Sunteți pe pagina 1din 4

Hipofiza sau glanda pituitară, hypophysis, glandula pituitaria

Hipofiza (sau glanda pituitară) este o glandă endocrină mică (500 mg), are forma rotunjita si diametrul de 1,3 cm,
situată median la baza creierului într-o cavitate a osului sfenoid denumită „șaua turcească”, posterior de chiasma optică.
Are trei lobi: anterior, intermediar și posterior. Lobul anterior sau adenohipofiza reprezinta 75% din masa glandei, lobul
intermediar 2% (redus la o simplă lamă epitelială aderentă la cel posterior), iar cel posterior sau neurohipofiza, restul. Adenohipofiza
și lobul intermediar au origine embriologică comună, epitelială, iar neurohipofiza are origine nervoasă ca și hipotalamusul de care se
leagă. Neurohipofiza are rolul de a elibera hormonii secretați de nucleii anteriori ai hipotalamusului.
Hipofiza se leaga de hipotalamus prin intermediul tijei pituitare pe transeul ventriculului al 3-lea. Adenohipofiza se leaga
de partea mediana a hipotalamusului prin sistemul port hipotalamo-hipofizar, descoperit de G. Popa (roman) si de catre Unna
Fielding. Adenohipofiza contine 2 tipuri de celule centrofile si centrofobe ele sunt de 2 tipuri (acidofile si bazofile).
Neurohipofiza se leaga de partea anterioara a hipotalamusului prin intermediul sistemului Hipotalamo-Hipozifar , pe acest
canal se gasesc axonii nervilor hipotalamici, cu ajutorul acestui canal hipotalamusul regleaza activitatea endocrinologica a hipofizei
si cu ajutorul ei a intregului organism.
Hormonii secretati de hipofiza ajuta la controlul cresterii, tensiunii sangvine, anumite functii ale organelor sexuale, ale
glandei tiroide, metabolismului si termoreglarii organismului.
Alcatuire

Hipofiza este alcătuită din trei lobi: adenohipofiza, lobul intermediar și neurohipofiza.

Adenohipofiza

Secretă:

 hormoni non-glandulotropi (nontropi)- hormonul de creștere - STH (GH), prolactina - LTH


 hormoni glandulotropi ( tropi) - adrenocorticotropul (ACTH), gonadotropii (FSH-foliculostimulant și LH-luteinizant), tireotrop
(TSH).

Lobul intermediar hipofizar

Secretă:

 hormonul melanocitostimulator (MSH)

Neurohipofiza

Depozitează:

 hormonul antidiuretic (ADH sau vasopresina)


 ocitocina (oxitocina)

Hormonii hipofizei

 Hormonul somatotrop (STH sau hormonul de crestere). Prin intermediul factorilor insulinici de creștere are acțiune asupra
cartilajelor de creștere, anabolismului muscular și creșterii celulare. UP = acromegalie, LOW = hipopituitarism.
 Prolactina (LTH, hormonul luteotrop sau mamotrop). Stimulează secreția lactată a glandei mamare, este un inhibitor al
activității gonadotrope și este capabilă să prevină ovulația. UP = hiperprolactinemii.
 Hormonul adrenocorticotrop (ACTH). Stimulează producția de hormoni a corticosuprarenalei, crescând concentrația
sangvină a glucocorticoizilor și a hormonilor sexuali. Are efecte reduse asupra secreției de mineralocorticoizi. UP = boala
Cushing
 Hormonul foliculostimulant (FSH). Rol în recrutarea foliculilor primordiali la femeie, iar la bărbat rol în spermatogeneză.
UP = menopauza.
 Hormonul luteinizant (LH). Rol major în steroidogeneză. Declanșează ovulația. Stimulează producția de testosteron din
celulele Leydig testiculare. LOW = insuficiența gonadică secundară.
 Hormonul tireotrop (TSH). Rol în asigurarea secreției adecvate de T3 și T4. Proliferarea și hipertrofia celulelor tiroidiene.
LOW = hipertiroidism și hipotiroidism secundar (hipofizar) UP = hipotiroidismul primar.
 Hormonul melanocitostimulant (MSH). Rol în stimularea pigmentogenezei.
Tiroida
Glanda tiroidă este cea mai mare glandă a sistemului endocrin uman, are o greutatea de 5-6 g la nou-născut, atingând o greutate
de 25-30 g la adult (este mai mare la femei decât la bărbați) și este situată în regiunea antero-laterală a gâtului.

Glanda tiroidă este un organ nepereche de culoare gălbuie-roz, cu o consistență moale, cântărind 15-30 gr, având doi lobi
de formă ovală, ce se dispun de o parte și de alta a laringelui și traheii, uniți printr-un istm; în 50-60% din cazuri, o prelungire, lobul
piramidal, se întinde înspre osul hioid.

Ea este învelită într-o dedublare a fasciei cervicale mijlocii, aderentă de trahee, teaca vasculonervoasă în care se află artera
carotidă, vena jugulară și nervul vag.

Anterior, glanda vine în raport cu mușchii subhioidieni. Între capsula proprie și capsula fibroasă, dependentă a fasciei cervicale
mijlocii, se află posterior, glandele paratiroide. Irigația arterială este asigurată de arterele tiroidiene superioară și inferioară; venele
se deschid în venele jugulare și trunchiul venos brahiocefalic stâng.

Caracteristici

 Așezare: în fața traheei


 Structura: lobul drept, lobul stâng, istm (punte)
 Secretă hormonii: tiroxină, triiodotironină si calcitonina
 Boli datorate funcționării deficiente:
 piticism (nanism tiroidian/cretinism)
 gușa endemică
 boala lui Basedow

Tiroida normală la adult are forma literei H și este alcatuită din doi lobi (drept și stâng), uniți printr-un istm (porțiune de țesut
glandular). Tiroida este învelită la exterior de o capsulă fibroasă din care pornesc septuri fibroase ce împart glanda în pseudolobi, la
rândul lor alcătuiți din vezicule, numite foliculi sau acini (unitatea structurală a tiroidei).

Functionare

În interiorul foliculilor se găsește un coloid proteic care conține o singură proteină, tireoglobulina, din care sunt sintetizați hormonii
tiroidieni: T4 ( tiroxina) și T3 (triiodotironina).

Tiroida conține și o populație redusă de celule parafoliculare (celule C) care secretă calcitonina și pot cauza carcinomul tiroidian
medular, prin transformare malignă.

Secreția de hormoni tiroidieni (tiroxina- T4 și triiodotironina-T3) este stimulată de către un alt hormon numit TSH (Thyroid
Stimulating Hormone) care este secretat de glanda hipofiză. Funcția glandei tiroide este extrem de importantă pentru organism,
afectând pulsul și tensiunea arterială, nivelul de colesterol, metabolismul energetic, tonusul muscular, văzul, starea psihică și multe
altele.

Rol și influență

Glanda tiroidă produce doi hormoni principali, tiroxina și tironina, care:

 stimulează metabolismul general,


 au influență asupra vitezei cu care este utilizată energia în corp și a producerii de proteine,
 influențează asupra termoreglării organismului,
 stimulează la copii creșterea scheletului,
 influențează compoziția sângelui,
 intensifică excitabilitatea sistemului nervos față de alți hormoni.

Cei doi hormoni sunt depozitați în foliculi, unde sunt legați de o proteină, formând tiroglobulinele. Pentru elaborarea hormonilor e
nevoie de iod, care este furnizat prin alimentație. De asemenea, tiroida produce calcitonina, antagonist al hormonului paratiroidian,
ce scade pragul calcemiei și stimulează osteogeneza.
Alcatuire

Glanda este alcătuită din foliculi sferici și canale producătoare de tiroxină, înconjurate de țesut conjunctiv lax. Foliculii sunt tapisați
de un epiteliu unistratificat, plat sau prismatic înalt; cavitatea foliculară e plină de coloid omogen (ea conține hormonul tiroxina). Între
foliculi, în țesutul conjunctiv se află grupe de celule clare - celulele C parafoliculare, producătoare de calcitonină. Frigul și întunericul
stimulează tiroida; căldura și lumina o inhibă. Glanda crește în volum la pubertate și la naștere și diminuă cu vârsta sau în caz de
malnutriție. La femei tiroida este relativ ceva mai mare. La embrion glanda tiroidă se dezvoltă din mugurele epitelial nepereche al
peretelui ventral al intestinului cefalic. Când mugurele se detașează, în locul său (mai târziu acesta constituie rădăcina limbii)
rămâne gaura oarbă

Pancreasul endocrine

Pancreasul endocrine este o glandă mixtă situată cu, capul în curbura duodenului. Acesta se află în cavitatea abdominală.

Este format din cap, corp și coadă.

Partea endocrina a pancreasului reprezintă doar 2% din masa glandei și este reprezentată de insulele Langerhans care sunt
răspândite printre acinii glandulari. Insulele Langerhans sunt dipuse mai ales la nivelul capului și corpului pancreasului.

Insulele Langerhans sunt alcătuite din:

 Celulele alfa sunt în proporție de 20% din celulele insulelor și secretă glucagonul.
 Celulele beta în proporție de 70% din celulele insulelor și secretă insulina.
 Celulele delta în proporție de 10% și secretă somatostatina.

Insulina

este singurul hormone HIPOGLICEMIAN.

Este singurul hormone cu effect anabolizant asupra tuturor metabolismelor intermediare (glucidic, lipidic si proteic).

Determina hipoglicemie prin mai multe mecanisme:

 Stimuleaza consumul cellular de glucoza


 Creste permeabilitatea membranelor celulare pentru glucoza
 Determina glicogenogeneza
 Stimuleaza transformarea glucidelor in lipide
 Creste sinteza proteica

Hiposecretia de insulin determina diabetul zaharat boala patologica manifestata prin glucozurie, cetoturie, poliurie,
polifagie, polidipsie.

Glucagonul

Are effect antagonic insulinei, acesta determinand hiperglicemie (prin glicogenliza si gluconeogeneza) fiind hormonal care asigura
supravietuirea in perioadele de infometare.

 Scade sinteza hepatica de ac. grasi


 Intensifica lipoliza in tesutul adipos.
Suprarenalele

Glandele suprarenale, numite și adrenale, sunt glande cu secreție internă (aparțin sistemului endocrin), situate la
mamifere la polul superior al celor doi rinichi, „ca o căciulă”. Ca activitate, suprarenalele sunt importante prin secretarea hormonilor
corticosteroizi și catecolaminelor (adrenalină și noradrenalină), fiind responsabile de reglarea stărilor de stres, a rezistenței la infecții
și substanțe antigenice, a metabolismului și a sexualității (echilibrul dintre hormonii androgeni, masculini și estrogeni, feminini
determină sexul animalului, ca aspect și ca activitate sexuală).
Anatomie și fiziologie
Situate -- anatomic -- în partea posterioară a abdomenului, la polul anterio-superior al celor doi rinichi „ca o căciulă”, glandele
suprarenale (adrenale) sunt învelite într-o capsulă adipoasă și fascia renală. La om, glandele sunt situate la nivelul vertebrei a XII-a
toracice și sunt vascularizate de arterele suprarenale superioară, medie și inferioară și vena suprarenală. Inervarea este asigurată
de plexul celiac și plexul renal. Histologic, ele sunt alcătuite din două zone cu structuri histologice și roluri fiziologice diferite:

Zona medulară
Medulosuprarenala (miezul, măduva, medulla) reprezintă zona centrală a glandei și este inconjurată de zona corticală. Celulele
cromafine (chromaffin cells), principala sursă de catecolamine, secretă hormonii: adrenalina (epinefrina) și noradrelina
(norepinefrina). Acești hormoni hidrosolubili, derivați din aminoacidul tirozină acționează sinergic cu sistemul nervos simpatic. Ele
sunt și principala sursă de dopamină.

Zona corticală
Zona corticală (coaja, cortexul, corticosuprarenala) reprezintă zona periferică a glandei ale cărei celule (aparțin de axa hipotalamică
- pituitară - adrenală) sintetizează cortizolul (în condiții „normale” de viață ele secretă echivalentul a 35-40 mg de acetat de cortizon
pe zi).[1]. Alte celule din zona corticală secretă hormonii corticosteroizi (liposolubili, pe bază de colesterol) următori:

- mineralocorticoizii, care acționează la nivelul rinichilor stimulând reabsorbția apei și a sodiului și eliminarea
potasiului;
- glucocorticoizii, cu rol hiperglicemiant, hiperlipemiant;
- sexosteroizii, care gestionează dezvoltarea sexuală prin două tipuri de hormoni: androgeni și estrogeni.
Cortexul este regulat de hormonii neuroendocrinici secretați de glanda pituitară și hipotalamus și de sistemul renin-angiotensin.

Vascularizare
Glandele suprarenale, împreună cu glanda tiroidă sunt cele mai drenate organe din corp, ca aprovizionare sanguină pe gram de
țesut -- fiecare glandă suprarenală este irigată de peste 60 de arteriole[2].

Artere
Vascularizarea adrenalelor este asigurată de trei artere:

- artera suprarenală superioară, ramură a arterei frenice inferioare;


- artera suprarenală medie, ramură a aortei abdominale;
- artera suprarenală inferioară, ramură a arterei renale.

Vene
Drenajul venos este asigurat de două vene:

- vena suprarenală dreaptă, care duce spre vena cavă inferioară;


- vena suprarenală stângă, care duce spre vena renală stângă sau, uneori, spre vena frenică inferioară stângă.