Sunteți pe pagina 1din 3

Organizarea gineceului

Gineceul reprezintă totalitatea carpelelor dintr-o floare. Gineceul poate fi format


din una până la numeroase carpele, libere sau concrescute. O carpelă are forma unui
pistil, format din ovar, stil şi stigmat (fig. 1).
Fig. 1 - Părți componente ale gineceului (pistil)
1.- ovar; 2.- stil; 3.- stigmat; 4.- ovule;
In interiorul ovarului se află unul sau mai multe ovule
prinse cu un picioruş, numit funicul, de peretele acestuia.
Ovulul matur este format din două integumente (extern și
intern) care protejează nucela (formată din celulele mamă, 2n
ale macrosporilor), în care se află sacul embrionar.
Integumentele, în partea lor anterioară, nu se închid complet şi
lasă un orificiu numit micropil. În sacul embrionar se găsesc 8
celule, dintre care:
- 3 (situate în zona micropilară) formează aparatul
oosferei alcătuit din oosferă, dispusă central şi două sinergide,
situate lateral;
- 2 formează nucleul secundar al sacului embrionar (n+n=2n);
- 3 formează antipodele (aparatul antipodial) situate în partea
opusă micropilului.

Fig. 2 - Formarea sacului embrionar:


A-B - Diviziunea mitotică şi formarea a 4 celule haploide; C - Dezvoltarea celulei-
mame a sacului embrionar şi reducerea celorlalte 3; D-E-F - Diviziuni mitotice
succesive rezultând 8 nuclei haploizi; G - Formarea sacului embrionar cu 8 celule:
1 - oosfera; 2 - sinergide; 3 - nucleul secundar al sacului embrionar; 4 - antipode;
H - Ovul adult: 1 - placentă; 2 - funicul; 3 - hil; 4 - şalază; 5 - integument extern;
6 - integument intern; 7 - nucelă; 8 - sac embrionar; 9 - micropil.

Formarea sacului embrionar (macrosporogeneza)


Acest proces începe cu o celulă nucelară diploidă (2n), situată în dreptul micropilului,
care suferă o diviziune reducţională, rezultând două celule haploide (n) care se divid mitotic,
rezultând patru celule haploide (n), dintre care una se va dezvolta, reprezentând celula-mamă
a sacului embrionar, iar celelalte trei se vor reduce. Nucleul celulei-mame a sacului
embrionar se divide o dată, fără a forma pereți despărțitori, se divide apoi a doua oară
rezultând 4 nuclei, iar aceștia se divid încă o dată rezultând 8 nuclei haploizi (n), dispuși în
grupuri de câte 4, la fiecare pol al sacului embrionar. Din fiecare grup, câte un nucleu se
deplasează în zona centrală, formând nucleul secundar al sacului embrionar (diploid). La
polul micropilar, un nucleu formează oosfera (gametul femel) și două sinergide de o parte și
de alta a ei. La polul opus (șalazal) se vor forma 3 antipode (aparatul antipodal) fig. 2 și 3.

Fig 3. Apariția, dezvoltarea și fecundația sacului embrionar


A,B,C,D,E,F,G,H,I,J,L,M – Stadii succesive de dezvoltare a sacului embrionar;
H – fecundația; i.c. inițiala calotei;i.s.e. inițiala sacului embrionar; o – oosfera; s-
sinergide; n2 nucleu secundar; a – antipode; np – nuclei polari; (după Ullrich & Troll)

Polenizarea şi fecundaţia

Polenizarea reprezintă transportul


polenului de pe stamină pe pistil. La unele plante,
polenizarea este directă (fig. 4 A), în interiorul
aceleiaşi flori, polenul de pe stamine este
transportat pe pistil (ex. la lalea, mazăre). La
majoritatea plantelor, polenizarea este încrucişată,
polenul de pe staminele unei flori este transportat
pe pistilul altei flori (fig. 4 B). Aceasta se face cu
ajutorul insectelor (entomofilă), vântului
(anemofilă) şi chiar al omului.

Fig. 4: A, polenizare directă


B, polenizare încrucișată
Grăunciorul de polen ajuns pe stigmatul lipicios al pistilului germinează şi formează
un tub polinic care străbate stigmatul, stilul, trece prin micropil şi pătrunde în ovul, străbate
sacul embrionar. Nucleul germinativ din grăunciorul de polen se divide mitotic, rezultând 2
nuclei gametici (G1 și G2) sau spermatii haploide (fig. 5).
Prin gelificarea tubului polinic cele două spermatii sunt puse în libertate. Una
fuzionează cu oosfera haploidă, o fecundează, rezultând zigotul propriu-zis (diploid), din care
se va forma embrionul, iar cea de a doua fecundează nucleul secundar al sacului embrionar
(diploid), rezultând zigotul accesoriu (triploid), din care se va diferenţia albumenul sau
endospermul secundar (fig. 6).

Fig. 5 - Germinarea granulului de polen:


A.- Diferenţierea tubului polenic:
1.- nucleu generativ;
2.- tub polinic;
3.- nucleu vegetativ;
B.- Diviziunea mitotica a nucleului generativ (4);
C.- Formarea a 2 nuclei spermatici (5) şi degenerarea
nucleului vegetativ (6).

Fig. 6 - Dublă fecundație la angiosperme:


1 - integumente (extern şi intern); 2 - nucela;
3 - sinergide; 4 - sac embrionar; 5 - tub polinic;
6 - spermatie (G1); 7 - oosferă fecundată de G1 şi
formarea zigotului propriu-zis (2n);
8 - spermatie (G2); 9 - nucleu secundar (2n);
10 - fecundarea nucleului secundar (G2) şi
formarea zigotului accesoriu (3n).

G1 (n) + oosfera (n) = zigotul propriuzis (2n) = embrion


G2 (n) + nucleul secundar al sacului embrionar (2n) = zigotul accesoriu (3n) albumen.
Deci, la angiosperme există o dublă fecundaţie.
În urma fecundaţiei, din ovar rezultă fructul, iar din ovul sămânţa.