Campania de Est a României

în al doilea Război Mondial

SIBIU 2017

1
 După o perioadă de neutralitate de mai bine de un an, România își schimbă
alianțele odată cu sosirea la putere a lui Ion Antonescu. Se aliază cu Puterile Axei
în octombrie 1940 și intră în război de partea acestora în iunie 1941, în scopul de a
recupera măcar teritoriile răpite de URSS : Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul
Herței.Participarea României la cel de-al Doilea Război Mondial s-a caracterizat,
așadar, prin două campanii: cea din est pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei,
pierdută, și cea din vest pentru eliberarea Transilvaniei, câștigată.1
Pe 23 august 1939 Germania nazistă și Uniunea Sovietică au semnat pactul
Ribbentrop-Molotov, al cărui protocol secret prevedea împărțirea Poloniei și
României între cele două puteri totalitare. În România, URSS revendica Bucovina
de Nord și Basarabia. În septembrie, Polonia este invadată și împărțită conform
pactului. România a rămas, oficial, o țară neutră, dar a adăpostit refugiații polonezi
și, mai ales, a transportat armata, guvernul și tezaurul băncii poloneze de la
frontiera din Bucovina până în teritoriul britanic prin căile ferate, șoselele și
porturile românești de la Marea Neagră.
Pe 22 iunie 1941, unități ale armatelor germană și română au început
campania din est împotriva Uniunii Sovietice, prima operațiune numindu-se
„Operațiunea München”, de recucerire a Basarabiei și Bucovinei. Armata Română
a început lupta împotriva forțelor sovietice în dimineața zilei de 22 iunie 1941, pe
un front cuprins între munții Bucovinei și Marea Neagră.
La 5 iulie 1941 intră în Cernăuți primele trupe române. La 10 iulie orașul
Soroca este eliberat de către Divizia blindată română, care, apoi, se îndreaptă către
localitatea Bălți pe care o eliberează la 12 iulie. Localitatea Orhei este eliberată în
data de 15 iulie de către unități din Divizia 5 infanterie română. Pe 16 iulie, ca
urmare a acțiunilor întreprinse de Corpul 3 român și Corpul 54 german, este
eliberat orașul Chișinău. A doua zi, pe 17 iulie, Cartierul general al
Comandamentului frontului germano-român transmite că odată cu victoria pentru
cucerirea masivului Cornești, “cheia strategică a Basarabiei e în mâna noastră” și
că Hotinul, Soroca, Orheiul și Chișinăul au fost eliberate. Pe 21 iulie, Divizia 10
infanterie trece Dunărea și eliberează localitățile Ismail, Chilia Nouă, Vâlcov și
continuă să meargă către Cetatea Albă cu scopul eliberării totale a Basarabiei. Într-
o lună de lupte, armata română înaintase 100 de kilometri.2
La 27 iulie 1941, Hitler îi trimite lui Antonescu un mesaj de felicitare pentru
eliberarea Basarabiei și Bucovinei și îi cere să treacă Nistrul și să ia sub
supraveghere teritoriul dintre Nistru și Bug. Dacă până la eliberarea teritoriilor

1
https://razboiulmondial2.wordpress.com/about
2
F, Constantiniu, O istoriesinceră a poporuluiromân, edituraUniversEnciclopedic Gold, București , 2011

2
românești, Antonescu a avut sprijin total din partea societății românești, în
momentul în care s-a înfăptuit acest lucru, a apărut întrebarea dacă să se meargă
doar “până la Nistru sau până la victoria finală”. Iuliu Maniu atunci declara că mai
departe nu este războiul românilor și că atenția ar trebui îndreptată către Ardeal.
Antonescu a hotărât să treacă Nistrul cu speranța că Hitler va face dreptate
românilor în problema Ardealului. Astfel că la scrisoarea trimisă de Hitler în 27
iulie, răspunde afirmativ la 31 iulie, arătându-și totodată și încrederea în “justiția
pe care Führerul cancelar Adolf Hitler o va face poporului român și drepturilor
statornice seculare, misiunii sale din Carpați, de la Dunăre și de la Marea Neagră”.3

În continuare, trupele române au primit ordin sa înainteze către Odesafără

sprijin german, aceasta constituind o operațiune militară strict românească.În
cadrul armatei române, aviația a fost arma cea mai bine înzestrată și mai bine
pregătită de lupte. Bătălia de la Odessa a fost sângeroasă și prelungită de neputința
trupelor românești de a sparge cercul de apărare al orașului. Între 6 august și 16
octombrie 1941 românii au pierdut 17.792 morți, 63.345 răniți și11.471 dispăruți,
în total 92.608 oameni. Datorită rezistenței forțelor Armatei Roșii din Odesa,
armata română a luptat trei luni ca să cucerească orașul puternic fortificat. Odesa a
fost evacuată la ordinul lui Stalin numai când Crimeea a intrat în vizorul german.
Trupele de la Odesa au fost mutate la Sevastopol, unde vor resista până la mijlocul
anului viitor.4
Frontul de Răsărit a fost de departe cea mai largă și sângeroasă scenă a celui
de-al Doilea Război Mondial, Axa, fără a socoti Japonia, a mobilizat aproximativ
zece milioane de militari, dintre care două până la trei milioane au murit pe Frontul
de Est, iar Uniunea Sovietică a mobilizat aproximativ douăsprezece milioane de
oameni, din care șase până la nouă milioane au murit. Pierderile generale ale
Germaniei naziste se cifrează la peste 6 milioane de morți, răniți și dispăruți (din
cei peste 9 milioane pe care Germania i-a pierdut în total), deci aproximativ patru
din cinci soldați germani care au murit în cel de-al Doilea Război Mondial și-au
pierdut viața pe frontul de Est.5
Operațiunea Barbarossa a fost numele de cod secret acoperitor folosit de
conducerea Germaniei naziste pentru operația militară de invadare a Uniunii
Sovietice, acțiune începută la 22 iunie 1941. Scopul inițial al operațiunii a fost

3
România în anii celui de-al Doilea Război Mondial, Editura Militară, București, 1989
4
Ibidem
5
https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/05/09/documentar-participarea-romaniei-la-cel-de-al-doilea-
razboi-mondial-10-14-42

3
cucerirea Rusiei Europene și a Ucrainei până la Arhanghelsk în nord și Astrahan în
sud.Înainte de declanșarea Operațiunii Barbarossa, Germania Nazistă și Uniunea
Sovietică se aflau în relații prietenești, în special după semnarea pactului Molotov-
Ribbentrop cu puțin timp înaintea invaziei Poloniei. Această înțelegere era un pact
de neagresiune de fațadă, principalele prevederi fiind cuprinse în acordurile
secrete, care stabileau împărțirea statelor învecinate între cele două puteri.6
La 22 iunie 1941, ora 0, armata română a fost mobilizată. Compunerea și
dispozitivul marilor unități române și germane care alcătuiau Grupul de armate
„General Antonescu”, era următoarea:
a) Armata 4 Română cu corpurile 5, 3 și 11 armată, se găsea dispusă între Gura
Siretului și Comarna.
b) Armata 11 Germană dispusă pe frontiera stabilită în iunie 1940, între
Comarna și Cîrlibaba, avea în compunere corpurile de armată germane 54,
30 și 11.
c) Comandamentul Armatei 3 Române, lipsit de trupe, era „responsabil de
asigurarea materială a tuturor trupelor române, indiferent de subordonarea
acestora comandamentelor germane“
În prima jumătate a anului 1943, pe Frontul de Est mai rămăseseră 7 divizii
românești, care au acționat în capul de pod din Kuban, de unde s-au retras,
înfrânte, în Crimeea, în toamna anului 1943. În timpul luptelor din Caucaz și a
celor din capul de pod din Kuban, unitățile române au pierdut 39.074 de militari.În
anul 1944, principalele acțiuni la care armata română a participat au fost mai
restrânse: 7 divizii de infanterie, cavalerie și vânători de munte în Crimeea, în
cadrul Armatei a 17-a germană. În urma ofensivei armatei sovietice din primavara
anului 1944, din totalul de 65.000 de militari români aflați în Crimeea, la 1 aprilie
1944 au fost evacuați 35.857 (54,61%). Cu unitățile refăcute, cele două armate
române, a 3-a si a 4-a, au luat parte în continuare la luptele care s-au dus, inclusiv
pe teritoriul României, până la 23 august 1944, în cadrul Grupului de armate
german sub denumirea „Ucraina de Sud”.7
In anii regimului lui Antonescu, România a alimentat economia de război a
Germaniei cu petrol, cereale, precum și produse industriale. România a devenit o
țintă a bombardamentului aliat, mai ales pe 1 august 1943, când au fost atacate
câmpurile petroliere și rafinăriile de la Ploiești (Operațiunea Tidal Wave). Deși și
România și Ungaria erau aliate ale Germaniei, regimul Antonescu și-a continuat
ostilitatea diplomatică față de Ungaria din cauza problemei Transilvaniei.

6
http://www.history.com/topics/world-war-ii/operation-barbarossa
7
Româniaînaniicelui de-al DoileaRăzboiMondial, EdituraMilitară, București, 1989

4
 Preocupările românilor în ceea ce privește scoaterea țării din război au crescut
în intensitate către sfârșitul anului 1943, prin canalele deschise la Ankara și
Stockholm.În martie 1944, au început, la Cairo, convorbiri între emisarul opoziției
democratice din România, Barbu Știrbei, plecat cu consimțământul lui Ion
Antonescu, și reprezentanții Marii Britanii, SUA și URSS, privind desprinderea
României de Reich. În 29 martie, un mesaj al generalului Maitland Wilson către
mareșalul Ion Antonescu l-a informat pe acesta că guvernul sovietic era dispus să
stabilească legătura cu el, cerându-i să ordone predarea trupelor române de pe
Frontul de Est. Mareșalul a arătat, în răspunsul său, imposibilitatea morală de a
accepta capitularea necondiționată, atât timp cât România dispunea încă de
însemnate forțe militare, iar Germania a ajutat România în momente
critice.Convorbirile româno-sovietice de la Stockholm între reprezentanții oficiali
ai celor două țări au fost reluate la 12 aprilie 1944. Guvernul sovietic a transmis
condițiile ''minimale'' de armistițiu: frontiera din 1940, despăgubiri de război,
revenirea Transilvaniei sau a ''celei mai mari părți a ei'' la România. Guvernul
român a respins condițiile de armistițiu la 15 mai.
La 20 august 1944, trupele Frontului 2 Ucrainean conduse de mareșalul
Rodion Malinovski au declanșat ofensiva pe direcția Iași-Chișinău. Peste două zile,
sovieticii se aflau pe linia Târgu Neamț-Huși-Chișinău, făcând o puternică spărtură
în frontul germano-român din Moldova. Se demonstra, astfel, că țara noastră se
afla la capătul rezistenței. Generalul Friessner a cerut continuarea rezistenței pe
linia fortificată Focșani- Nămoloasa-Galați, lucru cu care, în general, mareșalul a
fost de acord.8
În dimineața zilei de 23 august 1944, politicianul Gheorghe Brătianu a făcut
un nou demers pe lângă mareșal, în vederea încheierii neîntârziate a armistițiului.
La orele amiezii, mareșalul Ion Antonescu a fost în audiență la regele Mihai I
(1927-1930; 1940-1947), declarând că este dispus să semneze armistițiul după
stabilizarea frontului și obținerea acordului lui Hitler. În aceste condiții, la ora
16.30, regele Mihai I a ordonat demiterea și arestarea mareșalului Ion Antonescu,
conducătorul statului, și a principalului său colaborator, Mihai Antonescu, vice
prim-ministru. La ora 22.30, prin Proclamația către țară, difuzată de posturile de
radio, regele anunța "ieșirea noastră din alianța cu puterile Axei și imediata
încetare a războiului cu Națiunile Unite".
Semnarea Convenției de armistițiu a avut loc, la Moscova, la 12 septembrie 1944,
care declară România o țară înfrântă în război, consacră anexiunile sovietice din 28
iunie 1940 și impune plata unor despăgubiri de război către URSS, în valoare de

8
Istoria Militară a poporului Român, Editura Militară, București, 1987

5
300 milioane de dolari, urmând a fi achitate în decurs de șase ani, în produse
petrolifere, lemnoase etc. A fost declarat nul Arbitrajul de la Viena ''Transilvania
sau cea mai mare parte a ei'' revenind României.9

9
https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/05/09/documentar-participarea-romaniei-la-cel-de-al-doilea-
razboi-mondial-10-14-42

6
Bibliografie

1. F, Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, editura Univers

Enciclopedic Gold , București , 2011
2. Istoria Militară a poporului Român, Editura Militară, București, 1987
3. România în anii celui de-al Doilea Război Mondial, Editura Militară,
București, 1989
4. https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/05/09/documentar-
participarea-romaniei-la-cel-de-al-doilea-razboi-mondial-10-14-42
5. http://www.history.com/topics/world-war-ii/operation-barbarossa
6. https://razboiulmondial2.wordpress.com/about/