizatie, eficacitatea presupune atingerea standardelor, a obiectivelor, ceea ce

determina o definire prealabila a obiectivelor si o masurare ulterioara a rezultatelor. Este adusa
astfel, din nou, în prim plan necesitatea masurarii rezultatelor ca si importanta stabilirii unor
obiective pertinente care, în cazul organizatiilor publice, trebuie sa aiba în vedere efectele atât la
nivel "macro", cât si la nivel "micro".

Executia administrativa - care presupune în conceptie traditionala, actiuni pentru apropierea

deciziilor legislative, politice de cele executive ("top-down"). Deci, rolul administratiei este de a
concretiza actiunile la nivel înalt, care traseaza cadrul de actiune. Misiunea administratorilor se
limiteaza, în conceptia traditionala, la aplicarea fidela a deciziilor politice;

Aplicarea sociala - se realizeaza prin mijloace specifice, administratia utilizând puterea publica si
dreptul de a impune unilateral obligatiile de comportament.

Eficacitatea mai este influentata de resursele ideologice, care sunt difuzate în mecanismele de
actiune sociala.

George Moldoveanu, în "Analiza organizationala", considera ca, în general, se acorda o atentie

mai mare obtinerii unei eficiente ridicate în detrimentul eficacitatii întrucât ineficienta poate
afecta grav performantele organizatiei dar si datorita faptului ca aprecierea managerilor este
corelata cu nivelul eficientei realizate.

Foarte multi specialisti straini, însa, sunt de parere ca nu se poate vorbi de eficienta fara
eficacitate pentru ca "este mult mai important sa realizezi bine ceea ce ti-ai propus - eficacitatea
- decât sa realizezi bine altceva - eficienta" [6].
Eficienta organizatiei este influentata de eficienta personalului, fapt ce impune îndreptarea
atentiei managerilor din sectorul public catre resursele umane întrucât factorul uman este
singurul care poate face un sistem mai eficient si mai durabil din punct de vedere al viabilitatii
economico-financiare si manageriale.

Folosirea unor termeni ca productivitate administrativa sau randament al serviciilor publice

scoate în evidenta noile orientari ale managerilor din organizatiile publice, respectiv - activitati
eficiente si eficace prin folosirea unui personal performant, eficient si eficace totodata.

Bugetarea contribuie, împreuna cu utilizarea eficienta si eficace a resurselor, la realizarea

performantei în organizatiile publice.

Pornind de la acest deziderat, dar si datorita necesitatii armonizarii legislatiei române în materie
de buget cu cea comunitara, organizatiile publice au fost nevoite sa treaca de la finantarea pe
baza bugetelor de mijloace, la finantarea bugetara pe baza de programe [7]. Spre deosebire de
finantarea prin bugetul de mijloace care concentra eforturile ordonatorilor de credite spre
obtinerea unor alocatii bugetare cât mai mari, finantarea bugetara pe baza de programe
urmareste stabilirea unei corelatii judicioase între efortul financiar solicitat de la stat si efectele
scontate prin utilizarea fondurilor alocate.

În aceasta situatie, ordonatorii de credite se preocupa de stabilirea unor raporturi optime între
costurile (efortul financiar) si rezultatele (efectele) programului propus, pentru a convinge
organele abilitate ca acesta merita sa fie înscris în buget si aprobat de cei în drept.

În acelasi timp ei nu mai urmaresc cheltuirea cu orice pret a banilor virati de la buget, ci
realizarea programului, încadrarea în termenele stabilite si în indicatorii de eficienta (eficacitate)
aprobati.

Programele trebuie sa cuprinda [8]: scopul final al activitatii desfasurate de un minister sau de o
alta entitate publica centrala sau locala; obiectivele urmarite; definirea programului, cu
precizarea prioritatilor si indicarea orizontului de timp la care se refera; estimarea posibilitatilor
de crestere a eficientei/eficacitatii în urma aplicarii programului; efortul financiar reclamat de
realizarea programului, indicatorii de rezultate, calitativi si cantitativi, precum si sursele de
finantare.

Atunci când rezultatele nu pot fi cuantificate în bani pentru calculul eficacitatii se foloseste
metoda cost-avantaje sau multicriteriala.

Aceasta metoda presupune:

- compararea costurilor si avantajele mijloacelor alternative susceptibile pentru realizarea unui

proiect;

- determinarea dimensiunii optime a unui proiect;

- ordonarea proiectelor în functie de restrictiile bugetare.

Începând cu anul 2001, Guvernul a aprobat o serie de programe finantate de la bugetul de stat
(M.Ap.N., Ministerului Sanatatii si Familiei) sau din bugetul Fondului de Asigurari Sociale de
Sanatate.

Cele aratate scot în evidenta accentul pus astazi, în organizatiile publice, pe utilizarea eficienta si
eficace a resurselor, pe realizarea performantei, dar si pe alinierea legislatiei financiare românesti
la legislatia si practica comunitara din domeniu, astfel încât sa creasca disciplina financiara în
gospodarirea banului public.

CONSIDERAŢII GENERALE. SCOP sI OBIECTIVE.

ANALIZA MODALITĂŢII DE ÎNCHIDERE A CENTRULUI DE PLASAMENT COTROCENI (INSTITUŢIE DE

TIP REZIDENŢIAL).
Lucrarea de fata îsi propune atât restructurarea sistemului de asistenta sociala,cât si
posibilitatea de a elabora un model de reorganizare institutionala care sa serveasca drept
exemplu de buna practica în crearea noului cadru pentru asistenta sociala la nivel national, în
concordanta cu standardele UE.

Un aspect cheie al aprecierii sistemului de protectie a copiilor din tara noastra este numarul
celor aflati în institutiile de ocrotire (centrele de plasament), astfel, recunoscând costurile
crescute si efectele nefaste pe termen lung ale institutionalizarii, este certa preocuparea noastra
pentru reducerea numarului de copii din acest tip de institutii.

Lucrarea, care are ca obiect restructurarea / închiderea unei institutii de tip rezidential prin
dezvoltarea de servicii alternative (asistenta maternala, case de tip familial, acordarea de sprijin
financiar în vederea reintegrarii în familia naturala) si pentru prevenirea institutionalizarii si
abandonului este rezultatul unor minutioase analize de politici sociale si analize institutionale,
aplicate sistemului actual de asistenta sociala de la nivel judetean, oferind solutii realiste si un
model pentru modificari structurale compatibile cu standardele UE.

Prin acest proiect de închidere a Centrului de Plasament Cotroceni (care în prezent ocroteste un
numar de 19 de copii) se urmareste dezvoltarea unui sistem de ocrotire cu adevarat responsabil,
care va trebui sa ofere servicii de sprijin pentru integrarea / reintegrarea copiilor în propriile lor
familii.

Aceasta lucrare stabileste directiile de schimbare cu costuri cât mai mici posibile, pe parcursul
unei perioade de tranzitie relativ scurta, si încearca sa prezinte o transformare tangibila de ordin
institutional si legislativ, organizata în etape graduale, pentru obtinerea unui nou si modern
sistem de servicii sociale, prin maximalizarea utilizarii resurselor disponibile, atât la nivel local,
cât si la nivel central/european. Ca orice plan, sunt stabilite principiile si valorile esentiale,
precum si obiectivele ce deriva din viziune, care urmeaza sa fie realizate printr-un proces
etapizat, într-o perioada de 14 luni.

Lucrarea reprezinta un instrument de ghidare pas cu pas în dezvoltarea sustenabila a sectorului

social din judetul Alba, având la baza un plan de actiuni stabilit prin consens care prezinta toate
actiunile si rezultatele ce urmeaza a fi îndeplinite în perioada de timp propusa, de catre
finantatorii proiectului, de echipa de implementare, de parteneri/organizatii si alti factori cheie
implicati.

Prin urmare, aceasta lucrare este menita sa aduca o schimbare reala în vietile grupurilor
defavorizate sau vulnerabile si a altor persoane aflate în dificultate - tineri, familii, vârstnici,
persoane cu handicap - pentru a asigura includerea lor sociala.

Scopul si viziunea temei, ofera o imagine de ansamblu asupra modului de organizare si

functionare a sistemului de asistenta din cadrul D.G.A.S.P.C. Bucuresti, sectorul 6, reflectând
asupra intentiei noastre ca prin proiectul finantat de Phare, orice locuitor al sectorului 6 sa poata
avea acces usor la o gama larga de servicii si prestatii de buna calitate, adaptate nevoilor
individuale si globale ale fiecarui beneficiar. Ea se datoreaza faptului ca suntem încrezatori în
forta spiritului, culturii si talentului nostru, forta suficienta pentru a înlesni provocarile si
schimbarile si pentru a dezvolta o societate bazata pe incluziune, în care toti cetatenii sa aiba
dreptul la o viata demna si la integrare deplina. Sistemul de asistenta sociala spre care tindem
are la baza aceasta viziune precum si obiectivul de a crea un sistem de asistenta sociala unitar si
echitabil, cu un management eficace si eficient, centrat în jurul beneficiarului si potentialilor
beneficiari, în vederea crearii unui cadru pentru asistenta sociala în concordanta cu cele mai
bune practici din Uniunea Europeana.

Principiile îndrumatoare pentru functionarea noului sistem sunt cele ale functionarii sistemice,
parteneriatului, solidaritatii sociale, universalitatii si subsidiaritatii.

Valorile care vor sta la baza furnizarii serviciilor sociale sunt sansele egale, libertatea de alegere si
demnitatea umana.

Într-un alt subcapitol al lucrarii se analizeaza situatia actuala din asistenta sociala, concentrându-
se pe sistemul de protectie sociala pentru copii, fiind în asa fel structurata pentru a oferi o
informatie coerenta care în final conduce la concluzii si recomandari pentru aceasta categorie de
beneficiari. În acest capitol am utilizat o serie de tehnici de analiza a politicilor sociale (analiza
generala de date, analiza beneficiarilor, analiza factorilor implicati, analiza interdependentelor,
analiza impactului social, a comportamentului social etc.) pentru a oferi o imagine cât mai exacta
a situatiei actuale. Trecerea de la analiza la concluzii si recomandari include ca etape definirea
problemei si diagnoza - premize pentru stabilirea obiectivelor proiectului, ca versiune
reconstruita a problemelor identificate.
Obiectivele generale si imediate ale lucrarii se adreseaza si precizeaza într-o forma masurabila
schimbarile necesare fata de sistemului actual, prezentând totodata serviciile sociale necesare si
adecvate care raspund nevoilor identificate pentru fiecare grup prioritar. Este de notat faptul ca
masurile de implementare se concentreaza asupra rolurilor cheie ale institutiilor ce vor fi
implicate în noul sistem, atât la nivel de macro management, cât si la nivel de micro
management, precum si asupra mecanismelor ce vor asigura interdependenta si coerenta
necesare în managementul sistemului judetean de asistenta sociala.

Resursele necesare pentru implementarea proiectului, ce este parte componenta a lucrarii vor fi
atrase din urmatoarele surse: surse externe de finantare (Phare sau prin programe de finantare
internationale), bugetul de stat, bugetele locale (ale Consiliului Local al Municipiului Bucuresti si
eventual ale Consiliilor Locale de Sector), tarife pentru servicii, donatii si sponsorizari, si
parteneriate public-private.

Resursele si costurile implicate, prezinta ipotezele pentru evaluarea costurilor si resurselor

necesare implementarii proiectului, analiza de scenariu referitoare la asigurarea resurselor
necesare pentru acoperirea costurilor implementarii proiectului (ex. costul diferitelor tipuri de
servicii cum ar fi: asistenta maternala, casele de tip familial, costul programului de sprijin,
centrele de consiliere, costurile umane si materiale, etc. si costul implementarii managementului
de caz).

Implementarea proiectului este monitorizata si evaluata la toate etapele de catre un comitet

format din reprezentanti ai institutiilor implicate, urmarindu-se modul în care este realizat acest
lucru, descriind totodata procesul de monitorizare ce va fi folosit pe tot parcursul etapelor de
implementare, inclusiv rolurile alocate diferitelor institutii în cadrul monitorizarii si evaluarii.
Deoarece exista probabilitatea ca procesul de implementare a proiectului sa fie influentat de
diversi factori externi se vor anticipa riscurile provenind din mediul extern ce pot avea un serios
impact asupra implementarii proiectului, identificându-se riscurile posibile, masurarea
impactului si propunând un plan de atenuare a riscurilor pentru minimalizarea impactului.

Un alt subcapitol al lucrarii prezinta eforturile si abordarea noastra colectiva în ce priveste

consultarea publicului si a beneficiarilor de-a lungul etapelor de concepere si implementare a
proiectului. Se descrie, de asemenea modul în care acest proces de consultare va continua în
faza de implementare, concentrându-se în special pe masurarea performantei în furnizarea
serviciilor la un nivel satisfacator pentru beneficiar.
Pe scurt, munca de concepere si de implementare a proiectului a condus la identificarea unor
disfunctionalitati legate de sistemul judetean de asistenta sociala:

1. sistemul actual de asistenta sociala al sectorului 6, este constituit aproape în exclusivitate de

prestatii financiare si îngrijire rezidentiala, formele alternative de servicii fie nu exista pentru
unele categorii de beneficiari, fie sunt limitate ca raspândire, si prin urmare limitate sub aspectul
accesibilitatii acestora.

2. fragmentarea sistemului de asistenta sociala al municipiului Bucuresti, resursele umane

insuficiente, precum si resursele financiare scazute si ineficient folosite au un impact negativ
asupra utilizatorilor prin neasigurarea serviciilor si prestatiilor catre toti cei îndreptatiti.

3. actuala Directie Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului a sectorului 6, Bucuresti,

nu este organizata în mod corespunzator pentru îndeplinirea tuturor atributiilor si
responsabilitatilor sale pe linia asistentei sociale.

4. serviciile publice de asistenta sociala de la nivel local nu au suficiente resurse umane si

financiare si nu îsi pot îndeplini atributiile pe linia serviciilor sociale. Legislatia insuficient de clara
si coerenta în domeniul asistentei sociale contribuie la fragmentarea sistemului, suprapunerea
de responsabilitati între diferitele institutii si la omisiuni în privinta alocarii de responsabilitati
pentru anumite categorii de beneficiari (ex. vârstnicii).

În decursul atâtor ani de experienta în domeniul protectiei copilului s-a demonstrat faptul ca,
ocrotirea într-o institutie mare nu corespunde normelor prevazute de reforma în domeniul
protectiei copilului. O simpla comparatie între ocrotirea copiilor în aceste institutii de tip clasic si
cea din casele de tip familial sau asistenti maternali specializati, evidentiaza cresterea calitatii
muncii cu copilul deficient.

Copiii institutionalizati au aceleasi drepturi si aceleasi necesitati ca si copiii care traiesc în familii.
Dar aceste cerinte capata o alta dimensiune si o profunzime accentuata fiindca mediul de viata
lipsit de cadrul familial si existenta unor probleme de sanatate, de adaptare sociala, de
afectivitate îsi pun amprenta asupra personalitatii copilului, a integrarii/reintegrarii lor în familia
naturala, în viata sociala si profesionala.

Copiii cu dizabilitati sunt în primul rând fiinte umane, membrii unor comunitati, capabile (în
masura în care sunt si sprijiniti) sa-si aduca propria contributie în a-si construi un viitor, si au
dreptul de a fi respectati ca cetateni cu drepturi depline.

CAPITOLUL II

Ce sunt politicile publice?

Definitie si concepte cheie

Domeniul de cercetare al politicilor publice reprezinta un domeniu de granita între mai multe
discipline "clasice" precum stiinta politica, sociologia, psihologia sociala, stiinta juridica sau
economia. Studiul politicilor publice ar reprezenta bransa cea mai recenta a stiintei politice. În
ceea ce priveste tehnicile si metodele de cercetare, acestea sunt împrumutate din diverse
discipline sociale si adaptate nevoilor de instrumentar pentru fiecare studiu în parte.

Pâna prin anii 60 stiinta politica nu era interesata în mod special de studiul a ceea ce se întâmpla
în interiorul guvernului si de studiul mecanismelor guvernarii. Studiile de specialitate prezentau
extensiv procesul electoral, organizatiile politice, analiza conceptelor cadru în stiinta politica etc.
Dupa anii 60 creste interesul pentru a afla ce se petrece în interiorul guvernului, se intensifica
preocuparea pentru cresterea eficientei deciziilor în materie de alocare a fondurilor publice si de
aici interesul pentru studierea manierei în care se iau deciziile politico-administrative. Din anii 80
începe sa se discute tot mai mult în termeni de reforma a guvernarii, accentul cazând pe
cresterea performantei în gestionarea banului public, pe îmbunatatirea relatiei între Stat si
Cetatean, între Guvern si Societatea Civila.

Domeniul politicilor publice (cercetarea si analiza în domeniu) poate fi definit foarte bine ca
ocupându-se de studiul deciziilor politico-administrative de alocare a diverselor forme de resurse
(materiale, financiare, de know how, simbolice). Politicile publice, obiectul de studiu al disciplinei
în cauza, reprezinta actiuni realizate de catre guvern (central sau local) ca raspuns la problemele
care vin dinspre societate. Vorbim despre politici publice atunci când o autoritate publica,
centrala sau locala, încearca cu ajutorul unui program de actiune coordonat sa modifice mediul
economic, social, cultural al actorilor sociali.

Decantând definitia de mai sus rezulta o serie de elemente care dau consistenta unei politici
publice.

În primul rând o politica publica este formata dintr-un ansamblu de masuri concrete, care dau
substanta politicii publice. Traseul constitutiv al unei politici publice este punctat de diverse
decizii. Deci, un al doilea element este dat de faptul ca o politica publica se defineste prin aceste
decizii, forme de alocare a resurselor, a caror natura este mai mult sau mai putin autoritara si în
care coercitia este mereu prezenta. În al treilea rând, o politica publica se înscrie "într-un cadru
general de actiune", ceea ce ne permite sa distingem între o politica publica si simple masuri
izolate. În acest cadru de actiune, o politica publica are obiective si scopuri precizate, stabilite în
functie de valori, norme si interese. Acesta ar fi al patrulea element. Iar ultimul, al cincilea, este
dat de faptul ca o politica publica are un public, adica indivizi si grupuri a caror situatie este
afectata de deciziile luate în politica publica în cauza.

Politicile publice sunt actiunile realizate de catre guvern (central sau local) ca raspuns la
problemele care apar dinspre societate. Vorbim despre politici publice atunci când o autoritate
publica, centrala sau locala, încearca cu ajutorul unui program de actiune coordonat sa modifice
mediul economic, social, cultural al actorilor sociali.

La nivel national, politicile publice pot sa apara dinspre oricare dintre institutiile majore ale
Statului (Parlament, Presedinte, Guvern - central sau local).

Cele cinci elemente care dau consistenta unei politici publice sunt:[1]

1. O politica publica este formata dintr-un ansamblu de masuri concrete, care dau « substanta »
unei politici publice;

2. O politica publica cuprinde decizii sau forme de alocare a resurselor, a caror natura este mai
mult sau mai putin autoritara si în care coercitia este mereu prezenta;
3. O politica publica se înscrie într-un « cadru general de actiune », ceea ce ne permite sa
distingem între o politica publica si simple masuri izolate;

4. O politica publica are un public, adica indivizi si grupuri a caror situatie este afectata de catre
politica publica în cauza;

5. O politica publica are obiective si scopuri, stabilite în functie de norme si valori.

Procesul de realizare a unei politici publice cuprinde sase etape:

1. Identificarea problemei - are loc atunci când un eveniment, o persoana, un grup reusesc sa
atraga atentia asupra unei probleme, spre solutionare, prin interventia puterii publice.

2. Punerea pe agenda politica - este faza în care problema identificata este luata serios în
consideratie de catre oficiali (putere publica si politica). Nu toate problemele identificate ajung si
pe agenda politica.

3. Formularea cadrului de politica publica - atunci când o anume problema ajunge sa fie
considerata de catre oficiali, nu înseamna automat ca o politica publica va fi creata. Cineva (o
anume autoritate) trebuie sa dezvolte un program care sa se refere la rezolvarea problemei.

4. Adoptarea unei politici publice - aici ne referim la toate eforturile pentru ca un anume
program sa fie adoptat ca si program guvernamental. În aceasta faza sunt concentrate
elementele de negociere, dictate de interese, care pot schimba viziunea initiala asupra unei
politici publice.

5. Implementarea unei politici publice - este un stadiu critic de realizare a unei politici publice.
Aici rolul administratiei este decisiv.
6. Evaluarea de politici publice - care are ca scop determinarea eficientei unei politici publice. Se
analizeaza modul în care diversele activitati au condus la îndeplinirea scopurilor initiale.

Obiectul acestei discipline cunoaste definitii variate, care însa cad de acord asupra unui aspect
esential: politicile publice sunt efectul deciziilor luate de guvernanti.

Pentru a întelege mai bine acest termen putem considera câteva definitii suplimentare:

Conform primei definitii, data de Thomas Dye, politicile publice sunt "tot ceea ce un guvern
decide sa faca sau sa nu faca[2]".

O a doua definitie, mai completa si mai conceptualizata, ne este oferita de William Jenkins.
Acesta spune ca politicile publice sunt "un set de decizii interrelationate, luate de un actor politic
sau de un grup de actori, privind o serie de scopuri si mijloacele necesare pentru a le atinge într-
o situatie data."

Ultima definitie pe care o vom lua în considerare îi apartine lui James Anderson. Anderson spune
ca politicile publice sunt "un curs al actiunii urmat de un actor sau mai multi actori politici, cu un
scop, în încercarea de a rezolva o problema".

"Relatia Guvernului cu mediul". ( Eyestone, 1971)

O serie lunga de activitati, mai mult sau mai putin relationate, si consecintele acestora. ( Rose,
1969)

Aceste definitii subliniaza elementele cheie ale analizei politicilor publice: decizia politica, luata
de actorii politici, de a utiliza anumite mijloace pentru a rezolva o problema. În continuare vom
discuta fiecare dintre aceste aspecte: cine ia decizia, cum se decide care problema trebuie
rezolvata, cum este formulata solutia si care sunt mijloacele ce pot fi folosite.
Interesul pentru a afla ce se petrece în interiorul guvernului creste preocuparea pentru marirea
eficientei deciziilor în materie de alocare a fondurilor publice si de aici interesul pentru studierea
manierei în care se iau deciziile politico-administrative. Începe sa se caute cu asiduitate "reteta
bunei guvernari".

Problemele de politica publica

Studii mai vechi privind formularea politicii publice acorda putina atentie naturii si definirii
problemelor în politica publica. Problemele sunt considerate date si analiza începea din acest
punct. De ce unele probleme sunt solutionate, în timp ce altele sunt neglijate? De ce unele
probleme sunt definite într-un mod, iar altele în altul? Definirea problemei ajuta la localizarea
punctelor de putere din cadrul sistemului politic. Daca o problema este de natura interna sau
externa, daca reprezinta o noua situatie sau este o consecinta a unei politici publice actuale,
daca este limitata sau larga ca scop, toate acestea contribuie la modelarea tipului de politica
publica emergenta. În evaluarea politicii publice sunt necesare informatii despre substanta si
dimensiunea problemei tinta pentru a determina cu exactitate eficacitatea acesteia.

Pentru scopul nostru, o problema de politica publica poate fi definita ca acea conditie sau
situatie care genereaza nevoi ori insatisfactii, pentru a caror corectie actiunea guvernamentala
este necesara. Conditii precum aerul poluat, mâncare alterata, aglomeratia din închisori,
aglomerarea urbana sunt situatii care ar putea constitui potentiale probleme în conditiile în care
insatisfactia si disconfortul cresc. Gradul de disconfort sau insatisfactie (care impune si
interventia guvernamentala) este masurat de persoane în functie de un standard sau un criteriu;
daca acestea considera o anumita situatie ca normala, inevitabila sau propria responsabilitate,
nici o actiune guvernamentala nu va fi initiata deoarece situatia respectiva nu este
problematica.

Nu orice situatie devine o problema de politica publica:

situatiile nu se transforma în probleme decât în masura în care sunt percepute ca atare,

articulate si aduse în atentia autoritatilor; acest tip de actiune este utilizat frecvent de oficialitati,
parlamentari aflati în "cautarea" unor probleme;
o situatie devine problematica daca se identifica cu un domeniu de interventie a statului, pentru
care o solutie guvernamentala este posibila. Profesorul Aron Wildavsky[3] afirma ca autoritatile
mai degraba vor ignora o problema daca aceasta nu este dublata de solutia aferenta. Uraganele
si cutremurele de pamânt nu pot constitui probleme datorita caracterului imprevizibil al
acestora, însa distrugerile provocate constituie o problema de politica publica si numeroase
programe pentru atenuarea distrugerilor provocate de aceste fenomene naturale au fost initiate.

Solutionarea situatiilor problematice poate fi urmarita de alte persoane decât beneficiarii directi.
În anii 60, saracia a constituit o problema publica, iar administratia Johnson a declansat un
"razboi împotriva saraciei" mai degraba ca reactie la actiunile ziaristilor si ale altor oficialitati,
decât ca rezultat al actiunilor saracilor.

Desi multe probleme continua sa persiste, modul de definire al acestora se modifica odata cu
schimbarea valorilor si a conditiilor care le-au generat. Alcoolismul este edificator în acest sens.
În secolul XIX, alcoolismul reprezenta o problema personala. În prima jumatate a secolului XX,
alcoolismul constituia raspunsul indivizilor la diferite presiuni sociale, familiale etc., devenind o
problema sociala pentru a carei ameliorare se recomanda cu precadere consilierea si accesul la
alte servicii sociale. Recent, alcoolismul este considerat o boala care necesita tratament medical
acoperit din asigurarea de sanatate. Aceasta definitie medicala reduce responsabilitatea
individuala si stigmatul aferent.

Situatii considerate normale într-un moment, se pot transforma în probleme ca urmarea a

schimbarii mentalitatilor. Abuzurile în familie, care au constituit de secole o problema personala,
astazi sunt considerate infractiuni.

Definirea problemei este rezultatul unui proces politic care determina în acelasi timp si solutiile
adecvate. Accesul la mijloacele de transport de catre persoanele cu handicap reprezinta o
problema de transport ori o problema legata de drepturile omului? Mijloacele de transport
special destinate persoanelor cu handicap constituie solutia la o problema de transport.
Perspectiva drepturilor omului implica accesul egal al persoanelor cu handicap la mijloacele de
transport, respectiv dotarea mijloacelor de transport cu dispozitive care sa permita si
persoanelor cu handicap sa utilizeze în mod egal transportul în comun.
Cauzalitatea reprezinta o a doua fateta a problemei de politica publica. O situatie se poate
transforma într-o problema, dar care sunt cauzele care au generat situatia respectiva? Multe
probleme - criminalitatea, saracia, inflatia si poluarea aerului - au cauze multiple. Inflatia,
caracterizata de cresterea generalizata a preturilor, masurata de indicele preturilor de consum,
constituie o problema de politica publica cu multiple cauze: subproductia de bunuri si servicii,
cererea excesiva de bunuri si servicii, prea multi bani în circulatie, rezultatul inflatiei psihologice
(oamenii se asteapta ca preturile sa creasca) etc. Pentru solutionarea unei probleme, cauzele
sunt cele care trebuie vizate, nu doar manifestarile (simptomele) acestora, însa în multe situatii,
cauzele principale nu sunt usor de identificat ori de diagnosticat. Identificarea cauzelor unei
probleme si negocierea unui compromis asupra lor constituie o sarcina nu tocmai usoara pentru
cei ce elaboreaza politica publica (policy-makers), definirea problemei transformându-se astfel
într-o problema de sine statatoare.

Natura si scopul multor probleme de politica publica sunt dificil de formulat datorita caracterului
lor difuz ori "invizibil". Pentru ca masurarea este adeseori inadecvata, cei însarcinati cu
elaborarea politicilor publice nu dispun de o evaluare corecta a situatiei de fapt si se afla în
imposibilitatea de a propune solutii adecvate sau chiar de a întreprinde orice actiune
guvernamentala pentru solutionarea problemei. Acestor inexactitati în masurare li se adauga si
slaba întelegere a cauzelor fenomenului. Alte probleme dificil de cuantificat sunt: violentele
împotriva copiilor, imigratia ilegala, evaziunea fiscala etc.

Un alt aspect al problemelor de politica publica se refera la capacitatea acestora de a fi usor de

controlat/influentat, unele probleme implicând mult mai multe schimbari comportamentale
decât altele.

Controlul asupra problemelor este conditionat si de caracterul tangibil sau intangibil al acestora.
Probleme precum penuria de locuri de munca, managementul defectuos al proiectelor pot fi
solutionate mult mai usor prin cresterea resurselor si a stimulentelor de care oamenii sau
agentiile dispun. Alte probleme, cum ar fi rasismul, abilitati profesionale inadecvate sunt
intangibile, implicând valori.

Obiectul studiului nostru îl constituie problemele publice. Care sunt acele caracteristici care
disting o problema publica de una privata? În general, sunt considerate publice acele probleme
care afecteaza un numar substantial de mare de persoane, ale caror consecinte sunt resimtite
inclusiv de persoane care nu sunt implicate în mod direct. Problemele care sunt limitate ca efect,
numar de persoane afectate în mod direct, nu sunt de natura publica.
Sa presupunem ca un cetatean este nemultumit de valoarea sumelor impozitate imputate sub
legislatia fiscala în vigoare. Atâta timp cât cetateanul respectiv va actiona individual cautând sa
obtina de la organele fiscale o derogare de la lege în favoarea sa, discutam despre o problema
personala. Declansarea unei actiuni de modificare a legislatiei de catre respectivul cetatean
împreuna cu alte persoane afectate de aceeasi problema în mod direct sau indirect, transforma
problema personala într-una publica.

Masura în care o situatie sau o conditie este perceputa ca o problema depinde nu numai de
dimensiunea obiectiva a acesteia, ci, într-o mare masura si de cum se raporteaza oamenii la
situatia respectiva. O persoana bogata pentru care gasirea unui loc de munca nu a constituit o
problema serioasa nu este amenintata de o crestere a ratei somajului, ba chiar o considera
necesara în vederea reducerii ratei inflatiei. Un muncitor pentru care somajul este o amenintare
va reactiona negativ la o asemenea crestere. Perceptia unei persoane este influentata de
propriile experiente, valori si situatii în care se afla. Nu exista un unic mijloc de definire a
problemei, desi multe persoane au pareri si preferinte fata de o situatie.

De multe ori, formularile diferite ale unei probleme concureaza pentru acceptarea publica. Daca
ceva anume reprezinta sau nu o problema publica depinde de termenii în care a fost definita
problema si de acceptarea definitiei propuse. În plus, termenii în care a fost definita si cauzele
care au generat-o au determinat promovarea acelor solutii considerate adecvate.

Cine sunt cei implicati în procesul politicilor publice?

În functie de diversele teorii care explica politicile publice, încercând sa explice felul cum
functioneaza o societate umana, exista mai multe împartiri ale acestor "actori".

Astfel acestia pot sa fie indivizii, luati separat fiecare, sau grupuri: clase sociale, diverse grupuri
sociale. Fiecare dintre acestia au propriile lor interese, iar felul cum interactioneaza, rezultatele
eforturilor lor pentru realizarea acestor interese, sunt reglate de factori institutionali, de regulile
care guverneaza procesul politic.

Nu întreaga societate este în egala masura implicata în procesul de decizie. Politicile publice sunt
realizate de catre subsistemele politicilor, care sunt alcatuite din toti actorii care au legatura cu o
anumita problema publica.

Termenul de actor include atât actorii din cadrul statului (ministere, comisii, agentii
descentralizate, etc.), cât si pe cei din cadrul societatii (sindicate, ONG - uri, grupuri de presiune,
etc.), implicati direct sau marginal în procesul politicilor publice. O abordare sustine ca cei care
participa direct în procesul politicilor publice pot fi considerati ca membrii ai unei retele a
politicii respective, în timp ce actorii implicati doar marginal pot fi considerati ca facând parte
dintr-o mai larga comunitate a politicii publice respective. Subsistemele sunt forumuri în care
acesti actori discuta problemele publice, negociaza si încearca sa ajunga la solutii cât mai bune
pentru interesele lor.

Institutiile sunt regulile care ghideaza comportamentul actorilor aflati în urmarirea interesului
propriu. În sens restrâns, pot fi definite ca structurile si organizarea statului, a societatii si a
sistemului international. Putem sa dam câteva caracteristici formale de organizare: tipul de
apartenenta al membrilor la institutia respectiva, regulile si procedurile de operare, dar si
principiile, normele si valorile care definesc institutiile, ultimele fiind considerate caracteristici
informale.

Dupa cum s-a putut vedea, actorii pot sa fie indivizi sau grupuri. În mare, datorita varietatii
imense a acestora, îi putem grupa în cinci mari categorii de actori: oficialii alesi, oficialii numiti
(functionarii publici), grupurile de interese, organizatiile de cercetare si mass media. Primele
doua categorii se regasesc în structurile statului, în timp ce ultimele trei în cele ale societatii,
împreuna formând elementele principale din care apar membrii unui subsistem specific de
politica publica. Nu trebuie însa pierdut din vedere faptul ca aceste grupuri sunt doar aproximari:
ele nu sunt omogene, indivizii care le compun sunt diferiti si pot avea interese diferite. Desi
aceasta simplificare prin care privim un ansamblu de indivizi drept un actor unic poate usura
efortul nostru de a întelege modul de desfasurare a procesului politic, ea ramâne o simplificare.
Modelarea mai apropiata de realitate a acestui proces ne cere sa luam în considerare în analiza
noastra interesele individuale.

Oficialii alesi
Oficialii alesi (politicienii) care participa la procesul politicilor publice pot sa fie împartiti în doua
categorii mari: executivul si legislativul.

Executivul

Executivul, cabinetul sau guvernul la nivel national, este unul din jucatorii cheie din subsistemele
politicilor publice. Rolul sau central deriva din autoritatea sa, conferita de constitutie, de a
administra tara. Desi exista si alti actori care sunt implicati în proces, autoritatea de a face si de a
implementa politici este a executivului. În sistemele politice parlamentare (Marea Britanie,
Germania, Japonia), atâta vreme cât guvernul se sprijina pe o majoritate parlamentara este de
putine ori controlat. În cadrul sistemelor prezidentiale (Statele Unite) desi executivul trebuie de
multe ori sa convinga adunarile legislative pentru ca acestea sa-i aprobe masurile, exista
întotdeauna o zona mare de actiune pe care legislativul nu o poate controla.

Alaturi de prerogativa constitutionala, executivul poseda o suma de alte resurse care îi întaresc
pozitia: controlul asupra informatiilor, controlul resurselor fiscale, acces preferential în mass
media, un aparat birocratic la dispozitia sa. Prin aceste resurse poate sa îsi manifeste controlul
sau influenta asupra unor actori din cadrul societatii, cum sunt grupurile de presiune sau
sindicatele. În multe tari, executivul poate controla prioritatile legislative si adoptarea legilor.

Legislativul

În sistemele parlamentare sarcina data de electorat legislativului este de a supraveghea actiunile

executivului, sarcina care îi permite sa influenteze politicile respective. Tot cu ajutorul
legislativului se pot introduce o serie de probleme publice în agenda guvernului. Un instrument
eficient de control este aprobarea bugetului, desi daca executivul se bucura de sprijinul
majoritatii parlamentare, acest instrument poate fi inoperabil.

Separatia executiv/legislativ nu se regaseste doar la nivelul administratiei centrale, ci si în

administratia locala. Desi diferenta de resurse politice nu este poate tot atât de marcanta, si aici
executivul este actorul principal.

Functionarii publici
Oficialii numiti au ca sarcina sprijinirea executivului în îndeplinirea sarcinilor sale, însa, în
realitate, ei pot sa joace un rol cheie în procesul politic. Multe din functiile de luare a deciziilor si
de implementare au fost preluate de acesti functionari de la executiv.

Grupurile de interese

Un rol important în procesul politicilor publice este jucat de catre grupurile de presiune. Una
dintre cele mai importante resurse ale acestora este cunoasterea, sau mai precis, acele
informatii care s-ar putea sa fie mai putin sau deloc la îndemâna altor actori. De cele mai multe
ori, membrii unui asemenea grup cunosc în detaliu ce se întâmpla în domeniul lor de interes. si
pentru ca procesul politicilor publice este unul care ruleaza si proceseaza foarte multa
informatie, este de asteptat ca cei care detin aceasta informatie sa joace un rol important.

Alte resurse detinute de grupurile de interes sau de presiune sunt de tip politic si organizational.
De multe ori, aceste grupuri contribuie financiar în campaniile partidelor sau candidatilor care
ajung la putere.

În functie de resursele lor organizationale, impactul asupra formularii si implementarii politicilor

publice variaza considerabil. Prima diferenta este introdusa de numarul membrilor- cu cât
numarul membrilor este mai mare, cu atât ne asteptam ca organizatia sa aiba o influenta mai
mare asupra deciziilor administratiei. Pe de alta parte, grupurile care au interese similare se pot
asocia, putând avea mai multa putere decât daca ar actiona individual. În al treilea rând,
grupurile care dispun de resurse financiare mai bogate îsi permit sa angajeze profesionisti si sa
contribuie în campaniile partidelor. De cele mai multe ori, diferentele dintre resursele financiare
au o importanta deosebita.

Organizatiile de cercetare

O alta categorie importanta de actori din cadrul societatii sunt organizatiile de cercetare care pot
fi localizate în cadrul universitatilor sau a think tank - urilor.
Un "think tank" poate fi definit ca o organizatie independenta angajata în cercetare multi-
disciplinara cu scopul de a influenta politicile publice. Cercetarile lor ofera, de obicei, solutii
practice la multe din problemele publice sau cauta argumente, dovezi pentru sprijinul unor
pozitii. Faptul ca cercetarile lor au o finalitate practica si practicarea partizanatului imediat
deosebesc fundamental aceste organizatii de centrele de cercetare din cadrul universitatilor.

Mass media

Rolul presei în cadrul politicilor publice este unul controversat, opiniile variind de la a-i acorda un
rol esential pâna la unul marginal. Ceea ce este sigur însa este ca presa constituie legatura
primordiala dintre stat si societate, pozitie care îi permite influentarea agendei administratiei si a
opiniei publice.

Rolul presei în cadrul politicilor publice rezida în faptul ca, semnalând probleme, aceasta
combina rolul reporterului (pasiv, care relateaza si descrie o problema) cu cel al unui analist
(activ, care analizeaza si ofera solutii pentru o problema). Tot de aici rezulta o alta caracterisitica:
semnalarea si introducerea anumitor probleme publice în cadrul agendei administratiei.

1.4. Tipologia politicilor publice

Toate nivelurile de guvernare - central si local - se implica din ce în ce mai activ în promovarea de
politici publice. În fiecare an, adevarate volume de legi si ordonante sunt adoptate de
organismele legislative federale, statale si locale, ele fiind dublate de o cantitate semnificativa de
regulamente emise de agentiile administrative în baza mandatelor legislative. Politicile publice s-
au dezvoltat atât în ariile traditionale de interventie guvernamentala - cum ar fi politica externa,
transporturile, educatia, protectia sociala, respectul legii, reglementarea relatiilor comerciale si
de munca, relatiile internationale - cât si în domenii precum stabilitatea economica, protectia
mediului înconjurator, egalitatea de sanse, îngrijirea medicala, energia nucleara si protectia
consumatorilor, pâna acum 20-30 de ani putin reglementate.

Sectiunea de fata sintetizeaza o serie de tipologii dezvoltate de-a lungul anilor de catre analistii
politici si alti academici, în detrimentul schemelor de clasificare traditionale (cum ar fi de
exemplu, clasificarea dupa domeniul de activitate, institutii ori cronologica). Demersul urmator
ofera cititorului o imagine asupra scopului, diversitatii si obiectivelor variate ale politicilor
publice.

POLITICI PUBLICE PROCEDURALE sI SUBSTANTIVE

Politicile publice substantive încorporeaza ceea ce Guvernul urmareste sa faca în domenii

precum constructia de autostrazi, plata beneficiilor sociale, interzicerea vânzarii en-gross a
alcoolului etc. Politicile de tip substantiv confera în mod direct beneficiarilor avantaje si
dezavantaje, beneficii si costuri. Politicile procedurale fac referire, în schimb, la actorii si
modalitatile prin care un obiectiv/scop/lucru este realizat. Definite astfel, în categoria politicilor
de tip procedural se includ legile de constituire si functionare a agentiilor administrative, legile
prin care sunt definite atributiile si jurisdictia diferitelor agentii, procedurile instituite pentru
derularea propriilor programe, precum si controlul operatiilor exercitate de ele.

Politicile de tip procedural pot avea însa consecinte substantiale - modul în care un
obiectiv/scop/actiune este realizat si institutia abilitata în acest scop determina în ultima instanta
rezultatul final. Frecvent, aspectele procedurale sunt utilizate pentru a întârzia sau amâna
adoptarea unor politici publice substantiale. Actiunile unei agentii pot fi contestate invocându-se
nerespectarea procedurilor legale, când în realitate opozitia este îndreptata împotriva actiunii ca
atare.

POLITICI PUBLICE DISTRIBUTIVE, REGULATORII, AUTO-REGULATORII sI REDISTRIBUTIVE

Impactul politicilor publice si relatiile dintre cei implicati în formularea de politici publice
determina aceasta clasificare.

Politicile distributive implica alocarea de resurse si servicii catre diferite segmente ale populatiei
- persoane, grupuri, corporatii si comunitati. Unele politici de tip distributiv acorda beneficii doar
unui numar restrâns de beneficiari. Alte politici se adreseaza unui numar mare de persoane cum
este cazul programelor de subsidii agricole, programelor educationale gratuite etc.

Politicile de tip distributiv implica de regula utilizarea fondurilor publice în favoarea grupurilor,
comunitatilor si ramurilor industriale. Potentialii beneficiari nu concureaza în mod direct, dupa
cum beneficiile atribuite nu constituie costuri directe pentru un grup anume.
Politica privind conservarea habitatului porturilor si râurilor este data drept exemplu clasic de
politica distributiva, vazuta însa de unii analisti sub forma unor "decizii individualizate si care
doar prin acumulare pot fi calificate drept politica publica" (Theodore J. Lowi)[4].

Politicile regulatorii restrictioneaza ori limiteaza comportamentul indivizilor sau grupurilor,

reducând astfel libertatea de actiune a subiectilor (de exemplu, bancheri, comercianti, etc.). În
acest sens, ele difera de politicile distributive care tind sa mareasca libertatea de actiune a
grupurilor sau persoanelor beneficiare.

Formarea politicilor regulatorii este rezultatul conflictului dintre doua grupuri sau coalitii de
grupuri, una din parti urmarind sa instituie o forma de control asupra celeilalte care va rezista,
argumentând fie ca orice forma de control nu este necesara, fie ca instrumentele de control nu
sunt adecvate. Politicile regulatorii delimiteaza clar câstigatorii de perdanti, desi cei care câstiga
obtin mai putin decât si-au dorit initial.

Politicile regulatorii variaza si în continut. Pe de-o parte, unele stabilesc reguli generale de
comportament, cum este cazul legislatiei comerciale în care sunt definite atât actiunile legale, cât
si cele ilegale. Pe de alta parte, alte politici regulatorii insista pe detalii, de exemplu legile privind
utilitatile publice reglementeaza expres standardele de furnizare, conditiile de autorizare,
aspecte financiare, tarifele ce pot fi practicate.

Politicile regulatorii variaza în continut chiar în cadrul aceleiasi politici, politica privind protectia
consumatorilor fiind relevanta în acest sens. Unele legi controleaza accesul produselor pe piata,
interzicând comercializarea acelor produse care nu respecta standardele în domeniu. Alte legi
confera consumatorului dreptul de a fi informat asupra produselor comercializate.

Unele politici regulatorii, cum sunt politicile privind audiovizualul, sunt implementate în baza
unor decizii care confera drepturi unor actori, în timp ce altor actori li se neaga aceleasi drepturi.

Politicile auto-regulatorii sunt asemanatoare cu politicile regulatorii în sensul ca si ele

restrictioneaza sau controleaza un grup ori aspecte particulare. Spre deosebire de politicile
regulatorii, politicile auto-regulatorii sunt promovate direct de grupurile de beneficiari, ca
modalitate de protectie a intereselor membrilor lor.

Ca regula, un grup profesional sau ocupational[5] militeaza pentru adoptarea regulilor de

autorizare de catre legislativ. Rezultatul se traduce prin adoptarea legii/legilor care
reglementeaza exercitarea unei profesii ori ocupatii si conditiile în care se poate profesa.
Implementarea acestor legi este încredintata unui comitet format din membri ai grupului de
beneficiari. În timp, accesul la o profesie autorizata poate fi înasprit, iar tarifele percepute pentru
serviciile sale specializate marite.

Politicile redistributive implica transferul de avere, venit, proprietate sau drepturi între grupuri
ori segmente ale populatiei ca urmare a actiunii concertate a guvernului. " Scopul acestei politici
nu este utilizarea proprietatii, ci proprietatea în sine, nu egalitatea tratamentului, ci egalitatea
posesiei".

Schema uzuala în politicile redistributive implica transferul de resurse de la cei ce au la cei ce nu

au, însa acest flux poate fi inversat. Politicile redistributive sunt greu de adoptat deoarece
implica realocarea de resurse financiare, de drepturi si de putere. Cei ce detin atât puterea
financiara, cât si pe cea politica dispun de suficiente mijloace pentru a limita acest tip de politici
publice.

POLITICI PUBLICE SIMBOLICE sI MATERIALISTE

În functie de beneficiile acordate, politicile publice se clasifica în politici materiale si simbolice.

Politicile de tip materialist fie ofera beneficiarilor resurse tangibile ori puteri substantiale, fie
dezavantajeaza net pe cei afectati negativ. Politicile simbolice nu au nici un impact în termeni
materiali, neconferind nici avantaje, nici dezavantaje. Mai degraba, ele apeleaza la valori
pretuite de oameni cum ar fi pacea, patriotismul si justitia sociala.

Câteodata politici publice cu o puternica conotatie simbolica pot avea importante consecinte
practice.

Majoritatea politicilor nu sunt în totalitate simbolice ori materialiste. Aceste doua categorii -
simbolice si materialiste - pot reprezenta doua extreme ale unei scale la care se raporteaza
diferitele politici.

Politicile publice ostentativ materialiste pot fi transformate în politici publice simbolice în urma
actiunii administrative sau incapacitatii legislativului de a finanta politica publica în cauza. Pe de
alta parte, politicile publice pot transforma caracterul initial simbolic în unul materialist.

POLITICI PUBLICE CARE AU CA OBIECT BUNURI PUBLICE SAU BUNURI PARTICULARE

Politicile publice implica si furnizarea de "bunuri" publice/colective (indivizibile) sau "bunuri"

private (divizibile). Bunurile publice sunt de asemenea natura încât furnizarea lor catre o singura
persoana determina automat furnizarea catre toti. Un exemplu clasic de bun public îl constituie
apararea nationala: nu poate fi furnizata doar unor cetateni în timp ce altii sunt exclusi. Apararea
nationala ca bun public trebuie furnizata de catre guvern si finantata prin taxe în conditiile în
care nici o persoana rationala nu va contribui voluntar la finantarea ei, preferând sa lase pe altii
sa acopere costurile[6]. Aerul curat, siguranta publica, controlul circulatiei sunt alte exemple de
"bunuri" publice.

"Bunurile" private pot fi divizate si achizitionate sau utilizate contra cost de fiecare utilizator ori
beneficiar si sunt disponibile pe piata. Multe bunuri "sociale" furnizate de guvern (de exemplu,
colectarea resturilor menajere, serviciile postale, serviciile medicale, muzeele, locuintele sociale
si parcurile nationale) au caracteristicile unor "bunuri" publice. Daca asemenea "bunuri" care în
teorie pot fi furnizate si de piata, sunt sau nu furnizate de guvern este rezultatul unei decizii
politice influentate la rândul ei de traditie, acceptiunea privind functiile guvernului, dorinta
beneficiarilor sau utilizatorilor de a transfera o parte din costuri catre altii.

Exista tendinta de a transforma din ce în ce mai multe "bunuri" private în "bunuri" publice
sociale, desi s-a argumentat ca obiectul politicii publice nu poate fi reprezentat decât de bunurile
publice. Multi considera sanatatea, somajul, poluarea mediului înconjurator, accidentele
industriale drept probleme publice, nu individuale care afecteaza întreaga populatie si, de aici
nevoia pentru/de bunuri publice finantate de întreaga societate.

DESCRIEREA SISTEMULUI DE PROTECTIE AL COPILULUI DIN DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ

SOCIALĂ sI PROTECŢIA COPILULUI, SECTOR 6, BUCUREsTI
La nivelul Sectorului 6, Bucuresti, sistemul de protectie a copilului are în evidenta un numar de
1154 copii, din care :

478 copii în îngrijire de tip rezidential, astfel :

19 copii în Centrul de Plasament Cotroceni, (pentru copii de vîrsta 0-4 ani)

52 în Centrul de Plasament Colibri, (fostul Centru de Plasament nr.5) (copii/tineri cu vârsta

cuprinsa între 4-22 ani)

37 în Centrul de Plasament Orhideea (fostul Centru de Plasament nr.8) (copii/tineri cu vârsta

cuprinsa între 4-22 ani)

147 (30 copii semiinterni si 117 interni) în Centrul de Plasament pentru Copiii cu Dizabilitati «
Domnita Balasa » (fostul Centru pentru Copii cu Nevoi Speciale nr.2) (centru pentru copii cu
deficiente de auz)

202 (118 copii semiinterni si 51 interni, 37 copii in plasament) în Centrul de Plasament pentru
Copiii cu Dizabilitati « Sfantul Andrei » (fostul Centru pentru Copii cu Nevoi Speciale nr.11)
(centru pentru copii cu deficiente mintale)

23 copii în Centrul de Primire în Regim de Urgenta Arlechino (fostul Centru Primire în Regim de
Urgenta)

676 copii în servicii alternative, astfel :

8 în Centrul Maternal (fostul Centru « Mama si Copilul »)

14 în Centrul de Zi "Licurici" (fostul Centru de zi)

73 în asistenta maternala (reteaua comuna DGASPC-OPA din sectorul 6

298 în plasament la familii/persoane

84 în adoptie nationala

79 în servicii de prevenire/asistenta/sprijin

Centrul de Plasament Cotroceni este o institutie de tip rezidential având ca principal obiectiv
protectia copilului cu nevoi speciale de educatie, aflat în dificultate. Este o componenta
functionala a serviciilor specializate pentru protectia copilului din subordinea Directiei Generale
pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6 si a Consiliului Local al
Municipiului Bucuresti. Functioneaza sub aceasta denumire din data de 1 august 2002.

În anul 1975 a functionat ca scoala Speciala, iar din 1988 s-a înfiintat Casa de Copii cu scoala
Speciala si Gradinita. Din 1991 pâna în 1993 s-a aflat în subordinea Inspectoratului Teritorial
pentru Persoanele cu Handicap Bucuresti. În aprilie 1997 s-a trecut la separarea scolii Speciale de
Casa de copii, despartire care a durat pâna în februarie 1998. Din 1998 pâna în 1 august 2000
institutia a functionat în totalitate în subordinea Inspectoratului scolar al Municipiului Bucuresti.

Centrul de Plasament Cotroceni a fost destinat educatiei copiilor cu dificultati de învatare, care
necesita o educatie speciala.

Acesta este o institutie rezidentiala de tip vechi, care ocroteste 19 copii (baieti si fete, cu vârste
cuprinse între 0 si 4 ani) cu deficiente, cu preponderenta usoare si medii. Având în vedere
politicile în domeniul protectiei copilului si strategia locala pâna în 2007, prin acest proiect, care
face obiectul lucrarii de fata ne-am propus închiderea Centrului de Plasament Cotroceni prin
dezvoltarea de servicii alternative moderne integrate în comunitatile de provenienta ale copiilor,
servicii care vor avea ca obiective pe termen scurt, reintegrarea copilului în familie sau într-un
mediu familial, oferirea unor conditii optime de învatare avându-se în vedere deficientele
copiilor si nu în ultimul rând orientarea si gestionarea optima a resurselor disponibile în folosul
direct al copilului.

Întrucât Centrul de Plasament Cotroceni se numara printre centrele de plasament de tip vechi, a
fost ales ca obiectiv principal în cadrul strategiei locale în domeniul protectiei copilului 2004-
2007, din mai multe motive:

În Centrul de Plasament Cotroceni, copii provin din toate zonele, fapt care a determinat în timp
deteriorarea relatiei acestora cu familiile naturale si implicit sansele copiilor de reintegrare.

Majoritatea angajatilor Centrului de Plasament din Cotroceni nu au specializare în activitatea cu

copiii cu nevoi speciale. La un numar de 19 copii, sunt angajati 39 persoane, dintre care 4 sunt cu
studii superioare, 12 sunt cu studii medii si 23 sunt absolventi de scoala generala si scoala
profesionala. Acest fapt determina un nivel scazut al calitatii îngrijirii copiilor protejati în centru.

Localizarea centrului de plasament la marginea unei comunitati dispersate, în apropiere existând

mai multe institutii în care s-au facut reduceri drastice de personal, institutii de învatamânt
superior, reprezinta înca un factor care scade sansele de integrare sociala a copiilor. Ei traiesc
într-un spatiu restrâns, cu putine experiente exterioare centrului de plasament, cu putine
interactiuni sociale.

Luând în considerare toti acesti factori, consideram închiderea Centrului de Plasament Cotroceni
ca fiind o prioritate pentru respectarea drepturilor copiilor, prin cresterea posibilitatilor ca
acestia sa intre în contact cu familiile si cu comunitatea în care s-au nascut, pentru recuperarea si
integrarea familiala, scolara si sociala a copiilor aflati în plasament si implicit pentru strategia
Sectorului 6 în domeniul protectiei copilului.

CAPITOLUL III

METODOLOGIA PROIECTULUI DE ÎNCHIDERE A CENTRULUI REZIDENŢIAL. ETAPELE PLANIFICATE

ÎN PROIECT. COSTURILE.
Prin intermediul proiectului "Închiderea Centrului de Plasament Cotroceni" se urmareste
închiderea unei institutii clasice, de tip rezidential, prin crearea unui sistem de servicii
alternative, moderne, integrate în comunitate, alternative diferentiate în functie de
caracteristicile si planurile personalizate ale fiecarui copil, si nu în ultimul rând, respectând
drepturile copilului.

Aceste alternative de protectie vor mari considerabil sansele de recuperare pentru acesti copii,
tinând cont de nevoile speciale si de particularitatile psiho-individuale ale fiecarui copil.

Aceste servicii alternative la protectia de tip rezidential sunt:

Dezvoltarea unei retele de asistenti maternali profesionisti specializati;

Case de tip familial;

Programul de sprijin financiar pentru prevenirea abandonului si a institutionalizarii în vederea

integrarii / reintegrarii socio-familiale a copiilor.

Obiectivele generale acestui program de închidere sunt:

Dezvoltarea a trei noi servicii alternative de ocrotire, pentru 19 copii aflati în Centrul de
Plasament Cotroceni, cu efect direct de a închide acest centru pâna 31 ianuarie 2007.

Obiective specifice ale acestui program de închidere sunt:

Reintegrarea în familia naturala a 4 de copii din Municipiul Bucuresti, cu sustinere financiara în
functie de necesitatile identificate, pâna la finalizarea proiectului.

Crearea unei retele de 6 asistenti maternali specializati în recuperarea copiilor cu nevoi speciale,
în zona de domiciliu a acestora, în primele 6 luni ale proiectului.

Trecerea a 4 apartamente de tip familial, integrate în comunitatile de domiciliu, pentru 10 de

copii rezidenti ai Centrului de Plasament Cotroceni, pâna la 30 aprilie 2007;

În momentul scrierii proiectului, în Centrul de Plasament Cotroceni erau ocrotiti 19 de copii, iar
în prezent se afla 17 de copii (2 copii s-au integrat în familia naturala,

Specificul acestui centru de plasament de tip vechi este ca ocroteste copii cu deficiente,
preponderent usoare si medii.

Având în vedere acest aspect, proiectul de fata este relevant pentru prioritatile programului
PHARE 2002 pentru Protectia Copilului, întrucât se va închide o institutie de tip vechi unde sunt
ocrotiti mai mult de 10 de copii, iar majoritatea copiilor protejati în acest centru de plasament
fiind copii cu nevoi speciale, amplifica dificultatea integrarii sau reintegrarii acestora în
comunitate.

Grupul tinta al proiectului îl constituie 19 copii, cu vârsta cuprinsa între 0-4 ani, ocrotiti în
Centrul de Plasament Cotroceni, proveniti din zone diferite.

Dupa evaluarea situatiei copiilor din Centrul de Plasament Cotroceni, prognoza masurilor de
protectie se prezinta în felul urmator:

4 copii vor fi reintegrati în familia naturala. În cazul în care familia în care au fost reintegrati
acesti copii trece printr-o situatie de criza, se va oferi un ajutor de urgenta, în scopul mentinerii
copilului în familie;
6 de copii vor fi plasati la asistenti maternali specializati în recuperarea copilului cu deficiente,
prin intermediul serviciului de asistenta maternala specializata;

7 copii vor beneficia de serviciile oferite de 6 case de tip familial;

Casele de tip familial precum si reteaua de asistenti maternali specializati se vor înfiinta tinându-
se cont de comunitatile din care provin copiii rezidenti din Centrul de Plasament Cotroceni,
precum si de posibilitatile de recuperare si scolarizare ale beneficiarilor.

Beneficiarii indirecti ai proiectului sunt familiile naturale si largite ale copiilor aflati în centrul de
plasament, comunitatea din care provin acesti copii si societatea în general.

Prin înfiintarea caselor de tip familial si a retelei de asistenta maternala specializata se

urmareste apropierea copiilor de familia naturala si comunitatea de provenienta, realizându-se
astfel primul pas pentru reintegrarea acestora.

Pentru toti copiii beneficiari ai proiectului se va întocmi un plan de interventie personalizat,

acordându-se prioritate crearii legaturii dintre copil si familia naturala.

Vor exista astfel premisele ca, dupa finalizarea proiectului, copiii aflati in casele de tip familial si
la asistentii maternali specializati sa fie pregatiti pentru integrarea / reintegrarea în familia
naturala / largita, în viata sociala si comunitara.

În situatiile copiilor reintegrati în familie si a familiilor acestora care vor beneficia de sprijin
material / financiar se va urmari crearea unei relatii afective strânse între parinti si copii, astfel
încât sa fie una reala si benefica pentru copii în primul rând. În acest fel, va creste impactul pe
termen mediu si lung al proiectului.

Pentru a asigura scolarizarea copiilor rezidenti în Centrul de Plasament Cotroceni, s-a încheiat o
conventie de cooperare cu Inspectoratul scolar Municipal, prin care acesta se obliga sa
colaboreze cu Directia Generala pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector
6, pentru sprijinirea integrarii individuale sau de grup în comunitatile de domiciliu stabilite în
cadrul proiectului.

Etapele planificate în derularea programului:

Constituirea echipei de implementare a proiectului.

Identificarea si achizitionarea imobilelor.

Elaborarea proiectului tehnic.

Organizarea licitatiei de executie si demararea lucrarilor.

Organizarea licitatiilor pentru achizitii.

Efectuarea reevaluarii sociale a copiilor, beneficiari ai proiectului.

Organizarea concursului pentru posturile de asistent social si psiholog în cadrul serviciului de

asistenti maternali specializati.

Organizarea cursurilor de formare pentru asistentii maternali profesionisti specializati si a

"parintilor sociali".

Evaluarea si selectia "parintilor sociali".

Executarea lucrarilor de amenajare / renovare.

Achizitionarea bunurilor pentru casele de tip familial.

Organizarea licitatiei pentru achizitie automobil.

Achizitie automobil.

Finalizarea lucrarilor de executie.

Finalizarea achizitionarii de bunuri.

Receptiile pentru lucrari si bunuri.

Mediatizarea serviciilor oferite de casa de tip familial.

Efectuarea vizitelor la domiciliul copiilor rezidenti si consilierea familiilor naturale si extinse.

Reevaluarea situatiei sociale a copiilor si instrumentarea cazurilor.

Consilierea beneficiarilor directi.

Organizarea concursurilor pentru angajarea personalului.

Întocmirea fisei postului si instruirea personalului.

Inaugurarea caselor de tip familial.

Primirea copiilor în casele de tip familial.

Oferirea serviciilor.

Întocmirea planului de interventie personalizat.

Monitorizarea beneficiarilor. Mediatizarea si evaluarea.

Raportarea lunara si finala catre finantator.

a) Durata si costul proiectului.

Proiectul propus care are ca obiectiv închiderea Centrului de Plasament Cotroceni prin
dezvoltarea de servicii alternative de protectie, se desfasoara de-a lungul a 14 luni.

Costul proiectului este de 333.116 Euro, din care contributie finantatorului extern este de
297.900 Euro, ceea ce reprezinta circa 82,42% din valoarea totala a proiectului.

b) Metodologia de implementare.

Imediat dupa aprobarea finantarii proiectului "Închiderea Centrului de Plasament Cotroceni prin
crearea de servicii alternative de protectie a copilului" se va constitui echipa de implementare a
proiectului, formata din manager de proiect, asistent social, inginer constructor, economist si
psiholog. Managerul de proiect va conduce si îndruma echipa pentru ca activitatile de
implementare a prezentului proiect sa se realizeze la termenele stabilite, conform planului de
implementare si actiune. Ulterior, în functie de planul de implementare, s-au realizat licitatiile
pentru achizitii în conformitate cu normele Phare.
Dupa demararea proiectului "Închiderea Centrului de Plasament Cotroceni prin crearea de
servicii alternative de protectie a copilului", s-a efectuat reevaluarea situatiei fiecarui copil
ocrotit în centrul mai sus mentionat.

În acest sens s-a organizat concursul pentru ocuparea posturilor de asistent social si
psiholog în cadrul serviciului de asistenti maternali specializati. Acest lucru este necesar în
vederea realizarii reevaluarilor copiilor din centru cu scopul de a identifica solutiile optime
privind masurile de protectie ce se impun. Astfel s-au identificati copiii care pot fi reintegrati în
familia naturala/largita, apoi cei care vor fi plasati la asistentii maternali specializati, iar în ultimul
rând cei pentru care singura alternativa este ocrotirea lor în sistem rezidential de tip familial.

Tot în atributia asistentilor sociali si a psihologului va intra si identificarea potentialelor persoane

care vor fi angajate ca asistenti maternali specializati precum si ca educatori specializati.

În primele luni de implementare a proiectului se impune achizitionarea unui autoturism care va

fi folosit atât în scopul deplasarii în teren a specialistilor pentru reevaluarea situatiei psiho- socio
- familiala a beneficiarilor, cât si pe tot parcursul derularii proiectului în vederea monitorizarii
beneficiarilor precum si pentru toate activitatile desfasurate în scopul implementarii proiectului.

Pe tot parcursul derularii proiectului copiii si familiile acestora vor fi consiliate pentru a întelege
beneficiile formelor de protectie în sistem alternativ propuse si li se vor expune repercusiunile
asupra vietii psiho-sociale a ocrotirii lor în sistem rezidential clasic.

Pentru fiecare beneficiar se va realiza planul de servicii personalizat si planul personalizat de

interventie precum si raportul la ancheta psihosociala a acestora, în vederea propunerii
masurilor de protectie catre Comisia pentru Protectia Copilului din cadrul Directiei Generale de
Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6., urmând a fi ales din serviciile
alternative propuse în cadrul acestui proiect acela care corespunde nevoilor fiecarui copil.

În ceea ce priveste selectia de personal pentru toate serviciile propuse care necesita angajarea
de personal nou, se realizeaza prin mediatizare, identificare, formare si angajare, în urma
stabilirii unor criterii de selectie.
Personalul angajat va fi format profesional în cadrul unui curs sustinut de personal autorizat, în
urma caruia vor acumula cunostintele necesare viitoarei profesii privind cresterea si educarea
copilului cu dizabilitati.

Dupa punerea în practica a masurilor de protectie luate pentru copiii din Centrul de Plasament
Cotroceni se va face inventarierea bunurilor mobile si imobile, inventarierea patrimoniului si a
stocurilor Centrului de Plasament Cotroceni.

Alimentele si materialele ramase vor fi directionate spre alte centre de plasament sau spre
Casele de tip familial înfiintate, în functie de necesitate.

La finalizarea acestor activitati Centrul de Plasament Cotroceni va fi închis urmând ca imobilul sa

fie trecut în patrimoniul Consiliului Local al Sectorului 6, Bucuresti, cu scopul de a fi ulterior
închiriat în vederea dezvoltarii unor activitati de autofinantare a noilor servicii create.

Periodic, sau la cererea Directorului Executiv al Directiei Generale pentru Asistenta Sociala
si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6 managerul de proiect va prezenta, stadiul implementarii
proiectului si va solicita sprijin în depasirea posibilelor bariere întâmpinate. În vederea
respectarii termenelor si a atingerii obiectivelor propuse managerul proiectului va solicita în scris
directorului executiv suplimentarea numarului de specialisti, în functie de nevoi.

În timpul derularii proiectului se va realiza mediatizarea obiectivele proiectului pentru a face

cunoscut comunitatii si reprezentantilor autoritatii publice locale avantajele serviciilor create în
cadrul acestui proiect (ne referim la avantaje sociale si financiare). În toate aceste activitati
întreprinse în vederea informarii/mediatizarii proiectului se vor mentiona si sursele de finantare
ale acestui proiect.

Campania de mediatizare a serviciilor oferite prin proiect se va realiza în trei etape: în faza
initiala a proiectului, în timpul derularii proiectului (la inaugurarea caselor de tip familial) si în
faza finala.

Dupa terminarea finantarii Phare, Consiliul Local al sectorului 6, Bucuresti, va prelua, pentru o
perioada de minim 3 ani, costurile de salarizare a întregului personal precum si a celorlalte
necesitati pentru mentinerea serviciilor prevazute în proiect.

Monitorizarea si evaluarea proiectului.

Evaluarea proiectului. În mare parte evaluarea activitatilor se face de catre echipa de

implementare a proiectului care se axeaza în principal pe corelarea planului de implementare cu
cadrul logic al serviciului alternativ. Fiecare dintre membrii echipei de implementare va urmari
modul de desfasurare a activitatilor, adunând periodic date despre evolutia proiectului.

Managerul de proiect va centraliza informatiile de la membrii echipei de implementare si va

analiza periodic concordanta dintre planul de actiune si stadiu de implementare a proiectului.
Managerul de proiect va utiliza urmatoarele instrumente de masurare a progreselor: rapoarte
periodice lunare/trimestriale cu privire la stadiul de implementare a proiectului (modul de
utilizare a resurselor umane, materiale, financiare, etc.). La sfârsitul proiectului se va face o
evaluare generala pentru a stabili în ce masura au fost atinse obiectivele planificate.

Evaluarea serviciilor: Trimestrial se va întocmi un raport prin care se va face o apreciere a

serviciilor oferite în cadrul acestui proiect. Personalul va fi evaluat lunar, în sedinte de lucru la
care vor participa managerul proiectului si personalul implicat în derularea serviciilor din cadrul
proiectului. În cadrul acestor întâlniri vor fi prezentate si discutate problemele întâmpinate în
relatiile cu copiii, cu scoala, parintii si comunitatea locala si modul în care au fost depasite si
solutionate.

Echipa propusa pentru implementarea proiectului este compusa din urmatoarele categorii de
personal:

1 manager proiect - asistent social;

1 inginer constructor;

1 asistent social;
1 economist.

1. Metodologia pentru serviciul de reintegrare în familie a copilului si prevenirea

reinstitutionalizarii prin utilizarea fondului de urgenta.

Acest serviciu promoveaza dezvoltarea relatiilor familie - copil prin contacte directe cu
scopul de a promova reintegrarea copilului în familia sa naturala.

Evaluarea initiala a situatiei sociale a familiei, a fost facuta prin vizite la domiciliul familiei
unde s-a constatat daca familia îndeplineste conditiile necesare de a reprimi copilul acasa. Astfel,
copilul va fi pregatit din timp sa-si reîntâlneasca parintii sau rudele; daca este suficient de mare,
el va trebui sa-si dea consimtamântul pentru aceasta. Daca familia îndeplineste conditiile
necesare pentru a reprimi copilul (într-o perioada care poate fi estimata si printr-un demers
corespunzator), pregatirea primei întâlniri cu copilul presupune:

. Contactarea familiei (telefonic si în scris).

. O vizita la domiciliu, pentru reevaluarea situatiei familiei si pentru consilierea acesteia.

. Trimiterea cu regularitate a unor informari scrise cu privire la evolutia copilului.

S-a acordat si se va acorda suport si consiliere copilului si familiei naturale, urmarindu-se

responsabilizarea familiei, crearea unor relatii afective între copil si parinti. Consultarea cu
familiile copiilor a facilitat implicarea familiei în procesul decizional cu privire la situatia copilului.
S-au pregatit si se vor pregati, asigura si media contactele directe între copil si parintii naturali.

S-a elaborat planul de interventie personalizat pentru fiecare copil, având ca scop reintegrarea
familiala si sociala.
Asistentul social care a realizat aceste planuri a avut în vedere:

situatia familiei: componenta; date de identificare; situatie sociala (ancheta sociala de la

primaria de domiciliu; adeverinte de venit , etc.

problemele cheie care au survenit în viata familiei si au determinat plasamentul copilului

într-un centru de plasament;

diagnosticul de deficienta fizica sau mentala (încadrat sau nu într-un grad de handicap) si
gradul de implicare a familiei în îngrijirea si educarea copilului înainte de internarea lui
într-un centru de plasament;

situatiile constatate de maltratare a copilului sau fratilor sai (neglijare sau orice alta forma
de abuz);

factorii de risc în pregatirea reintegrarii familiale;

alte surse de informare suplimentare (dosare de ancheta sociala de la Directia Generala pentru
Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6), etc.

Aceste informatii constituie elemente principale pe baza carora se atinge obiectivul propus -
reintegrarea copilului în familia naturala.

Au fost si vor fi programate si se vor desfasura întâlniri directe copil-familie în vederea realizarii
legaturii copil-familie. Astfel, copilul a fost si va fi pregatit din timp sa-si reîntâlneasca parintii sau
rudele, daca este suficient de mare va trebui sa-si dea consimtamântul pentru aceasta. Înainte
de întâlnirea cu familia naturala este benefica o perioada de corespondenta cu acestia, iar
copilului i se vor oferi informatii reale despre familia sa.
Reintegrarea în familie s-a realizat si se va face pentru toti beneficiarii pentru care s-a identificat
aceasta solutie în urma hotarârii Comisiei pentru Protectia Copilului Bucuresti sector 6, la
propunerea asistentului social care a instrumentat cazul.

Dupa reintegrarea copilului în familie, asistentul social a elaborat planul de interventie

personalizat pentru copilul în cauza. Acesta cuprinde obiectivele propuse pentru perioada de
interventie, metodele si resursele necesare si persoana responsabila pentru aceasta. Principalele
actiuni prevazute sunt vizite acasa la familia naturala pentru stabilirea situatiei de acasa, discutii
cu parintii sau cu cei care au grija de copil, privind dezvoltarea acestuia si situatia lor sociala,
evaluarea situatiei legale a copilului, probleme medicale sau de abuz din trecut, dezvoltarea
fizico-motorie si evaluarea rezultatelor educationale.

Sustinerea financiara a copilului se va încadra în suma stabilita si va acoperi nevoile exclusive ale
copilului corelate cu planul sau de interventie. Riscurile acestei componente vor aparea în
momentul în care familia copilului în cauza nu constientizeaza importanta unor progrese
planificate sau refuza sa coopereze cu asistentul social care instrumenteaza cazul. Pe de alta
parte, relatia copil - parinte sa nu fie excesiv de autoritara sau excesiv de permisiva, sa existe
raceala si ostilitate din partea copilului sau a unuia, ori a ambilor parinti, neglijare, maltratare,
probleme de sanatate în familie, probleme în cuplul parental.

O alta posibila problema poate aparea în momentul în care suma de bani alocata nu va avea
destinatia prevazuta, fiind cheltuita de catre familia copilului în alte scopuri (scopuri care ori au
prea putin de-a face cu copilul, ori deloc). Pentru a preveni acest aspect am încheiat si vom
încheia un contract de servicii în care se va specifica clar obligatiile si îndatoririle ambelor parti.
Tot în cadrul acestui contract vom stabili modalitatea de plata si modalitatea de justificare a
sumelor cheltuite.

Criterii de acordare a sprijinului financiar:

copilul în cauza sa frecventeze scoala;

familia sa aiba nevoie de suma respectiva;

copii care necesita scolarizarea în scolii speciale în alta localitate decât cea de domiciliu;

copii care provin din zonele rurale si nu exista posibilitatea scolarizarii fiind necesara deplasarea
în alta localitate;

venitul - pe membru de familie sa nu depaseasca valoarea cosului zilnic de alimente;

unul sau ambii parinti sunt someri;

parinti bolnavi, încadrati într-un grad de handicap;

familii numeroase cu 4, 5 , sau mai multi copii de vârste diferite, etc.;

Monitorizarea beneficiarilor pe cele doua componente se va face de catre specialistii echipei de

implementare, lunar, trimestrial si la finalul proiectului, în urma careia se va întocmi un raport de
evolutie cu rezultatele obtinute si alte observatii.

2. Metodologia pentru reteaua de asistenti maternali specializati

Am ales acest serviciu ca alternativa pentru copiii care nu pot fi reintegrati în familia de origine
sau în familia largita. Acest serviciu este, în prezent, cel mai apropiat de modelul standard al
familiei.

Bazându-ne pe experienta din ultimii trei ani cu reteaua de asistenti maternali existenta în cadrul
Directiei Generale pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6, însa
neavând înca persoane formate pentru îngrijirea copilului cu deficiente, prin prezentul proiect
ne-am propus sa dezvoltam în municipiul Bucuresti o retea de asistenti maternali specializati în
îngrijirea copilului cu deficiente, în prezent acest aspect aflându-se în derulare.
 S-a mediatizat oferta selectiei de asistenti maternali, fiecare dintre solicitari parcurgând
urmatoarele etape: evaluarea familiei, pregatirea documentatiei de atestare, curs de formare de
minim 60 ore. Pregatirea si evaluarea asistentilor maternali se va realiza conform standardelor
profesionale referitoare la asistenta maternala. La final, cei care parcurg toate aceste etape vor fi
atestati de catre Comisia pentru Protectia Copilului din cadrul Directiei Generale de Asistenta
Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6.

. Vor avea sansa de reconversie profesionala angajatii centrului de plasament care urmeaza a fi
disponibilizati.

Dupa procedurile standard de recrutare si în conformitate cu legislatia în vigoare, am demarat un

curs de formare cu specificul amintit, pe baza Programei analitice a cursurilor de formare
profesionala pentru asistentii maternali profesionisti. Aceasta programa este elaborata de o
organizatie cu experienta în formarea personalului. Formarea este facuta de persoane autorizate
(experti), cu experienta în problematica vizata, astfel încât participantii sa dobândeasca abilitatile
necesare desfasurarii îngrijirii copilului cu deficienta.

Se va pregati plecarea copilului în familie prin întâlniri repetate între copii si asistentul
maternal, întâlniri monitorizate de catre asistentul social manager de caz. În cazul în care se
constata potrivirea între copil si familia asistentului maternal se pregateste plasamentul
copilului.

Monitorizarea plasamentului se realizeaza prin vizite periodice realizate de catre

asistentul social la domiciliul asistentului maternal. Asistentul maternal este parte activa a
procesului de planificare a cazului, fiind direct implicat în planificarea procesului recuperator.
Metodele recuperatorii vor fi folosite sub stricta îndrumare a psihopedagogului din cadrul
echipei multidisciplinare. Ele vor fi personalizate în functie de vârsta, diagnosticul si
particularitatile psihologice ale copilului.

Pe tot parcursul plasamentului la asistentul maternal, se va pregati reintegrarea copilului în

familie. Familia naturala va fi vizitata periodic, se vor organiza întâlniri periodice între copil si
familia naturala, în prezenta asistentului social. Periodic, asistentii maternali vor participa la
întâlniri de grup, în cadrul carora îsi vor putea împartasi problemele si experientele traite.
În cadrul acestui serviciu vom achizitiona un autoturism, necesar echipei de implementare a
proiectului, dar si asistentilor sociali care vor monitoriza activitatea celor 26 de asistenti
maternali. Având în vedere si posibilele distante între domiciliile asistentilor maternali si
domiciliul familiilor copiilor, consideram ca un autoturism ne va ajuta sa folosim mult mai
eficient resursele existente.

Reteaua asistentilor maternali va fi monitorizata de catre 3 asistenti sociali si un psiholog.

Acestia vor face parte si din echipa care se va ocupa de selectia viitorilor asistenti maternali, vor
participa si la cursurile de formare a acestora, se vor ocupa de procesul de potrivire a copiilor cu
asistentul maternal si vor participa activ la orice activitate organizata în cadrul retelei nou create.

Plata salariilor asistentilor maternali se va face în conformitate cu legislatia în vigoare,

beneficiind de toate drepturile legale care li se cuvin. Astfel în cadrul bugetului pentru acest
serviciu vor aparea particularizari cum ar fi "alocatia de hrana pentru copii de la asistentii
maternali profesionisti" stipulata în Legea 326 din 2003.

Promovarea serviciului nou creat o vom face prin pliante create special în acest sens, distribuite
în comunitatile vizate precum, autoritatilor publice locale si tuturor grupurilor interesate, vizând
în final sensibilizarea comunitatii locale.

Asistentul social din echipa de implementare instrumenteaza cazurile copiilor propusi

pentru reteaua de asistenti maternali profesionisti, efectuând vizite în teren la domiciliul copiilor,
întocmind rapoarte psiho-sociale si întocmind planuri de permanenta pentru fiecare familie.
Toate aceste date vor fi prezentate în Comisia Pentru Protectia Copilului din cadrul Directiei
Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6.

3. Metodologia pentru casa de tip familial.

În primul rând s-a constituit echipa de implementare a proiectului formata din manager
proiect, asistent social, jurist, inginer constructor, economist si un psiholog.

Apoi s-a realizat evaluarea psiho-sociala si a situatiei materiale a beneficiarilor, iar pentru cei
pentru care nu exista o alta alternativa se va recurge la plasarea lor în case de tip familial,
achizitionate în cadrul acestui proiect.

Se va realiza planul de servicii personalizat si planul de interventie personalizat a fiecarui copil în

scopul recuperarii si reintegrarii scolare, familiale si ulterior sociale a acestuia. În acest sens s-a
format o echipa pluridisciplinara formata din asistent social, psiholog, educator specializat,
medic, precum si parintele copilului.

În toata perioada derularii proiectului beneficiarii directi cât si cei indirecti vor fi consiliati si vor
participa la întâlniri care au drept scop familiarizarea cu masurile alternative oferite de prezentul
proiect.

În urmatoarea etapa are loc identificarea si achizitionarea celor 4 case de tip familial. Se va lua
legatura cu agentiile imobiliare si presa locala si regionala, care furnizeaza date referitoare la
piata imobiliara în Bucuresti. Imobilele se vor achizitiona în cartierele municipiului Bucuresti,
zone de unde provin beneficiarii si se va tine cont si de specificul formei de învatamânt pe care o
urmeaza.

Fundatia "Hope and Homes for Children" România, partener al Directiei Generale pentru
Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6 în cadrul acestui proiect s-a angajat în
achizitia si dotarea a 2 case de tip familial. În acest sens s-a încheiat o conventie de parteneriat
între Consiliul Local al Sectorului 6, Directia Generala pentru Protectia Drepturilor Copilului Alba
si Fundatia "Hope and Homes for Children" România. Aceste imobile care sunt achizitionate si
dotate de Fundatie sunt date cu titlu de folosinta gratuita Directiei Generale pentru Asistenta
Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6, pe o perioada de minim 15 ani.

În prezent Fundatia "Hope and Homes for Children" România a achizitionat si dotat Casa de tip
familial "Adolescenta" Bucuresti, sectorul 6 (unde în prezent sunt protejati primii 2 beneficiari).

Imobilele vor avea 2 dormitoare, camera de zi, baie, bucatarie, anexe si dependinte. Structura si
repartitia camerelor caselor de tip familial va fi astfel încât sa ofere copilului spatiu personalizat,
intimitate si un cadru identic cu cel din familie.

În fiecare imobil vor fi ocrotiti un numar de 1-2 copii.

Locuintele achizitionate prin acest proiect vor face parte din domeniul public al judetului,
administrat de Directiei Generale pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector
6. Beneficiarii vor locui în aceste imobile pâna la rezolvarea situatiei lor prin integrare /
reintegrare familiala, scolara si sociala, sau pâna la finalizarea studiilor, dar fara a depasi vârsta
de 26 ani, conform legislatiei în vigoare.

Pentru întocmirea studiului de fezabilitate si a lucrarilor de amenajare a caselor de tip familial se

vor organiza licitatii în vederea executarii lucrarilor, conform legislatiei românesti si a
reglementarilor Phare. Lucrarile de amenajare pentru 2, din cele 4 imobile se vor realiza din
fondurile Phare, iar pentru celelalte doua se realizeaza din fondurile partenerului.

Pentru dotarea imobilelor se va tine cont de bunurile existente în centru. Astfel se va face un
inventar al acestor bunuri, iar cele care sunt functionabile, utile si adecvate pot face obiectul
dotarii caselor de tip familial din cadrul acestui proiect si în acelasi timp pot sprijini alte centre
de plasament, case de tip familial sau asistenti maternali..

Dotarea celor 6 case de tip familial, se va realiza din doua surse de finantare: 2 imobile vor fi
dotate din fondurile Phare, iar 2 vor fi dotate din fondurile Fundatiei "Hope and Homes for
Children" România.

Casele de tip familial vor fi dotate cu mobilier adecvat vârstei copiilor si gradului de deficienta
precum si obiecte si materiale pentru buna desfasurare a activitatii de îngrijire si educatie a
beneficiarilor.

Fiecare casa de tip familial va fi dotata cu mobilier adecvat pentru vârsta si gradul de deficienta a
beneficiarilor, cu aparatura electrocasnica, obiecte si materiale de uz gospodaresc si
îmbracaminte, încaltaminte si materiale sanitare.

În cazul unei evolutii nefavorabile a preturilor, partenerul implicat în derularea proiectului, si

anume Fundatia "Hope and Homes for Children" România va suplimenta financiar dotarea si
mobilarea caselor de tip familial, astfel încât sa fie asigurate standarde optime de functionare a
acestor case.
Costurile administrative, de întretinere, de personal (educatori specializati, psihopedagogi,
asistent medical si personal auxiliar) si de aprovizionare (hrana, îmbracaminte, rechizite, etc.)
pentru buna functionare a caselor de tip familial vor fi suportate de Consiliul Judetean Bucuresti.

Pentru o functionare optima a activitatii de îngrijire si educare în casele de tip familial, este
necesar angajarea personalului de specialitate. Pentru acest lucru se va mediatiza aceasta
profesie pentru potentialii participanti la concursul pentru ocuparea postului de educator
specializat, în presa locala. Persoanele interesate vor beneficia de consiliere în vederea
cunoasterii responsabilitatilor si îndatoririlor acestei profesii. Totodata se vor organiza întâlniri cu
personalul din centrul de plasament pentru a le oferi posibilitatea reconversiei profesionale.
Educatorilor receptivi la nou si celor care doresc si dovedesc abilitati necesare protectiei
individualizate a copilului li se va oferi posibilitatea de a fi angajati ca educatori specializati si vor
fi atrasi în echipa responsabila de crearea retelei de educatori specializati. Încadrarea acestora ca
educatori specializati este benefica atât pentru personalul centrului cât si pentru copii, având în
vedere ca între personalul centrului si copii este stabilita o legatura afectiva, precum si faptul ca
angajatii din Centrul de Plasament Cotroceni au deja o anume experienta în munca cu acesti
copii.

Persoanele care opteaza pentru aceasta profesie trebuie sa îndeplineasca anumite conditii :
studii medii, recomandare de la ultimul loc de munca, pentru a nu exista nici un impediment
privind încadrarea lor, disponibilitate de a lucra în casele de tip familial cu copii cu deficiente,
minime cunostinte si abilitati privind munca cu aceasta categorie de copii, capacitate de a lucra
în echipa.

Pentru consilierea, selectia, preluarea dosarelor si desfasurarea concursului pentru ocuparea

posturilor din cadrul acestui serviciu, va fi implicat si Serviciul Resurse Umane din cadrul Directiei
Generale pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6.

Astfel, persoanele interesate si-au depus dosarele la sediul Directiei Generale pentru Asistenta
Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6. Persoanele care si-au depus dosarele pentru
ocuparea postului de educator specializat au sustinut un concurs (proba scrisa si interviu),
organizat de catre conducerea Directiei Generale pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului
Bucuresti, sector 6. , în colaborare cu reprezentanti ai Fundatiei "Hope and Homes for Children"
România.
Personalul a urmat un curs de formare profesional privind protectia copiilor cu dizabilitati în
sistem rezidential de tip alternativ, sustinut managerul de proiect si de reprezentanti ai Fundatiei
"Hope and Homes for Children" România.

Personalul angajat pentru buna functionare a Caselor de tip familial va avea urmatoarea
structura : 29 educatori specializati (acestia vor fi încadrati pe postul de referenti), 2
psihopedagogi speciali, 1 asistent medical, 1 coordonator si 1 administrator.

Structura de personal a caselor de tip familial va consta din 5 educatori specializati pentru fiecare
dintre case.

Exceptie fac asistentul medical si cei doi psihopedagogi speciali care vor face parte din structura
de personal al casei de tip familial, dar vor deservi la nevoie si celelalte case de tip familial.

Celelalte case de tip familial din zonele gasite vor fi afiliate Serviciilor Comunitare din zonele
respective. Acestia dispun de personal de specialitate atât în domeniu administrativ, social si de
recuperare a copilului cu nevoi speciale.

Personalul necesar pentru functionarea caselor de tip familial este urmatorul:

1 coordonator;

1 administrator;

23 educatori specializati, încadrati pe postul de referenti;

1 asistent social;
2 psihopedagogi speciali;

1 asistent medical.

Salarizarea personalului angajat va fi realizata din fondurile Directiei Generale pentru Asistenta
Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6, atât pe perioada derularii proiectului, cât si în
urmatorii 3 ani.

Mediatizarea serviciilor oferite de casele de tip familial s-a facut la obtinerea finantarii, apoi în
cursul implementarii proiectului, la inaugurarea caselor de tip familial, prin articole în presa
locala si judeteana si interviuri radio - TV, precum si la încheierea finantarii Phare. În toate
activitatile întreprinse în vederea informarii/mediatizarii proiectului se va mentiona sprijinul
direct al Comunitatii Europene, precum si cel al partenerului Fundatia "Hope and Homes for
Children" România în dezvoltarea acestui proiect.

Dupa evaluarea continua a beneficiarilor directi si indirecti se va realiza "macthing"-ul dintre

copii si angajati. Acest lucru se realizeaza atât în incinta Centrului de Plasament cât si ulterior în
casele de tip familial. Plasarea copiilor în case se va realiza cu sprijinul asistentilor sociali
angajati, psiholog, coordonator si educatorii specializati ("parinti sociali").

Monitorizarea beneficiarilor va fi efectuata de catre asistentii sociali si psiholog din cadrul

Directiei Generale pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6, a sub
îndrumarea managerului de proiect. Prin aceasta monitorizare se va urmari evolutia copilului în
planul dezvoltarii fizice, psihice si emotionale, integrarea copilului în comunitate.

Managerul de proiect asigura legatura cu finantatorul si realizeaza raportarile lunare si finale.

Proceduri de evaluare interna a progresului si succesului.

Evaluarea trimestriala a progreselor scolare ale copilului în casele de tip familial, - se va face de
catre asistentul social si psiholog, în colaborare cu educatorul, învatatorul/dirigintele din unitatea
de învatamânt pe care o frecventeaza copilul, se vor întocmi rapoarte psihosociale din care sa
rezulte evolutia copiilor/tinerilor în planul dezvoltarii fizice, psihice si emotionale, dificultatile
scolare, randamentul scolar. Toate acestea vor fi mentionate în proiectele de interventie
personalizate ale fiecarui beneficiar.

Evaluarea trimestriala a familiei naturale/largite/substitut - se vor face vizite la domiciliul familiei

biologice/largite/substitut si se va urmari situatia si evolutia sociala, materiala si afectiva a
familiei; se vor identifica eventualele disfunctionalitati si se vor stabili masuri pentru depasirea
acestora. Se vor organiza întâlniri ale copilului cu familia, copilul fiind implicat în viata familiei,
participând la diferite evenimente : sarbatori, aniversari; se va urmari de altfel implicarea familiei
în activitatile scolare ale copilului, prin participarea la sedintele cu parintii si la diferite discutii cu
învatatorul/dirigintele. Familia copilului va lua parte la toate deciziile privind situatia copilului.

Evaluarea lunara a personalului din casele de tip familial - se realizeaza prin sedinte de lucru la
care vor participa managerul de proiect si personalului casei. Se vor evidentia si discuta
problemele si dificultatile aparute în relatia cu copiii, cu scoala, parintii si comunitatea locala,
precum si modul în care au fost depasite si solutionate. În functie de modul de rezolvare a
problemelor managerul va evalua în scris activitatea personalului si a casei, evidentiind gradul de
implicare si de relationare cu grupul tinta si beneficiarii indirecti.

Gradul de implicare/acceptare a comunitatii locale - actiuni organizate de catre comunitate în

care sunt implicati si copiii din casele de tip familial: serbari , excursii scolare, etc.

CAPITOLUL IV.

DERULAREA PROIECTULUI DE ÎNCHIDERE A INSTITUŢIEI REZIDENŢIALE. DIFICULTĂŢI

ÎNTÂMPINATE.

Proiectul "Închiderea Centrului de Plasament Cotroceni" prin crearea de servicii alternative de

protectia copilului aflat în sistem de ocrotire de tip rezidential clasic, solutioneaza situatia psiho-
socio-familiala atât a copiilor, cât si a familiei naturale/largite.

Necesitatea reintegrarii copiilor în familia naturala/largita si în comunitate/societate este

principalul obiectiv vizat de sistemul de protectie a copilului.

Întrucât aceasta posibilitate este partial îngradita de anumiti factori de natura sociala,
economica, scolara si familiala, asigurarea de alte alternative de ocrotire vine în sprijinul copilului
institutionalizat prin oferirea de servicii care faciliteaza dezvoltarea armonioasa si integrarea lor
în comunitate.

Ocrotirea acestor copii într-un climat de viata apropiat de modelul familial pe care îl ofera
serviciile alternative: case de tip familial si asistenta maternala specializata este un pas înainte
spre reintegrarea copilului în familia naturala si nu în ultimul rând în comunitatea de unde
provine.

Facând o analiza a situatiei actuale a Centrului de Plasament Cotroceni am observat o influenta

negativa asupra dezvoltarii psiho-fizice a copilului, datorita efectelor ocrotirii într-o astfel de
institutie de tip vechi, gigant, cu servicii centrate pe grupuri mari de copii, în general neeficiente
si insuficiente, asigurator cantitativ, nu calitativ, fara sanse reale de reabilitare sociala sau
terapeutica.

Pentru identificarea nevoilor grupului tinta am întocmit un studiu care a inclus urmatoarele
etape:

Observarea directa a modului de desfasurare a activitatii din cadrul centrului de plasament

precum si derularea procesului instructiv/educativ/recuperator. În aceasta etapa, metodele
folosite au fost observatia si interviul. Astfel, echipa de implementare a proiectului a vizitat de
mai multe ori centrul de plasament. A fost urmarit programul zilnic al copiilor, relatia dintre copii
si personalul centrului de plasament, precum si modul în care se deruleaza activitatea educativa.
Au avut loc discutii atât cu copiii, cât si cu angajatii centrului de plasament.

Au fost identificate urmatoarele aspecte, care au îngreunat chiar derularea proiectului:

Existenta unui risc crescut de a întâmpina dificultati în dezvoltarea armonioasa a personalitatii

datorita perioadei îndelungate petrecute de acesti copii în institutii specializate.
Întâmpinarea de dificultati în ceea ce priveste eficienta muncii cu copilul cu deficiente, dat fiind
faptul ca în centrul rezidential de tip clasic exista un numar mare de copii.

Lipsa cadrului propriu, intim si personalizat al copiilor, datorita spatiului imens si depersonalizat
al centrului de tip clasic.

Lipsa modelului familial atât de necesar dezvoltarii fizice si psihice armonioase a copilului.

Lipsa relatiilor afective.

Lipsa posibilitatii de implicare a copilului în diverse activitati administrative (curatenie în camera,

spalarea si calcarea hainelor, prepararea hranei, etc.) în conditiile în care organigrama institutiei
este încarcata cu o multime de posturi de îngrijire si curatenie, de preparare a hranei, de paza,
etc.

Lipsa unei pregatiri a copiilor pentru o viata de familie independenta, în asumarea de

responsabilitati si în formarea deprinderilor de administrare a bunurilor personale.

Integrare socio-profesionala deficitara si neadaptare în colectivitatile, altele decât cele din

centrele de plasament, aparute ca efect al institutionalizarii.

Dificultatea de relationare continua cu specialistii din centru, acestia fiind prea putini în raport cu
problematica avuta.

Lipsa personalului specializat în munca cu copilul cu deficienta.

Lipsa psihologului în centru care duce la întâmpinarea de greutati în ceea ce priveste interventia
în situatii de criza, consilierea necesara atât personalului educativ care lucreaza cu copilul cât si
consilierea copilului în cauza.

Lipsa programelor de formare profesionala a personalului educativ atât de necesare

pregatirii educatorilor în vederea însusirii si oferirii de noi modele si solutii practice în
munca directa cu copilul.

Rigiditate si conservatorism în ceea ce priveste personalul centrului care duce la dificultati

de percepere si actiune dupa noile modele educative propuse.

Aparitia unor comportamente deviante (fuga de la ore, absenteism scolar, anxietate, agresivitate,
stari continue de neliniste si insatisfactii, etc.) aparute din nevoia copiilor de diversitate raportata
la mediul de convietuire. Acest lucru de datoreaza si amplasamentului centrului de plasament în
imediata apropiere a scolii Speciale.

Dificultati întâmpinate în integrarea copiilor cu deficiente din centrele de plasament de tip vechi
în conditiile lipsei profesorilor de sprijin, a insuficientei adaptari curriculare, a lipsei programelor
de sprijin personalizate.

În cea de-a doua etapa, a fost realizata analiza de continut a documentatiei referitoare la fiecare
copil. Au fost urmarite in principal urmatoarele aspecte referitoare la situatia psiho - socio -
familiala a fiecarui copil:

localitatea de domiciliu;

relatia cu familia naturala/largita;

motivul pentru care este încadrat în categoria copiilor cu nevoi speciale;

sansele de integrare sociala /scolara.

Pentru fiecare copil s-a elaborat un plan de interventie personalizat pliat pe nevoile acestuia, cu
obiective, masuri si actiuni care urmeaza a fi întreprinse astfel încât copilul si familia sa, sa
depaseasca situatia de criza.

Dificultati întâmpinate.

Problemele care au aparut odata cu închiderea institutiei sunt legate de:

mentalitatea personalului existent în cadrul Centrului de Plasament Cotroceni manifestata prin

conservatorism exagerat si incapacitatea de adaptabilitate la situatiile noi create;

lipsa alternativelor pentru tot personalul auxiliar datorita lipsei de pregatire profesionala în
domeniu;

daune psihice asupra copiilor, datorita faptului ca mutarea copiilor dintr-un centru într-un
serviciu alternativ poate fi traumatica, acest lucru putând duce la tulburari de comportament pe
o perioada de timp pâna la momentul mutarii si dupa aceea;

pâna când toti copii si personalul vor fi mutati în cadrul noilor servicii vor aparea cheltuieli
directe inevitabile pe perioada în care noile si vechile servicii functioneaza în paralel.

Rezistenta din partea personalului a fost minimalizata prin informarea lor cu regularitate si
onestitate asupra situatiei; Pentru personalul actual din Centrul de Plasament Cotroceni, se va
oferi posibilitatea de angajare în noile servicii create, în cazul în care acestia dovedesc
disponibilitate, dar si pregatire profesionala si abilitati necesare.

Pentru a diminua traumele psihice ale copiilor am desfasurat activitati terapeutice în vederea
acceptarii situatiei nou create.
CAPITOLUL V.

DESCRIEREA DETALIATĂ A ACTIVITĂŢILOR DESFĂsURATE PRIN PROIECTUL DE ÎNCHIDERE.

Prin închiderea Centrului de Plasament Cotroceni se va facilita integrarea copilului în familia

naturala sau substitutiva (asistenta maternala), precum si elaborarea de programe care vizeaza
reintegrarea sociala a acestora.

Printr-o casa de tip familial, se ofera copilului posibilitatea reala de a cunoaste viata în familie, se
creaza oportunitati pentru dezvoltarea armonioasa a copilului, apropierea de familia naturala,
mentinerea si consolidarea relatiilor cu familia si sanse considerabile de reintegrare familiala si
sociala.

Prin reteaua de asistenti maternali profesionisti se urmareste crearea unei atmosfere familiare
echilibrate pentru copil, o dezvoltare fizica si psihica optima, faciliteaza integrarea cu succes a
copilului în comunitate. Prin aceste servicii i se ofera copilului posibilitatea de a mentine relatia
cu familia biologica.

Serviciul de reintegrare familiala are ca metoda concreta si obiect de baza reintegrarea copilului
în familia naturala prin sustinerea financiara a familiilor precum si prin dezvoltarea si pregatirea
relatiilor copil - parinte.

Beneficiarii directi ai acestui proiect sunt cei 19 copii cu dizabilitati, cu vârsta cuprinsa între 0 si 4
ani, ocrotiti la Centrul de Plasament Cotroceni.

a) Descrierea serviciilor nou create. Activitatile desfasurate în cadrul programului.

1. Programul de reintegrare în familie a copilului si prevenire a reinstitutionalizarii prin acordarea

unui sprijin financiar.
Nevoia acestui program s-a demonstrat prin numeroasele solicitari pentru a sprijini familiile care
doresc sa-si pastreze copiii în familie, dar nu pot asigura acestora conditii minime pentru crestere
si educare. Acest program asigura reintegrarea în familie a copilului institutionalizat, prevenire
institutionalizarea si abandonul familial si scolar, pe o perioada de 12 luni.

Beneficiarii directi ai serviciului de reintegrare în familie sunt 3 de copii institutionalizati

care vor reveni în sânul familiei biologice, vor fi sustinuti financiar si material, copii cu dizabilitati
psiho-neuro-motorii, în majoritate asociate, unele din nastere, altele dobândite în primii ani de
viata. Beneficiarii indirecti sunt familiile acestora, institutiile publice si societatea civila în
general.

Acest serviciu va fi finantat în cadrul proiectului din fonduri PHARE.

Programul are doua componente:

componenta reintegrare în familie ;

preintegrarea reinstitutionalizarii (prevenire abandonului familial si scolar);

În urma analizei si evaluarii situatiei socio-familiale a copiilor ocrotiti în Centrul de Plasament

Cotroceni s-a constatat ca un numar de 3 copii pot reveni în sânul familiei biologice, dar numai
cu sprijin financiar si material. Acest tip de program a redus si va reduce numarul de copii aflati
în sistem rezidential, sprijinind familia pe o perioada limitata de timp pâna la reabilitarea situatiei
financiare.

Dat fiind ca marea majoritate a copiilor au ajuns în dificultate datorita unei drame (rupturi)
familiale sau unei maltratari în familie, pregatirea revenirii în familie nu este usoara si atinge un
subiect dureros pentru copil. Înainte de întâlnirea cu membrii familiei este binevenita o perioada
de corespondenta cu acestia. În acelasi timp, copilul este si trebuie pregatit si pentru plecarea
din unitate perceputa de copil ca o noua ruptura.
 Reintegrarea în familie se va face dupa normele metodologice standard, cu pregatirea
dosarului social si propunerea asistentului social, adresata pentru aprobare Comisiei pentru
Protectia Copilului din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului
Bucuresti, sector 6.

La propunerea masurii de reintegrare în familie avem în vedere evitarea unor situatii în care
securitatea si integritatea corporala a copilului va fi periclitata.

Odata cu reintegrarea în familie a copiilor din Centrul de Plasament Cotroceni, se va stabili

pentru acestia un plan de interventie personalizat, care va cuprinde si interventia asupra familiei
prin diferite mijloace.

Familiile în dificultate întâmpina greutati materiale deosebite. Reintegrarea în familie a unui copil
înseamna o persoana în plus la masa, la cheltuielile zilnice - energie electrica, termica si nu în
ultimul rând va trebui sa-i asigure acestuia conditii minime de educatie.

Pentru partea materiala a programului asiguram o alocatie de sprijin a familiei în cauza, alocatie
care va fi folosita pentru nevoile copilului în cauza si indirect ale familiei sale. Nu mentionam
suma care este alocata deoarece aceasta se stabileste în functie de necesitatile fiecarui copil. Din
aceasta suma se acopera necesarul copilului pe o luna de zile, materiale igienico sanitare,
rechizite scolare, îmbracaminte, medicamente si unde va fi cazul transportul copilului de la
domiciliu la unitatea scolara.

Pentru sprijinul emotional, sau pentru partea de consiliere si sfatuire a familiei asiguram un
asistent social si daca va fi cazul si un psiholog, care va monitoriza evolutia familiei si rezultatele
pe care aceasta le va avea.

Planul de interventie personalizat este realizat de catre asistentul social împreuna cu psihologul
si psiho-pedagogul special, în urma analizei de situatie a copilului si a familiei sale, planificând
masurile si actiunile care urmeaza a fi întreprinse pentru ca familia sa iasa din situatia de criza.
Planurile de interventie personalizate vor fi folosite ca si indicatori de evaluare a calitatii
serviciilor oferite, iar actiunile cuprinse în cadrul acestora vor fi folosite ca indicatori de cantitate.
Alte unitati de masura sunt numarul persoanelor implicate în realizarea obiectivelor propuse,
numarul instrumentelor de lucru folosite, întâlniri directe între specialistii echipei si beneficiarii
directi si indirecti ai proiectului.

Planul de interventie este adus la cunostinta familiei si a copilului în vederea responsabilizarii

acestora si pentru a coopera deplin la actiunile propuse. Am evitat si vom evita si în continuare
reintegrarea copilului în sistemul de ocrotire, dezvoltând la nivelul familiei notiuni de baza
privind organizarea si planificarea în timp a evenimentelor majore, dar si dezvoltarea
capacitatilor de adaptare la situatii nou create.

Odata cu reintegrarea copiilor în familie, am adus la cunostinta autoritatilor locale, respectiv la

Serviciile sociale din comunitate precum si institutiilor de învatamânt si bisericii, actiunea
derulata în cadrul proiectului, solicitând si implicarea acestora în atingerea scopului propus.

2. Retea de asistenti maternali specializati

Înfiintarea retelei de asistenti maternali specializati în îngrijirea si recuperarea copiilor cu

nevoi speciale reprezinta un model pilot în judetul Alba de îngrijire a copiilor cu nevoi speciale.
Beneficiari directi ai acestui serviciu vor fi 12 copii proveniti din Centrul de Plasament Cotroceni,
pentru care nu exista sanse pe termen scurt de reintegrare în familia naturala.

Asistentii maternali se vor recruta din rândul personalului ce urmeaza a fi disponibilizat, daca
acesta îndeplineste conditiile necesare autorizarii conform standardelor nationale si daca acesta
dovedeste disponibilitatea si aptitudinile necesare acestei activitati. În cazul în care nu vor putea
fi identificati asistenti maternali din rândul angajatilor centrului de plasament, se va încerca
identificarea familiilor în comunitati cât mai apropiate de domiciliul copilului. Serviciul va fi
finantat timp de 14 luni in cadrul proiectului, urmând ca toate costurile sa fie preluate ulterior de
catre Consiliul Local al Sectorului 6, Bucuresti. Este un serviciu nou, care va oferi un model
pentru serviciile oferite în domeniul protectiei copilului în acest sector.

Activitatile din cadrul serviciului sunt urmatoarele:

Recrutarea potentialilor asistenti maternali a fost prima etapa în derularea acestui serviciu. A
fost oferita posibilitatea reconversiei profesionale a personalului angajat în centrul de plasament,
iar selectia acestora s-a facut cu maxima atentie. S-a anuntat deschiderea programului si toti cei
care au dorit au fost invitati sa participe. S-a luat legatura cu preotii solicitându-i sa ne sprijine în
identificarea familiilor de asistenti maternali. Astfel, numarul solicitarilor primite a depasit cu
mult numarul persoanelor recrutate. Aceasta etapa a durat aproximativ 3 luni din viata
proiectului si a fost realizata de catre întreaga echipa a serviciului. Pentru recrutarea asistentilor
maternali au fost redactate pliante si afise.

Evaluarea solicitarilor s-a realizat în doua etape: vizite de evaluare a asistentului social la
domiciliul familiilor, care vor avea ca rezultat un raport de evaluare si ancheta sociala. Solicitantii
au fost evaluati de catre un psiholog, care în urma interviurilor si a testelor psihologice aplicate a
redactat de asemenea, un raport de evaluare. Solicitantii au fost selectati astfel pentru
participarea la curs.

Pregatirea asistentilor maternali consta în participarea la un curs de minim 60 ore, iar în urma
evaluarii, cursantii vor primi un certificat de absolvire. Programa analitica a cursurilor de formare
profesionala pentru asistentii maternali specializati a fost întocmita de managerul de proiect si
de reprezentanti ai Fundatiei "Hope and Homes for Children" România, parteneri în proiect.
Solicitantii pot participa la aceste cursuri împreuna cu sotul/sotia. În prezent cursurile de formare
profesionala pentru asistentii maternali profesionisti sunt în curs de desfasurare.

Atestarea asistentilor maternali se va realiza la finalul pregatirii acestora. Se va întocmi un dosar

care va contine urmatoarele acte: ancheta sociala, raportul de evaluare psihologica, certificatul
de absolvire a cursului, solicitarea scrisa a persoanei, acte care atesta existenta conditiilor
materiale de îngrijire a unui copil, copii ale actelor de identitate, adeverinte de sanatate si de
cazier judiciar, etc. Acest dosar, cu propunerea echipei, va fi depus la secretariatul Comisiei
pentru Protectia Copilului Alba si se va solicita atestarea asistentului maternal. Pregatirea
dosarului se va realiza de catre asistentului social si începe înca din perioada de evaluare a
familiei.

Realizarea întâlnirilor / potrivirii cu copilul se va realiza dupa atestarea asistentului maternal.

Toate întâlnirile se vor realiza în prezenta asistentului social. Scopul acestor întâlniri este
pregatirea în principal al copilului, dar si familiarizarea asistentului maternal cu particularitatile
copilului. Cunoasterea reciproca va facilita integrarea copilului în familia asistentului maternal si
scade consecintele procesului de adaptare a copilului la noul mediu. Întâlnirile se vor realiza în
locuri diferite, întâi în centrul de plasament, apoi în spatii neutre, apoi copilul va fi invitat sa
viziteze familia asistentului maternal. Când copilul va fi pregatit pentru schimbarea mediului de
viata, dosarul de plasament se depune de catre asistentul social la Comisia pentru Protectia
Copilului din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector
6.

Supervizarea activitatii asistentilor maternali si monitorizarea activitatii de recuperare. Dupa

realizarea plasamentului, echipa formata din asistentul maternal, psiholog si asistentul social vor
întocmi planul personalizat de recuperare terapeutica. Acest plan se va rediscuta si se va revizui
trimestrial. Planul personalizat de recuperare va fi inclus în planul personalizat de protectie a
copilului. Activitatea asistentului social va fi supervizata de catre asistentul social, care îl va vizita
cel putin bilunar.

Consiliere individuala si de grup. Pe parcursul plasamentului, copilul va beneficia de consiliere

psihologica individuala. Pentru asistentii maternali se va organiza unul sau mai multe grupuri de
suport, în functie de distributia geografica a acestora. Asistentul social si psihologul vor organiza
aceste grupuri.

Pregatirea copilului pentru integrare în comunitate si/sau reintegrare familiala. Dupa ce copilul a
fost dat în plasament, asistentul maternal si asistentul social vor începe sa pregateasca copilul
pentru reintegrarea lui în familia naturala, daca acest lucru este posibil. Copilul va fi încurajat sa
pastreze legatura cu parintii sai. Întâlnirile cu familia naturala vor fi organizate într-un spatiu
diferit de locuinta asistentului maternal si în prezenta asistentului social. În functie de vârsta
copilului, acesta va fi pregatit pentru integrarea în comunitate.

Performanta serviciului în cauza va putea fi masurata prin intermediul urmatorilor indicatori

cantitativi si calitativi:

vor fi realizate materiale publicitare: pliante si afise pentru campania de recrutare a asistentilor
maternali;

numarul de pliante si afise distribuite;

numarul de anunturi publicate în presa scrisa;

numarul de solicitanti care doresc sa devina asistenti maternali;

numarul de evaluari realizate;

numarul de asistenti maternali pregatiti;

rezultatele evaluarilor si rapoartele de curs;

numarul de asistenti maternali atestati de Comisia de Protectie a Copilului din cadrul Directiei
Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6.

numarul de întâlniri de pregatire a copiilor pentru integrare în familia asistentului maternal;

numarul de planuri de recuperare a copilului;

procentul copiilor care au facut progrese la asistentul maternal; progresele realizate;

numarul de vizite realizate de asistentul social;

numarul de întâlniri de consiliere psihologica;

numarul de întâlniri ale grupurilor de suport;

numarul întâlnirilor dintre copii si familii;

Case de tip familial

Prin acest serviciu ne-am propus înfiintarea a 6 Case de tip familial pe raza judetului Alba pentru
copiii proveniti din Centru de Plasament Cotroceni, pentru care nu exista posibilitatea revenirii în
familia naturala sau largita. Patru dintre aceste case vor fi achizitionate din fonduri PHARE, iar 2
sunt achizitionate si dotate de catre Fundatia "Hope and Homes for Children" Romania, partener
în derularea proiectului.

În prezent, Fundatia "Hope and Homes for Children" Romania a achizitionat si dotat un imobil în
localitatea Bucuresti, unde exista deja 2 beneficiari, urmând a achizitiona si dota un apartament
în sectorul 6.

Numarul beneficiarilor directi ai acestui serviciu sunt 5 copii, proveniti din Centrul de Plasament
Cotroceni, iar beneficiarii indirecti ai proiectului sunt familiile naturale/largite ale acestor copii si
comunitatea din care acestia fac parte. Serviciul este nou înfiintat în sectorul 6 pentru categoria
copiilor cu deficiente.

Amenajarile si functionarea serviciului va fi finantat din fondurile Phare pe o perioada de 14 luni.

Activitatile desfasurate în cadrul acestui serviciu sunt urmatoarele:

Constituirea echipei de implementare a proiectului, care este formata (conform procedurilor

prevazute în program) din manager de proiect-asistent social, psiholog, inginer constructor,
economist, etc.

Evaluarea initiala a situatiilor copiilor din Centrul de Plasament Cotroceni realizata prin studierea
dosarului, investigatii în teren, la familia naturala / largita.

Identificarea si achizitionarea imobilelor. Am stabilit criteriile de evaluare privind achizitionarea

imobilelor, în conformitate cu normele Phare dupa care se va prospecta piata imobiliara din
presa locala. S-au dat anunturi publicitare pentru achizitii de imobile în urma carora vom
identifica si ulterior achizitiona imobilele. Partenerul implicat în proiect a achizitionat si dotat un
imobil în municipiul Bucuresti, urmând ca în scurt timp sa achizitioneze si cele de-al doilea
imobil.

Elaborarea proiectului tehnic si obtinerea de avize în situatia în care vor fi achizitionate case. Se
vor organiza licitatii pentru efectuarea studiului de fezabilitate si a proiectului tehnic în urma
careia se va selecta oferta cea mai avantajoasa din punct de vedere al pretului.

Organizarea licitatiei de executie si demararea lucrarilor. Întocmirea documentatiei de licitatie

pentru amenajarea, renovarea si executarea lucrarilor. Se vor organiza licitatii pentru executia
lucrarilor de renovare.

Executarea lucrarilor de amenajare /renovare /recompartimentare, reabilitare a instalatiilor

electrice, de apa, sau canalizare, daca acest lucru se impune, de catre firma câstigatoare a
licitatiei.

Achizitionarea si dotarea caselor de tip familial.

Evaluarea bunurilor existente în Centrul de Plasament Cotroceni si repartizarea lor pe casele de

tip familial, pe cele 4 case achizitionate de catre finantatorul extern.

Achizitionare echipament utilitar: mobilier, obiecte de uz gospodaresc, obiecte de uz sanitar,

îmbracaminte, încaltaminte, vesela, material didactic, jocuri, jucarii, etc.

Se vor urma procedurile finantatorului în functie de sumele necesare. Se vor organiza licitatii
pentru dotarea si mobilarea caselor. Vor fi trimise invitatii la 5 firme de profil urmând a se selecta
oferta cea mai convenabila ca pret.

Contractarea firmei câstigatoare a licitatiei.

Reevaluarea situatiei psiho-sociale a copiilor din Centrul de Plasament Cotroceni. S-a realizat
evaluarea copiilor din centru prin testarea psihologica a acestora în vederea stabilirii nevoilor
psiho-individuale, ale aptitudinilor si intereselor fiecarui copil, evaluarea sociala a familiei si
întocmirea raportului psiho-social, elaborarea fisei psiho-pedagogice si stabilirea domeniilor de
interes scolar ale copiilor, toate acestea în vederea elaborarii planului de interventie personalizat
cu scopul recuperarii si reintegrarii scolare, familiale si ulterior sociale ale acestora.

Consilierea grupului tinta, s-a efectuat într-o prima etapa, dar se va mai face, de catre specialistii
Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6, în vederea
cunoasterii avantajelor ocrotirii sale în sistemul de tip familial, aceasta schimbare fiind un aspect
esential al pregatirii copilului pentru noua forma de ocrotire care va facilita integrarea lor în
comunitatea de provenienta si în familia naturala.

Consilierea familiilor naturale / largite. S-au efectuat si se vor mai face vizite familiilor
naturale/extinse de catre specialistii din cadrul Directiei, în vederea pregatirii acestora pentru
insertia socio-familiala a copilului pentru a manifesta o atitudine de întelegere si sprijin fata de
copil implicându-se în diferite evenimente din viata acestuia, astfel încât copilul sa se simta
integrat în structura familiala.

Mediatizarea, identificarea, selectarea si angajarea personalului pentru casele de tip familial. S-a
mediatizat aceasta profesie pentru potentialii participanti la concursul pentru ocuparea postului
de educator specializat, în presa locala. Persoanele interesate au beneficiat de consiliere în
vederea cunoasterii responsabilitatilor si îndatoririlor acestei profesii. S-au organizat întâlniri cu
personalul din centrul de plasament pentru a le oferi posibilitatea reconversiei profesionale.
Educatorii receptivi la nou si cei care doresc si dovedesc abilitati necesare protectiei
personalizate li se va oferi posibilitatea de a fi angajati ca educatori specializati si vor fi atrasi în
echipa responsabila de crearea retelei de educatori specializati. Încadrarea acestora ca educatori
specializati este benefica atât pentru personalul centrului cât si pentru copii având în vedere
faptul ca între personalul centrului si copii este stabilita o legatura afectiva, precum si experienta
profesionala a angajatilor.

Persoanele care au optat pentru aceasta profesie trebuie sa îndeplineasca anumite conditii:
studii medii (absolventi de scoli post liceale sau aflati în curs de pregatire profesionala
superioara), recomandare de la ultimul loc de munca pentru a nu exista nici un impediment
privind încadrarea lor, disponibilitate de a lucra în casele de tip familial cu copii cu deficiente,
minime cunostinte si abilitati privind munca cu aceasta categorie de copii, capacitate de a lucra
în echipa. Dosarele persoanelor interesate se vor depune la sediul Directiei Generala de
Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6,. Persoanele care si-au depus dosarele
pentru ocuparea postului de educator specializat vor sustine un concurs (proba scrisa si interviu),
organizat de catre conducerea D.G.A.S.P.C. sector 6.

Formarea profesionala, s-a realizat de catre managerul de proiect si reprezentanti ai partenerului

implicat în derularea proiectului, Fundatia "Hope and Homes for Children" Romania.

Întocmirea fisei postului si stabilirea atributiilor pentru fiecare angajat, care va contine atributiile
concrete în munca sa cu copilul, atributiile sale în colectivul echipei unde lucreaza, obligatiile si
drepturile de formare si informare si relatiile pe verticala si orizontala.

Efectuarea receptiilor pentru lucrari si bunuri. Autoritatea contractanta (finantatorul extern -

Phare) numeste prin dispozitie componenta comisiei de receptie, la terminarea lucrarilor,
formata din 5 membri. Executantul notifica autoritatea contractanta cu privire la terminarea
lucrarilor. Se anunta toti factorii implicati, respectiv membrii comisiei reprezentanti ai autoritatii
locale si invitati (reprezentanti Phare, proiectanti executanti, alti specialisti). La data fixata de
autoritatea contractanta se întruneste comisia de receptie si se verifica documentele referitoare
la executie cât si cele ce privesc calitatea lucrarilor. În urma analizarii acestora, comisia apreciaza
admiterea, respingerea sau amânarea lucrarilor la receptie.

Prezentarea cazurilor în Comisia pentru Protectia Copilului Bucuresti, în vederea stabilirii

masurilor de protectie în casele de tip familial. La prezentarea cazurilor în comisie si propunerea
pentru luarea unor masuri de protectie, s-a tinut si se va tine cont si în viitor de: domiciliul
copiilor, situatia scolara, precum si de legaturile de rudenie dintre copii.

Primirea copiilor în casele de tip familial. S-a realizat si se va realiza si pentru celelalte case
achizitionate "matching" - ul dintre copiii repartizati pe casele de tip familial si personalul
angajat. Dupa o pregatire prealabila copiii au fost si vor fi instalati în casele de tip familial, unde
primirea lor s-a facut/se va face într-un cadru festiv, unde au fost/vor fi prezente familiile
naturale ale copiilor si au fost/vor fi primiti de "parintii sociali" care lucreaza cu acesti copii.

Inaugurarea oficiala a caselor de tip familial. La festivitatea de inaugurarea caselor au fost/vor fi

invitati alaturi de echipa de implementare si reprezentanti ai directiei, parinti, rude, prieteni,
profesori, fosti educatori ai copiilor, autoritati locale, judetene si membrii comunitatii unde s-a
înfiintat casa de tip familial.

Serviciile/activitatile care se ofera/desfasoara în casele de tip familial:

activitati psiho-sociale, terapeutice, desfasurate de personal de specialitate.

activitati cultural-educativ, prin derularea de programe educative pentru dezvoltarea

deprinderilor de igiena, alimentatie corecta, de pastrarea a ordinii si curateniei, prin asistare si
sprijin în efectuarea temelor, utilizarea diferitelor servicii recreative ale comunitatii, tabere,
excursii, etc. si alte actiuni care sa dezvolte autonomia în viata cotidiana, dezvoltarea
personalitatii sale si a capacitatilor de comunicare si integrare în viata sociala.

activitati ludice, distractive si sportive, în scop terapeutic si vor fi orientate înspre socializarea
copiilor; se vor desfasura jocuri de grup si individuale dupa preocupari si vârsta, vizionarea de
casete video (desene animate, filme educative), jocuri sportive colective (fotbal, handbal, etc.).

îngrijire, gazduire si educare într-un cadru afectiv cat mai apropiat de cel familial.

implicarea copiilor în activitati obstesti.

pregatirea integrarii copilului in comunitate si societate.

stimuleaza participarea copilului la viata familiei biologice, cu evenimentele ei (aniversari,

sarbatori, etc.), i se insufla copilului respectul pentru familie, chiar daca pentru un timp el a fost
separat de propria familie, acesta fiind un aspect esential pentru pregatirea copilului pentru viata
de adult si integrarea sa în familia naturala.

Organizarea de întâlniri periodice cu parintii si consilierea acestora în vederea reintegrarii psiho-

sociale a copilului/tânarului. Prin aceste întâlniri se realizeaza o legatura strânsa a copilului cu
familia naturala, care va fi antrenata în asumarea unor responsabilitati privind propriul copil.
Parintii sunt consiliati cu privire la identificarea unor solutii de lunga sau scurta durata cu privire
la modul de rezolvare a problemelor care împiedica reintegrarea copilului în familie.

Aceasta activitate de reinsertie sociala si familiala este canalizata în doua directii: activitate
interna caracterizata prin studierea directa si indirecta a comportamentului copilului în timpul
derularii activitatilor mentionate, prin interviuri, convorbiri si observatii si activitate externa
caracterizata prin vizite de cunoastere a mediului din care provine, identificarea cauzelor ce au
dus la institutionalizare, discutii cu parintii, rude, cunoscuti, prieteni, vecini, etc.

Mediatizarea serviciilor oferite de casele de timp familial. S-a facut la obtinerea finantarii, apoi în
cursul implementarii proiectului, la inaugurarea caselor de tip familial si se va face la încheierea
finantarii Phare prin articole în presa locala si centrala, si interviuri radio - TV. Cuprinde activitati
de informare asupra serviciilor oferite de casele de tip familial ca o alternativa la protectia de tip
rezidential a copilului aflat în dificultate, în scopul prevenirii abandonului si a institutionalizarii.
Activitatile desfasurate în casele de tip familial se mentin în atentia opiniei publice prin relatii
permanente cu presa, radio, televiziunile locale si nationale.

Monitorizare si evaluare. Monitorizarea activitatilor de proiect se va face prin raportari tehnico-

financiare interne periodice, iar monitorizarea grupului tinta si a beneficiarilor se va face de catre
specialistii din cadrul D.G.A.S.P.C. sector 6, trimestrial, în urma careia se va întocmi un raport
psiho-social. Astfel se va urmari evolutia familiei în plan material si financiar si relatiile
interfamiliale.

Raportare lunara/trimestriala catre finantator privind situatia în care se afla implementarea

proiectului.

Indicatorii de performanta cantitativi si calitativi:

numarul de articole în presa locala pentru mediatizarea proiectului;

numarul de persoane consiliate pentru a deveni educatori specializati;

numar de articole pentru prospectarea pietei si achizitionarea imobilelor;

numarul imobilelor identificate;

numarul de participanti la licitatiile organizate;

numarul de vizite efectuate si consilierea familiilor naturale/extinse ale beneficiarilor;

numarul de întâlniri pentru consilierea grupului tinta;

numarul de angajati ai Centrului de Plasament Cotroceni, consiliati în vederea reconversiei

profesionale;

numarul de educatori specializati formati în cadrul proiectului;

numarul de vizite efectuate în casele de tip familial de catre specialistii Directiei Generale de
Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6,, în perioada functionarii serviciului;

numarul planurilor de interventie personalizate elaborate pentru fiecare beneficiar;

procentul de copii din Casele de tip familial care au înregistrat progrese în dezvoltare, ca urmare
a îngrijirii personalizate si specializate;

numarul vizitelor efectuate de familiile naturale/extinse ale beneficiarilor în Casele de tip

familial;
numarul întâlnirilor realizate între beneficiari si angajatii caselor de tip familial pentru realizarea
"matching"-urilor.

Casele de tip familial s-au/se vor înfiinta în mediul urban si creeaza oportunitatea unei dezvoltari
mai armonioase a copilului, apropierea de familia naturala, mentinerea si consolidarea relatiilor
cu familia si sanse sporite de reintegrare familiala, scolara si sociala.

b) Rezultate obtinute si scontate.

Impactul asupra grupurilor tinta.

Am remarcat faptul ca în cele câteva luni de la implementarea proiectului situatia beneficiarilor

directi s-a îmbunatatit simtitor prin serviciile oferite în cadrul acestui proiect, servicii care au
contribuit si vor contribui si de acum înainte la integrarea/reintegrarea familiala, scolara,
profesionala si sociala a copilului.

Prin serviciile acordate prin acest proiect se urmareste apropierea copiilor de familia naturala-
largita si comunitatea din care provin, se încurajeaza contactul dintre beneficiari si copiii din
învatamântul de masa si din comunitatea respectiva, pot cunoaste modelul parental de
protectie, afectiune si îngrijire identic cu cel al familiei traditionale.

Mediul familial presupune însa si un mediu afectiv propice dezvoltarii armonioase a

personalitatii copiilor. În acest sens personalul ales a fost identificat si format astfel încât sa
raspunda nevoilor acestora în functie de vârsta, grad de deficienta, etc.

Îngrijirea, socializarea si educarea copiilor a capatat si va capata o cu totul alta dimensiune:

încadrarea în învatamântul de masa acolo unde acest lucru este posibil, transferul acestor copii
la medicul de familie din comunitatea din care provin, accesul copiilor la toate serviciile la care
au dreptul sa beneficieze (spital, primarie, biblioteca, magazine, frizerie, cinema, etc.); din alt
punct de vedere, printr-o abordare pluridisciplinara, personalizata acesti copii vor ajunge sa fie
niste copii aproape în totalitate recuperati, bine educati, sporind considerabil sansele de
integrare familiala si socio-profesionala dupa finalizarea studiilor.
Prin aducerea copiilor în comunitatea din care acestia provin am încurajat si vom încuraja în
continuare contactul dintre copii si familie, iar în cazul în care chiar nu este posibila reintegrarea
se va avea în vedere integrarea în familii substitut (asistenti maternali).

Situatia copiilor s-a îmbunatati si prin alegerea atenta a unui personal calificat, a caror eforturi si
profesionalism vor influenta în mod pozitiv dezvoltarea psihica si fizica a acestor copii.

În procesul de elaborare a matricei de proiect s-au luat în calcul factori perturbatori ce pot
influenta si chiar au influentat negativ implementarea si rezultatele scontate de proiect.

În prezent s-a deschis prima casa de tip familial din Bucuresti, cu sprijinul Fundatiei "Hope and
Homes for Children" România, partener implicat în proiect, unde sunt ocrotiti un numar de 2
beneficiari, copii care frecventeaza învatamântul special integrat în cel de masa, învatând la scoli
împreuna cu ceilalti copii din comunitate.

Au existat la început greutati în ceea ce priveste adaptarea copiilor (mai mult la programul de
"familie", nu paraseau casa decât în prezenta educatorilor, teama de a merge la scoala cu ceilalti
copii din localitate, etc.), reticente din partea angajatilor (care acum trebuiau sa faca mâncare,
curatenie, gradinarit, nu doar lectii si supraveghere, cum era în urma cu ceva timp munca lor în
centrul de plasament), blocaje din partea directorilor de scoli, care nu doreau sa înscrie copiii în
clasele special înfiintate, etc. În prezent aceste disfunctii au fost depasite, în mare masura, fiind
însa totusi mult de muncit cu toti cei implicati direct si indirect în derularea proiectului, de la
autoritati si institutii ale statului, pâna la beneficiarii directi si indirecti si nu în ultimul rând cu
comunitatea locala.

Influentele negative pot fi de natura interna sau externa.

Factori interni:

Lipsa de experienta în domeniu;

Lipsa de personal specializat;

Mentalitatea personalului implicat în proiect.

Factori externi:

Lipsa de implicare permanenta a partenerilor;

Schimbarea nevoilor grupului tinta;

Reticente din partea partenerilor;

Blocaj din partea bisericii, care a avut reactii negative la aducerea unor copii cu dizabilitati,
considerând ca acest lucru ar "handicapa" întreaga comunitate, încercând pe diferite cai sa
mobilizeze populatia împotriva acceptarii acestor copii;

Lipsa de implicare a comunitatii (refuzul comunitatii de a primi alaturi pe semenii lor, recurgând
la acte de vandalism si agresiuni psihice si emotionale);

Corectiile pe care le-am prevazut pentru rezolvarea acestor situatii critice, s-au stabilit în
întâlnirile comune ale partenerilor, dupa caz, încercând a estompa actiunile furibunde ale
comunitatii si chiar ale institutiilor statului (biserica, I.s.M. Bucuresti), prin întâlniri si discutii, prin
mijloacele de presa (presa scrisa, radio, TV), dorind astfel o informare corecta a cetatenilor si
înlaturarea excluderii sociale si discriminarii.

Impactul pozitiv al proiectului asupra grupului tinta se contureaza astfel:

oferirea unui climat adecvat personalitatii complexe a copilului institutionalizat;

oferirea familiei naturale/extinse de sprijin si consiliere de specialitate pentru depasirea

situatiilor de criza;

integrarea/reintegrarea copiilor în comunitatea din care provin;

oferirea copiilor ocrotiti în casele de tip familial a unui mediu asemanator cu modelul familial
traditional;

diminuarea efectelor abuzului institutional;

scaderea numarului copiilor institutionalizati si ocrotirea acestora într-o forma alternativa de

protectie de tip familial;

pregatirea copiilor pentru o viata de familie independenta, asumarea de responsabilitati si

formarea deprinderilor de administrare a bunurilor personale;

oferirea copiilor de securitate afectiva si siguranta prin intermediul ocrotirii în casele de tip
familial.

Consilierea de specialitate de catre asistentii sociali si de psihologul din cadrul proiectului,

beneficiarilor directi si indirecti ai proiectului, au oferit acestora noi orizonturi privind depasirea
situatiilor de criza, gestionarea bugetului, depasirea conflictelor dintre generatii, metode
eficiente de relationare sociala, etc.

Prin toate serviciile oferite în cadrul proiectului s-a ajuns si se va ajunge la prevenirea
institutionalizarea copiilor, abandonul scolar, dezvoltându-se capacitatea copilului
institutionalizat, de a se relationa cu comunitatea în care traieste. Totodata, se stimuleaza
relatiile dintre copil si familia biologica cu sprijinul acordat de catre specialistii centrului.
Proiectul îmbunatatit situatia grupurilor tinta astfel:

copiilor le-au fost si le vor fi oferite servicii adecvate nevoilor individuale tinând cont de
personalitatea complexa a copilului institutionalizat;

consiliere de specialitate si sprijin atât beneficiarilor directi cât si celor indirecti ai proiectului.

Printre avantajele ocrotirii copilului în alternativa de tip familial se numara:

integrarea copilului în viata de familie având modelul parental;

prin organizarea si functionarea caselor de tip familial se va asigura copilului o atmosfera

asemanatoare cu cea familiala;

se diminueaza efectele abuzului institutionalizarii;

asigura o relatie afectiva între copil si angajat, cât mai apropiata de modelul parental;

dezvolta responsabilitatea copilului fata de propria persoana printr-o implicare cât mai mare în
organizarea propriei sale vieti;

dezvolta atitudini de munca în folosul societatii;

pregatirea copilului pentru o viata de familie; asumarea responsabilitatilor;

securitate afectiva si siguranta;

încetarea peregrinarilor copilului prin institutiile de ocrotire;

eforturi financiare scazute din partea comunitatii;

Impactul pe termen scurt si lung.

Aspectele financiare:

Dupa încetarea finantarii proiectului de catre Comunitatea Europeana, toate costurile privind
functionarea acestor servicii alternative create în urma închiderii Centrului de Plasament
Cotroceni, vor fi preluate de catre Consiliul Local al Sectorului 6, Bucuresti/ Directia Generala de
Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6.

Fundatia "Hope and Homes for Children" România, va continua sustinerea financiara a celor
doua case de tip familial o perioada de 15 ani, conform protocolului semnat.

Partenerii implicati în proiect reprezinta prin natura lor acceptul comunitatii locale astfel:

Consiliul Local al Sectorului 6, Bucuresti a aprobat proiectul ca parte integranta a Strategiei

Locale 2007-2013 privind protectia copilului aflat în dificultate, sustinând proiectul material si
logistic.

Dupa terminarea finantarii de la Comunitatea Europeana prin fonduri PHARE, Consiliul Local al
Sectorului 6, Bucuresti prin Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti,
sector 6, va garanta continuitatea serviciilor si programelor pe o perioada de 3 ani, dupa
încheierea finantarii Phare.

Vor putea beneficia si alti copii aflati în dificultate de serviciile create prin înfiintarea caselor de
tip familial, reteaua de asistenti maternali specializati si programul de sustinere financiara pentru
prevenirea abandonului familial si scolar.

Dupa iesirea din sistemul de monitorizare a beneficiarilor acestui proiect, programul se va putea
extinde si implementa si la nivelul celorlalte centre de plasament din judet.

Rezultatele pozitive obtinute dupa încheierea perioadei de finantare externa, se constituie într-
un factor stimulativ pentru continuarea actiunii sau pentru initierea altor actiuni la nivel
judetean.

Pe masura ce fenomenul si efectele institutionalizarii se reduc, se va desfasura o politica

preventiva, prin pregatire informationala, consiliere si în masura disponibilitatilor financiare prin
sprijin material acordat potentialilor copii aflati în dificultate.

Factorii externi care influenteaza pozitiv durabilitatea proiectului constau în sensibilizarea

comunitatii locale cât si prin atragerea de noi finantari externe.

Continuitatea activitatilor desfasurate în noile servicii create, va fi asigurata de catre Directia

Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6, si va urmari:

oferirea standardelor de calitate a serviciilor oferite în cadrul serviciului,

optimizarea serviciilor;

asigurarea monitorizarii copiilor;

implicarea comunitatii locale în activitatile proiectului;

functionarea la capacitate maxima atât a caselor de tip familial cât si a centrului de zi si adapost
saptamânal existente.

CONCLUZII

Ocrotirea institutionala a copiilor este o activitate constienta si responsabila realizata de catre

autoritatile legale pentru buna functionare a sistemului de protectie sociala a copilului. Este deci
o reactie de autoreglare a societatii ca raspuns la unele disfunctii aparute la nivelul sistemului
familial si are conotatii de protectie adresata unei categorii defavorizate, lipsita de mijloace de
subzistenta, care ar putea cazua disfunctii si mai grave la nivelul acestuia.

Prin sistemul de servicii sociale destinate bunastarii copilului, respectarii sale ca persoana si ca
valoare umana, o societate exprima drepturile pe care le acorda copiilor si copilariei, ca etapa
fundamentala în formarea personalitatii viitorilor adulti.

Restructurarea sistemului de protectie a copilului a devenit o problema de interes national, miza

fiind felul în care este judecata capacitatea României de a-si dovedi grija pentru copiii tarii.
Criteriul care arata "calitatile parentale" ale statului este cel al elaborarii unor modele efective de
interventie care sa conduca la satisfacerea nevoilor si la respectarea drepturilor copilului: de a fi
crescut într-o familie care sa îi poarte de grija, sa îl iubeasca, sa beneficieze de educatie, sa i se
asigure conditiile necesare sanatatii sale, crearea conditiilor de dezvoltare.

Calitatile enumerate indica în mod categoric faptul ca parcurgem un proces de maturizare a

sistemului românesc de protectie a copilului, al carui nivel îl putem diagnostica dupa rezultatele
aparute pâna în prezent si dupa principiile acestui domeniu, si anume: capacitatea serviciilor de
a oferi siguranta tuturor copiilor, nondiscriminarea copiilor, accesul la dezvoltare pentru copii si
caracterul deschis, permeabil al sistemului.

O simpla comparatie între ocrotirea copiilor în institutiile de tip clasic si cea din casele de tip
familial, evidentiaza cresterea calitatii muncii în casele de tip familial, prin: oferirea unui climat
apropiat de modelul familial, îmbunatatirea atitudinii comunitatii fata de acesti copii,
posibilitatea unei mai bune recuperari a copiilor în vederea integrarii viitoare în învatamântul de
masa, respectarea dreptului la intimitate si confidentialitate a copilului, oferirea unui cadru
propriu, intim si personalizat copiilor.
Prin crearea de case de tip familial se vor oferi modele alternative apropiate de cele familiale,
astfel încât sa faciliteze integrarea beneficiarilor în familia naturala/extinsa si în comunitatea din
care provin.

Prin ocrotirea copiilor în sistem de tip familial, acestia se vor integra cu usurinta în viata sociala
si în familia naturala. Prin modele familiale ce le au în preajma copii vor fi ajutati sa-si recapete
încrederea în sine, în familie si în societate, pregatindu-se pentru viata de adult.

Scopul acestui suport emotional are drept finalitate constientizarea de catre parinti a resurselor
reale de care dispun în organizarea propriilor vieti, responsabilizarea lor fata de educatia copiilor
si implicarea ca parteneri în depasirea situatiei dificile.

Obiectivele si activitatile programului de închidere a Centrului de Plasament Cotroceni au

contribuit la sensibilizarea comunitatii locale, la dezvoltarea sistemului de servicii sociale si a
modului de abordare a copilului si a familiei aflate în dificultate. În acest sens, s-a asigurat
dezvoltarea retelei de asistenti maternali, s-au creat case de tip familial, precum si dezvoltarea
programelor de sprijin în vederea prevenirii abandonului, a institutionalizarii si a reintegrarii
socio-familiale a copiilor.

[1] Thoenig, Jean-Claude. In "Traite de Science Politique" coordonat de M. Grawitz si Jean Lecca,
vol.IV. PUF 1992

[2] Dye, Thomas R."Understanding Public Policy" 1998, Prentice-Hall

[3] Wildavschy, Aaron.1975."Budgeting:A Comparative Theory of Budgetary Processes".Boston.

Little Brown.

[4] Lowi, Theodore J..1969."The End of Liberalism:Ideology, Policy,and the Crisis of Public
Authoritz".New York.Holmes and Meier.
[5] de exemplu, avocati, medici, farmacisti, ingineri etc.

[6] Comportamentul blatistului