PARENEZĂ rostită în biserica ortodoxă-română din comuna Sacul, la 18 Noembrie 1918:

„O, poporul meu! Pe tine nu te voi nimici; Sfărâma-voi jugul tău și voi rupe cătușele tale,

lărgiv-oi hotarele tale”.

Sunetul clopotelor Sf. biserici românești din dealurile și văile, șesurile și colinele
Carpaților părțile ungurene, din scumpul nostru Banat și din toate ținuturile locuite de suflare
românească ne umple ochii de lacrimi și bucurie, ne face să saltăm sufletește gândindu-ne la
faptul că în călindarul poporului român s-au îmbogățit numărul zilelor scrise cu litere roșii cu
praznicul de azi. Falnicul şi scumpul nostru steag tricolor cu maiestosul lui fâlfâit ne dovedeşte
că astăzi prăznuim reînvierea noastră, mântuirea neamului românesc. Sfântă şi scumpă e pentru
noi ziua aceasta, drept-ce cade-se azi, ca amăsurat fermecătoarele noastre cântări bisericeşti de la
Ziua Învierii Dlui Isus Hristos, de la Sf. Paşti: să ne bucurăm şi să ne veselim. Şi cu adevărat,
căci poporul nostrul în trecutul său de aproape 1800 de ani numai zile bune nu a avut. Înaintaşii
noştrii şi noi până acum am fost mai rău trataţi decât sclavii din vechime. Am fost robiţi
sufleteşte şi trupeşte de asupritorii noştrii în modul cel mai tiran. Ocărându-ne-au, batjocorindu-
ne-au în chipul cel mai neomenesc! Înfundat-au cu noi închisorile lor, pedepsindu-ne cu fel şi fel
de pedepse în bani, apăsat-au umerii noştrii cu dări aproape nesuportabile numai şi numai din
motivul că ne-au iubit legea şi limba mai mult decât pe noi înşine şi astfel n-am putut ne schimbe
firea de Român. În vorbirea lor mers-au asupritorii noştri până la acel grad de răutate, că nu ne-
au cruţat nici locurile sfinte. Noi însă cu credinţa tare în ajutorul lui Dumnezeu şi în dreptatea
noastră, deşi de mii de ori pâinea de toate zilele în lacrimi ne-am udat-o, deşi am sângerat cu
miile asemenea mucenicilor bisericii creştine, nici odată n-am desnădăjduit, dar nici nu ne-am
tras îndărăt de la nicio jertfă pentru lege şi neam şi astfel ca în urma acestei ţări a poporului
românesc, a credinţei şi nădejdii că astăzi cătuşele ruginite ale robiei noastre de la un şir lung de
veacuri s-au sfărâmat şi astfel de acum înainte nu mai suntem robii nimănui. Suntem noi înşine
stăpâni pe legea, limba, viaţa şi avutul nostru. De azi înainte nu asupritorii noştrii, ci noi înşine
ne vom întocmi viaţa şi ne vom croi viitorul şi soarta noastră şi a urmaşilor noştri.

În aceste ciasuri peste 1000 de conducători şi adevăraţi deputaţi ai neamului românesc

din toate ţinuturile noastre adunându-se la Alba-Iulia, cetatea bravului Mihai Viteazul, ca să
decreteze prin hotărârea lor libertatea noastră, netârnarea de nimeni şi voinţa, că toţi românii
voiesc de acum înainte să fie uniţi într-o ţară sub stăpânire şi conducere şi astfel să aducă la
îndeplinire „visul de al cărui dor ne-au murit părinţii şi strămoşii”. Dacă în aceste momente de
prăznuire mă gândesc la timpul războiului de mai bine de 4 ani ani, mă gândesc la şiroaiele
nesecate de lacrimi, la greutăţile, suferinţele şi durerile noastre, mă gândesc la perderea celor mai
buni ai noştri căzuţi pe multele câmpuri de luptă nu pot zice acum altceva decât: opriţi-vă
lacrimile şi durerile! Din ele şi din mormintele eroilor noştri ne-a răsărit libertatea care va pune
fundamentul viitorului: pentru aceste jertfe vă vor binecuvânta fiii, nepoţii şi strănepoţii.
Mângâiaţi-vă! Cătră voi zice Domnul prin cuvintele Sf. Scripturi: „O, poporul meu! Pe tine nu
te voi nimici, sfărâma-voi jugul tău şi voi rupe cătuşele tale, lărgi-voi hotarele tale.....”

În fine, ca preot creştin mă adresez vouă şi vă zic: „iertaţi în aceste zile mari toate pentru
învierea noastră naţională şi ziceţi „fraţilor” şi celor ce ne-au urât pe noi ca român, nu pot să fac
altceva decât să vă pun înainte cuvintele din versurile imnului nostru naţional: „Români din
patru unghiuri! Acum ori niciodată/Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n sâmţiri”!....”

(„Foaia diecezana” – Organul Eparhiei ortodoxe a Caransebeşului – nr. 47 2/5 Decembrie

1918)

Dimitrie Soceneţeanu – capelan

N.A. „Pareneză” – predică ocazională legată de un eveniment (Dicţionar - Sfânta Mănăstire

Dervent)