Sunteți pe pagina 1din 4

Apa,esenta vieţii

Mirea Cristina
Ionel Ecaterina

I.Apa – cel puţin cea dulce, în prezent – este mai preţioasă decât petrolul şi mai
necesară decâtgrâul sau orezul. Apa este în acelaşi timp viaţa şi calitatea vieţii. Sau
aşa cum relevă specialiştii, în cadrul sistemului ecologic planetar, prezenţa apei este condiţia
indispensabilă vieţii, iar pentru societateaumană ea reprezintă acea resursă naturală
fundamentală de care depinde orice domeniu al activităţii economice.H i d r o s f e r a
reprezintă un adevărat sistem “sanguin” al structurilor geografice pentru
că apar e l a ţ i o n e a z ă s t r â n s c u c e l e l a l t e g e o s f e r e d â n d o c a l i t a t e n o u ă
ş i u n i c ă î n a c e l a ş i t i m p m e d i u l u i înconjurător.Astfel ca agent de relaţionare a
componentelor mediului, circuitul apei în natură este esenţial înfuncţionalitatea, dinamica şi
existenţa mediului înconjurător. Ciclul hidrologic constitui e un proces permanent, la
scară planetară, de transformare a unei părţi din apa mărilor şi oceanelor şi de convertire aei, prin
evaporare – condensare în apă dulce, proces realizat de o uzină gigantică ce este natura
însăşi.Datorită acestui proces există viaţă şi pe întinderile uscatului. Trecerea de la materia
anorganicăla cea organică se produce în prezenţa apei.
II. Resursele de apă dulce
– un bun rar, venerat de cei ce nu-l au, nu îndeajuns respectat de ceice-l au.Apa dulce, spre
deosebire de apa sărată prezintă resurse relativ reduse în ansamblu şi oricumextrem
de neuniform repartizate pe suprafaţa uscatului. Strict geografic, resursele de apă
dulce suntmasiv concentrate în anumite zone şi dimpotrivă, foarte rare în altele. Lacurile şi
râurile mult abundenteîn unele regiuni (Europa nordică, nordul Americii de Nord,
zonele ecuatoriale), dar aproape inexistenteîn altele. În plus precipitaţiile variază
sensibil, de la un an la altul, de la un sezon la altul, în cadrulaceleiaşi zone. Dar un
numai atât: datorită temperaturilor medii existente, evaporarea este mai intensă sau
mai puţin intensă şi ca urmare aportul net al precipitaţiilor este sensibil diferit.Din punct de
vedere economic, semnificaţia distribuţiei naturale neuniforme a resurselor de apădulce este
puternic accentuată de discordanţa acestei distribuţii cu cea a necesităţilor. Nu
numai că o bună parte a resurselor de apă dulce rămâne blocată în gheţari, dar şi cele mai
abundente dintre resurseleutilizabile se află în zone reci, improprii sau puţin propice culturilor
agricole. În schimb, în zona caldă,unde necesităţile sunt mult mai mari resursele sunt
mai sărace. Nesuprapuneri există între distribu ţiaresurselor de apă dulce şi
distribuţia terenurilor agricole, repartiţia teritorială a populaţiei şi a
zonelor industrial-urbane.La acestea se adaugă şi limitarea resurselor de apă prin
afectarea calităţii acesteia, deci prinfenomenul de poluare - prin deversarea de ape
menajere neepurate, îngrăşăminte chimice, pesticide provenite din practicarea
agriculturii intensive, ape industriale…Valorificarea tehnico-economică a resurselor de
apă dulce are o dimensiune calitativă şi unacantitativă ce sunt strâns le gate. În ţările
dezvoltate mijloacele tehnice şi resursele financiare le -au permis să elimine sau să
reducă o serie de constrângeri existente prin complexe amenajări hidrotehnice,regularizări ale
cursurilor de apă, sisteme de salubrizare a apei pentru alimentarea aglomerărilor
urbane.Problemele deosebite sunt în ţările în dezvoltare unde efective însemnate de oameni nu au
acces la apa potabila, cu toate consecinţele asupra stării lor de sănătate. Ca urmare
asigurarea necesarului apei deconsum este o problemă - în anumite zone - nu numai de
cantitate ci şi de calitate.
•Distribuirea resurselor de apă pe glob
America Latină este regiunea cea mai bogată în apă, deţinând 1/3 din
t o t a l u l d e a p ă d u l c e , regenerabilă din lume.Pe locul doi se situează Asia, cu 25%, i ar
pe ultimul loc sunt Africa de Nord şi Orientul Mijlociucu 1%. Cifrele devin mai
relevante dacă raportăm resursa la cerere sau consum. Exemplu: China, caredeţine
7% din totalul mondial de apă dulce, dar are o populaţie ce reprezintă 22% din
populaţia Terrei.Canada, în schimb are 9% din resursele mondiale de apă dulce şi o populaţie
care reprezintă doar 0,5%din cea mondială.Efectele distribuţiei inegale a resurselor de
apă dulce sunt agravate şi de gradul de dezvoltare a ţărilor şi nu în ultimul rând de nivelul
de trai al fiecărui individ în parte. Studiile internaţionale recentearată că în 22 de ţări africane,
apa nu este asigurată pentru jumătate din populaţie.Soluţii moderne pentru asigurarea apei
există. În 2002 erau 10.000 de instalaţii de desalinizare, care produceau 5 milioane
de metri cubi de apă dulce, însă 70% dintre acestea erau amplasate în ţările bogate
în petrol din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, ţări care îşi permit să plătească
între 1 şi 4dolari pe metrul cub de apă produsă din desalinizarea apelor marine. Nici Europa nu
este ocolită de criza apei, mai ales în zona mediteraneană.Lipsa apei, provocată într-o lume
în care populaţia creşte de la 6,5 miliarde locuitori, la probabil11 -12 miliarde
locuitori, constituie o problemă globală a soci etăţii actuale. În Asia, Orientul
Mijlociu,Africa subsahariană şi de nord irigaţiile reprezintă 85% -90% din totalul de
apă consumat. În Europa,
III. Trăsăturile mediului hidric
se referă la proprietăţile fizice şi chimice ale apei precum şi la capacitatea de autoepurare,
foarte importantă pentru păstrarea calităţii apelor. Hotărâtor în procesul de
autoepurare al apelor este activitatea de descompunere a materiei organice de către bacterii în
substanţe minerale ce intră în circuitul materiei în natură. Când însă cantitatea şi
calitatea substanţelor poluantedepaşeşte limitele de toleranţă se manifestă fenomenul de
poluare a apelor.
IV. Componenta hidrică şi funcţiile sale în mediu
A p a a r e f u n c ţ i a d e m e d i u d e v i a ţ ă p e n t r u n u m e r o a s e organisme, de la
plancton, care constituie baza lanţului trofic, pânăl a c e t a c e e , c e l e m a i m a r i v i e ţ u i t o a r e
t e r e s t r e . Î n a p e l e o c e a n i c e sărate peştii au un "aparat" de desalinizare ce se află
la nivelul branhiilor, unde celulele specializate preiau sărurile în exces şi împreună cu
un mucus foarte concentrat le eliberează în apă.Î n o c e a n e ş i m ă r i î n f u n c ţ i e d e
c o n d i ţ i i l e d e m e d i u (temperatură, presiune, salinitate, lumină, oxigen
dizolvat) s-auconstituit ecosisteme diferite, unele foarte bogate în organisme. C e l e
m a i c o m p l e x e e c o s i s t e m e m a r i n e v i z e a z ă f o r m a ţ i u n i l e coraligene ce se
întind pe areale de peste 200 mil km2. Având în v e d e r e s e n s i b i l i t a t e a c o r a l i l o r
l a f a c t o r i i d e m e d i u ( a p e c a l d e , curate, bine oxigenate, puţin adânci, bine luminate) ei
reprezintă uni n d i c a t o r a l c a l i t ă ţ i i m e d i u l u i a c v a t i c m a r i n .
F o r m a ţ i u n i l e coraligene adăpostesc numeroase vieţuitoare: crustacee,
moluşte, peşti, pentru că aici există resurse bogate şi variate de hrană.este importantă pentru
că apa intră în componenţa tuturor celorlalte elemente ale mediului, în p r o p o r ţ i i
diferite. În cadrul acestora, componenta hidrică vehiculează materia şi
e n e r g i a î n m e d i u , contribuind la dinamica globală a acestuia.Răspândirea organismelor
la nivelul suprafeţei terestre este dependentă atât de regimul termic, dar şi de cel al
precipitaţiilor, fapt concretizat în existenţa zonelor şi etajelor biogeografice cu dispunere pe
latitudine şi respectiv pe altitudine.Plantele se diferenţiază şi după pretenţiile lor faţă de
umiditate în plante xerofite, rezistente la secetă, la care pierderea apei prin transpiraţie este
limitată în diferite moduri - cactuşii, larg răspândiţi înAmerica, prezintă un strat de ceară. O altă
categorie de plante sunt cele tropofite, prezente în Asia de sud şi de sud-est, în arealul
pădurilor musonice, unde arborii îşi pi erd frunzişul în sezonul secetos. Dintrespeciile
care alcătuiesc păduri compacte în regiunea musonică menţionăm teck-ul şi saalul.În zonele cu
exces de umiditate – în pădurile ecuatoriale, în zonele mlaştinoase – sunt
prezente plantele higrofite, cu o mare varietate de specii palmieri, ficuşi, liane, plante epifite –
orhidee... .Iar în unităţile acvatice se dezvoltă plantele hidrofite : algele, nufărul, stuful.Apa este
nu numai un constituent al organismelor vii, dar are un rol foarte important de
reglaretermică şi de irigare a ţesuturilor.Rezistenţa organismelor în condiţiile restrictive
ale apei în mediu este diferită. Rozătoarele dindeşerturi pot trăi fără să bea apă, dar
o preiau din hrana consumată. Cămilele îşi pot produce apă prin oxidarea grăsimilor ce
se găsesc în cocoaşă.
Omul însuşi, cel mai complex organism nu ar putea rezista fără apă. Nimic nu ar putea spune
maimult în această privinţă, decât faptul că, fără apă corpul unui om de 70 kg ar cântări doar 13
kg.Omul biologic este dependent de apă şi cu atât mai mult omul social. progresul societăţii
umane nu poate fi conceput decât în asociere directă cu apa.
•Apa are un rol determinant în caracteristicile climatice ale diferitelor regiuni ale Terrei,
undeexistă tipuri de climă de nuanţă oceanică cum ar fi clima tropical-umedă, clima
musonică,clima temperat oceanică.A c ţ i u n e a p e r m a n e n t ă a c u r e n ţ i l o r o c e a n i c i
c a l z i s a u r e c i influenţează clima zonelor litorale.A s t f e l C u r e n t u l G o l f u l u i c e
p r o v i n e d i n z o n a G o l f u l u i Mexic, are laţimi de aproximativ 500 km şi o
temperatură a apei de25ºC. El se îndreaptă spre nordul Europei unde determină cea
maimare anomalie termică pozitivă a Terrei, zona în care temperatura m e d i e
anuală este mai mare cu aproximativ 10ºC decât
c e a corespunzătoare latitudinii.Una dintre consecinte este
c ă a c t i v i t a t e a î n p o r t u r i l e N o r v e g i e i s e d e s f ă ş o a r ă t o t t i m p u l anului , fără
riscul de îngheţ al apei marine. De asemenea Norvegia poate valorifica la maxim
potenţialul hidroenergetic de care dispune.C u r e n t u l r e c e a l P e r u u l u i a c ţ i o n e a z ă p e
ţărmul vestic alA m e r i c i i d e S u d ş i d e t e r m i n ă t e m p e r a t u r i a l e a e r u l u i
m a i scăzute decât cele corespunzătoare latitudinii. Prezenţa apelor reci
nuf a v o r i z e a z ă m i ş c a r e a v e r t i c a l ă a a e r u l u i , c a u r m a r e n u s e f o r m e a z ă n i c i
c o n d i ţ i i l e d e f o r m a r e a precipitaţiilor. De aceea în această zonă a Americii de
Sud se află polul aridităţii pe glob – în DeşertulAtacama, unde singurul element
benefic dinspre ocean este frecvenţa ceţii , care întreţine un grup de organisme adaptat
la resurse modeste de apă(guanaco,cactuşi).
Apa este un agent modelator la nivelul componentelor fizice, relieful fiind modelat
prin procese geomorfologice de eroziune, transport, acumulare, dizolvare.S i s t e m u l a p e l o r
c o n t i n e n t a l e r e p r e z i n t ă “artizanul” peisajelor terestre diferenţiate pe treptele de
relief şi în strânsă legătură cufactorii climatici şi caracteristicile substratului de roci.
Se disting diferite tipuri de văi - sub formad e c h e i d e z v o l t a t e î n c a l c a r e , d e d e f i l e u ,
î n c a r e sectoarele înguste alternează cu sectoarelemai largi, exemplu Defileul Dunării
care areaproximativ 100 m în sectorul Cazane sauPorţile de Fier şi 5 km în zona
Moldova Veche. Nu în ultimul rândv a l e a d e t i p c a n i o n
d e z v o l t a t ă î n s t r u c t u r i l e s e d i m e n t a r e orizontale, cum este
C a n i o n u l C o l o r a d o î n c a r e a d â n c i m e a v ă i i atinge 1,6 km.G u r i l e d e
v ă r s a r e a l e r a u r i l o r , f l u v i i l o r s u n t f o a r t e variate atunci
când se varsă în mări şi oceane. Amintim pe celemai reprezentative:
deltele, estuarele, limanele fluvio -maritime.
Funcţia de depozitare a deşeurilor este o funcţie nouă în mediul terestru, funcţie
creată deom, care introduce uneori, la scară, regională sau chiar globală, o serie de factori
perturbatori.În acest context, apa are rol de evacuare, asimilare sau stocare a
diferitelor substanţe saud e ş e u r i . S ă n u u i t ă m c ă o p a r t e d i n a c e s t e s u b s t a n ţ e
i n t r ă î n c i r c u i t u l m a t e r i e i î n n a t u r ă , acumulându-se în fiecare verigă a lanţului trofic,
afectând astfel echilibrul ecosistemelor, dar şi sănătatea oamenilor.Din păcate unele unităţi
acvatice au devenit colectoare de ape reziduale - menajere şi industriale- s u b s t a n ţ e
provenite din chimizareaagriculturii.Cel mai izbitor exemplu al crizei de mediu dinSUA îl
reprezintă lacul Erie, o enormă mareinterioară, suficient de întinsă pentru asimboliza permanenţa
naturii. Lacul Erie aconstituit o principală rezervă naturală pentruo regiune bogată, cu câteva
oraşe mari, cu oindustrie variată şi foarte dezvoltată, cuterenuri agricole fertile şi cu întreprinderi
de pescuit rentabile sau în procesul de creare a acestor bogăţii, lacul s-a schimbat, ajungând atât
de poluat, încât sistemele biologice iniţiale, care păstrauvaloarea socială a lacului, au fost în
maremăsură distruse. Soarta lacului Erie ne ajută să măsurăm daunele pe care le aducem
resurselor noastrenaturale prin crearea bogăţiilor naţiunii.

Bibliografie:
Fereydoon Batmanghelidj,editura Deceneu ,2013

Masaru Emoto, editura Adevăr Divin ,2012