Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Barbu Andreea
Cristina Ionita
Enache Eveline
Bondoc Georgiana
BUCURESTI
2017
1
CUPRINS
2
Introducere
Prezenta lucrare are ca tema analiza indicatorilor utilizati pentru aprecierea performantei
financiare si a pozitiei financiare pentru societatile care aplica sistemul anglo-saxon.
În acest mod, lucrarea surprinde atât aspecte teoretice, prezentând cele mai
importante concepte ale contabilității manageriale, si ale analizei pozitiei financiare si a
performantei pe baza indicatorilor financiari specifici mediului anglo-saxon, cât și aspecte
de natură practică, prin intermediul unui exemplu concret care are rolul de a evidenția
aplicabilitatea și utilitatea conceptelor analizate anterior pe parcursul lucrării.
3
1.1. Lumea și cultura anglo-saxonă – influențe asupra sistemului contabil
Specific unor state precum SUA, Marea Britanie, Australia, Canada, Noua Zeelandă,
sistemul contabil anglo-saxon este exponentul imaginii fidele, al independenței față de
fiscalitate, al jurisprudenței și liberalismului economic. Acesta se bazează pe un cadru
conceptual structurat pe principii a căror aplicare trebuie să ducă la adoptarea unor decizii
raționale privind utilizarea eficientă a resurselor. Măsurarea, controlul și raportarea
performanței sunt orientate spre microeconomie și reflectă o cultură a individualismului și
descentralizării față de stat. Contabilitatea servește cu prioritate nevoilor de gestiune internă
a întreprinderii și, în prelungirea politicii dominante de finanțare de pe piața bursieră,
principalii ei destinatari sunt investitorii. În lumea anglo-saxonă, sistemul juridic este
dominat de jurisprudență, iar regulile sunt elaborate de organismele profesionale.
Deconectată de fiscalitate, contabilitatea trebuie să reflecte o imagine fidelă a tranzacțiilor
și evenimentelor prezentate, iar în practică, divulgarea informației este detaliată și
transparentă, nu există limite în distribuirea profitului și nici tendința de constituire a
rezervelor oculte. De asemenea, specific sistemului anglo-saxon este circuitul contabil
monist, iar urmărirea cheltuielilor după destinație răspunde particularităților unui sistem
orientat spre măsurarea performanței manageriale la nivel microeconomic și raportarea
către principalii utilizatori de informație – investitorii. Indicatorii specifici acestui sistem
sunt marjele de acumulare, iar realitatea economică are prioritate în fața formei juridice.
4
1.2. Considerații generale privind contabilitatea managerială
1
http://www.imanet.org/docs/defaultsource/thought_leadership/transforming_the_finance_function/definitio
n_of_management_accounting.pdf?sfvrsn=2
2
Nobes, C.&Parker, R. (2008) Comparative International Accounting, Prentice Hall, pp. 540, 541
3
Nobes, C.&Parker, R. (2008) Comparative International Accounting, Prentice Hall, p. 532
5
- determinarea şi controlul eficienţei activității întreprinderii;
- determinarea bazei de evaluare pentru anumite elemente de bilanţ;
4
http://www.saylor.org/books, p. 7
6
public sau instituții non-profit. CIMA lucrează îndeaproape cu angajatorii și susține
cercetarea de nivel înalt, actualizând constant programul de calificare, cerințele privind
experiența profesională și programul de dezvoltare profesională continuă, pentru a asigura
faptul că rămâne principala alegere a angajatorilor în recrutarea liderilor de business cu
pregătire financiară.
Calificarea CIMA (Chartered Institute of Management Accounting) oferă
posibilitatea analizării unor situaţii financiare sau non-financiare şi luarea unei decizii pe
baza acelei analize. Programul se adresează celor care profesează sau îşi doresc poziţii
strategice în cadrul companiilor în care lucrează şi sunt responsabili de planificare şi
strategie de business. Acesta oferă specializare pe trei arii de business: conducerea unui
business şi gestionarea resurselor, operaţiuni şi strategie, managementul performanței.
7
De-a lungul timpului, performanța unei companii a fost apreciată prin prisma unor
aspecte precum: productivitate, nivel de realizare a obiectivelor, capacitate de adaptare,
eficacitate și eficiență, inovație. Începând cu anii 2000, crearea de valoare a devenit
principala unitate de măsură a performanței managementului. Aceasta este văzută ca
rezultat al deciziilor manageriale formulate în urma unui proces ce implică trei concepte-
cheie: planificarea, conducerea și controlul.
- alături de alte instrumente din gestiunea internă a firmei, bugetele au un rol important în
coordonarea activităților și comunicarea în cadrul organizației.
În ceea ce privește controlul, autorii Nobes și Parker (2008) evocă trei tipuri de
control ce pot apărea în cadrul unei organizații, astfel6:
- perspectiva financiară – este avută în vedere măsura în care entitatea a reușit să își atingă
obiectivele financiare și să creeze valoare pentru acționarii săi; pentru companiile americane
maximizarea rezultatelor pe termen scurt pentru atragerea investitorilor are o importanță
ridicată; astfel, indicatorii cărora li se acordă o atenție deosebită sunt rezultatul pe acțiune,
cash-flow-ul, randamentul investițiilor, marja brută.
5
Nobes, C.&Parker, R. (2008) Comparative International Accounting, Prentice Hall, p. 546
6
Nobes, C.&Parker, R. (2008) Comparative International Accounting, Prentice Hall, p. 550
9
- perspectiva proceselor interne de afaceri – permite identificarea și concentrarea atenției
asupra proceselor critice din interiorul organizației, procesele cu impact semnificativ asupra
perspectivei financiare și satisfacției clienților. Are rolul de a ajuta managementul să
urmărească în ce măsură reușește să satisfacă cerințele clienților și să inoveze pentru
dezvoltarea competențelor și asigurarea pe termen lung a modelului de business adoptat.
Una din cele mai cunoscute metode de calculație a costurilor este metoda Activity
based costing; aceasta are originea în SUA, în lucrarea lui J. G. Miller și T. E. Vollmaan,
„The Hidden Factory”, în care au fost analizate cauzele și comportamentul costurilor
indirecte. Primii pași în realizarea unui sistem de calcul al costurilor pe activități au fost
făcuți de autorii Kaplan, Cooper și Johnson în 1987.
10
Activity based costing este o metodă de calcul al costurilor care se bazează pe
identificarea centrelor de activitate din companie și repartizarea costurilor produselor și
serviciilor pe aceste centre în funcție de numărul de tranzacții sau evenimente implicate în
obținerea lor.
În cadrul companiilor americane, metoda ABC este utilizată pentru nevoile interne
de informare, nefiind însă potrivită pentru raportarea externă; informațiile despre costul de
producție solicitate de GAAP presupun divizarea cheltuielilor conform metodelor
tradiționale în costuri de producție și costuri ale perioadei8.
7
Walther, L. & Skousen, C., Managerial and cost accounting (2009), Ventus Publishing, p. 115
8
Walther, L. & Skousen, C., Managerial and cost accounting (2009), Ventus Publishing, p. 116
11
În contabilitatea managerială, una din metodele utile de a evalua viabilitatea afacerii
și potențialul de creștere este reprezentată de așa-numita analiză cost-volum-profit.
- pragul de rentabilitate este un indicator ce reflectă acel volum al activității la nivelul căruia
costurile sunt egale cu veniturile, rezultatul fiind nul. Denumit și punct de echilibru sau
punct mort, acesta se atinge atunci când este îndeplinită relația Total vânzări = Costuri fixe
+ Costuri variabile; ca și formulă de calcul, pragul de rentabilitate se determină prin
raportarea cheltuielilor fixe la marja brută unitară.
Analiza CVP este foarte utilă în adoptarea deciziilor pe termen scurt, fiind mai mult
decât un instrument matematic pentru determinarea anumitor indicatori; aceasta oferă
informații critice despre viabilitatea afacerii9. Pe baza analizei CVP managementul poate
determina nivelul necesar al vânzărilor pentru obținerea unui anumit nivel al profitului,
valoarea vânzărilor necesară pentru acoperirea costurilor fixe și obținerea de profit sau
nivelul minim la care activitatea poate ajunge fără a intra în zona rezultatelor negative.
9
Walther, L. & Skousen, C., Managerial and cost accounting (2009), Ventus Publishing, p. 54
12
raportarea în timp util maximizează oportunitățile de acțiune managerială și permite un
control efectiv al costurilor10.
Conform studiilor realizate11, peste 70% dintre companiile britanice din domeniul
producției utilizează metoda costurilor standard; dintre acestea, 90% stabilesc standarde
pentru manoperă, aproape 100% folosesc calculația costurilor prestabilite și pentru
consumurile materiale, în timp ce mai puțin de 70% realizează această analiză și în cazul
cheltuielilor indirecte. Totodată, din studiile realizate a rezultat faptul că metoda costurilor
standard se bazează pe costurile actuale, ajustate în funcție de istoricul variațiilor și foarte
puține companii realizează o analiză pe diviziunea cheltuielilor indirecte în fixe și variabile.
10
http://www.cimaglobal.com/Documents/ImportedDocuments/cid_tg_standard_costing_and_variance_anal
ysis_mar08.pdf.pdf
11
http://www.cimaglobal.com/Documents/ImportedDocuments/cid_tg_standard_costing_and_variance_anal
ysis_mar08.pdf.pdf
13
organizații, a cerințelor viitoare și a strategiilor de dezvoltare necesare pentru dobândirea
unui succes continuu. Importanța utilizării indicatorilor cheie de performanță (KPIs):
- perspectivă: indicatorii cheie de performanță indică starea de sănătate, progresul și/ sau
succesul strategiei organizației, proiectelor acesteia, proceselor în desfășurare sau
departamentelor de furnizare de servicii;
- focus: indicatorii cheie de performanță se concentrează pe un anumit aspect, sunt
relevanți, măsurabili, repetabili și consistenți;
- evaluare: măsurarea factorilor critici de succes;
- management: contribuie la procesul decizional pentru managementul performanței;
- strategia de implementare: dezvoltă o legatură puternică între strategia concepută și
inițiative sau activități.
Mai multe criterii pot fi luate în considerare în procesul de evaluare, selecție, concepere și
utilizare a indicatorilor cheie de performanță:
- companie (ex.: cifra de afaceri, cota de piață, profitabilitate, prețul acțiunilor, satisfacția
angajaților etc.);
- funcție/ department (ex: cota de vânzări, fluctuația personalului, realizarea bugetară etc.);
- individual (de ex. cota de vânzări, număr de întreruperi ale sistemului IT, număr de articole
scrise pentru newsletterul companiei);
- proces.
15
Balanced Scorecard
16
- strategia companiei in capacitatea resurselor umane;
- conceptele corporative care conduc la indeplinirea misiunii companiei;
- capacitatea de adaptare la cerintele pietei si la schimbari;
- invatarea reprezinta mai mult decat antrenarea;
Analiza SWOT
Viziune si strategie
Dezvoltare&Invatare
Obiective Strategie Indicatori
Simplificare Functionare ca o entitate Proiecte comune
Eficacitate Fewer, better, longer, big Proiecte, colaborari
ideas
Construirea unei organizatii Imbunatatirea pilonilor Fiecare angajat reprezinta
companiei prin training si un pilon
coaching
Clienti
Financiar
18
Cresterea veniturilor pe Sector/brand/mix/categorie Valoare vs target
client
Procese Interne
BSC si Management
19
convertirea datelor în informaţii şi ajută, în consecinţă, la procesul de diagnosticare care are
drept obiectiv cercetarea şi prognozarea informaţiilor
. Analiza financiar-contabilă într-un cadru internaţional constituie un demers
deosebit de complex. El poate viza dimensiuni internaţionale distinctive, precum:
-analiza operaţiunilor desfăşurate de o companie multinaţională, ale cărei conturi
consolidate rezultă din agregarea tranzacţiilor desfăşurate în ţări diferite, şi care sunt
exprimate în monede diferite;
-compararea transnaţională între entităţi cu sediul în ţări diferite, dar care nu
desfăşoară în mod necesar operaţiuni în afara graniţelor;
- extinderea geografică nu a companiilor, ci a utilizatorilor situaţiilor consolidate
(analiza este solicitată de rezidenţi din diferite ţări ale lumii, care au propriile interese asupra
entităţii). Disponibilitatea şi comunicarea informaţiilor este vitală pentru eficienţa
pieţelor globale. Realizarea unei analize internaţionale a situaţiilor financiare prezintă
semnificaţie din mai multe motive:
1. Posibilitatea realizării de investiţii profitabile în alte ţări – investitorii, în special
investitorii instituţionali, sunt atraşi de ratele mari de profit pe care îl generează investiţiile
în ţările în curs de dezvoltare din Asia, America latină sau Africa, şi care nu pot fi obţinute
din investiţiile în ţările dezvoltate;
2. Diversificarea riscurilor aferente investiţiilor pe noi pieţe financiare – gestionarea
eficientă a investiţiilor presupune şi diversificarea riscurilor. Pieţele financiare în dezvoltare
au diferite grade de volatilitate, în funcţie de ciclurile industriale şi de afaceri de care sunt
mai mult sau mai puţin legate;
3. Poziţionarea faţă de concurenţă – două dintre cele mai importante motive pentru
extinderea unei companie pe plan internaţional constă în: câştigarea de noi pieţe de
desfacere; şi accesul la factori de producţie mai ieftini (forţă de muncă, resurse naturale,
tehnice, tehnologice etc.). Ambele motive sunt menite să ofere firmei internaţionale
avantaje concurenţiale semnificative;
4. Legătura dintre aprecierea valutei şi aprecierea investiţiei – această legătură este
evidentă, însă creşterea valorii investiţiei ca urmare a aprecierii monedei este independentă
de performanţa financiară a entităţii, lucru care trebuie evidenţiat în analiza conturilor;
5. Relaxarea restricţiilor privind participaţiile de capital – reglementările din
anumite ţări limitează participaţiile de capital la un anumit procent, fapt care afectează
natura controlului societăţii mamă şi, implicit, nivelul de implicare al acesteia în strategia
operaţională şi financiară a entităţii respective. Spre exemplu, până în 1993, procentul pe
20
care autorităţile din Brazilia îl stabiliseră pentru participaţiile străine era de 40%. Restricţia
a fost ridicată ulterior, fapt care a atras după sine creşterea investiţiilor companiilor străine
în filiale deţinute în control exclusiv;
6. Analiza sectorului de activitate şi a concurenţei – companiile implicate în
investiţii sau comerţ internaţional fac deseori analiza situaţiilor financiare ale concurenţilor
sau ale altor companii leader pe diferite segmente de piaţă, pentru alinierea strategiilor
proprii (privind preţurile, inovarea şi dezvoltarea de noi produse etc.) la trendul pieţei;
7. Fundamentarea deciziilor financiare – informaţiile financiare sunt necesare
susţinerii deciziilor financiare şi operaţionale ale diferitelor categorii de utilizatori, inclusiv
ai clienţilor, furnizorilor sau creditorilor.
Analiza contabil-financiară pe plan internaţional generează probleme legate de
diversitatea modalităţilor de evaluare şi prezentare a conturilor . Diferenţele care apar sunt
datorate, în esenţă, unor contexte economice diferite exprimate prin situaţii financiare
specifice pentru fiecare ţară. Se apreciază că aceste aspecte constituie un obstacol care
împiedică utilizarea modelelor de decizie bazate pe date contabile. Atât investitorii, cât şi
întreprinderile care doresc să atragă investitori străini resimt problema imposibilităţii
analizei pertinente a conturilor societăţilor analizate . Una din soluţii o constituie raportarea
la normele IASB sau US GAAP. Într-un astfel de context, Deutsche Bank a decis să
elaboreze conturi consolidate conforme cu IAS, oferind, astfel, comunităţii internaţionale
posibilitatea să analizeze conturile şi să evalueze activitatea societăţii în mod coerent.
Federaţia Europeană a Asociaţiilor Analiştilor Financiari (EFFAS – European Federation
of Financial Analysts Societies) a încercat punerea la punct a unor metode standardizate de
analiză financiară. Analistul trebuie să procedeze la o examinare aprofundată a entităţilor
de care se interesează.
21
Abordarea anglo-saxonă este orientată spre piaţa financiară, având în centru
investitorul, preocupat în principal de riscul şi rentabilitatea plasamentelor sale. Modelul
teoretic presupune că valoarea unui activ este suma fluxurilor monetare viitoare actualizate,
accentul fiind pus pe estimarea cash-flow-urilor şi a riscului de faliment.
O importanţă deosebită este acordată beneficiului pe acţiune. Pentru a oferi o
capacitate predictivă acestui indicator, trebuie eliminată influenţa evenimentelor care nu
exprimă activitatea normală a întreprinderii. Asociaţia britanică a analiştilor financiari a pus
la punct o procedură detaliată pentru calculul beneficiului pe acţiune, în scopul remedierii
insuficienţelor normelor oficiale.
Conform demersului anglo-saxon, piaţa este eficientă şi transparentă atunci când
cursurile de la bursă reflectă în orice moment ansamblul informaţiilor disponibile. Analiza
financiar-contabilă nu urmăreşte neapărat dobândirea de titluri subevaluate, ci trebuie să
permită investitorului să aprecieze gradul de rentabilitate şi de risc al plasamentului său.
Eficienţa pieţei presupune, de asemenea, că entităţile nu pot să falsifice, prin artificii
contabile, valoarea titlurilor, deoarece situaţiile financiare nu constituie decât una din
sursele de informare ale investitorilor. Specialiştii în valori mobiliare încearcă să vândă
acţiuni pe bază de estimări revizuite în funcţie de profit sau de risc.
22
acesteia. Unele întreprinderi germane prezintă, în plus faţă de documentele de sinteză
obişnuite (bilanţ, cont de rezultate şi anexă), tabloul valorii adăugate.
Demersul Europei continentale acordă mai puţină importanţă datelor bursiere, fiind
utilizat de ţări în care piaţa acţiunilor este mai puţin dezvoltată şi nu constituie principala
sursă de finanţare a întreprinderii. Credinţa în eficienţa pieţelor este mai puţin răspândită,
iar cifrele contabile sunt apreciate cu prudenţă6 . Investitorii cunosc evoluţia fiscalităţii,
provocată de o concepţie excesiv de prudentă. Se au în vedere şi posibilităţile de manipulare
a rezultatelor oferite de anumite practici contabile, cum este cazul rezervelor latente în ţările
germanice.
23
manifestă preferinţe în a prezenta diferiţi indicatori, în funcţie de imaginea pe care doresc
să o creeze pentru utilizatorii externi.
Abordarea anglo-saxonă pune accent pe anumiţi indicatori, cum ar fi beneficiul pe
acţiune. O astfel de rată poate fi profund influenţată de anumite circumstanţe, de un
eveniment accidental şi se pretează la manipulări din partea managerilor. Rentabilitatea unei
investiţii trebuie apreciată prin raportare la riscul potenţial.
Nu există indicatori care pot sintetiza la modul absolut tot ceea ce trebuie cunoscut
despre situaţia unei întreprinderi. Indicatorii nu au sens dacă sunt utilizaţi de sine stătători,
motiv pentru care analiza tendinţelor (monitorizarea în timp a unui indicator sau grup de
indicatori) şi analiza comparativă (compararea unui indicator specific pentru un grup de
companii dintr-un sector de activitate, sau pentru sectoare diferite de activitate) sunt
preferate de analiştii financiari. Comparaţiile în timp sunt utile pentru efectuarea
previziunilor, fiind posibilă estimarea tendinţelor de evoluţie a fenomenului studiat. O altă
tehnică analitică de mare valoare este analiza relativă, care este realizată prin conversia
tuturor elementelor bilanţiere (sau din contul de profit şi pierdere) într-un procent dintrun
element bilanţier (sau din contul de profit şi pierdere) dat.
Deşi analiştii financiari utilizează o varietate mare de subclasificări pentru a descrie
analiza lor, sunt adesea folosite următoarele clasificări ale riscului şi performanţei:
Lichiditate - un indiciu al capacităţii entităţii de a rambursa datoriile pe termen scurt,
măsurat prin evaluarea componentelor de active circulante şi datorii curente;
Solvabilitate - riscul asociat volatilităţii fluxurilor de venituri, descris adesea ca risc
al activităţii (rezultat din volatilitatea asociată veniturilor din exploatare, vânzărilor şi
gradului de îndatorare aferent activităţilor de exploatare) şi risc financiar (rezultat din
impactul utilizării datoriilor asupra rentabilităţii capitalurilor, măsurată prin indicatori de
îndatorare şi prin acoperirea fluxurilor de numerar);
Eficienţă operaţională - determinarea măsurii în care o entitate utilizează eficient
activele şi capitalul propriu, aşa cum se arată cu ajutorul vitezei de rotaţie a activelor şi a
capitalului propriu; Creştere - rata la care o entitate poate înregistra creştere, după cum se
determină prin reţinerea (nedistribuirea) profiturilor şi prin profitabilitatea măsurată cu
ajutorul randamentului capitalurilor proprii (ROE);
Profitabilitate - un indiciu al modului în care marjele de profit ale unei societăţi sunt
asociate vânzărilor, capitalului mediu şi capitalului propriu mediu. Profitabilitatea poate fi
analizată mai detaliat utilizându-se analiza Du Pont. Prezentăm în continuare o serie de
indicatori care pot fi calculaţi utilizând fiecare din ariile de clasificare discutate anterior.
24
25
Indicatorii de performanta pot fi calculati in doua variante:
26
2.2.1 Indicatorii in varianta anglo-saxona:
Marje de acumulare
27
(=) 5. RN sau PN (Rezultatul Net sau Profitul Net)
28
(+) Alte venituri din exploatare
(-) Alte cheltuieli de exploatare
29
analizei economico-financiare consta în oferirea de informatii atât celor din interiorul
întreprinderii, cât si celor interesati din afara acesteia.
Sursele informationale utilizate în analiza rezultatelor si aspecte metodologice
Profitul sau beneficiul este expresia baneasca a câstigului obtinut în urma unei
operatiuni, actiuni sau activitati, iar conditia generala a obtinerii profitului este activitatea
economica rentabila. Nivelul rezultatelor obtinute reprezinta, pentru orice manager, masura
eficientei activitaii desfãsurate. Rezultatele sunt reflectate în Contul de profit si pierdere,
situatie care prezinta modul de obtinere a acestora pe tipuri de activitati si serveste adoptarii
deciziilor la nivelul managementului în vederea coordonarii întregii activitati a firmei.
Contul de profit si pierdere permite urmarirea activitatii desfãsurate de întreprindere
pe tipuri de activitati, pe o perioada de timp determinata, de obicei durata exercitiului
financiar. Desfãsurarea activitatii pentru atingerea scopului întreprinderii nu este altceva
decât o înlantuire continua de operatiuni de achizitii, plati, productie, vânzari si încasãri care
influenteazã contul de rezultate. Fiecare dintre aceste operatiuni este subordonata obtinerii
unui rezultat net, prin obtinerea unui surplus financiar la fiecare nivel de activitate. Contul
de profit si pierdere este una din componentele situatiilor financiare care permite
evidentierea atât a rezultatelor partiale ale celor trei activitati, cât si a rezultatelor globale.
Cu ajutorul lui se explica modul de constituire a rezultatului exercitiului în diferite etape,
permitând desprinderea unor concluzii legate de nivelul performantelor economice ale
activitatii desfãsurate de o întreprindere într-o anumita perioada de timp.
În cadrul dezvoltarii teoriei economice s-au remarcat doua modele ale Contului de
profit si pierdere:
modelul francez
modelul anglo-saxon
30
- axeaza întregul rationament pe vânzare, ca sursa esentiala de profit;
- structureaza cheltuielile pe functii: functia de productie (cost de productie), functia
de distributie (cost de distributie), functia administrativa (costuri administrative), functia
financiara (costuri financiare) si alte cheltuieli si taxe. Spre deosebire de sistemul francez,
în sistemul anglo-saxon nu se utilizeaza notiunile de productie capitalizata – costul de
productie fiind imputat direct imobilizarilor – si nici cea de productie stocata, costul de
productie al bunurilor nevândute fiind transferat direct în valoarea stocurilor. Aceasta
practica are la baza principiul conform caruia bogatia creata de întreprindere este generata
de vânzarea productiei.
De asemenea, practica economico-financiara anglo-saxona este bazata pe valoarea
de piata a activelor si, ca atare, se pune accentul pe lichiditatea acestora, fluxul de lichiditati
fiind indicatorul de baza al analizei economico - financiare. Ca urmare, în sistemul anglo-
saxon indicatori ca productia exercitiului, valoarea adaugata, excedentul brut al exploatarii
nu au importanta atribuita în sistemul francez, fiind considerate doar „simple evaluari
intelectuale ale unor indicatori potentiali de câstig”
Modul diferit de structurare a cheltuielilor (dupã natura în modelul francez si pe
functii în sistemul anglo-saxon) impune si o procedura diferita a întocmirii Contului de
profit si pierdere. Astfel, în timp ce în sistemul francez principala sursa de informatii
utilizata pentru întocmirea Contului de profit si pierdere o reprezinta contabilitatea
financiara, în sistemul anglo-saxon contabilitatea de gestiune constituie baza informationala
pentru construirea Contului de profit si pierdere, permitand determinarea costurilor
vânzarilor pe baza identificarii costurilor directe si indirecte si a repartizarii rationale a
acestora din urma.
În România, conform OMFP nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor
contabile conforme cu directivele europene, cu modificãrile si completãrile ulterioare,
structura Contului de profit si pierdere se prezinta astfel:
1. Cifra de afaceri neta
2. Variatia stocurilor de produse finite si a productiei în curs de executie
3. Productia realizata de entitate pentru scopurile sale proprii si capitalizata
4. Alte venituri din exploatare
5. a) Cheltuieli cu materiile prime si materialele consumabile
b) Alte cheltuieli externe
6. Cheltuieli cu personalul:
a) Salarii si indemnizatii
31
b) Cheltuieli cu asigurarile sociale, cu indicarea distincta a celor referitoare la
pensii
7. a) Ajustari de valoare privind imobilizãrile corporale si imobilizãrile necorporale
b) Ajustari de valoare privind activele circulante, în cazul în care acestea depasesc
suma ajustarilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauzã
8. Alte cheltuieli de exploatare
9 . Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctã a celor obtinute de la
entitatile afiliate
10. Venituri din alte investitii si împrumuturi care fac parte din activele imobilizate,
cu indicarea distincta a celor obtinute de la entitatile afiliate
11. Alte dobânzi de încasat si venituri similare, cu indicarea distincta a celor
obtinute de la entitatile afiliate
12. Ajustari de valoare privind imobilizãrile financiare si investitiile detinute ca
active circulante
13. Dobânzi de platit si cheltuieli similare, cu indicarea distincta a celor privind
entitatile afiliate
14. Profitul sau pierderea din activitatea curenta
15. Impozitul pe profit
16. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
17. Profitul sau pierderea exercitiului financiar.
32
- prevede, în notele explicative prezentate conform OMFP nr. 1802/2014, analiza
rezultatelor din exploatare pe functii, dupa urmãtorul model:
1. Cifra de afaceri neta
2. Costul bunurilor vândute si al serviciilor prestate (3+4+5)
3. Cheltuielile activitatii de baza
4. Cheltuielile activitatii auxiliare
5. Cheltuielile indirecte de productie
6. Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (1-2)
7. Cheltuielile de desfacere
8. Cheltuieli generale de administratie
9. Alte venituri din exploatare
10. Rezultatul din exploatare (6-7-8+9)
33
si cea capitalizata se evalueazã în costuri de productie). În acest model, analistul financiar
este interesat de eficienta cheltuielilor de productie, de aprecierea unor indicatori partiali de
rezultate, cu semnificatii economico-financiare importante (soldurile intermediare de
gestiune);
- în sistemul anglo-saxon primeaza veniturile din vânzarea de bunuri si, ca atare,
cheltuielile cu bunurile vândute si marja bruta; acest model prezinta avantajul unei evaluari
simple a indicatorilor, exprimati omogen.
34
Formula de calcul a indicatorului este:
MC = Venituri din vânzãri de mãrfuri (cont 707) - Costul mãrfurilor vândute (cont
607)
Veniturile sunt evaluate la pret de vânzare, fãrã a se lua în calcul reducerile acordate
ulterior vânzãrii, iar costurile reprezintã valoarea la care mãrfurile au fost achizitionate,
exclusiv reduceri primite ulterior emiterii facturilor de cumpãrare.
Valoarea pozitivã a marjei comerciale indicã recuperarea sumelor investite în
cumpãrarea de mãrfuri, precum si obtinerea unui excedent pentru remunerarea celorlalti
factori care participa la activitatea respectivã, externi sau interni întreprinderii.
O valoare negativã a marjei comerciale indica o situatie defavorabila pentru firmã,
respectiv faptul cã nu au fost recuperate disponibilitãtile investite în achizitionarea de
mãrfuri; acest fapt influenteazã cresterea nivelului stocurilor de mãrfuri.
În analiza marjei comerciale, se recomandã atât analiza valorilor indicatorului, cât
si analiza dinamicii sale. Pe baza metodei balantiere, evolutia marjei comerciale este
influentatã de evolutia veniturilor din vânzarea mãrfurilor si de evoluþia costului mãrfurilor
vândute, astfel:
∆MC = ∆Venituri din vânzãri de mãrfuri (cont 707) - ∆Costul mãrfurilor vândute
(cont 607)
Cresterea veniturilor din vânzãri de mãrfuri reprezintã o situatie favorabila pentru
firmã, iar scãderea lor, o situatie defavorabilã (de altfel, evolutia veniturilor din vânzãri de
mãrfuri poate face obiectul unei analize utilizându-se o metodologie specialã). Costul
mãrfurilor vândute este un indicator invers proportional fatã de marja comercialã. Ca atare,
o evolutie pozitivã a sa determinã o scãdere a marjei comerciale (adicã o influentã
defavorabilã), iar diminuarea sa conduce la cresterea valorii marjei comerciale (influentã
favorabilã)
2) producþia exercitiului: caracterizeazã activitatea de productie a firmei si include
valoarea productiei vândute, variatia (cresterea sau descresterea) stocurilor de produse finite
si semifabricate, precum si producþia imobilizatã (elemente de imobilizãri corporale sau
necorporale realizate în regie proprie). De asemenea, acest indicator evidentiazã
dimensiunea activitãtii comerciale a unei întreprinderi productive atât în relatia cu tertii
(clienrii) prin productia vândutã si variatia productiei stocate, pe de o parte, cât si în relatia
cu sine însasi prin productia imobilizatã, pe de altã parte. Productia exercitiului este un
indicator specific unitatilor industriale, mãsurând volumul global al activitatii desfãsurate.
35
Ea include valoarea bunurilor si serviciilor realizate de întreprindere pentru a fi vândute,
stocate sau utilizate pentru nevoile proprii.
Formula de calcul a indicatorului este urmãtoarea:
QE = Valoarea productiei vândute (cont 701 la 708) + Variatia veniturilor aferente costului
de productie în curs de execuþie (cont 711 si cont 712) + Venituri din productia de
imobilizãri (cont 721 si 722)
Analiza productiei exercitiului se poate realiza cu ajutorul metodei balantiere. Astfel:
∆QE = ∆Valoarea productiei vândute (cont 701 la 708) + ∆Variatia productiei stocate (cont
711) + ∆Venituri din productia de imobilizãri (cont 721 si 722)
În continuare, valoarea productiei exercitiului (care constituie o agregare de conturi) poate
fi analizatã pe baza aceleiasi metode, astfel:
Valoarea productiei vândute =
Venituri din vânzarea produselor finite (cont 701)
+ Venituri din vânzarea semifabricatelor (cont 702)
+ Venituri din vânzarea produselor reziduale (cont 703)
+ Venituri din servicii prestate (cont 704)
+ Venituri din studii si cercetãri (cont 705)
+ Venituri din redevente, locatii de gestiune si chirii(cont 706)
+ Venituri din vânzarea mãrfurilor (cont 707)
+ Venituri din activitati diverse (cont 708)
Prin urmare:
∆Valoarea producþiei vândute =
∆Venituri din vânzarea produselor finite
+ ∆Venituri din vânzarea semifabricatelor
+ ∆Venituri din vânzarea produselor reziduale
+ ∆Venituri din servicii
+ ∆Venituri din studii si cercetãri
+ ∆Venituri din redevente, locatii de gestiune si chirii
+ ∆Venituri din vânzarea mãrfurilor
+ ∆Venituri din activitati diverse
36
- metoda substractivã:
Qa = Qe - Ci
unde: Qa - valoarea adãugatã
Qe - producþia exerciþiului
Ci - consumurile intermediare provenite de la terþi
O altã variantã de aplicare a metodei substractive se bazeazã
pe formula:
Qa = MC + Qe - Ci
unde: MC - marja comercialã
Ci - consumurile intermediare provenite de la terti(conturile din grupele 60, 61, 62, mai
putin contul607)
- metoda aditivã:
Qa = Cheltuieli cu salarii + Cheltuieli cu asigurãrile sociale si protectia socialã +
Amortizãri + Provizioane + Cheltuieli cu impozite si taxe (exclusiv impozitul pe profit)+
Rezultatul exploatãrii + Cheltuieli financiare
4) excedentul (deficitul) brut de exploatare masoara eficacitatea utilizarii capitalului
economic, valoarea adãugata de capitalul economic.
Formula de calcul a EBE este urmãtoarea:
EBE = Qa + Subventii de exploatare - Cheltuieli cu impozite, taxe si vãrsãminte
asimilate - Cheltuieli cu personalul
unde: Qa - valoarea adãugata
Daca valoarea indicatorului este negativã, se poate vorbi de un deficit brut de
exploatare. Acest indicator nu este influentat de politicile firmei în ceea ce priveste
amortizarea si nici de constituirea provizioanelor. De asemenea, nu este afectat nici de
operatiunile financiare. Din aceste considerente, indicatorului Excedent Brut din Exploatare
i se acordã o mare atentie în analiza activitatii firmei. Analiza EBE se poate face prin mai
multe metode, una dintre ele fiind metoda balantiera:
∆EBE = ∆Qa + ∆Subventii de exploatare - ∆Cheltuieli cu impozite, taxe si
vãrsãminte asimilate - ∆Cheltuieli cu personalul
5) rezultatul exploatarii – este un indicator prin care se evalueaza rentabilitatea
economicã a unei societati din activitatea de exploatare. Atunci când rezultatul din
exploatare este pozitiv se înregistreaza profit, iar când rezultatul este negativ, se
înregistreazã pierdere.
37
RE = RBE + (Venituri din provizioane aferente exploatãrii + Alte venituri din
exploatare) – (Cheltuieli cu amortizãrile si provizioanele aferente exploatarii + Alte
cheltuieli de exploatare) sau
RE = Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare
6) rezultatul curent – este un indicator care mãsoarã rentabilitatea unei societati în
întreaga sa activitate de exploatare si financiarã.
RC = RE + (Venituri financiare – Cheltuieli financiare)
RC este un indicator care nu tine seama de politica fiscala, fiind expresia activitatii
normale a întreprinderii.
7) rezultatul net – exprima marimea absoluta a rentabilitatii financiare cu care vor
fi remunerati actionarii pentru capitalurile proprii subscrise. Acest profit net trebuie sã fie
sustinut de existenta unor disponibilitati monetare reale, altfel el va ramâne doar un potential
de finantare.
Rnet = RC– Impozitul pe profit
38
- Alte cheltuieli de exploatare
- Cheltuieli de exploatare cu amortizãri ºi provizioane
= Rezultatul din exploatare
+Venituri financiare
- Cheltuieli financiare
= Rezultatul brut (Rezultatul din exploatare + Rezultatul financiar)
- Impozit pe profit
= Rezultatul (profitul sau pierderea) net
39
Romgaz este cel mai mare producator si principal furnizor de gaze naturale din
Romania.
Compania este admisă la tranzacţionare din anul 2013 pe piaţa Bursei de Valori din
Bucureşti ţi a Bursei din Londra (LSE). Acţionar principal este statul român cu o participaţie
de 70%. Compania are o experienţă vastă în domeniul explorării şi producerii de gaze
naturale, istoria sa începând acum mai bine de 100 de ani în 1909, când a fost descoperit
primul zăcământ de gaze naturale in Bazinul Transilvaniei la Sarmasel.
Începand cu anul 2013 ROMGAZ şi-a extins domeniul de activitate prin asimilarea
centralei termoelectrice de la Iernut, devenind astfel producător şi furnizor de energie
electrică.
40
Situaţiile financiare pentru anul 2014:
SITUATIA INDIVIDUALA A
REZULTATULUI GLOBAL PENTRU ANUL
INCHEIAT LA 31 DECEMBRIE 2014
Active imobilizate
Imobilizari corporale 12 5.962.719 5.767.267
Alte imobilizari necorporale 14 407.449 383,958
Asociati 24 738 947
Alte active financiare 25, 29 76.889 78.900
Alte active 27, 16b - 17.093
Total active imobilizate 6.447.796 6.246.163
Active circulante
Capitaluri si datorii
Capital si rezerve
Capital social 17 385.422 1.892.681
Rezerve 18 2.142.347 1.949.600
Rezultatul reportat 7.184,249 5.450.493
Total capitaluri 9.712.018 9.292.774
42
S.N.G.N. ROMGAZ S.A.
43
S.N.G.N. ROMGAZ S.A.
44
45
S.N.G.N. ROMGAZ S.A.
46
S.N.G.N. ROMGAZ S.A.
un profit net de 1.025 milioane lei, care corespunde unei rate a profitului net
raportată la cifra de afaceri de 30,0%, în creştere cu 1,7% faţă de anul precedent;
47
un EBIT de 1.259 milioane lei, care corespunde unei rate de 36,9%, raportată la
cifra de afaceri, în creştere cu 4,8% faţă de anul precedent;
Realizarea unei cifre de afaceri mai mici comparativ cu anul trecut este legată, în
general, de condiţiile meteorologice iar, în special, de scăderea drastică a cererii în
segmentele industriei chimice, scăderea cererii pentru constituirea stocurilor minime de
gaze pentru iarna 2016- 2017 şi competiţia crescută din partea importatorilor de gaze
naturale.
Din cauzele menţionate anterior, profitul net, EBIT şi EBITDA sunt mai mici
comparativ cu anul 2015 dar, cu toate acestea, ratele primilor doi indicatori raportaţi la cifra
de afaceri sunt mai mari decât cele înregistrate în anul anterior şi se situează în continuare
la un nivel extrem de favorabil şi anume: 30,0%, 36,9% şi 46,0% (faţă de 29,5%, 35,2% şi
respectiv 54,7% în anul 2015), ceea ce confirmă menţinerea în continuare a unei
profitabilităţi ridicate a activităţii societăţii.
Profitul net pe acţiune de 2,66 lei înregistrat în anul 2016 va fi influenţat pozitiv de
repartizarea din rezervele constituite în anii precedenţi în conformitate cu HG nr.168/1998.
În anul 2013 s-a repartizat din rezerve, cu efect în creşterea profitului net de repartizat suma
de 157,5 mil.lei, în anul 2014 suma de 241,90 mil.lei, iar în anul 2015 suma de 214,0 mil.lei.
La nivelul anului 2016 suma care va fi repartizată din rezerve este de 405,45 mil.lei.
48
Pentru anul 2016 Romgaz şi-a programat investiţii în valoare de 1.020 mil.lei şi a
realizat 497,7 mil.lei, cu 51,2% mai puţin. Investiţiile realizate sunt mai mici decat cele din
anul 2015 (937,9 mil.lei) ca urmare a diminuării investiţiilor programate în explorarea de
suprafaţă, scăderii investiţiilor în asocieri şi amânării unor lucrări generate de dificultăţile
întâmpinate în activitatea de pregătire (obţinere terenuri, avize, acorduri, autorizaţii) şi
modificărilor legislaţiei achiziţiilor publice. Investiţiile au fost finanţate exclusiv din surse
proprii. Valoarea mijloacelor fixe puse în funcţiune în perioada de raportare a fost de 581,5
mil.lei. Societatea a realizat în perioada 2013-2016 investiţii în valoare de cca.3,37 mld.lei,
astfel:
49
Evoluţiile cotaţiilor acţiunilor Romgaz comparativ cu evoluţia indicelui BET
(Bucharest Exchange Trading) de la listare şi până la data de 31 decembrie 2016 este
prezentată în figura următoare:
50
Rezultatul brut realizat în perioada ianuarie-decembrie 2016 de 1.280.695 mii lei este mai
mic decât cel realizat în aceeaşi perioadă a anului 2015 cu 12,81%.
Rezultatul financiar înregistrat în anul 2016 este sub nivelul celui din anul 2015, din cauza
diminuării veniturilor financiare. Impozitul pe profit calculat este cu 6,72% mai mic decât cel
aferent anului 2015 ca urmare a diminuării cheltuielii cu impozitul curent şi a creşterii venitului
rezultat din calculul impozitului amânat.
51
CONCLUZII
Cele mai importante concepte cu care contabilitatea managerială operează sunt bugetele,
Balanced Scorecard, analiza abaterilor prin sistemul de costuri standard, analiza cost-volum-profit,
metodele de calculație a costurilor, indicatorii cheie de performanță.
Bugetul este un model de gestiune care subliniază planul financiar al unei organizații,
formalizând previziunile obiectivelor și mijloacele pentru realizarea acestora și permițând
monitorizarea gestiunii prin compararea rezultatelor efective cu prevederile bugetare. Un alt
concept utilizat în contabilitatea mangerială este reprezentat de Activity-Based Costing, o metodă
de calcul al costurilor care se bazează pe identificarea centrelor de activitate din companie și
repartizarea costurilor produselor și serviciilor pe aceste centre în funcție de numărul de tranzacții
sau evenimente implicate în obținerea lor. În ceea ce privește monitorizarea performanței, în lumea
anglo-saxonă sunt foarte utilizate analize de tip cost-volum-profit, utile în deciziile pe termen scurt
referitoare la producție și vânzări; analize ale abaterilor de la costurile standard; sisteme de
indicatori cheie de performanță care evaluează starea de „sănătate” a ariilor de business
fundamentale pentru succesul organizației.
Performanţă, competitivitate şi creşterea continuă a valorii ROMGAZ, atât pentru noi cât
şi pentru acţionari, printr-o mai bună valorificare a potenţialul uman şi a activelor deţinute, cu
afaceri predictibile şi profitabile precum şi o mai bună gestionare a riscurilor.
ROMGAZ are potenţialul şi ambiţia de a-şi consolida şi dezvolta poziţia de cea mai
importantă companie de gaze naturale din România şi de a deveni un actor principal pe pieţele
importante din Europa Centrală şi de Est printr-o producţie eficientă şi competitivă şi care să
reziste la presiunea tot mai puternică exercitată de către companiile regionale şi internaţionale
52
BIBLIOGRAFIE
Cărți:
Resurse online:
1. https://2gc.eu/assets/files/site/Survey_Files/2015_Survey_Document_Final_160129.pdf
2. https://balancedscorecard.org/Resources/About-the-Balanced-Scorecard/Balanced-Scorecard-
Adopters
3. https://www.clearpointstrategy.com/companies-using-the-balanced-scorecard/
4. https://faculty.fuqua.duke.edu/~wmayew/Bio/Figureeightisland.pdf
5.http://www.imanet.org/docs/defaultsource/thought_leadership/transforming_the_finance_funct
ion/definition_of_management_accounting.pdf?sfvrsn=2
6. http://www.saylor.org/books
7. www.investopedia.com
8. https://www.romgaz.ro
53