Sunteți pe pagina 1din 5

Cuvinte cheie: școală, experiment, educație, metode, activități.

Toma Cocișiu

Toma Cocişiu s-a născut în 28 august 1887 în satul Vad, comuna Şercaia, din judeţul
Braşov și a murit în 26 mai 1986. Acesta a fost un inovator în pedagogie, a promovat metodele
active de predare-învățare. Părinţii lui au fost Gheorghe şi Ana Cocişiu. Toma Cocişiu şi-a
început studiile la şcoala din satul natal. A avut norocul ca în satul vecin să
se deschidă Şcoala de grăniceri, unde se studia în limba română. S-a înscris la această şcoală,
unde a fost elev şi Augustin Bunea. Aici a primit o bursă pentru a studia la Braşov la liceul
care astăzi este Colegiul ,,Andrei Şaguna”. Şi-a terminat studiile la Blaj, făcând parte din
prima promoţie de absolvenţi ai Institutului Pedagogic Greco-Catolic. Şi-a început meseria de
dascăl în comuna Pianu de Sus, din judeţul Alba, apoi a funcţionat ca director de şcoală în
satul Pănade, din acelaşi judeţ. În anul 1918 a fost numit director la Şcoala Primară de Stat din
Blaj (o școală experimentală), unde a funcţionat până s-a pensionat.

Școala experimentală
Toma Cocişiu a înfiinţat şi a condus Şcoala experimentală din Blaj, care a funcţionat
în sediul actual al şcolii care-i poartă numele. Experimentul a durat 15 ani, cu elevi între 13-15
ani, frecventând clasele V, VI, VII, împreună cu cei de la clasa I. Dascălul a reuşit să le
trezească un mare interes pentru învăţătură, pentru viaţă. Spre deosebire de O. Decroly și J.
Dewey, experimentul de la Blaj face distincție între trebuințele sufletești și cele trupești. În
ceea ce privește trebuințele trupești, în mediul natural se cuprindeau trei subgrupe : animalele,
plantele, mineralele, iar în cel social, tot trei grupe : familia, satul, orașul. Prin raportarea celor
trei grupe din mediul social la cele trei din mediul natural, rezultau șase centre de viață și
anume : hrana, căldura, lumina, munca, apărarea, podoaba.
Toma Cocişiu a înţeles că, ,,aşa cum singur a învăţat să umble”, copilul învaţă mai uşor şi
reţine mai mult dacă descoperă singur informaţia sau calea de rezolvare a unei probleme, prin
,,problemă’’ înţelegând orice situaţie care ne solicită să găsim o rezolvare. De aceea, a
schimbat modul de lucru în clasă: nu învăţătorul sau profesorul era acela care explica
elevilor, ci câte un elev prezenta colegilor câte un subiect preferat. Elevilor li se prezenta un
program cu subiecte de tratat. Dintre acestea îşi alegeau singuri despre ce doreau să prezinte în
faţa colegilor şi se stabilea cât timp au la dispoziţie să se pregătească. Șeful clasei, ales prin
vot secret, ţinea o evidenţă a elevilor, a subiectelor şi a termenelor.
Etapele activității proprii a elevilor erau :
1. Alegerea subiectului de studiat ;
2. Observarea în cadrul căreia se informează, se documentează, se cere sprijinul colegilor
sau învățătorului ;
3. Exprimarea, elaborarea concretă a subiectului studiat, cercetat ;
4. Dezvoltarea, prezentarea în fața clasei a subiectului ales.
După prezentarea lucrării, elevii adresau pe rând întrebări, iar răspunsurile erau date fie de
conferențiar, fie de alți elevi. Purtau discuții firești, își exprimau părerea, făceau completări.
Ca și temă, pentru ziua următoare, toţi colegii celui care a făcut prezentarea trebuiau să scrie,
pe scurt, într-un caiet personal numit ,,Caietul vieţii”, ceea ce a prezentat ,,conferenţiarul” şi
completările făcute în timpul discuţiei. Aveau un orar mobil, cursuri se făceau înainte de
amiază în fiecare zi şi, în afară de joi şi duminică, şi după-amiaza, câte două ore. În fiecare zi
de miercuri după-amiaza elevii făceau ,,excursii şcolare”- de fapt drumeţii – în diferite locuri
din Blaj sau în împrejurimi, pentru studierea mediului înconjurător, a plantelor, a animalelor şi
a vieţii economice. Iar sâmbăta se făcea pregătirea, urmată de șezătoarea istorică, unde copiii,
pe rând, prezentau faptele unui domnitor, apoi se făcea judecata celor care n-au respectat
regulile de comportament în școală și în afara ei, unde primeau o pedeapsă, iar în partea a
doua a zilei se făceau șezători literare, în cadrul cărora se recitau poezii, se citeau povești, iar
duminica toți copiii participau o oră la liturghia desfășurată în capela școlii.
,,Metoda ce o întrebuinţăm e cercetarea personală şi reflexiunea în comun.

 Orarul mobil.
 Legătura cu ideile comune.
 Copilul este eliberat de sub jugul abstracţiunilor.
 Copilul este obligat să-şi aleagă liber munca.
 El este obligat să se documenteze independent în natură, din cărţi, prin graiul
colegilor săi de la educator.
 El este obligat să-şi exprime independent studiul său în toate formele ştiute şi în acelea
care se vor mai inventa.
 El este obligat cu puterea proprie să se prezinte în faţa clasei la darea de seamă.
 Tuturor obligaţiunilor el satisface dorinţa vie, bazată pe interes, sub imperiul
imboldului lăuntric.
 Nici un copil nu va fi pedepsit fără judecată, care judecată şi aplicarea pedepsei se
face instantaneu, când împrejurările o cer. A raţiona cu copilul din punct de vedere
educativ este o cerinţă.
 Copiii dificili vor avea tratamentul adecvat.”

(Toma Cocişiu)

După modul de instruire abordat de Cocișiu, înțelegem că nu mulțimea cunoștințelor


era ținta supremă a experienței de la Blaj, nu suprapunerea lor în pături din clasă în clasă.
Cunoștințele, deprinderile, sentimentele, îndrumările sunt materie primă. Prelucrarea lor,
digerarea, asimilarea, deșteptarea, altoirea lor produc inteligența și caracterul. Inteligența are
părțile esențiale : observarea directă și judecata proprie, iar caracterul de asemenea are părți
esențiale : inițiativa proprie și stăruința pentru cele bune. Școala trebuie să cunoască aceste
puteri care fac prețul omului, hotărăsc soarta lui. Regenerarea, înnoirea școlii este o chestiune
de metodă, nu de programă.
Şi în vremea aceea, ca şi acum, calitatea învăţământului românesc era amplu dezbătută.
Toma Cocişiu a înţeles că, servind elevului multe cunoştinţe ,,pe tavă”, nu-l pregăteşti pentru
viaţă. El va putea face faţă încercărilor şi problemelor de tot felul dacă va şti unde să caute
informaţia, când şi cum să o folosească mai eficient, dacă va descoperi soluţii singur sau
colaborând cu alţii. A înţeles că achiziţiile dobândite prin efort propriu, printr-o activitate
intensă de căutare, de interpretare, de verificare în practică a informaţiei sunt mult mai
durabile, contribuind la dezvoltarea personală a elevilor. Tocmai de aceea, în Şcoala
experimentală, Toma Cocişiu ,,şi-a pus elevii la studiu”.
Experimentul a demonstrat că ,,învăţarea pe baza activităţii proprii elevilor” are drept
rezultat ,,înlăturarea tocelii şi a memorării mecanice, care sugrumă inteligenţa, roade
caracterul şi voinţa tinerilor” (Toma Cocişiu – ,,Cronica pedagocică”).
Activitatea pedagogică a lui Toma Cocișiu
A scris cărţi în care a împărtăşit experienţa pedagogică dobândită în lunga sa carieră didactică
(Cronica pedagogică ; Însemnările unui educator ; Jocul faptelor, contribuții practice de la
școala de experimentare din Blaj). A fost autor de manuale școlare (cărți de citire, istorie,
geografie), editor de reviste școlare, ,,Răsai Soare” era revista Şcolii experimentale din Blaj, în
care se publicau cele mai bune lecţii susţinute de elevi. A fost editată, cu intermitenţe, între
anii 1937-1941 şi a fost răspândită în ţară şi în străinătate. Titlul este ,,un imn, o implorare de-
a răsări pe cerul României întregite soarele şcolii active”, după cum mărturisea editorul ei,
Toma Cocişiu. A colaborat la: ziarul ,,Unirea” şi ,,Cultura Creştină” din Blaj, revista ,,Blajul”,
,,Tribuna”, ,,Curentul”, pagina ,,Biserica şi şcoala” a cotidianului ,,Universul”,
,,Românul” şi ,,Amicul şcoalei” din Aiud. S-a scris despre activitatea sa în următoarele
publicaţii de specialitate:
 ,,Revista generală a învăţământului”
 ,,Revista de pedagogie”
 ,,Voinţa şcoalei”
A scris povestiri pentru copii, legende, piese de teatru, a dramatizat ,,Luceafărul” de Mihai
Eminescu. Toma Cocişiu a fost primul pedagog român care a prezentat o realizare autohtonă
la Congresul Internaţional de Pedagogie, la Paris, în august 1939. Expunerea a apărut în
revista ,,Pour l’ ère nouvelle”.
Pentru contribuţia sa la dezvoltarea învăţământului activ în România, Toma Cocişiu a
fost trecut în ,,Dicţionarul enciclopedic’’, alături de Narly, Radu Petre, I. C. Petrescu.În
lucrarea ,,Contribuţii la istoricul cercetării pedagogice şi al şcolilor experimentale din
România”, Stanciu Stoian şi V. Iliescu apreciază că ,,Activitatea depusă de Toma Cocişiu, cu
toate rezervele de un ordin sau altul ce se pot face faţă de ea, merită mai mult decât o simplă
menţionare. Ea ar merita un studiu monografic”, iar despre iniţiatorul Şcolii de experimentare
de la Blaj notează: ,,nu-şi are asemănarea decât în pasiunea şi interesul cu care s-au dedicat
muncii lor un Comenius, un Pestalozzi, un Freinet, un Makarenko”.
Bibliografie :
 Toma Cocișiu, Cronica pedagogică, București, 1977 ;
 Toma Cocișiu, Însemnările unui educator, Editura Broco;
 Jocul faptelor, contribuții practice de la școala de experimentare din
Blaj, Editura Aeternitas ;