Sunteți pe pagina 1din 9

Determinarea masei

La alimente masa este concepută în general ca fiind aprecierea cantităţii unei


materii prime sau a unui produs alimentar , în fizică în schimb prin masă se
înţelege o măsură a “inerţiei ” sau a “greutăţii unui corp”. greutatea unui corp
este determinată de atracţia gravitaţională . Forţa de atracţie a masei (m) a unui
corp ca urmare a gravitaţiei sferei pămîntului , exprimată prin acceleraţia
gravitaţională (g), este denumită forţă gravitaţională (G):

.
G = mg (1)

[G] = N; [m]=kg; [a]= m.s-2


Ca urmare a neuniformităţii densităţii pămîntului , a abaterii de la sfericitate
precum şi a rotaţiei acestuia acceleraţia gravitaţională nu este egală în toate
zonele pămîntului. Corpurile au la ecuator o viteză periferică mai mare decit în
yone îndepărtate de ecuator , ca urmare şi acceleraţia gravitaţională este mai
mare la ecuator ca urmare s-a căzut de acord asupra unei valori medii de
.
g=9,80665 m s-2 măsurată la Zürich – Elveţia. Ca urmare indicaţia masei într-un
anumit punct de pe pămînt trebuie corectată cu variaţia cu acceleraţia
gravitaţională, iar cîntarele se calibrează la locul utilizării folosind un etalon de
masă care la rîndul lui este verificat periodic cu un etalon naţional de masă . În
Europa institutele nationale de metrologie folosesc drept etalon kilogramul de
platină-iridiu păstrat la Bureau International de Poids de Mesures din Sevres
Paris.

Cîntărirea

Un cîntar este un mijloc tehnic pentru măsurarea unei forţe, în cazul concret al
forţei de atracţie a masei , ca atare rezultatul cîntăririi ar trebui să fie valoarea
acesteia exprimată în Newton. Cu toate acestea cu un cîntar nu se determină
forţa de atracţie a masei ci masă materieie cercetate exprimată în kg, g, lbs sau
alte unităţi, cauza o constituie modul de etalonare, cîntarele fiind verificate şi
ulterior etalonate prin aşezarea unor mase etalon pe platanul cîntarului şi
reglate ( calibrate ) pînă cînd indică exact valoarea greutăţii etalon. După
etalonare punerea în evidenţă a masei materiei cîntărite poate fi realizată în
diferite moduri:
- Prin deplasarea unghiulară a unui ac indicator ce se deplasează în dreptul
unei scări etalonată în unităţi de masă
- Prin deplasarea liniară a unui ac indicator în dreptul unei scări etalonată
în unităţi de masă
- Prin egalitatea indicaţiei pe orizontală a două sisteme de pîrghii
mecanice ce sînt legate cinematic de platforme pe care sînt asezate
masele de cîntărit sau de două platane pe unul fiind plasată masa de
cîntărit iar pe celălalt masele etalon a căror valoare se doreşte a se egala
prin materia căntărită
- Prin indicaţie electronică numerică a masei pe un ecran de afişare

Din punct de vedere matematic exprimarea masei (greutăţii) se face prin


raportarea fortei de atractie a masei (G) la acceleraţia gravitaţională (g):

m= G
g (2)

Valoarea greutatăţii unui corp este un multiplu (n) a unei greutăţi etalon , ca
atare operaţia de cîntărire nu este altceva decît o operaţie de comparare cu o
unitate elalon de masă:

G = m•g = n
Ge me •g (3)

unde; G - forţa de atracţie a masei pentru materia cîntărită, N


Ge - forţa de atracţie a masei pentru greutatea etalon de referinţă, N
m - masa materiei cîntărite, kg
me - masa greutăţii etalon , kg
g - acceleraţia gravitaţională, m.s-2
n - număr ce arată de cite ori greutatea etalon se regăseşte în greutate
măsurată

Cîntărirea electronică

Influenţa aerului asupra rezultatului cîntăririi

Valoarea greutăţii unui corp sau material indicată de un cîntar în aer este cu
ceva mai mică decît cea indicată de el în vacuum din cauza influenţei forţei
accensionale a aerului asupra masei materiei cîntărite. Acesta este motivul
pentru care o cîntărire efectuată în aer trebuie corectată cu un factor ce exprimă
această înfluenţă:

m= K . mi (4)
Valoarea factorului de corecţie (k) rezultă din relaţia [ FI04] :

1- 1
K ≈ 1 + ρaer •
ρ ρet (5)

unde: ρ - densitatea materiei cîntărite


ρaer - densitatea aerului, kg . m -3
ρaer - densitatea greutăţii etalon pentru masă, kg . m -3
După cum se observă din relaţia (5) factorul de corecţie (k) depinde şi de
densitatea materiei cîntărite . Avînd în vedere că la majoritatea materiilor prime
alimentare densitatea se găseşte situată între 1000 şi 1500 kg . m -3 influenţa
exercitată de densitatea materieie cîntărite asupra erorilor de cîntărire este mică
( sub 0,1%) şi ca atare această corecţie poate fi neglijată la cîntăririle curente,
nu acelaşi lucru este însă valabil la fabricarea greutaţilor etalon sau la cîntăriri de
mare precizie.

Determinarea densităţii

Densitatea materieie este dată de raportul între masă şi volum indiferent dacă
este vorba de gaze lichide sau solide:

m
ρ= V (1)
inversul densităţii poartă denumirea de volum specific (ν):

ν=1 V
ρ=m (2)

unde : ρ - densitatea , kg . m -3
m - masa , kg
V- volum , m3
ν – volum specific m3 . kg-1
Densitatea depinde de temperatură şi de presiune creşterea primei duce la o
mărire a volumului şi la o scădere a densităţii iar creşterea celei de-a doua duce
la o scădere a volumului şi la o creşterea densităţii. Influenţa temperaturii şi a
presiunii este mult mai pregnantă la gaze decît la lichide şi la solide.
Raportul dintre densitatea absolută şi densitatea unui mediu de referinţă poartă
denumirea de densitate relativă :

ρ
d= ρ (3)
ref

unde: d - densitate relativă


ρ - densitatea, kg . m -3
ρref - densitate de referinţă , kg . m -3
Ca mediu de referinţă este utilizat cel mai adesea apa la temperatura de 20 oC

Metode pentru determinarea densităţii

Determinarea densităţii la lichide şi la corpuri solide


Determinarea densităţii lichidelor pe cale picnometrică se realizează
prin cîntărirea unui volum cunoscut şi bine determinat de lichid. Pentru aceasta
sînt folosite aşa numite picnometre care sînt vase de sticlă cu un volum cunoscut
care sînt umplute cu grijă cu lichid pînă la zona calibrată şi pe urmă cîntărite,
figura 1 .

Fig. 1. Picnometru de sticlă, 1- corp, 2-gît, 3 marcaj de volum,


4- marcaj privind temperatura lichidului analizat

Densitatea se determină cu relaţia :

mlichid - m0
= V (4)

Din cauza dilataţiei termice a lichidului şi a materialului vasului sticlei


măsurătoarea trebuie efectuată la temperatura inscripţionată pe picnometru. In
cazul în care volumul lichidului nu este cunoscut sau în cazul în care
măsurătoarea este efectuată la altă temperatură decît la temperatura stabilită se
apelează la o măsurătoare relativă cu a cărei rezultate se calculează valoarea
densităţii relative (d) . În acest scop se cîntăreşte vasul cu lichidul analizat şi
pe urmă cu lichidul de referinţă de densitatea cunoscută ( de regulă apă ) şi se
efectuează raportul:

m m•V ρ
mapă = m •V = ρapă = d (5)
apă

unde: m - masa picnometrului umplut cu soluţie de densitate necunoscută, kg


mapă - masa picnometrului umplut cu soluţie de densitate necunoscută, kg
V - volum, m3
ρ - densitatea lichidului de analizat , kg . m -3
ρapă - densitatea apei , kg . m -3
d - densitate relativă
Cu ajutorul valorii cunoscute a densităţii lichidului de referinţă se determină
valoarea necunoscută a lichidului de analizat ca fiind:

ρ = d • ρapă (6)

Determinarea densităţii prin cîntărire hidrostatică este folosită atît pentru


determinarea densităţii corpurilor solide cît şi pentru determinarea densităţii
lichidelor şi se bazează pe principiul Arhimede . Conform acestui principiu
pierderea aparentă de greutate a unui corp scufundat într-un mediu lichid este
direct proporţională cu volumul lui şi cu densitatea lichidului dizlocuit, astel
densitatea corpurilor solide se determină ca raport între masa acestora şi
volumul lor:
mcorp
ρcorp =
Vcorp (7)
forţa ascensională exercitateste:

Fa = ρ • Vcorp • g
(8)

Piederea aparentă de masă ( de greutate) prin scufundare este:

m = mcorp - m (9)
ţinînd cont de relaţia (1) şi înlocuind relaţia (9) în relaţia (8) se obţine:

Fa = Δm • g (10)

(mcorp - m)•g mcorp - m


Vcorp = ρ•g = ρ (11)

mcorp
ρcorp = m
corp
- m • ρ (12)

Densitatea lichidelor prin metoda hidrostatică se determină în acelaşi mod numai


că se folosesc corpuri de scufundare de volum şi masă iniţială bine cunoscute:

mcorp - m
ρ= v corp (13)

unde: ρcorp - densitatea corpului scufundat , kg . m -3


Vcorp - volumul corpului scufundat , m 3
mcorp - masa corpului în aer , kg
Fa - forţa ascensională ( Arhimede) , N
ρ - densitatea lichidului, kg . m -3
g - acceleraţia gravitaţională , m.s-2
m - masa picnometrului cu lichid , kg

Principial un aranjament pentru cîntărire hidrostatică se compune dintr-o balanţă


deschisă cu platan , figura 2, pe care se găseşte vasul cu lichid şi o structură
care permite scufundarea corpului de densitate necunoscută - atunci cînd se
determină densitatea acestuia sau a corpului de volum şi masă ( densitate)
cunoscută - atunci cînd se determină densitatea lichidului.

Fig. 2. Aranjament pentru cîntărire hidrostatică. 1- balanţă cu platan deschis, 2 - vas de sticlă
cu lichid, 3 - corp de scufundare, 4 - ramă de suţinere, 5- fir de suspenare ţi coborîre corpului
solid.

Un sistem consacrat de aparat special pentru determinarea densităţii pe


cale hidrostatică o reprezintă balanţa Mohr - Westphal, figura 3. Pe un braţ () al
balanţei speciale cu pîrghie atîrnă de un fir de platină () un corp solid () de
volum cunoscut (Vcorp) . La început se echilibrează greutatea corpului în aer prin
mutarea unor călăreti () de diverse mase pe lungimea praţului balantei pînă
cînd braţul balanţei este în poztie perfect orizontală. După aceea se scufundă
corpul în vasul cu lichid () al cărui densitate se determină pînă cînd acesta este
complet acoperit. Dezechilibrul balanţei, produs ca urmare a forţei
ascensionale ( forţa Archimede), este compensat în continuare cu ajutorul
călăreţilor pînă cînd aceasta ajunge în echilibru. Masa greutăţilor (m) folosite
pentru echilibrare reprezintă echivalentul masei (mlx) a fluidului de densitate
necunoscută . Operaţia se repetă identic pentru un fluid de densitate cunoscută,
de exemplu apă. Forţa ascensională pentru lichidul de densitate necunoscută (
ρlx ) are expresia:

Fa = ρlx • Vcorp • g = mlx • g


unde: g - acceleraţia gravitaţională

iar pentru lichidul de densitate cunoscută ( ρlc ) are expresia :

Fa = ρlc • Vcorp • g = mlc • g


m ρ
expresiile :  = mlx ,  = ρlx
lc lc

poartă denumirea de raport de scufundare iar raportul:


ρ
d = ρlx
lc

dă valoarea densităţii relative cu ajutorul căreia se calculează densitatea


lichidului necunoscut ( ρlx ) ca fiind:

ρlx = d • ρlc

Fig. 3 . Balanţa Mohr – Westphal, 1- stativ, 2- balanţă cu pirghii, 3-călăreţi, 4-fir de suspendare,
5-corp solid, vas de sticlă cu lichid.

Legătura între densitatea unor specii şi concentraţia acestora poate fi


folosită pentru determinari cantitative , corespunzător cîntărirea hidrostatică este
folosită şi pentru determinarea amidonului din porumb şi din cartofi ca o
măsură a coacerii acestora precum şi a stabilirii calităţii acestor materii prime
alimentare la recepţie lor. In acest scop un coş metalic tip sită umplut cu porumb
sau cartofi, cîntărit în prealabil, este scufunat într-un vas cu apă aşezat pe un
cîntar şi cîntărit din nou în apă impreună cu apa, densitatea se determină cu
relaţiile:

Gsa = G - Fa (14)

msa • g = m • g - ρ • Vc • g (15)

m - msa
Vc =  (16)

m •m
ρc = = (17)
v c m - msa
ρ
d = ρc = m -mm (18)
sa

unde: Gsa- greutatea sub apă a cartofilor sau porumbului, N


G - greutatea în aer a cartofilor sau porumbului, N
Fa - forţa ascensională ( Arhimede) , N
msa- masa aparentă sub apă a cartofilor sau porumbului,kg
g - acceleraţia gravitaţională , m.s-2
ρ - densitatea apei, kg . m -3
ρc - densitatea cartofilor sau porumbului, kg . m -3
Vc - volumul cartofilor sau porumbului scufundat , m 3
d - densitate relativă

Cu valoarea densităţii relative şi cu ajutorul valorii cunoscute a densităţii apei


se determină din relaţia (18) valoarea necunoscută a materiei prime
alimentare ca fiind:

ρc = d • ρ (19)

metoda şi tabelele aferente privind determinarea concentraţia amidonului în


funcţie de densitate pentru diferite calităţi de cartofi şi porumb sînt aprobate de
comunitatea europeană [ FI04].
Determinarea densităţii pe cale areometrică este folosită pentru
determinarea densităţii lichidelor. Areometrele , denumite şi hidrometre, sînt nişte
corpuri cilindice plutitoare etanşe din sticlă sub forma unui fus , îngreunate in

Fig. a) -areometru obişnuit, 1- corpul areometrului, 2- îngreunarea cu bile de plumb, 3- gitul


areometrului cu scara gradată pentru densitate b) - areometru cu termometru înglobat , 1- corpul
areometrului, 2- îngreunarea cu bile de plumb, 3- gitul areometrului cu scara gradată pentru
densitate, 4- bulbul termometrului, 5- scara gradată a termometrului
partea de jos cu niste bile mici din plumb astfel încît să plutească totdeauna în
poziţie verticală cu gîtul în sus. În partea gîtului există o scară gradată interioară
etalonată in unităţi de densitate, figura a. Dat fiind faptul că densitatea depinde
de temperatură valoarea densităţii rezultată dintr-o măsurătoare efectuată la altă
temperatură decît cea recomandată trebuie corectată cu un factor de
temperatură. În acest scop concomitent cu măsurarea densităţii trebuie
efectuată totdeuna şi o măsurare a temperaturii mediului lichid analizat, cu
valoarea acesteia se află pe urmă din tabele factorul de corecţie. Pentru
determinarea concomitentă atît a valorii densităţii cît şi a temperaturii există
areometre combinate , figura b, care conţin înglobate un termometru.
Deoarece în soluţii bicomponent între densitate şi concentraţie există o
legătură directă scara areometrelor poate fi una de tip Brix de pe ea citindu-se
direct concentraţia componentului util, exemplele cele mai cunoscute sînt
areometrele de alcool, denumite alcoolmetre, sau cele pentru determinarea
aconcentraţiei acidului sulfuric din bateriile auto.