EXPLICAŢIUNEA

TEORETICA ŞI PRACTICA
A

DREPTULUI CIVIL ROMÂN

DE

DIMITRIE ALEXANDRESCO
DECANUL FACULTĂŢEI JURIDICE DIN IAŞI '

„La mort surprend comme un

voleur. Il faut ètre toujours botte
et prèt à partir".
(Montaigne)

T O M U L IV, P A R T E A I!
(Testamentele)

— Art. 8 5 6 — 9 3 1 —

( E d . a d o u a , r e v ă z u t ă şi c o r e c t a t ă , m ă r i t ă în m o d considerabil)

BUCUREŞTI
ATELIERELE GRAFICE SOCEC & Co. SOCIETATE ANONIMA

1914
 D. A L E X A N D R E S C O

DREPTUL CIVIL ROMÂN

IN COMPARAŢIUNE CU LEGILE VECHI

ŞI cu

PRINCIPALELE LEGISLATIUNI STRĂINE

TOMUL IV, P A R T E A II
Testamentele
(Art. 856—031)
 „ L e testament est le trioniphe de la liberte dans le
droit civil".
(Troplong, Tr. de la proprietà suivant
le Code Napoleon, ch. 31)

„Quintilien a g r a n d e raison de dire que le testament,

en soi, tient ses droits de l'équité naturelle. Il est la con-
sequence et le complement du droit de p r o p r i é t é ; il est la
consolation du pére de familie, et répond a u x besoins d'un
coeur reconnaissant qui veut récompenser les soins d'une
épouse, les mérites d'un fils, les services d'un ami. U n peuple
n'est pas libre s'il n'a p a s le droit de tester, et la liberie
du testament est Fune des plus grandes preuves de sa li-
berte civile. Qui p o u r r a i t d'ailleurs ne pas respecter les der-
nières paroles d'un mourant? La volonté de Fhomnie, q u a n d
elle a été idéalisée p a r la mort, est une des plus grandes
puissances de ce m o n d e " .

(Troplong, Don. entre-vifs et testaments,

tom. / , preface, p. 124)
 EXPLICAŢIUNEA
TEORETICA ŞI PRACTICĂ

DREPTDLDI CIVIL ROMÂN

DE

DIMITRIE ALEXANDRESCO
DECANUL FACULTĂŢEI JURIDICE D I N IAŞI

„ia mort surprend cornine un

xoìeur. Ii faut Hre toujours hotté
BCU C l u j - N a p o c a e t p à partir-.
r H

I IUI I III IIII I I II II (Montaigne)

RBCFG20120Q638

T O M U L IV, P A R T E A II
(Testamentele)

— Art. 8 5 6 — 9 3 1 —

( E d . a d o u a , r e v ă z u t ă şi c o r e c t a t ă , m ă r i t ă în m o d considerabil)

BUCUREŞTI
ATELIERELE GRAFICE SOCEC & Co. SOCIETATE ANONIMA

1914
 1.83938

Toate exemplarele acestui volum vor fi numerotate

şi semnate de autor ( m â n u p r o p r i a ) .
Orice exemplar, pus în vânzare, care nu va întruni
aceste condiţii, va fi considerat ca contrafăcut şi va fi
urmărit ca atare.
 CARTEA III

TITLUL II

CAPITOLUL V

Despre dispoziţiunile testamentare.

Principii generale.

In capitolele precedente ale titlului de faţă, legiuitorul Ee-nieie

s'a o c u p a t de regalele speciale relative la donatiunile între i j n v , t o a r e
'»
1
t 6 S t t 1 ITI £11 te

vii. Jn capitolul de faţă el ,se ocupă de regulele speciale

relative la testamente.
D r e p t u l de a testa nu mai este considerat astăzi, aşa Dropt natural,
cum era considerat de unii altă data, ca un privilegiu spe­
cial concedat de dreptul civil, si care era mai m u l t sau
mai puţin restrâns după m o r a v u r i l e fiecărui popor, ci ca
un drept n a t u r a l , după care omul poate să dispue de bu­
nurile sale prin acte de ultimă voinţă, aşa cum el poate
dispune de ele prin d o n a t a m i între vii
Art. 8 0 2 din codul civil defineşte testamentul un act^) Art. sos.
(') Cpr. llalot, ,/. Ofunet, anul 1902, . 6 8 1 . Vezi şi tom. I V ,
V

partea I, al Coment, noastre, p. 2. Mai vezi Furg-ole, Tr.

des tedaments, I, p . 9, N o . 28 (ed. din 1779).
2
( ) Toţi autorii sunt de acord pentru a recunoaşte că cuvântul
act, care nu este la locul său în art. 801 (vezi tom. IV,
partea I, al Coment, noastre, p. 11, nota 5) este, din contra,
foarte potrivit în art. 802, pentruca testamentul consistă în
651(ir> 1
 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — TESTAMENTE.

e m i n a m e n t e revocabil, p r i n care testatorul dispune, p e n t r u

t i m p u l încetărei sale din viaţă, de tot sau p a r t e din a v u t u l
său (*).
T e s t a m e n t u l este astăzi un act solemn. în acest sens
ca n u poate să existe fără un act scris şi fără îndeplinirea
2
formelor prescrise de lege (art. 8 0 0 , 8 5 8 urm., 8 8 6 ) ( ). A c t u l
scris este cerut aci ad solemnitatem, i a r n u n u m a i ad pro-
3
bationem ( ).
l a t a cum u n vechiu autor, Ilicard, justifică solemni­
tatea testamentelor :

„ L a loi, en p e r m e t t a n t T u s a g e des testaments, a élevé la vo-

lonté des hommes au dessus des établissements qu'elle avait faits
pour régler Ies successions entre Ies héritiers du sang. E l l e souffre
q u ' u n particulier puisse violei* l'ordre des successions a b intestat,
en l u i donnant l a liberte de disposer de ses biens j u s q u ' a u dernier
moment de sa vie, suivant ses différentes inclinations, et d'y appeller
les étrangers aussi bien que Ies proches. Elle a voulu lui laisser
p a r ce moyen le pouvoir de tenir en soumission ceux qui p a r l'ordre
du sang sont appellés à la succession, et de s'acquérir les coeurs
des autres, qui n ' y pouvaient rien prétendre. Néanmoins les lois
n'ont pas voulu e n t i t l e m e n t abandonner leur empire, et se m o n t r a n t
indulgentes au volontés des hommes en un point, elles ont voulu
les tenir assujétties en u n autre. Q'a été pour ce sujet qu'en per­
mettant aux- particuliers de disposer de leurs biens, contre l'ordre
qu'elles avaient établi, elles ont en mème temps impose des con-
ditions et des formalités auquelles elles les ont indispensablement
attaches. D e là ont pris leur origine toutes les solennités q u e les

manifestarea unei voinţe unilaterale, şi a n u m e : acea a testa­

torului. Y'ezi tom. I V suscitat, p . 19, nota 1.
!
( ) A r t . 802 a fost explicat în t o m . I V , partea I, al Coment,
noastre, p . 19 u r m .
2
( ) Vezi tom. I V suscitat al Coment, noastre, p. 2 1 . „Testa-
mentum est mentis nostra; justa contestatio, id est SOlenwiter
factum, ut post mortem nostrani valeat". U l p i a n i Keg., tit. 20,
De testamentis, § 1.
3
( ) T h i r y , I I , 3 9 3 , 3°, p a g . 384. — „Testamentul fiind u n act so­
lemn, zice foarte bine t r i b u n . P u t n a , legea a supus existenţa
lui la diferite formalităţi, care au de scop g a r a n t a r e a liber-
tăţei voinţei testatorului; iar formele la care este supus acest
act, făcând parte din însăş substanţa lui, sunt cerute pentru
însăş existenţa actului, nu însă n u m a i pentru validitatea l u i ;
de unde rezultă că u n testament viciat în formele sale este
nul sau m a i bine zis inexistent". T r i b . P u t n a , Dreptul din 1907,
No. 22 (cu observ, noastră). Vezi şi infra, p. 2 5 .
 DISPOZIŢII TESTAMENTARE. — PRINCIPII GENERALE. 3

lois ont prescrites, desquelles elles veulent q u e Ies testaments et

Ies autres dispositions de dernière volonté soient revètus, à peine
de nullité, et dont les testateurs ne peuvent pas se dispenser en y
dérogeant on a u t r e m e n t ; d ' a u t a n t qu'elles sont introduites p o u r u n
bien public, et non pas en leur faveur particnlière. Testamenti
factio non privati, sed publici juris est: ideoque forma ejus pri-
vatorum pactis non Imditur ( L . 3, D i g . , Qui tesfamenta facere
possunt, 2 8 , 1 şi L . 13, Cod, De testamentis, etc., 6, 2 3 ) " (').

A ş a d a r , testamentul este u n a c t solemn; de unde r e - Conseeinţiie

.zultă că o declaraţie de voinţă făcută în mod verbal n ' a r afn^oiemni-
aveà nicio putere legală, chiar dacă a r fi însoţită de o tate» testa-
m e n h l l m
f â g ă d u i n ţ ă de executare făcută de către moştenitorii p r e - -
z u m p t i v i ai defunctului şi chiar dacă această declaraţie de
voinţă a r fi constatată p r i n t r ' u n a c t scris, altul decât u n
testament, de exemplu : p r i n t r ' u n contract. T e s t a m e n t u l , care
n'ar fi fost făcut cu formele legale, n ' a r aveà deci nicio
v a l o a r e ; a u t o r u l lui a r trebui să-1 refacă î n t r ' u n a din for­
2
mele prescrise de lege ( ). Ceeace a r t . 1 1 6 8 zice în privinţa
donaţiunilor se aplică deci t u t u r o r actelor solemne în genere.
3
L a R o m a n i şi în d r e p t u l nostru anterior ( ), testamentul £>r. roman,
6
trebuia n e a p ă r a t să c u p r i n d ă o instituire sau r â n d u i r e de ostenitor
moştenitor. „Heredis institutio est caput et fundamentum
•totius testamenti", zice G a i u s (*).
Această instituire sau r â n d u i r e de moştenitor, care n u Formele
:> a c e r a n
se m a i cere astăzi ( ), trebuia să fie făcută, în vechiul drept ^| " r i

(') R i c a r d , TV. des don. entre-rifs et testamentaires, l-ere pârtie,

c h a p . 5, N o . 1284, p . 289 (ed. din 1707).
2
( ) Planiol, I I I , 2 5 1 5 şi 2 6 8 1 ; B a u d r v et Colin, Don. et testa­
ments, I I , 1 8 1 9 ; T h i r y , I I , 393, p." 384, etc.
8
( ) Yezi a r t . 1 şi 2 capit. 35 (despre diată) C. À n d r . Donici; Dr. nostru
art. 708 u r m . , 770 şi 785 u r m . C. Calimach (553 u r m . C. anterior.
a u s t r i a c ) ; art. 3 şi 38, p a r t e a I V , capit. 3 C. Caragea, etc.
Cpr. Mârzescu, Maximele dreptului roman, cu aplicare la
codicele nostru cirri, p . 100 (Iaşi, 1880). Yezi în privinţa dreptului
r o m a n , Windscheid, Lehrbuch des Pandektenrechts, III, § 538.
p a g . 207 (ed. K i p p din 1901). Vezi şi t o m . I al Coment,
noastre, p . 110 (ed. a 2-a).
•(*) Institute, I I , § 2 2 9 . Vezi şi Instit. J u s t i n i a n , De legatis, 2,
20, § 34, ab initio, care reproduce § suscitat din Institutele
lui Gains.
5
<( ) Vezi tom. I V , partea I, al Coment, noastre, p. 24, nota 1
şi infra, p. 147. C p r . T r i b . Ilfov, Dreptul din 1886, N o . 82.
 4 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — TESTAMENTE.

rumân, în termeni solemni şi sacramentali. „ Titius heres esto T

Ll
sau Titiiim heredem esse jnbeo . Daca, în loc de această
formulă sacramentală, s'ar ti zis : „ Titium heredem esse VOlo r

sau heredem institllO'. nu mai exista instituţie de moşte­

nitor şi, deci, nici testament Mai târziu, însă, s'a permis
întrebuinţarea oricărui termen, pentrucă era nedrept de a
se anula ultima voinţă a defunctului p e n t r u lipsa unei simple
formalităţi: „quoniam indignum est oh inanem observationem
a
irritas fieri tabidas et judicia mortuorum
Codicil. Codicilul fcodiciUus, diminutiv dela codex, caiet!, i n ­
3
trodus sub î m p ă r a t u l A u g u s t de către Lucius Lentulus ( ),
fiind un act mai puţin solemn decât testamentul ('), nu putea
5
sa cuprindă o instituire de moştenitor, ci n u m a i legate ( )
sau dispoziţii analoage, precum : rânduire de tutori (cpr.
art. 3 4 9 C. civ.), curatori, etc.
c. Caiiinaeh. „Dacă a r ă t a r e a voinţei celei de pe u r m ă cuprinde orân-
Art. /o». j j
c u j moştenitor, zice art. 7 0 8 din codul Calimach
r e e

(553 C. austriac), se numeşte testament; iar dacă cuprinde

numai alte orândueli, se zice codicil; şi întru aceasta n u m a i
se deosebeşte codicilul de testament, căci nu poate cineva
să oranduiască p r i n codicil rânduirea sau subrânduirea d e
6
moştenitor'' ( ).
Dreptul In dreptul actual, testamentul ne mai a v â n d nevoe să
actual. C U p i n d ă o instituire sau rânduire de moştenitor, d u p ă cum
r
7
observă toţi autorii, el se confundă cu codicilul de altă dată( ).

(!) Gains, Instit. II, §§ 116, 117.

2
( ) L. 15, ab initio, Cod, De testamentis et quemadmodum tes-
tamenta ordinentur, 6, 2 3 .
3
( ) „Ante Augusti tempora constat codicillorum jus non fuisse;
sed primus Lucius Lentulus (ex cujus -persona etiam fidei-
commissa emperunt), codicillos introduxit^. (Instit., De cocli-
cillis, 2, 25, Pr., ab initio).
4
ţ ) „Codicillos autem etiam plures quis facere potest, et null am
solemnUaten ordinationis desiderante. (Instit., loco cit., § 3).
(°) L. 37 § 3, in medio, Dig'., X X X I I , De legatis, I I I . Vezi
tom. I V , p a r t e a I-a, p. 25 şi infra, p . 145, nota 2.
(°) Vezi tom. I V , partea I, al Coment, noastre, p . 25, nota 4
„Eine letztinllige Verfugung, durch welche ein Erbe nicht
ernannt wird, heisst Codicill", zice Windscheid, Lehrbuch des
Pandektenrechts, I I I , § 538, in fine, pag. 207 (ed. K i p p
din 1901).
7
( ) Pothier, V I I I , Tr. des don. testamentaires, article prélimi-
. CAPACITATEA DE A DISPUNE PRIN TESTAMENT. — ART. 856. O

„Entre testament et codicile ny a point de difference".

ziceà Lovsel
In limba de toate zilele se numeşte codicil o declaraţie Semui vulgar
-, i,. ^ . .„ ^ i . • ' a l cuvântului
de u l t i m a voinţa, p o s t e n o a r a testamentului, prin care se odieii. C

schimbă, se adaogă sau se s u p r i m ă ceva din actul primitiv,

confirmandu-I pentru partea neschimbata. „Când cineva,
d u p ă diată, Îşi va aduce a m i n t e şi de altele, şi le va trece
în deosebit izvod, se numeşte codikil", zice codul lui Anch'.
Donici (§ 2, capit. 35) (*).'
Codicilul poate sa explice n u m a i unele din clauzele cu- Ce poate
prinse în testament, d u p ă cum el poate să adaoge alte ^'„noi!
clauze neprevăzute în actul primitiv. Codicilul, care a r cu­
prinde o dispoziţie nouă, va trebui, bine înţeles, dacă este
vorba de un testament olograf, să fie scris, subscris şi d a t a t
3
•cu însus m â n a t e s t a t o r u l u i : altfel el nu va fi ţinut în seamă l ;.
SECŢIUNEA I.

Regule generale pentru forma testamentelor \f.

Capacitatea de a dispune prin testament.

Art. 856. — Orice persoană este capabilă de a face testament.

naive, 2, p. 2 2 5 (ed. B u f n e t ) ; Marcadé, I I I , 4 3 8 : Arntz. II.

1948: T h i r y , I I , 3 9 3 ; L a u r e n t . X I I I , 102 u r m . ; Demolombe!
X X I , 10; B a u d r y et Colin, Don. et testaments, I I , 1830:
Zacliarise, Handbuch des fr. Civilrechls, IA', § (578, p. 280,
nota 1 (ed. Crome), etc. „Alic Tesi urne al e s'uni hrutzutayc
nur Kodizi/le", zice acest din u r m ă autor. AVzi şi tom. IA",
partea I-a, al Coment, noastre, p. 25. Alai vezi F u r g o l e , Tr.
des testaments, I, p. 152 urm., No. 1 urni. (ed. din 1779).
•;') Loysel, Institutes coutnmièrex, I, r e f u l a 300, pa!>\ 296 (ed.
Dupin et L a b o u l a y e din 1846).—Ac.ea.sta nu era însă ade­
vărat decât în privinţa provinciilor care u r m a u obiceiul p ă ­
m â n t u l u i ; căci, în provinciile de drept scris, se aplica dreptul
roman, unde ştim că instituirea de moştenitor eră o con­
diţie sine qua non a validităţei testamentului. Ve/.i F u r g o l e ,
I, p. 153, No. 3 : Cliaiseniartin, Prorcrhcx it max'nieH <lu droit
t/ermanigur, p. 430, etc. Vezi .şi infra, p. 6, text şi nota 2.
';'-) \"ezi tom. IA", partea I, al Coment, no.ishv, p. 25, nota 4.
C) Vezi B M-ton. L'aride fare noi-méme son testament, 2 3 8 . 244,
p. 235. 237. Mai vezi infra, p. 39, nota 4 şi p. 62. Cpr. C.
Lyon, Pand. Period. 1900. 2. 3 1 .
<*) R u b r i c a acestei secţiuni este î m p r u m u t a t ă dela F o t h i e r (Tr. Inexact.
 6 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 856.

dacă nu este poprită de lege. ( A r t . 208, 434, 802, 806 u r m . ,

x
857 u r m . , 887, 9 4 9 C. civ. A r t . 762 C. civ. italian) ( ).
c. fr. Art.967. A r t . 9 6 7 din codul francez prevede că omul poate să
dispue de averea sa p r i n testament, fie s u b titlu de r â n ­
d u i r e de moştenitor, fie s u b titlu de legat, fie, în fine, sub
orice d e n u m i r e p r o p r i e a-şi manifesta voinţa, destul este ca
această voinţă să fie a r ă t a t ă în m o d inteligibil şi neîndoelnic.
Dreptul Legiuitorul n o s t r u a crezut de prisos de a m a i r e p r o -
nostiu. ,|u c e t ă dispoziţie, care are de scop a b r o g a r e a d r e p t u l u i
a c e a s

r o m a n , d u p ă care validitatea testamentului era, p r e c u m

ştim, s u b o r d o n a t ă unei r â n d u i r i de moştenitor, dispoziţie
care era aplicabilă şi în F r a n ţ a . înaintea p r o m u l g a r c i codului
civil, însă n u m a i în provinciile de d r e p t scris, u n d e d r e p t u l
r o m a n eră în floare r ) .

des don. testamentaires, V I I I , p. 226) : Des regies generates

sur les formes des testaments (capit. 1, art. 1). E a este însă
inexactă, d u p ă cum foarte bine observă M a r c a d é ( I V , 2,
GO şi 79); căci, pe de o parte, toate regulele prescrise în
această secţiune nu se aplică testamentelor privilegiate despre
care tratează secţia a I l - a (vezi infra, explic, a r t . 8 8 4 ) , iar
pe de altă parte, aceasta secţie cuprinde dispoziţii care se
aplică şi la testamentele privilegiate. Astfel sunt, de exemplu,
art. 8 5 6 — 8 5 8 . Adevărul este deci că secţia de faţă cuprinde
în acelaş t i m p regule aplicabile t u t u r o r testamentelor în genere
şi oarecare regule aplicabile n u m a i testamentelor ordinare.
C. italian. (\) I a t ă cum se e x p r i m ă art. 762 din codul italian, dela care
A r t ui 2
- ' - textul nostru este î m p r u m u t a t : ..Possono disporre per testa­
mento tutti coloro che non sono dichiarati incapaci dalla legge".
Tot astfel se e x p r i m ă şi art. 662 din codul spaniol: „Pueden
testar todos aquellos à quienes la ley no lo prohibe ex-presa-
mente".
2
( ) Vezi D o m a t , Lois civiles dans leur orare natural. V I , No. 6,.
p. 12 (ed. C a r r é ) ; Répert. tìirey, v° Testament, 30 şi autori­
tăţile citate acolo. I n provinciile care u r m a u obiceiul pămân­
tului, testamentul era, din contra, valid, fără nieio r â n d u i r e
de moştenitor. Cpr. Pìaniol, I I I , 2 7 2 8 ; L a u r e n t , X I I I , 102
u r m . ; Demolombe, X X I , 9; Baudry et Colin, op. cit., I I ,
1827; Répert. Sirey, v° cit., 3 3 , etc. — Ştim, în adevăr, că
vecliile cutume admisese principiul că numai D-zeu, adecă
legătura de sânge, poate să facă un moştenitor, iar nu o m u l :
Solus Deus heredem facere potest, non homo, principiu p e care
îl proclamă şi dreptul g e r m a n i c : Gott, nicht der Mensch,
macht die Erben. Vezi Chaisemartin, Proverbes et maximes-
du droit germanique, pag. 425 u r m . , precum şi t o m .
 CAPACITATEA DE A DISPUNE PRIN TESTAMENT. — ART. 856.

I n loc de a reproduce această dispoziţie, legiuitorul Reproducerea

'
nostru a reprodus a r t . 7 6 2 din codul italian, care nu se ^ ' I762 din
italian.
7 6 2 d

ocupă de o chestie de formă, ei de capacitatea testatorului,

prevăzând că capacitatea de a dispune p r i n testament este
regula generală, iar incapacitatea, o excepţie (*); de unde
rezultă că cel ce pretinde că testatorul era incapabil de a
testa treime să-şi dovedească afirmarea sa, conform p r i n ­
cipiului înscris în a r t . 1 1 6 9 0 . civ., şi această dovadă n u
2
poate să rezulte decât d i n t r ' u n a n u m e text de lege ( ).
Această soluţie este admisibilă şi în privinţa d o n a ţ i u - Donatomi,
A r t 9 4 8 9 4 9
nilor, deşi legiuitorul nostru a eliminat a r t . 9 0 2 din c o d u l ' ' "
francez, ca u n a ce rezultă din principiile generale ale d r e p ­
3
t u l u i . (Cpr. a r t . 9 4 8 . 9 4 9 O. civ.) ( l
„Toţi, în deobşte, câţi a u voe să săvârşească tocmeli, c. Caiimacii.
A r t 1 2 b
zice a r t . 1 2 6 2 din codul Calimach, pot, d u p ă regulă, să ' "'
facă şi d ă r u i r i " .
încât priveşte persoanele incapabile de a dispune atât _ Persoanele
de drept cât şi de fapt, vezi tom. I V , p a r t e a I-a, al Coment, ^'afspune ^
noastre, p . 29 u r m . şi 5 0 u r m . , iar încât pliveşte incapa- de a primi.

p a r t e a I I , al Coment, noastre, p . 4 1 , text şi nota 1. Mai vezi

infra, p. 146 şi tom. I V , partea I , p. 6 8 1 . Unele cutume
erau, în această privinţă, atât de riguroase încât declarau nul
testamentul care cuprindea o instituire de moştenitor. Acestea
erau cutumele din Meaux, Chaumont, Vitry. etc. Yezi B a u d r y
et Colin, I I , 1828.
C) Yezi infra, p . 146. — N u m a i cei declaraţi de lege incapabili
sunt deci opriţi de a testa. Astfel, smintitul major, care n ' a
fost interzis, poate testa dacă, în momentul tacerei testamen­
tului, a r e întregimea facultăţilor sale intelectuale. Cas. r o m .
Bult. S-a I, a n u l 1872, p . 3 1 7 . Yezi şi tom. I V , p a r t e a I-a, al
Coment, noastre, p . 3 1 . Chestiunea de a se şti dacă testatorul
s'a b u c u r a t sau nu, în momentul facerei testamentului, de
întregimea minţei sale, este o chestie de fapt, care se apreciază
în mod suveran de instanţele de fond şi care poate fi dedusă
atât din însuş testamentul cât şi din alte î m p r e j u r ă r i externe.
Cas. r o m . Bult. S-a I, a n u l 1870, p. 191. Vezi şi tom. I V
suscitat, pag. 30, nota 3.
2
( ) Marcarle, I I I , 4 9 1 ; Mourlon, I I , 5 3 1 ; Arntz, I I , 1 7 1 9 ; Acollas,
I I , p a g . 3 8 8 ; Laurent, X I , 1 0 5 ; Demolombe, X V I I I , 3 2 2 ;
B a u d r y et Colin, op. cil., I , 224, etc. Vezi şi tom. I V sus­
citat, p . 26.
3
( ) Ye/.i tom. I V , partea I, al Coment, noastre, p. 2 9 .
 8 COD. CIV.— CARTEA III. — T I T . II. — CAP. • V. — S-a I. — ART. 857.

citatea de a p r i m i prin d o n a ţ i u n e sau testament, vezi acelaş

tom., p . 8 1 u r m .

Proibiţia testamentelor mutuale sau conjunctive.

Art. 857. — D o u ă sau mai multe persoane nu pot testa prin

acelaş act, u n a în favoarea celeilalte, sau în favoarea unei a treia
persoane. ( A r t . 795, 802, 886, 938 C. civ. A r t . 968 C. fr.).
Art. 938. — Soţii n u pot, în timpul maritajului, să-şi facă
nici p r i n acte între vii, nici prin testament (*), vreo donaţiune m u ­
tuală şi reciprocă printr'uiml şi acelaş act. ( A r t . 857 C. civ.
A r t . 1097 C. fr.).

Dr. roman T e s t a m e n t u l m u t u a l sau conjunctiv era cunoscut la

interior™ R o m a n i , unde î m p ă r a t u l V a l e n t i n i a n 1-a introdus p e n t r u a
permite soţilor de a se institui moştenitori p r i n u n u l şi
acelaş act (Nov. lui V a l e n t i n i a n I I I din a n u l 4 4 6 , tit. 2 0 ,
2
De testamentis) ( ), soluţie pe care o admisese şi A n d r o n a c h e
Donici p r i n § 9 de s u b capit. 3 6 : „ B ă r b a t u l şi i e m e e a ,
zice acest text, p o t să-şi facă între sine d i a t ă u n u l către
altul, sau amândoi întro diată, însă această voinţă a lor
trebue să fie de fată î n t r u toate formele cersute d u p ă p r a ­
3
v i l ă " ( ).

1
Inexactitate ( ) P r i n testament nu se fac donaţiuni, ci legate, aşa că textul,
de text. spre a fi exact, ar fi trebuit să zică ca soţii nu pot, în t i m p u l
căsătoriei, să-şi facă prin unul şi acelaş act liberalităţi con­
junctive, nici prin acte între vii, nici prin testament.
2
( ) Această novelă este publicată la finele codului Theodosian
(ed. Haenel), p. 190, 1 9 1 .
s
C. Calimaeh ( ) Codurile Calimaeh şi Caragea neoprind testamentele conjunc­
şi Caragea. tive, de aici rezultă că aceste legislaţii le permiteau. Vezi în
acest sens, C. laşi, Craiova şi Bucureşti, Dreptul din 1895,
No. 1 8 ; din 1898, No. 8 4 ; din 1900, N o . 46, etc. Idem, Gas.
rom. Bult. 1897, p . 1175. Se naşte însă întrebarea dacă un
testament sau o donaţiune conjunctivă, făcute sub legile vechi, pot
fi declarate valide sub legea actuală? Curtea de casaţie a admis
afirmativa, pentrucă a r t . 857 ar fi relativ l a o chestie de formă;
or, ştiut este că, în privinţa formelor, se aplică r e g u l a tempvs
regit actum. Vezi Bult. S-a I, anul 1881, p . 300 şi Dreptul
din 1 8 8 1 , N o . 40, p . 4 2 3 ; Bult. 1901. p. 9 4 8 . I n acelaş sens,
Gas. fr. D . P . 45. 1. 126; T. H u e , V I , 2 6 7 : L a u r e n t , X V ,
3 2 3 ; Demolombe, X X I . 2 0 ; A u b r y et Ran, I, § 30, p . 101,
nota 7, in fine (ed. a 5-a) şi V I I , § 667, in fine, p a g . 1 0 1 ;
 PROIBIŢIA TESTAMENTELOR CONJUNCTIVE. - ART. 857. 9

Acest testament este admis şi astăzi în unele legiuiri ih. străin,

[
s t r ă i n e , însă numai între soţi ( ).
In F r a n ţ a , ordonanţa din 1 7 3 5 , c u r m â n d controversa. Dr. vechiu
f r a n c e z
ce exista in dreptul anterior, opreşte testamentele conjunc- -
tiv e sau mutuale, permiţându-le, p r i n excepţie, n u m a i în
două c a z u r i : 1° când părinţii îşi împărţeau averea între
copiii l o r ; şi 2° când se dispunea p r i n t r ' o donaţiune m u ­
tuală mortis causa fi.
Codul actual a oprit din contra, în mod absolut, orice Dreptul
a c t u a l
testament şi donaţie conjunctive (art. 8 5 7 , U38), fără a -
admite nicio excepţie, aşa ca orice testamente sau donaţiuni
3
conjunctive sunt astăzi nule, în baza a r t . 8 8 6 ( ).
Legiuitorul a voit să curine din rădăcină dificultăţile Motivele dr.
a c t u a l
a s u p r a cărora tribunalele erau altă dată în divergenţă, căci *
dacă testamentele conjunctive ar fi permise astăzi, ca şi altă
data, nu s a r putea şti dacă. revocarea u n u i a din ele aduce,
ca consecinţă neapărată, revocarea celuilalt.
X ' a r trebui însă să întindem proibiţia a r t . 8 5 7 peste Dispoziţii
marginile ei, căci nimic n ' a r hnpedicà pe două. sau mai f^uTe^prin
multe persoane de a se înţelege între ele spre a-şi face în a c t e deosebite,
acelaş timp fiecare, însă p r i n acte deosebite, dispoziţii r e -

P a n d . fr., v° Don. et testaments. 6246 u r m . şi 12212. C p r .

art. 1753 C. portughez. Vezi tom. I, al Coment, noastre,
p. 101 (ed. a 2-a). Chestia este însă îndoelnieă. Vezi infra, p. 1 1 .
Ceeace este însă neîndoelnie este că soţii căsătoriţi s u b
legea veche n ' a r putea să-şi facă astăzi o donaţiune sau un
testament m u t u a l . Kodière et P o n t , Contrat de mariage, I,
186; P a n d . fr., v° Mariage, 3 1 2 3 . Vezi tom. V I I I , al Coment,
noastre, p . 89, nota 3.
( ^ Vezi a r t . 583 şi 1248 C. austriac (texte nereproduse în codul Dr. străin.
Calimach), a r t . 2265 u r m . C. german, etc. — Contra: a r t . 761
C. italian, a r t . 669 C. spaniol, a r t . 1753 C. portughez, etc.
•("-) Vezi B a u d r v et Colin, I I , 1 8 5 1 .
3
( ) Planiol, I i i ; 2682; B a u d r v et Colin, I I , 1 8 5 1 ; Masse-Verge,
I I I , § 4 3 1 , p 8 1 ; Zacliarise, Handbuch des fr. Civilrcchts,
IV, § 672, p . 269 (ed. Crome). „Eine Testamentsurkunde,
zice acest din u r m ă autor, ir.elche die letzten Willenserklă-
rungen zweier oder mehrerer Personen ethălt, ist ihrem f/anzen
Inhalf nach nichtig". Cu alte cuvinte, unul şi acelaş testament
nu poate să cuprindă expresiunea voinţei m a i multor testatori.
Cpr. T r i b . P a r i s . Pand. Period. 9 7 . 2. 272 şi Cr. judiciar
din 1913, N o . 72 (cu observ, noastră).
 10 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 857.

ciproci de ultima voinţă, sau spre a testa ambele, p r i n acte

deosebite, in folosul unei terţie persoane. Asemenea testa­
mente a r fi perfect valide, chiar d a c ă ar fi scrise pe aceeaş
coală de hârtie
Ce se cere P e n t r u ca testamentul să fie conjunctiv, reciproc sau
temmtu'rsă'fie m u t u a l şi să cadă sulj proibiţia art. 8 5 7 , trebue deci ca
conjunctiv, două sau mai m u l t e persoane să fi dispus prin unul şi
acelaş act. una în favoarea celeilalte, sau toate în folosul
u n u i terţiu ; de unde rezultă că două testamente nu sunt
conjunctive şi. deci, nici oprite, deşi ele au fost scrise pe
aceeaş coală de hârtie, însă unul pe o faţă şi al doilea
pe cealaltă faţă ; pentrucâ aceste d o u ă testamente, deşi sunt
scrise pe aceeaş coală de hârtie, totuşi sunt independente
u n u l de altul. Ceeace legea opreşte n u este deci întrunirea
materială, ci întrunirea juridică a două sau mai multe te­
2
stamente ( ).
Revocarea I n asemenea caz, revocarea u n u i testament nu va
t e s t a m e n t L l l u
' ' a t r a g e revocarea celuilalt: pentrucă, în specie, există două
acte deosebite independente u n u l de a l t u l ; iar în ,caz când
două sau mai multe persoane a r fi testat în aceeaş zi în
folosul u n u i terţin, dreptul legatarului se va deschide, con­
form dreptului comun, prin moartea unuia din testatori,
3
celalalt r ă m â n â n d liber de a-şi revoca dispoziţia s a ( ) .
Aplic.art. 857 Din cauza generalitàţei sale, regula art. 8 5 7 se aplică
l a a
^ î l i î f f„ " la toate testamentele în genere : la cele olografe ca si la cele
genere, mistice şi autentice (*).

(') Zaehariic, op. şi loco cit.. § 672, in tine: A u b r v et R a u , VII,

§ 667, p. 1 0 0 ; B a u d r y et Colin. I I , ' 1 8 5 3 ; Planiol, I I I , 2 6 8 2 ;
T h i r y , II, 3 9 3 ; T. H u e , V I , 2 6 7 ; L a u r e n t , X I I I , 146; De-
molombe, X X I , 1 4 ; Berton, L'art de faire soi-mème son tes­
tament. 2 2 1 , p . 223 şi toţi autorii.
2
( ) Laurent, X I I I , 146; Demolombe, X X I , 1 8 ; D e m a n t e , I V ,
113 bis; B a u d r y et Colin, I I , 1 8 5 3 ; Arntz, I I , 1951, in fine;
A u b r v et Rau, loco cit.; Berton, op. şi loco suprà cit.; T.
H u e , ' V I , 2 6 7 ; P a n d . fr., v° cit., 6222, 6227 u r m . ; Répert.
Sirev, v" Testament- 293 u r m . ; Tabacovici, Prime elemente
de drept ciril, I I , 438, pag. 2 7 4 ; Cas. fr. D . P . 5 1 . 1. 2 6 7 ;
Sirey, 5 1 . 1. 5 7 0 ; Sirey, 7 3 . 1. 3 1 3 ; I). P . 7 3 . 1, 467, etc.
3
( ) Vezi P a n d . fr., Don. ei testaments, 6222 şi autorităţile citate
acolo.
4
( ) P a n d . fr. v° cit.- 6232 u r m . ; Répert. Sirey, v° Testament
 PROIBIŢIA TESTAMENTELOR CONJUNCTIVE. — ART. 857. II

P e n t r u ca doua testamente autentice sa fie însă con- Testamente

ail Ş1
junctive, trebue ca constatarea voinţei ambilor testatori să ^ " j j ^ s

fie cuprinsă într'un singur proces-verbal de autentificare;

iar în p r i v i n ţ a testamentelor mistice, trebue ca actul de
suprascriere să fie făcut p e n t r u toate testamentele de odată
1
(art^864)( ).
*l Oprirea tegumentelor ^conjunctive nefiind_ privitoare Dr. intema-
1 n u
i n u m a i la forma testamentelor, ci a v â n d de scop păstrarea*'?"* v™
|__—. _—. „ — - — - — - — ' _ i r Controversa.
ţ u m t ă ţ e i dreptului şi împediearea contestaţiilor, care altă dată
i aduceau dezbinări în justiţie, se întemeiază pe consideraţii
de interes general, care r ă m â n aceleaşi peste tot locul, ori­
unde s a r face un testament conjunctiv; de unde rezultă că
îomânii nu se vor putea sustrage dela această proibiţie,
nici chiar într'o ţară străină unde testamentul conjunctiv ar fi
permis ('). .,Testamentul reciproc (mancomunado), oprit de
289 u r m . ; B a u d r y et Colin, I I , 1 8 5 7 ; L a u r e n t , X I I I , 144 şi
toţi autorii. — F a p t u l din partea l e g a t a r u l u i universal de a
se obliga înscris î n t r ' u n testament la executarea lui, nu cade
însă sub proibitici a r t . 8 5 7 . C. P a r i s , D. P . 77. 2. 1 1 1 .
(') C p r . Demolombe, X X I , 19.
2
( ) Vezi în acest sens Laurent, Principes. X I I I , 145 şi Droit
civil international, V I , 314 u r m . ; B a u d r y et Colin, op. cit.,
11, 1855, 1 8 5 6 ; Marcadé, IV, 8 8 ; Bertauld, Quest, pratiques et
doctrina Ies ile Q. Napoleon, I, 154, p. 1 2 1 ; Despagnet, Pr.
de droit international prive, 216, p. 662 (ed. a 5-a, 1909);
Fielix-Demangeat, TV. dr droit international prive, J, p . 176,
nota b; Surville et A r t h u y s , Cours element, de droit interna­
tional price, 193 bis, p . 252 (ed. a 5-a, 1910); Rolin, Pr.
de droit international price, I I , 835, p 410, 4 1 1 : Ricci,
Corso teorico-pratico di diritto civile, I I I , 92, p . 210 u r m .
(ed. din 1907); Cas. Florenţa, Sirey, 9 9 . 4. 5 şi Dreptul
din 1899, Xo. 59 (cu observ, noastră); J. Clunet, a n u l 1902,
p. 175, etc. — Contra: A u b r y et R a u , V I I , § 667, in fine,
p. 1 0 1 ; Demolombe, X X I , 20 şi 4 7 6 ; Weiss, Tr. théorique
et pratique de droit international prive, I I I , p a g . 626, nota
şi Tr. clement, de droit international prive, p . 8 6 4 ; T . H u e ,
V I , 2 6 7 ; Pacifici-Mazzoni, Tr. delle successioni, I I , 2 6 ; B u -
niva, Successioni, § 104 u r m . ; Cas. Roma, Giurisprudenza
italiana, 1876. 1. 7 0 8 ; T r i b . superior imper. german, J.
Clunet, anul 1882, p . 360 şi anul 1895, p. 4 2 2 ; Sirey, 9 5 . 4.
12. Vezi şi Cas. r o m . Bult. S-a 1, 1881, p. 300 şi Dreptul din
1881, No. 40, p . 3 2 3 , care zice că dispoziţiile art. 857 şi 9 3 8
sunt privitoare numai la forma testamentului. V. suprà, p . 8,
n. 3. Vezi a s u p r a acestei controverse, Pand. fr., v° cit., 14959,.
 12 COD. CIV. — CARTEA III. - TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 938.

lege, zice art. 7 3 3 din codul spaniol, nu va fi valid în

Spania, dacă el a fost făcut de Spanioli, chiar în s t r ă i n ă ­
tate, într'o ţară unde asemenea testament este permis ^anti­
que lo autoricen las leges de la nación donde se hubiese
otorgado".
-â-rt- 938. Aceeaşi soluţie este admisibilă în privinţa donaţiunilor
conjunctive (art. 938) (*).
Motivele A r t . 9 3 8 reproduce proibiţia art. 8 5 7 . D u p ă acest
a r t 2
' ' text, soţii nu pot, în timpul căsătoriei ( ), să-şi facă libe-
ralităţi conjuetive nici prin acte între vii, nici p r i n testa­
ment. Aceleaşi motive pentru care s'au oprit testamentele
conjunctive a u făcut pe legiuitor să oprească şi donaţiunile
reciproci, pentrucă donaţiunile făcute între soţi, în timpul
căsătoriei, sunt revocabile, ca şi testamentele (art. 9 3 7 ) .
P r o i b i ţ i a statornicită de art. 9 3 8 , în privinţa donaţiunilor
reciproci între soţi, p r i n t r ' u n u l şi acelaş act, este o conse­
cinţă a principiului revocabilităţei, zice foarte bine Curtea
3
din Bucureşti ( ).
Acte deose- Nimic n u s'ar opune însă ca soţii să-şi facă u n u l al-
]
" tuia o donaţiune mutuala, •chiar în aceeaşi zi, însă prin
4
acte deosebite ( ).

14960; Rcpert. Sirey, v° Testament, 2830 urni.; Vincent et

P é n a u d , Dictionn. de droit international prive, v° Testa­
ment, No. 16 şi 17, etc. M a i vezi tom. I al Coment, noastre,
p. 210 (ed. a 2-a) şi tom. V I I I , p . 90, ad notam.
(') L a u r e n t , X V , 3 2 3 . — Contra: T . H u e , VI, 472, p . 6 1 3 , 6 1 4 :
C. Toulouse şi Caen, D. P . 52. 2. 6 4 ; D. P . 5 3 . 2. 179.
Vezi a s u p r a acestei chestiuni, P a n d . fr., v° cit.. 14934 u r m .
2
Neaplic. () P r o i b i ţ i a a r t . 938 fiind întemeiată pe revocabilitatea libera-
art. 933 dona- litaţilor mutuale ce soţii îşi fac în t i m p u l căsătoriei ( a r t . 937),
ţiunilor reci- g e decide, în genere, că viitorii soţi pot să-şi facă donaţiuni
l L
viiiorU "ot\ mutuale prin contractul lor de căsătorie, pentrucă asemenea
•Contro•. ersă liberalităţi sunt irevocabile ( a r g u m e n t din art. 936 şi 937).
Cpr. L a u r e n t , X V , 3 2 5 ; T h i r y , I I , 393, p. 384. — Cu toate
acestea, j u r i s p r u d e n ţ a franceză anulează liberalităţile m u t u a l e
sau reciproci, făcute chiar prin contractul de căsătorie, când
au de obiect b u n u r i viitoare. Vezi L a u r e n t , loco cit.
3
() Vezi Dreptul din 1889, No. 74, p . 594. Cpr. L a u r e n t X V .
3 2 2 ; Mareadé, I V , 3 3 3 ; Mourlon, I I , 1002; B a u d r y et Colin,
II, 4 0 2 7 ; P a n d . fr., v° cit., 1 2 2 1 1 ; Demolombe, X X I I I ,
449, etc.
4
() T. H u e , V I , 4 7 2 ; B a u d r y et Colin, II, 4 0 2 8 ; Demolombe,
 LEGEA CAKE CÂRMUEŞTE FORMA TESTAMENTELOR. 13

Legea care cârmueşte forma testamentului, cu privire

la timpul când el este făcut.

F o r m a testamentelor, ca şi aceea a t u t u r o r actelor în Art, 1 c. civil,

genere, este c â r m u i t ă de legea t i m p u l u i când testamentul a
fost redactat, conform regulei tempus regit actum, fiindcă
legea nouă nu poate să aibă efect retroactiv (art. 1) (').
D i n cele mai sus expuse rezultă că testamentul făcut Validitatea
sub codul Oalimach sau Caragea, prin punere de deget,fâoutTsub^
este valid astăzi şi îşi produce toate efectele sale, chiar dacă Caiimach.
testatorul a r fi m u r i t sub legea actuală, dacă acest testa­
ment cuprinde o rânduire de moştenitor, căci legea nouă
nu obligă pe testatorii pe care i-a a p u c a t în viaţă sâ-şi
facă alt testament sub această lege. O asemenea îndatorire
legea n'o i m p u n e decât p e n t r u testamentele privilegiate
2
(art. 8 7 1 , 8 7 3 si 882) ( ). (Vezi infra, p . 1 2 5 , 1 2 6 , 127 şi 132).
Aceste testamente nu pot însă fi valide astăzi decât Bată certă,
A r t l l 8 2
sub condiţia de a fi cu a d e v ă r a t întocmite sub legea veche, ' '
căci altfel ar fi foarte lesne de a se înlătura legea nouă,
a n t i d a t â n d u - s e testamentele făcute sub legea actuală. Te-

X X I I I , 4 5 0 ; Mareadé, IV, 3 3 3 ; L a u r e n t , X V , 3 2 3 ; A r n t z ,
II, 2 3 1 7 ; A u b r y et B a u , V I I I , § 743, p. 1 0 2 ; Dalloz, Nou-
vean code civil annoti, I I , art. 1097, N o . 8 u r m . ; P a n d . fr.,
v° cit, 12216, etc. pfofci i •>•
(') Gpr. C. Bucureşti, Dreptul din 1882, No. 66 şi din 1884,
No. 6 2 ; T r i b . Argeş şi B r ă i l a , Dreptul din 1882, No. 23 şi
din 1883, No. 2 9 ; L a u r e n t , I, 2 0 2 ; Mareadé, I, 5 2 ; Demo-
lombe, I, 4 9 ; T h i r y , I, 2 9 : P l a n i c i , I, 2 4 7 ; A u b r y et E a u ,
I, § 30, p. 101 (ed. a 5-a); P a n d . fr., v° Don. et testaments,
6236 u r m . ; Eéport. Sirey, vo Testament, 300 urm., etc. Vezi
tom. I al Coment, noastre, p. 100, 101 (ed. a 2-a). — Deci,
dacă legea ar schimba formele testamentului în intervalul de
timp, care s'ar strecura între d a t a testamentului şi moartea
testatorului, testamentul făcut d u p ă formele legei vechi ai­
ti valid. E é p e r t . Sirey, r ° cit., 3 0 1 ; P l a n i o l , I, 2 4 7 ; D e m o -
lombe, I, 4 9 ; A u b r y et E a u , I, p . 30, p . 101 (ed. a 5-a) şi
alţi autori citati în tom. I al Coment, noastre, p. 101, nota 1
(ed. a 2 - a ) . — Contra: T. H u e , I, 73.
(-) A u b r y et E a u , I, § 30, p. 101, text şi nota 7 (ed. a 5-a).
Vezi autorităţile citate în nota precedentă, precum şi tom. 1
al Coment, noastre, p . 109, 110. — Vezi însă T. Hue, I, 7 2 ,
73, după care legea nouă, care a r fi modificat formele exis­
tente ale testamentului, a r aveà efect retroactiv.
 14 COD. CIV.— CARTEA III. — T I T . II. — CAP. V. — S-a I. — TESTAMENTE.

stamentul făcut conform legei vechi, care s'ar deosebi de cea

actuală, va trebui deci să aibă dată certă, spre a fi valid
s u b legea nouă (art. 1 1 8 2 ) (').
Test. verbal. Testamentele verbale, permise şi făcute sub legile ante-
7
^c.'caitmaeh rioare, P°t dà loc la dificultăţi. Credem că testamentul verbal
făcut faţă de cinci martori, conform art. 7 4 5 din codul
Calimaeh ( 5 8 4 C. austriac), n ' a r puteà fi stabilit astăzi în
justiţie prin depunerea sub j u r ă m â n t a acestor m a r t o r i ,
conform art. 7 4 7 din codul Calimaeh ( 5 8 6 C. austriac),
c. Calimaeh. Testamentele verbale făcute altă dată înaintea judecă-
Art. 748 urm. J Q ^ J Q ^ f| a valide astăzi şi a r avea puterea u n u i act
r n ] g a

autentic, dacă judecătorii n'au servit n u m a i ca m a r t o r i , ci

a u luat act înscris despre ultima voinţă a testatorului,
2
conform art. 7 4 8 u r m . C. Calimaeh ( 5 8 8 u r m . C. austriac) ( ).
Data punerei D i n împrejurarea c ă testamentul este. în privinţa for-
«oduîui cîvU © l ° i c â r m u i t de legea sub care a fost făcut, rezultă ca
a m r

actual, testamentul neregulat în ce priveşte formele, făcut înaintea

3
punerei în aplicare a codului actual ( 1 Decembrie 1 8 6 5 ) ( ) ,
4
a r fi nul, cu toate c ă a r îndeplini cerinţele legei actuale ( ).

Consideraţii istorice asupra testamentelor în genere.

î n a i n t e de a examina cele trei forme testamentare li­

mitativ determinate de legea actuală (art. 8 5 8 ) , vom face
o scurtă introducţie istorică a s u p r a dispoziţiilor testamentare.

(') Vezi tom. I al Coment, noastre, p. 110 (ed. a 2-a). — S'a

decis însă că veracitatea şi sinceritatea datei unui testament,
făcut sub legea veche, este suficient dovedita prin m a r t o r i i
instrumentări, î n t r u c â t contrariul nu este dovedit prin alte
dovezi. Cas. rom. Bult. S-a I, anul 1882, p. 19. Soluţia admisă
de Curtea de casaţie este însă foarte periculoasă.
2
( ) Vezi infra, p. 22, text şi nota 4, precum şi tom. I al Coment,
noastre, p. 110, 111 şi 205, nota 2 (ed. a 2-a).
3
Legalitatea ( ) Este deci legal decretul lui Cuza-Vodă din 30 I u n i e 1865,
decretului lui prin care s'a p r o r o g a t punerea în a p l i c a r e a codului civil
C'uza- Vodă, pe cinci luni, adecă dela 1 Iulie pană Ia 1 Decembrie 1865.
privitor la Vezi tom. I al Coment, noastre, p. 2 1 , nota 1 şi t. X , p. 632
punerea în
lucrare a şi la deciziile citate acolo, adde: Judecat, ocol. B a r c a (Dolj).
codului civil. Cr. judiciar din 1913, No. 9, p. 105 şj Pagini juridice din
1913, N o . 109 (cu nota d-lui G. Nicolescu).
4
( ) P a n d . fr., r° cit., 6237, in fine.
 CONSIDERAŢII ISTORICE ASUPRA TESTAMENTELOR. 15

Origina testamentului se pierde în întunecimea t i m p u - Origina testă­

m e n t e l o r
rilor, şi d r e p t u l omului de a dispune de averea sa prin acte -
d e u l t i m ă voinţă îl găsim în legislaţiile cele m a i vechi, afară
4 2
de acea a G e r m a n i l o r ( ), a E g v p ţ i e ni l o r / ş i a lui Mqise( ).
Cel mai vechiu t e s t a m e n t / d u p a Eusebiu şi Cedrenus, Testamentul
l u i N o e
ar fi acel al lui Noe, care, în u r m a potopului, ar fi î m - '
p ă r ţ i t p ă m â n t u l între cei trei fii ai săi : Sein, Cham şi
Iafet. Desquiron reproduce chiar textul acestui pretins tes­
3
tament ( ).
P o e t u l H o m e r ne da, de asemenea, modelul u n u i te­
4
stament, făcut de Telemac, în favoarea lui P i r e u ( ).
L a A t e n a , înaintea lui Solon, nu era permis cetăţe- Dr. atenian,
nilor de a testa. Acest legislator conferă însă dreptul de
a testa Atenienilor care nu aveau copii legitimi, d u p ă cum
5
ne atestă F i u t a r e , Montesquieu şi alţi scriitori ( ).
Solon era deci favorabil testamentelor, pe când P l a t o n ,
în t r a t a t u l său a s u p r a legilor, voeà, din contra, ca dreptul
ele a testa să fie cât de restrâns, ceeace n'a împedicat pe
marele filosof de a-şi face el însuşi testamentul său. căzând
astfel în contradicţia în care, peste 2 0 0 0 de ani mai târziu,
trebuia să caclă Mirabeau.
Iată cum se exprimă, în această privinţă, un a u t o r :

„ M a l g r e le j u g e m e n t sevère que P l a t o n a porte contre le

testament, le grand philosophe a pourtant testé lui-mème. Il m o n t r a
ainsi, cornine on l'a r e m a r q u é , la mème inconsequence que M i -
r a b e a u , q u i avait testé la veille mème du j o u r où Talleyrand vint
lire à l'Assemblée naţionale le célèbre discours posthume, dans

1
() „Heredes tamen successoresque cuique liberi et nullum testa-
mcnttim", zice Tacit. Vezi E é p e r t . Sirey, v° Testament, 26.
2
() Vezi E é p e r t . Sirey, v° Testament, 4 şi 6. — L a Evrei, i n a - D,. ebraic,
intea lui Moise, se găsesc însă oarecare u r m e de p u t e r e a tes­
t a m e n t a r ă . Vezi E é p e r t . .Sirey, v° cil., 5; Michaux, Tr. pra­
tique des testaments, 9, p. 3 ; Eépert. du palais. v° Testament,
N o . 4, etc. Cpr. F u r g o l e . Tr. des testaments. I, p. 8, No. 22
(ed. din 1779).
3
() Vezi E é p e r t . Palais, v° cit., 4; Michaux, op cit., 9, p . 3. Vezi
în F u r g o l e , op. cit., I, No. 4, p. 4, textul lui Cedrenus, astfel
cum se găseşte în versiunea lui W i l h e l m X i l a n d e r .
4
() Odysea, capit. 17, v. 78. Vezi Michaux, op. cit, No. 9. p . 3 .
C) Vezi Michaux, op. cit., 1 1 , p . 4 ; E é p e r t . Palais, v° Testa­
ment, 7; Répert. Sirev, cod. v°, 10.
 16 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — TESTAMENTE»

lequel l'illustre orateur demandait l'abolition du testament cornine

contraire au droit naturel et à la raison" (').

Dr. sparţiat. Dreptul de a testa îşi aveà fiinţă şi la S p a r t a , d u p ă

cum ne atestă tot F i u t a r e , în v i a ţ a lui Agesilas, § 7, şi
Diogenianus-Laertius care, d u p ă toate probabilităţile, trăia
la începutul secolului al Jll-lea al erei creştine, ne-a păs­
t r a t testamentele lui Aristotel, P l a t o n , E p i c u r , Teofrast,
2
S t r a b o n , Lvcon, etc. ( ).
Dr. roman. D a r nicairi testamentul n"a fost m a i în floare decât
1 2
tebie ^' R o m a n i , unde dreptul de a testa a fost p r o c l a m a t în
mod solemn prin legea celor 12 t a b l e : „Uti legassit Slipftr
3
pecunia tutelave suae rei, ita jus esto"( 1. T e s t a m e n t u l era deci
ca o lege. Diced sau disponat testator et erit lex. De aceea
Mantica c o m p a r a testatorul cu u n Rege, care porunceşte
Formele test. F o r m a testamentului a v a r i a t însă, şi mai m u l t e moduri
ia Romam. ^ testa au fost succesiv admise de d r e p t u l vecliiu, d e
a

dreptul pretorian şi de constituţiile împărăteşti.

Test. caiatis : G a i u s şi J u s t i n i a n ne a r a t ă în Institutele lor că, la
m c e u
terr^n'pro- P t , e r a u două feluri de testamente. (Testamentorum
5
cinctu. autem genera initio duo fueruntj ( ) : unul care se făcea în
t i m p de pace, i a r celalalt în t i m p de răsboiu. In t i m p de
pace, testamentul se făcea p r i n t r ' o lege, calatis comitiis,
adecă în fiinţa şi cu ratificarea poporului, a d u n a t în co­
miţiile sale de două ori pe a n în acest scop (qua; aomitiw
bis in anno testa-mentis faciendis destinata, erant) ((). In

(') Beauchet, Histoire du droit prive de la Ttcpublique affieni­

ti une, I I I , p. 4 3 1 . Cpr. R é p e r t . Sirey, v° Testament, 9 şi 45.
2
( ) Michaux, loco cit.; R é p e r t . Sirey, v° cit., 10. Vezi B e a u c h e t ,
op. cit., I I I , p . 694.
3
( ) T a b . 5, 1°. Vezi şi U l p i a n i Regul., De tutelis, tit. 1 1 , § 14.
care r e p r o d u c e textul de m a i sus. Mai vezi Nov. 22, capit. 2.
Opr. F u r g o l e , Testaments, I I , p . 4, N o . 3 şi I I I , p . 357, No. 1.
4
( ) Vezi tom. I V . partea I, al Coment, noastre, nota 5 dela
p. 19, 2 0 , 2 1 . Vezi şi L . 1, Cod, De sacrosanctis ecclesiis, etc.
1, 2, unde se zice: '.'Nihil enim est, cjuod maf/is hominibuts
debeatur, quam ut supremeo voluntatis, postquam jam ediud
velie non possunt, liber sit stylus, et licitimi (puad iterimi non
redit arbitrium». M a i vezi infra, p . 147, nota 1.
5
( ) Gaius, Instit., I I , § 101 ; Instit. Justinian, De test, ordin., 2 , 1 0 , § 1.
6
( ) Gaius, Instit., loco cit. C p r . D e r n b u r g , Pandekten, I I I , § 69,
p. 128.
 CONSIDERAŢII ISTORICE ASUPRA TESTAMENTELOR. 17

t i m p de răsboiu, testamentul in procinctu se făcea înaintea

urmatei echipate şi s u b a r m e , căci procinctus era a r m a t a
g a t a la l u p t ă şi s u b arme. „Procinctus est enim expe-
ditus et armatus exercitus" (').
C a p u l familiei soldat, care voeà să testeze înainte de
a pleca la l u p t ă , îşi declara voinţa sa înaintea tovarăşilor
lui de a r m e , care înlocueau a d u n a r e a p o p o r u l u i .
Aceste testamente neputând însă să aibă loc decât în Test. per ces
e t U b r a m
t i m p u r i determinate şi în împrejurări particulare, s'a înehi- -
puit cu timpul a treia formă de testament, testamentul per
ces et libram, care se făcea prin mijlocul unei mancipaţii,
adecă a unei vânzări închipuite, în fiinţa a cinci martori
şi a u n u i libripens (porte-balance), toţi cetăţeni şi puberi,
precum şi a unui c u m p ă r ă t o r al succesiune! (familice emptor),
2
care j u c à rolul u n u i moştenitor( ). „Quod testamentum
dicitur per ais et libram, scilicet quia per mancipationem
u 3
peragitur ( ).
Cele dintăi două m o d u r i de a testa căzuse însă în
desuetudine încă din t i m p u l lui G a i u s , iar testamentul per
a>s et libram fusese adânc modificat, fiindcă m a n c i p a r e a
nu mai era decât un simulacru, a t â t în privinţa vânzărei
cât şi a mijlocului de a institui un moştenitor (*).
I n perioada dreptului clasic găsim, de asemenea, trei Dr. clasic,
forme de testamente: testamentul per ces et libram modi­
ficat ; testamentul nuncupativ sau verbal şi testamentul pre­
torian.
Testamentul n u n c u p a t i v , accesibil t u t u r o r acelor care Test. nunm-
p a t l T
nu ştieau sau nu puteau să scrie, precum sunt, de exemplu : '
orbii, etc., consista în u r m a desfiinţărei mancipaţiunei, în
declaraţia verbală a testatorului, făcută în prezenţa a şapte
5
martori, septem testibus adhibitis{ ).
1
ţ ) Gaius, Instit., loco cit. Vezi infra, p . 122, nota 4.
2
( ) . . . Namque oliai familice emptor, id est, qui a testatore
familiam accipiebat mancipio, heredis locum oblinebat, et ob
id ei mandabat testator, quid cuique post mortem suam dari
rellet • . .'" (Gaius, Instit., I I , 103).
3
( ) Gaius, Instit., I I , 102, in fine. Vezi a s u p r a inconvenientelor
testamentului per ces et libram, F u r g o l e , Tr. des testaments,
I, p . 13, N o . 10.
(*) Gaius, Instit., I I , § 103, § 104.
(°) Instit. Justinian, De testamentis ordinandis, 2, 10, § 14. Vezi

65)05 2
 18 COD. CIV. --CART. III. — TIT. II. — CAP. V. —S-a I. — TESTAMENTE.

Test. preto- Testament ii l pretorian, introdus p r i n edictul pretorului,

nan. n udeferea moştenirea propriu zis, ci avea n u m a i de scop
învestirea unei persoane cu posesiunea bunurilor testatorului
(honorum possessio). In acest testament, mancipaţia n u mai
era necesară [nulla mancipatio desiderabatur). ci numai
prezenţa a şapte martori şi punerea u n u i sijril din partea
fiecăruia din ei, c'eeace era o a d e v ă r a t ă inovaţie(').
Test, tri- In dreptul bizantin, pe lângă testamentul n u n c u p a t i v ,
artlt
D P -, introdus de î m p ă r a ţ i , mai găsim încă testamentul tripartit
(tripartitum), admis în a n u l 4 - 3 9 , printr'o constituţie a lui
Theodosie al 11-lea şi Valentinian al Ilf-leai").
Acest testament se numea tripartitum, fiindcă el îşi
î m p r u m u t a formele sale dela trei legislaţii deosebite. In adevăr.
1° acest testament trebuia, conform vechiului drept civil,
să fie făcut deodată, fără nicio întrerupere (uno eodemque
tempore); 2" el trebuia să fie făcut în prezenţa a şapte
martori, cu semnătura şi pecetta lor, formalitate î m p r u ­
m u t a t ă dela dreptul pretorian ; 3 ° in fine, testamentul tri­
partit trebuia să fie semnat în l ă u n t r u de testator şi de
martori, formalitate î m p r u m u t a t ă dela constituţiile î m p ă ­
răteşti

şi L . 2 1 , P r . , Dig., Qui testamento, facere possimi, 2 8 , 1.

unde se zice: „Licebit ergo testanti vel nuneupare heredcs, vel
scribere; sed si nuncupat, palata debet". Vezi asupra testa­
mentului nuncupativ, Furgole, op. cit., I, pag. 14, N o . 1 3 ;
D e r n b u r g , Pandekten, I I I , § 70, pag. 133 (ed. a 7-a). Vezi şi
tojn. IV, partea I, al Coment, noastre, p . 2 1 , text şi nota 2.
î n c â t priveşte testamentul nuncupativ în vechiul drept francez,
vezi F u r g o l e , op. cil, I, No. 2 3 , p. 31 urm.
(') G-aius, Instit., H , § 119. Vezi şi Instit. Justinian, loco cit.,
§ 2. — Este de observat că testamentele, nule după dreptul
civil, puteau să-şi producă efectele lor d u p ă dreptul pretorian,
dacă formalităţile acestui drept fusese observate. Vezi Gaius,
Instit., II, § 119 si 147. Vezi şi infra, nota 1, in fine, dela
p. 107, 108.
2
( ) L . 2 1 , Pr., Cod, De testamentis, 6, 2 3 .
3
( ) Instit. Justinian, De testamentis orclinandis, 2, 10, § 3 . —
L. 2 3 , Dig., Qui testamento, facere possunt, 2 8 , 1; —• L. 2 1 ,
Cod, De testamentis, etc. 6. 2 1 , etc. Gpr. Girard, Manuel
element, de droit romain. p . 809, 810 (ed. a 4-a, 1 9 0 6 ) . —
D u p ă Institutele lui Justinian (loco cit., § 4), numele moşte­
nitorului trebuia să fie scris cu însăş m â n a testatorului sau a
unui martor, pentru a nu se dà loc la fraude, propter testa-
 CONSIDERAŢII ISTORICE ASUPRA TESTAMENTELOR. 19

A ş a d a r , din cele mai sus expuse vedem ca R o m a n i i Testamentele

a i l
:au a v u t u r m ă t o a r e l e forme de t e s t a m e n t : testamentul cala- ^ ]0 a t a

Mis comitiis; t e s t a m e n t u l in procinctu; testamentul per OBS Romani.

et libram s u b două f o r m e : testamentul pretorian, nuncu­
pate şi t r i p a r t i t ('').
Împăratul V a l e n t i n i a n al Ilf-lea, înţelegând foloasele Test, olograf,
2
testamentului olograf (per kolographam seripturam) ( ), 1-a
i n t r o d u s în anul 4 6 6 dela Christos : însă acest testament,
care nu aveà nevoe de m a r t o r i , n u este a d m i s în legislaţia
lui J u s t i n i a n . „ Das fami ober im, justi nianischen Recìde
keine Aufnahme", zice D e r n b u r g (').
In adevăr, acest î m p ă r a t cere prezenţa m a r t o r i l o r chiar
p e n t r u testamentele scrise în întregimea lor cu însăş m â n a
testatorului, a d m i ţ â n d forma olografă, p r i n excepţie, n u m a i

mentor urn sincer itatem, ut nulla fraus adhiheatur; însă J u s ­

tinian a revenit el însuş mai târziu a s u p r a acestei decizii
(Nov. 119, capit. 9, De testatore von cogendo propria mânu
nomina heredum scribere). Cpr. I î u b e n de Couder, Bépét.
ecrit.es de droit romain, I, p . 239 (ed. a 7-a, 1888).
(\) Testainenrul puteà fi făcut ìli mai multe exemplare, pluribus
codicibus (Instit., loco cit., § 13), şi să fie scris pe orice m a ­
terie: hârtie, pergament, etc. ..Nihil enim interest, testamentum
in tabulis an in char tis membranisve, vel in alia materia fiat".
(Instit., loco cit., § 13); L . 1, P r . şi L. 4, Dig., De honorum
possessionibus secundum tabulas, 37, 11. — L. 15, in fine,
Cod, De testamentis, 6, 2 3 , zice de asemenea: „In quacunque
instrumenti materia conscribere". Vezi infra-, p. 4 1 , text şi
nota 5.
2
( ) Testamentul scris cu însăş mâna testatorului se n u m i à holo-
graplia, i a r cel scris de alţii se numià allographa. Vezi
D e r n b u r g , Pandekten, I I I , § 70, p . 133, nota 16.
3
( ) Novella Valentiani I I I , tit. 20, capit. 2, De testamentis, § 1,
„Ne tamen hujus statuii salubritatem generi negemus hu-
mano, mansura iugiter lege decernimus, ut quisquis per kolo­
grapham scripturam supremum malueiit ordinare judicium,
habeat liberam focultatem . . . . si holographa mânu testa-
menta condantur, testes necessarios non putamus, e t c . " Vezi
Ricard, Tr. des don. entre-vifs et testamentaires, 1-òre pai tie,
capit. V , S-a 5, N o . 1484 urm., p . 335 (ed. din 1707).
(*) Pandekten, I I I , § 69, in fin"., p. 131 (ed. a 7-a, 1903). Testa- c. Caragea,
mental olograf, conform Nov. lui Valentian, exista şi în codul
Carngen: . . I a r d e vn \\ scrisă diată de tot cu mâna celui ce a
fticsit-o, atunci şi flră de martori să aibă tărie, întocmai ca
con marturi.siiă" (art. 26, § final, partea I V , capit. 3).
 20 COD. CIV. — CART. III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — TESTAMENTE.

în p r i v i n ţ a împărţelelor făcute de ascendenţi, în folosul des­

cendenţilor lor (').
Legislaţia T e s t a m e n t u l olograf a existat însă în legislaţia W i s i ­
Wisigotilor.
gotilor, care şi-au ridicat trofeele. hor pe ruinele imperiului
r o m a n : „ Manu propria scribat ea quce ordinare desiderat ;
dies quoque et annus habeatur in eis evidenter expressus;
deinde toto scripturce textu conscripto, rursum auctor ipse
i
subscribaf
Trecem a c u m la d r e p t u l nostru anterior.
C. Caragea. Codul C a r a g e a cere ca d i a t a să se facă înscris faţă cu
Neadmiterea 3
'erbai, arhiereul ( ), s a u judecătorie, sau trei m a r t o r i (art. 2 6 , p a r t e a
test.
I V , capit. '6); de u n d e rezultă că testamentul verbal sau

x
( ) L . 21 § 1 (auth. extrasă din Nov. 107, capit. J), De testa-
mentis, 6, 2 3 . — D u p ă această lege şi L . 28 § 1, Cod. loco cit.,
testamentul era olograf, când eră scris în întregimea l u i de
mâna testatorului, cu toate că el nu era semnat de dânsul. Vezi
şi infra, p. 35, nota 1. Opr. Arnds, Pandekten, § 4 8 5 , p. 736.
2
( ) Vezi Ricard, Tr. des donations entre-vifs et testamentaires,
l-ere pârtie, capit. V, secţia 5, No. 1486, p. 3 3 5 (ed. din 1707).
3
Test. din drep­ ( ) Acest testament a r e multă asemănare cu acel din dreptul
tul canonic. canonic, care se putea face înaintea preotului şi a doi m a r ­
tori (testamentum coram paroho atque duobus testibus). Vezi
asupra acestui testament, Dernburg, Pandekten, I I I , p. 135, I I .
Vezi şi Furgole, Tr. des testaments, I, N o . 10, p. 8 3 u r m .
(testaments recus par Ies cures), şi N o . 2, p. 6 5 .
Testamentele Asemenea testament se obişnueşte şi astăzi în ţările supuse
din imperiul imperiului otoman şi a r puteà fi făcut acolo în acest mod de
otomau. către un Român, conform r e g u l e i : locus regit actum (art. 2
şi 885). C p r . T r i b . Ilfov, Dreptul din 1889, N o . 2 2 ; T r i b .
Tulcea şi Cas. r o m . Dreptul din 1 8 8 1 , N o . 76 şi 77. Vezi infra,
p. 76, ad notam şi tom. I al Coment, noastre, p. 206, ad notam.
Test. Evreilor. încât priveşte testamentele Evreilor făcute la I e r u s a l e m ,
înaintea tribun, rabinic, vezi tom. I suscitat, p . 2 0 5 , nota 2
(ed. a 2) şi infra, p . 76, ad notam, in fine.
C. Caragea. Sub codul Caragea, arhiereul, ca să poată adeveri un t e ­
stament, trebuia să fi asistat singur la facerea l u i ; de unde
rezultă că testamentul adeverit de Mitropolit, d u p ă u n r a p o r t
al protopopului, însărcinat să cerceteze dacă testamentul e r ă
sau nu al defunctului, este nul ca nefăcut conform prescrip­
ţiilor legei. Cas. r o m . Dreptul din 1873, N o . 2 3 . — S'a decis
însă că o altă persoană putea să iscălească în locul Mitropo­
litului, şi că asemenea delegaţie eră presupusă pană Ia dovada
contrară. C. Bucureşti, Dreptul din 1 8 8 3 , N o . 47.
Declaraţia voinţei testatorului înaintea A r h i e r e u l u i sau
 CONSIDERAŢII ISTORICE ASUPRA TESTAMENTELOR. 21

nuncupativ nu era permis în Muntenia, ceeace pare a se

adeveri şi prin codul Ipsilant (').
Codul Calimach, reproducând codul austriac si dreptul c. Caiimaeh.
' Test. verbal.
t r i b u n a l u l u i , trebuia să fie făcută de testator in persoană, iar
nu de un m a n d a t a r al său. C. Bucureşti şi Cas. rom. D r e p t u l
din 1879, N o . 39, p. 3 2 6 ; Bult. S-a I, 1882, p . 3 2 1 şi Dreptul
din 1882, N o . 36. T r i b u n a l u l putea însă atunci, d u p ă cum
poate şi astăzi, să delege pe un j u d e c ă t o r la domiciliul testa­
torului spre a constata voinţa acestui din u r m ă . Cas. r o m .
Bult. S-a I, 1887, p. 767 şi Dreptul din 1887, N o . 80. p. 637.
Vezi infra, p. 7 8 .
Când se făcea un testament înainte a trei m a r t o r i , nu era
nevoe, pentru validitatea lui, de o declaraţie expresă din
p a r t e a martorilor că au văzut şi auzit pe testator, ci era sufi­
cient ca din cuprinsul testamentului să reiasă că martorii
au auzit dela testator că testamentul este al său, sau măcar
că au fost faţă. Cas. r o m . Bult. S-a I, 1885, p a g . 181 şi
Dreptul din 1885, N o . 3 9 ; Bult. 1891, p . 1062 şi Dreptul
din 1 8 9 1 , N o . 7 7 ; C. Bucureşti, Dreptul din 1891, N o . 2 4
i Cr. judiciar din 1896, N o . 16. Cpr. C. Craiova, Or. ju­
diciar din 1904, N o . 73 (cu observ, noastră). — Contra: C.
Bucureşti, Dreptul din 1887, N o . 1 1 , p . 86. C p r . T r i b . Brăila,
Dreptul din 1883, N o . 29, etc.
'(') Curtea din Bucureşti şi Curtea de casaţie a u decis însă, cu C. Caragea.
drept cuvânt, că testamentele făcute sub codul C a r a g e a fiind Semnarea test.
r m t r o e c e t e
considerate ca nişte cărţi (art. 6, partea V I , eapit. 2), tP P s u n
1 s a u
, , J î i î u punere
supuse la regulele prevăzute pentru acestea; de unde rezulta deget.
că, sub codul Caragea, testamentul unei persoane care nu
ştiea să scrie era valid, dacă era semnat de ea printr'o pecete
sau p u n e r e de deget şi adeverit de scriitor şi trei martori, sau
de arhiereul locului, ori de judecătorie. C. Bucureşti şi Cas.
rom. Dreptul din 1882, N o . 66 si din 1 8 8 3 , No. 4 5 ; Bult.
S-a I, 1883, p. 4 3 4 . C p r . Cas. rom. Bult. 1900, p . 185 şi
Dreptul din 1900, No. 8 1 . M a i vezi C. Craiova, Cr. judiciar
din 1904, N o . 73 (cu observ, noastră). — Testamentul făcut prin
punerea de deget, adeverit de sfatul satului, nu era însă valabil.
Cas. r o m . Buìt. S-a I. 1874, p . 32 şi Dreptul din 1875,
No. 6, p. 4 3 .
S'a decis că testamentul făcut de un supus străin s u b im- Test. făcut
SU J
periul legiuirei Caragea, care declară în act că nu ştie carte ' C-Caragea,
l e a l , z a t e u n
şi care nu poartă pecetea sa şi nici este semnat de s c r i i - S d .
, . '. . . K ~ î - c i i • v • î consul strain.
torul actului, şi nici este t ă c u t d u p ă iormele legei ţârei sale,
este nul, chiar dacă este legalizat de consulul ţărei sale, lega­
lizare ce nu ţine loc de s e m n ă t u r a scriitorului actului, î n t r u c â t
î n . l e g a l i z a r e nu se spune cine a scris testamentul. C. Iaşi,
•Cr. judiciar din 1905, N o . 2, p. 15.
 22 COD. CIV. — CART. III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — TESTAMENTE

r o m a n , pe l â n g ă alte testamente, a d m i t e a şi pe cel n u n c u p a t i v

sau verbal, făcut în fiinţă a cinci m a r t o r i vrednici de cre­
dinţă ('), care, la nevoe, erau datori să-1 încredinţeze cu j u ­
r ă m â n t înaintea judecătoriei (").
c. Calimaeh. D u p ă a r t . 748 — 750 din codul Calimaeh (587—590
Ait. ,84 u i m . a u s t r i a c ) , testatorii! puteà testa verbal înaintea j u d e c ă ­
torilor, şi judecătorii, în asemenea caz, erau datori, d u p ă
ce se a s i g u r a u m a i întăi dacă testatorul era în întregimea
mititei sale, să m e a r g ă fără întârziere la judecătorie şi să
scrie în cuget c u r a t voinţa testatorului, neadăogând nimic
3
spre folosul lor, sau a vreuneia din rudele lor ( ).
in asemenea caz, judecătorii nu erau nişte simpli m a r ­
tori, ei funcţionari care instrumentau în limitele eompetinţei
lor şi constituiau un adevărat act a atenţie^').

C. Calimacli. (') N u puteau figura ca martori într'un testament: monachii, cei

Art. 751 urm. m ai i c i de 18 a ni, femeile, muţii, surzii, cei eşiţi din minte,
m

cei foart.- săraci şi robii (art. 751 C. Calimacli, art. 591

C. austriac). I n privinţa celor ce erau o pr i ţ i de a mărturisi
într'un te-tament, vezi a r t . 752, 753 C. Calimacli (592 u r m .
C. austriaca Cpr. în privinţa codului austriac, C. Bucureşti,
Dreptul din 1903, No. 24, p. 199.
Dr. strain. ('-') A r t . 745 - 7 4 7 C. Calimaeh (577, 584—586 C. austriac). Cpr.
art. 2250 u r m . C. german, art. 506, 508 C. elveţian din 1907.
Vezi şi tom. I V , partea I, al Coment, noastre, p. 2 1 , nota 2.
s
Dr. roman. ( ) Asemenea testamente se puteau face şi la Romani înaintea
autorităţei judecătoreşti sau municipale, care luà act înscris
despre declaraţia testatorului (testamentum apud acta con­
ditimi,). Testamentul putea fi încredinţat judecătoriei sau împă­
ratului spre păstrare ftestamentum judici aut principi oblatum).
Vezi Van Wetter, Co'trn d-' droit romain, I I , § 659, p . 392
(ed. a 2-a). Iti privinţa c o d u l u i Calimacli, m a i vezi supra,
p. 14 şi infra, p. 77.
Test. făcut (*) Cpr. Laurent, Droit cin il international, VI, 411,412.—Deci,
de un Evreu dacă un asemenea testament s'ar invoca astăzi, el a r aveà
la Jerusalem. puterea unui act autentic. \ ezi supra, p . 14. Tot astfel, tri­
bunalele române ar trebui să considere ca valide şi ca auten­
tice asemenea testamente făcute în Germania (art. 2238 C.
german), în Austro-Un gar ia, etc., sau acele făcute de un E v r e u
la Jerusalem. înaintea tribunalului rabinic, conform legei mo­
zaice, dacă testatorul a murit de boala de care suferea în
momentul c â n i şi-a făcut testamentul; căci, în toate aceste
cazuri, judecătorii nu sunt simpli martori, ci adevăraţi func­
ţionari care i m p r i m ă testamentului caracterul de autenticitate.
Vezi tom. I al Coment, noastre, p. I l i (ed. a 2 - a ) ; L a u r e n t ,
 CONSIDERAŢII ISTORICE ASUPRA TESTAMENTELOR. 23

Al. Degré crede că asemenea testamente s'ar p u t e à face

şi astăzi ('), însă această soluţie este c o n t r a r ă a r t . 8 8 6 O. civ.
P e l â n g ă testamentul verbal şi cel autentic, codul C a - c. Caiimach.
2
limacli mai aveà încă testamentul olograf ( ), scris, s e m n a t ^ ' ^ F * *
şi datat, ca şi astăzi, cu însăş, m â n a testatorului (art. 7 3 9
0 . Caiimach, 5 7 8 C. austriac), precum şi testamentul mistic
sau tăinuit (art. 7 4 1 , 7 4 4 C. Caiimach, 5 7 9 . 5 8 2 C. austriac),
3
care se vede admis a t â t în codul lui A n d r . Donici ( ), c â t
şi in codul C a r a g e a ( a r t . 2 6 § 2 , partea IA', ca pit. 3).
T e s t a m e n t u l puteà li scris şi de altul, însă în asemenea c. Caiimach.
A r t 7 4 0
caz el trebuia sa fie semnat a t â t de testator cât şi de cinci " '
sau cel p u ţ i n trei m a r t o r i , pe care testatorul îi încre­
dinţa că acesta este testamentul său. ( A r t . 7 4 0 C. Caiimach,

op. cit., VI, 4 1 2 ; Cas. fr. I). P . 5 9 . 1. 8 1 ; Sirey, 59. 1. 1 9 6 .

Cpr. P a n d . fr., v° Don. ei testaments, 14952 u r m . , etc.
In privinţa testamentului făcut de un Român în ţările Test. făcut
supuse imperiului otoman, s'a decis că este valid testamentul de un Român
î n u l
semnat de martori de naţionalitate r o m â n ă şi legalizat de 0 | 3 n '

p a t r i a r h u l ecumenic, întrucât după legile turceşti, un ase­

menea testament este considerat ca autentic. T r i b . Ilfov,
Dreptul din 1889, N o . 22, p . 176. î n c â t priveşte testamentul
făcut de un supus otoman în România, vezi infra, p. 2 6 .
(') Dreptul din 1875, No. 32, p. 2 5 3 .
(-) Testamentul olograf îşi aveà fiinţă şi în codul Caragea, însă C. Caragea.
el nu avea nevoe să* fie, datat: „iar de va fi scrisă diata de Test. olograf,
tot cu mâna celui ce a fâcut-o, atunci şi fără de martori să
aibă tărie, întocmai c;i cea mărturisită"' (v. a r t . 26 § ultim,
partea IV, capit. 3). C p r . Cas. r o m . Bult. 1896. p. 1464 şi
Dreptul din 1897, N o . 8. T r i b . Argeş a decis, ce e drept,
că, sub codul Caragea, testamentul olograf t r e b u i a sa fie
datat (Dreptul din 1882, No. 23), însă adevărul este că această
condiţie nu se cerea de codul Caragea (v. infra, p . 56, n. 1),
ci numai de codul Caiimach ( a r t . 739), care a modificat, în
această privinţă, a r t . 578 din codul austriac, unde data n u
este absolut necesară. Vezi infra, explic, a r t . 8 5 9 , p. 5 5 .
8
( ) ..Voind testatorul, zice A n d r . Donici (§ 12, capit. 35), ca să c. Andr.
nu se vadă cele ce a u r â n d u i t şi a u lăsat prin diata sa, poate Donici şi dr.
1 01 1 11 rl
să acopere cele scrise şi s'o dea cu mâna sa ca s'o iscălească ' ? * "\.^ ~
martorii, şi a r e t ă r i e " . C p r . L . 2 1 , ab initio, Cod, De testa- montului
mentis, etc., 6, 2 3 . Vezi şi H a r m e n o p o l , V , 1, De testamento, mistic.
hominum sui juris, § 2 1 , unde se zice: „Secretum testamentum
non adrnittitur, nisi sua illud subscriptione testator roboraverit.
Unde nec muliercs, nec iiHitterati secreto tcstantur". Vezi infra,
p. 9 7 , nota 3 şi p. 9 8 (text).
 24 COD. CIV.— CARTEA I I I . — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 858.

5 7 9 0 . austriac) ('). (Vezi Unger, Das ósterreichische JEr-

brecht systematisch dargestellt § 10, p a g . 46).
c. Calimaeh. T e s t a t o r u l care nu ştiea carte, sau mai bine zis care
Ait. 742,743. n u - i^ du^Ă cura se e x p r i m ă a r t . 5 8 0 din codul
s scr e

a u s t r i a c (welcher nicht schreiben kannj, însemna cu m â n a

sa, în faţa martorilor, semnul cinstitei cruci şi poftea pe
u n u l din ei sâ-1 iscălească, pe lângă acest semn (art. 7 4 2
0 . Calimaeh). Acest text presupune însă că testatorul, care
n u ştiea a serie, ştiea cel puţin a ceti. In adevăr dacă te­
statorul era o r b sau nu ştiea a ceti, d u p ă cum se e x p r i m a
a r t . 5 8 1 corespunzător din codul a u s t r i a c (wenn der Erblasser
nicht lesen kann), expresiune pe care codul Calimaeh, din
greşeală, o traduce, în a r t . 7 4 3 , ca şi în a r t . 7 4 2 : dacă
2
testatorul nu ştie carte ( ), atunci trebuia ca u n u l din m a r t o r i
să cetească testamentul înaintea testatorului şi a t u t u r o r
martorilor, şi apoi testatorul să adeverească că testamentul
a fost făcut d u p ă voinţa lui, şi acesta să fie iscălit a t â t
de m a r t o r i cât şi de scriitor (art. 7 4 3 C. Calimaeh, 5 8 1
C. austriac).
Venim a c u m , d u p ă acest scurt istoric, la codul actual,
care a r e u r m ă t o a r e a dispoziţie:
Art. 858. — U n testament poate fi sau olograf, sau făcut
prin a c t autentic, sau în forma mistică. ( A r t . 802, 8 5 6 u r m . , 859
urm., 864 urm., 886, 892, 1171 u r m . , 1182 C. civ. A r t . 33 L . p.
autentif. actelor. A r t . 9 6 9 C. fr.).
Formele tes- D u p ă acest text, n u se poate testa în mod valid decât
m u n a m
în°dreptui ^ fonnele mai sus arătate, adecă : în forma olografă,
actual. în acea autentică şi mistică. Formele testamentelor sunt deci
fixate de lege în mod limitativ, şi nu se poate face u n te-

(') Vezi în privinţa a r t . 579 din codul austriac, C. Bucureşti,

Dreptul din 1 9 0 3 , N o . 24, p . 199. Această decizie p u n e în
principiu că testamentul cu m a r t o r i este admis şi în U n g a r i a .
2
Art. 742, 743. ( ) T e x t u l grecesc al codului Calimaeh este identic cu cel aus­
C. Calimaeh triac. In adevăr, în a r t . 742, se zice: când testatorul n u ştie
(textul gre­
cesc).
să scrie, iar în a r t . 7 4 3 : când testatorul nu ştie să cetească.
Iată, în adevăr, cum se e x p r i m ă aceste două texte în o r i g i ­
nalul grecesc: „art. 742.—'Eàv ó Şrîmf/sjj.evoc §sv rj£s<>pŢj và
u
'ipâwxi- . . . v.. t. \. . „art. 743.—'Eàv 5 Scar.9sjj.svoc Ssv T)6eòpYj
vă S t a g i i %. x. (KQME nOAlTIKOS toò IlPirKH-
IIATOT tfjc MOAAABIAS èv 'IA21ÌÌ, 1816. Mépoc W. Ks-
yàXatov 9', 85). Vezi şi infra, p. 9 3 , nota I, in fine.
 FORMELE TESTAMENTELOR. — ART. 858. 25

stament în alte forme decât cele a r ă t a t e de lege('). Pâzirea

acestor forme este prescrisă sub pedeapsă de nulitate (art. 886),
iar această nulitate poate fi opusă şi pe cale incidentală,
ca mijloc de apărare, fără să fie nevoe de o acţiune în a n u ­
lare exercitată pe cale principală (-).
Din cele mai sus expuse rezultă că testamentele verbale Neadmitorea
te -n n0l pa
sau nuncupative, admise altă dată. nu mai sunt p e r m i s e ! * " ! "
. , . .' , L . «ve in (Ir.
astăzi, şi motivul pentru care legiuitorul modern n'a mai actual,
admis asemenea testamente, este lesne de înţeles. Testamentul
fiind, in adevăr, o derogare dela succesiunea ab infestat,
voinţa testatorului trebue să fie exprimată î n t r ' u n mod clar,
3
precis şi neîndoelnic ( ).
In dreptul nostru actual, testamentele verbale sau n u n ­
cupative fiind inexistente (art. 886), existenţa lor de fapt
n'ar putea fi stabilită prin niciun fel de p r o b ă : nici prin
martori sau prezumpţii, nici prin mărturisirea părţilor, nici
prin j u r ă m â n t u l decizor. căci actul scris nu mai este cerut
de astădată ca un instrument de probaţiune, ci ca o con­
4
diţie neapărata a însăş existenţei testamentului ( l Cu alte
cuvinte, fără un act scris nu există testament, d u p ă cum
fără un act autentic nu există o donaţiune, o ipotecă, o con­
venţie matrimonială, etc. Testamentul este deci în acest sens
un act solemn, d u p ă cum am spus-o de mai multe ori, şi
actul scris este cerut de astă dată ad solemnitateni. iar nu
n u m a i ad probationem ['').
Din cele mai sus expuse rezultă că testamentul verbal făcut Test. verbal
f a c u t n 5 t n t
de un R o m â n într'o tară, în care acest testament este permis. ' , "
' " 1 inatate.
(•) Opr. P l a n i c i , I I I , 2 6 7 8 ; Demolombe, X X I , 2 1 : T h i r y , II,
3 9 4 ; T. Hue, V I , 268 şi toţi autorii.
P ) Cas. rom. Bult. 1904, p. 1240.
3
( ) Opr. P a n d . fr., v° Don. et testaments, 6 0 9 5 ; L a u r e n t , X I I I ,
109. Vezi şi tom. I V , partea I-a, al Coment, noastre, p. 2 1 .
(*) Planiol, I I I , 2 0 7 9 ; B a u d r y et Colin, op. cit.. 1, 1859 u r m . ;
T h i r y , I I , 3 9 3 , p. 3 8 4 ; Mourlon, I I , 774; Marcadé, I V , 7 ;
Demolombe, X X I , 2 5 ; L a u r e n t , X I I I , 106, 107; D e m a n t e et
Colmet de Santerre, I V , 114 bis I: A u b r y et Rau, V I I , § 647,
p. 9, text şi nota 1; T. H u e . VI, 2 6 6 ; T r o p l o n g , Don. et
testaments, I I I , 1 4 4 5 ; P a n d . fr., r° cil., 6086 u r m . ; E é p e r t .
Sirey, v° Testament, 71 u r m . şi urm., etc.
5
( ) Cpr. Bayle-Mouillard a s u p r a î..i Grenier, Don. et testaments,
I I , p. 239, nota e. Vezi şi suprà. p. 2, text şi nota 3
 26 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. i l . — CAP. V. — S-a I. — ART. 858.

precum este : Austria, Elveţia, Germania, Turcia, Brazilia,

etcC), n u are nicio valoare în România. In zadar s'ar invoca
regula locus regit actum, căci această regulă este subordo­
nată solemnitate! de câteori este vorba, ca în specie, de u n
act solemn. D u p ă c u m această regulă n u poate fi invocată
în privinţa donaţiunilor, convenţiilor matrimoniale şi a ipo­
2
tecilor ( ), tot astfel ea nu poate fi invocată nici în privinţa
3
testamentelor şi a t u t u r o r actelor solemne în genere i ).
Test, verbale T o t pentru aceste motive vom considera ca nevalid
făcute de
străini în testamentul verbal făcut de u n străin în R o m â n i a , conform
Romania. legei sale personale. Asemenea testament va putea fi consi­
Controversă.
derat ca valid de judecătorii străini, nu însă de judecătorii
r o m a n i : pentrucă, d u p ă legea noastră, testamentul este un
act solemn. Cu toate acestea, chestiunea este foarte contro­
versată, si C u r t e a clin Bucureşti a validat testamentul verbal
făcut de un .supus otoman în ţara noastră, conform legei
sale personale, pentrucă regula locus regit actum a r fi fa­
4
cultativă, iar nu obligatorie ( ).
Oblig, na tu­ Nu numai această chestiune este controversata, d a r şi
rala.
Controversă.
(*) Vezi tom. I V , partea I, p. 2 1 , nota 2.
2
( ) Vezi în privinţa donaţiunilor, convenţiilor m a t r i m o n i a l e şi a
ipotecilor, t o m . I V , partea I al Coment, noastre, p. 326,
text şi nota 2 ; tom. I, p . 220 u r m . (ed. a 2-a); tom. V I I I ,
]). 72, text si nota 3, etc. Cpr. art. 1106 C: civ. portughez.
3
( ) Vezi Al. Halot, J. Clunel, anul 1902, p. 6 8 3 . — Contra:
:

Surville et A r t h u y s , Cours element, de dr. international prive,

193, p. 252 (ed. a 5-a, 1910).
(*) Vezi Bevista critică de drept, legislaţie şi jnrisprudenţă,
anul 1913, N o . 3. pag. 31 urni. ( j u r i s p r u d e n ţ ă ) , p r e c u m şi
Dreptul din 1913, N o . 64 (cu observ, noastră). In acelaş
sens, Cas. fr. Clunct, a n u l 1909, p . 1 1 3 1 , 1132 şi Dreptul
loco cit., p . 512. — Contra: C. P a r i s , Clunet, a n u l 1899,
p. 584 şi Dreptul, loco cit., p. 512 idecizie casată); Rolin,
Pr. de. droit international, I, p. 361 u r m . şi 216, p . 408.
Cpr. L a u r e n t , Droit cidi international- V I , 4 0 3 , 4 1 1 ; Halot,
J. Clunct, anul 1902, p. 6 8 3 . Vezi a s u p r a chestiunei de a se
şti dacă regula locus regit actum este obligatorie sau facul­
tativa (chestie foarte controversată), Vincent et P é n a u d , Dic-
tionn. de droit international prive, v° Forme des actes, 32
urm. Vezi şi tom. I, al Coment, noastre, p . 175 şi a u t o r i ­
Cambii tăţile citate acolo. V . infra, p. 5 5 , ad notam. Vezi în privinţa
aplicărei regulei locus regit actum l a cambii, G. Diena, Tr. di
diritto commerciale internazionale, I I I , 209 urm., p. 22 urm.
 FORMELE TESTAMENTELOR. — A S T . 858. 27

acea. de a se şti dacă dispoziţiile de ultima voinţă făcute

în mod neregulat, de exemplu, în mod verbal, mărturisite
de moştenitori, constituesc sau nu, în privinţa acestor din
u r m ă , o obligaţie n a t u r a l ă , care poate servì de cauza unei
obligaţii civile. Afirmativa este, în adevăr, admisă de unii
(Opr. a r t . 1 8 8 8 0 . Caiimach, 1 4 3 2 C. austriac).
Din necesitatea unui act scris rezultă, ca consecinţă, că Legat manual,
nu se poate admite u n legat m a n u a l ('").
Oprirea de a testa în mod verbal mai atrage, c i con-Oprirea de a,
1
. . 7 , , . 1- < testa pria
s e a n ţ a , oprirea de a putea testa prin semne, ceeace dispunea semne,
în termeni expreşi a r t . 2 al ordonanţei franceze din 1 7 3 5 f).
După cum existenţa testamentului nu poate fi dove- Dovedirea
dita cu martori sau alte probe, tot astfel moştenitorii n ' a r euptinse^n-
t r u n t e s t a _
puteà sa dovedească nimic peste cele cuprinse în testament, '
stabilind, de exemplu, că dispoziţiile scrise într'un testament
regulat n'ar fi expresia adevărată a voinţei testatorului (*).
Daca defunctul a fost împiedicat de a-si face testamentul împiedic. def~
1
de a-şi face
(') C. Amicus şi Cas. fr. D. P . 1904. 2. 4 3 9 ; I>. P. 1905. 1. 4 7 ; testamentul.
Sirey, 1904. 2. 239 şi Sirev, 1905. 1. 1 2 8 : Pand. Period-
1905. 1. 101; T r i b . superior din Colonia, Sirey, 96. 4. 6-
c
Cpr. P l a n i c i , I I , 3 4 2 ; Report. Sirey, v Oblig., ' 2 9 8 u r m . şi
v° Testament, 7 3 ; A u ' r y et R a u , I V , § 297, p. 7, text şi
nota 6 (ed. a 5-a); Colrnet de Santerre, V, 174 bis V I ; D e -
molombe, X X V I I , 4 2 : Larombiòre, Oblig., I V , a r t . 1 2 3 5 ,
No. 6 ; Dalloz, Nouve.au code civil, annoti, l i . art. 9 6 9 , No. 7 3
urm., etc. — Contra : L a u r e n t , X V I I , 14. Cpr.' T . H u e , V I I , 2 3 7 .
Vezi a s u p r a acestei controverse, tom. V I al Coment, noastre,
p. 14 şi 15. Vezi şi infra, p. 152.
2
( ) Laurent, X I I I , 108; Lemolombe, X X I , 2 6 ; Eépert. Sirey, v°
Testament. 2 8 1 ; Pand. fr., v° Don. et testaments, G093; E é p e r t .
L a b o r i , if Testament, N o . 2 6 ; Bayle-Moni Hard, a s u p r a l u i
Grenier, op. cit., II, N o . 224, p . 239, nota c.
A t â t doctrina cât şi j u r i s p r u d e n ţ a admit, din contra, posi- jj n.manuale,
0

bilitatea unui dar manual, deşi donaţiunea este şi ea un con­

t r a c t solemn (vezi tom. I V , partea I, al Coment, noastre,
p. 257 urm.), pentrucă proprietatea l u c r u l u i dăruit se t r a n s ­
mite de îndată şi în mod irevocabil donatarului, prin însuş
faptul t r a d i ţ i u n e i ; pe când aceasta este cu neputinţă în m a ­
terie de testamente, de oarece testamentul este revocabil şi
n'are sa-şi producă efectele sale decât la moartea testatorului
(art. 802).
s
( ) P a n d . fr., v° cit., 6 0 9 4 ; E é p e r t . Sirey, v° cit., 2 8 2 ; Troplong-,
Don. et testaments. I I I , 1449, etc.
4
( ) L a u r e n t , XIII, 112; P a n d . fr„ v° cit., 6 1 0 0 , etc.
 COD. CIV. —CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 858.

de către moştenitorul legitim, care aveà interes ca să nu existe

testament, acel care era să fie gratificat nu poate, în ase­
menea caz, să ceară predarea legatului de care el a fost pe
nedrept lipsit prin faptul moştenitorului, pentrucă nu există
în specie nici testament, nici legat. Moştenitorul, care a r fi
î n t r e b u i n ţ a t doi sau violenţă, va putea însă, în asemenea caz,
să fie tras la răspundere şi să plătească, cu titlu de daune,
celui care era să fie gratificat de defunct, valoarea legatului
4
ce el era să primească (art. 9 9 8 , 999) ( ).
„Considerând, zice tribun, din Saint-Graudens (3 D e c e m b r i e
1864), că art. 1382 (al nostru 998) nu sufere nicio excepţie şi că
acest text trebue să fie aplicat în toate cazurile, fiindcă el conţine
2
un principiu de eternă j u s t i ţ i e " ( ).

lach. „Cel ce au silit, ori cu viclenire a u ademenit pe lăsă-

torul moştenirei întru a r ă t a r e a voinţei sale celei de pe u r m ă ,
zice art. 6 9 7 din codul Oalimacb (542 C. austriac), ori l-au
oprit la descoperirea ori prefacerea ei, ori a u ascuns testa­
mentul făcut, se scoate din dreptul moştenirei, îndatorin-
du-se a răspunde pagubele pricinuite cuiva prin u r m a r e a
3
sa" ( ). l a t ă cum se exprimă, în această privinţă, P u r g o l e :
„Comme il ne serait pas j u s t e que ceux que le défunt a eu
une volonté sincère de gratifier, souffrissent du dommage p a r le
fait de ceux qui ont empèché 1' effet de la bonne volonté du défunt,
en l'empèchant de disposer p a r testament ou codicille, on doit leur
aceorder, suivant l'esprit du droit romain, contre ceux qui ont em­
pèché la disposition par violence ou p a r doi, une action pour ré-
4
parer le dommage qu'ils ont cause" ( ).

0 ) L a u r e n t , X I I I , 1 2 2 ; Planiol, I I I , 2 6 8 0 ; Demolombe, X X I ,
2 7 ; A u b r y et Rau, V I I , § 647, p . 1 1 ; Zacharise, Handbuch
des fr. Civilrechts, I V , § 654, in fine, p . 202 (ed. Anschiitz);
Devilleneuve, nota în Sirey, 5 3 . 2. 6 0 9 ; Grenier, Don. et tes­
taments, I, p . 668, text şi nota b (ed. Bayle-Mouillard); Bé-
darride, Du doi et de la fraude, I, 404 urm., p. 435 urm.,
(ed. a 4-a); B a u d r y et Colin, I I , 1870, 1872; Répert. L a b o r i ,
v° Testament, No. 3 0 . — Contra: C. Montpellier, Sirey, 5 3 .
2. 6 0 9 ; D. P . 54. 5. 743.
2
( ) P a n d . fr., v° cit., 6 1 0 4 .
3
( ) Cpr. § 16, capit. 3 5 , Cod. Andr. Donici; L. 1—3, Dig., Si
quis aliquem testări prohibuerit, vel coègerii, 29, 6; L. 2, Cod,
eod. tit., 6, 34, etc.
4
( ) Furgole, Tr. des testaments, I, capit. V I , S-a I I I , No. 123,
p. 593, 594 (ed. din L779).
 DISTRUGEREA SAU PIERDEREA TESTAMENTULUI. 29

Acţiunea în d a u n e nu va fi însă admisă decât a t u n c i Cazurile în

când faptele sau manoperele frauduloase vor fi g r a v e şi p r e - j"une este C n

cise ('), şi fiindcă persoana care a fost, în specie, victima admisibilă,

dolului, a fost în imposibilitate de a-şi p r o c u r a o d o v a d ă
scrisă (art. 1 1 9 8 ) , orice probă va fi admisă, chiar j u r ă m â n t u l
2
decizor ( ), p e n t r u a se stabili că defunctul a fost împedicat
3
de a testa ( ).
A t â t codul Calimach (art. 697) cât şi legile romane citateNedemnitatea,
p . 2 8 , nota 3 , declarau nedemn de succesiune pe moşteni- i „ 4 ^ ° ^ i u - ' a

torul care împiedicase pe defunct de a-şi face testamentul, tate în dr. nos-
t r u D r s t r â i n
soluţie care este admisă şi astăzi în A u s t r i a (art. 5 4 2 C . - - -
austriac), în Italia (art. 7 2 5 0 . italian), în Olanda (art. 8 5 5
0 . olandez), în S p a n i a (art. 6 7 4 , 7 5 6 §§ 6 şi 7 0 . spaniol),
în G e r m a n i a (art. 2 3 3 9 ) , în Elveţia (art. 5 4 0 C. civil din
1907) şi în alte ţ ă r i ; însă asemenea excludere dela succe­
siune fiind o a d e v ă r a t ă penalitate, n u poate, în lipsa u n u i
text expres de lege, să m a i fie admisă în d r e p t u l nostru
actual ('*). Nulla poma sine lege.

Cazul când testamentul a fost distrus sau pierdut.

Se poate î n t â m p l a ca un testament să fie nimicit în Pierderea sau.

totul sau în p a r t e p r i n doi sau p r i n t r ' u n caz fortuit. Integrantului
asemenea caz n u m a i încape îndoială că legatarul va p u t e a prin caz for-
t u i t
sâ dovedească existenţa, fie totală, fie p a r ţ i a l ă a testamen- '
tului, căci el nu cere, în asemenea ipoteză, să dovedească

(') P a n d . fr., v° cit., 6 1 0 2 ; A u b r y et Rau şi L a u r e n t , loco suprà

cit., etc.
2
( ) C. T u r i n (13 A p r i l 1808), E é p e r t . Dalloz, Disp. entre-vifs,
255, nota 2.
3
( ) F u r g o l e , op. cit, I, N o . 107. p . 5 8 7 ; P a n d . fr., v° cit, 6 1 0 7 ; D e ­
molombe, X X I , 2 9 ; C. Toulouse, Sirey, 6 5 . 2. 156; D . P .
6 5 . 2. 202, etc.
4
( ) P a n d . fr., v° cit, 6 1 1 3 ; L a u r e n t , I X , 2 ; Demolombe, X I I I ,
217, 2 1 8 ; Mourlon, I I , 4 8 ; Vazeille, Succesions et donations,
I I , art. 969, No. 2, p. 376 (ed. din 1837); A u b r y et R a u ,
V I , § 5 9 3 , p . 287. Vezi şi tom. I I I , p a r t e a I I , al Coment,
noastre, p a g . 85, ad notam (ed. a 2-a). — Contră: Merlin,
Répert., tom. V I I I , v° Indigniti, N o . 10, p. 22. Această din
u r m ă soluţie era admisă în vechiul drept francez. Vezi F u r -
gole, op. cit, I, 100 urm., p. 584 urm.
 30 C. C.—CART. IU.—TIT. II.—CAP. V—S-» I.—DISTRUG. TESTAMENT.

că legatul i-a fost făcut în mod verbal, ci că a existat nu

testament scris, în condiţiile prescrise de lege. pe care el nu-1
poate însă înfăţişa din cauze independente de voinţa lui (').
Dovedirea Existenţa testamentului va puteà fi stabilită prin orice
e r 0 D e c e c r n 2
*Tamentuiul " S som
°- P i ^ ' P ' m a r t o r i sau prezumpţii ( ), dacă
pierdut sau se va dovedi mai întăiu, î n t r ' u n mod precis, forţa majoră care
distru
a a d u s pierderea sau desfiinţarea testamentului, de e x e m p l u :
focul, inundaţia, c u t r e m u r u l sau altă împrejurare în care el
a fost distrus. Aşa dar, n'ar fi suficient ca legatarul să se
mulţumească a invoca în termeni generali cazul fortuit sau
forţa majoră (aceste doua expresii fiind sinonime), căci proba,
testimonială, menită a înlocui producerea actului, nefiind
admisă decât în cazurile a n u m e statornicite de lege, trebue
să se stabilească mai întâi că părţile se găsesc în cazul ex­
3
cepţional prevăzut de lege ( ).
Curtea de casaţie a decis foarte bine a c u m de curând

(') Cpr. L. unică, Dig-., Si tabulce testamenti extahunt, 37, 2:

L. 30, Cod, De testarne ntis, etc., 6, 2 3 ; L. 2, Cod, Qurmad-
modum tesi'amenta ajieriantur, etc,, ti, 32, etc.
("') Cpr. C. Craiova, Cr. judiciar din 1899, No. 7, p. 5 1 . Cas. fr.
D. P . 88. 1. 299 (şi raportul cons. B a r a f o r t ) ; Sirey, 8 3 . 1,
127; Sirey, 1904. 1, 132; C. Nancy, D. P . 99. 2. 263 şi Cr.
judiciar din 1900, No. 74 (cu observ, n o a s t r ă ) ; Sirey, 1900. 2.
9 4 ; C. Grenoble, Sirey, 1903. 2. 106. Dispoziţiile codului
civil relative la probe, având un caracter general, este evident
că dovada perderei sau distruggerei testamentului provenită
dintr'uu delict sau din caz fortuit, poate fi făcuta cu martori
şi prezumpţii, chiar fără niciun început de probă scrisă, fiind
vorba în specie de un fapt care n'a putut fi constatat prin
acte scrise (art. 1198). A u b r y et Ran, VII, § 647, p. 10;
Zacliarise, Uandbuch des. fr. Civilrechts, I V , § 047, p. 182,
text şi nota 2 (ed. Anschutz), § 657, p. 224, text şi nota 2
(ed. Crome); T. H u e , VI, 266, p. 338 şi V I I I , 300, in fine;
B a u d r y et Colin, I I , 1867 u r m . ; Laurent, X I I I , 113 u r m . ;
Pand. fr., v° cit., 6133 u r m . ; Ré pert. Sirey, v° Testament,
1787 urm.; Planiol, I I I , 2680, etc. Vezi şi tom! V I I al Coment,
noastre, p. 290.
s
< ) P a n d . fr., ?>° cit., 6 1 2 0 ; Demolombe, X X I , 3 4 ; Thiry, II, 2 9 3 ,
in fine; Mourlon, I I , 774; D e m a n t e et Col met de Santerre,
- I V , 114 bis I ; L a u r e n t , X I I I , 113 urm., 116; Larombière,
Oblig., V, art. 1348, No. 42, 4 9 ; Bonnier, Tr. des preme*,
175: Troplong, op. cit., I l i , 1451 u r m . ; C. Orléans, D. P.
6 3 . 2. 5; Sirey, 6 3 . 2. 73, e t c
 DISTRUGEREA SAU PIERDEREA TESTAMENTULUI. 31

(18 Decembrie 1912), că deşi este adevărat că, în caz de

perderea u n o r titluri p r i n forţă majoră (deci şi a unui tes­
tament), p r o b a testimonială este admisibilă a t â t pentru sta­
bilirea pierderei titlului cât şi a cuprinsului lui, totuşi pentru
ca admiterea acestei probe să fie obligatorie, tre bue ea partea
să determine evenimentul de forţa majoră cu ocazia căruia
titlul a fost pierdut, p e n t r u ca instanţa de fond sa poată
aprecia dacă dovada invocată este sau nu admisibilă (').
Legatarul va trebui să dovedească nu n u m a i existenţa Dovada ce
c
şi cuprinsul testamentului, d a r şi ca el era învestit cu t o a t e J £ ' ™ ^cie.
f t 8

formele legale. Martorii vor trebui deci să afirme nu n u m a i

că a u văzut testamentul, d a r că ei cunosc conţinutul lui şi
că el nu avea niciun viciu de f o r m ă : Non modo se vidisse
ac legisse instrumentum quod dicitur amissum, sed scire
z
quid, in eo contineatur, atque nulla in parte esse vitiosum [ l
In fine, legatarul va mai trebui să dovedească împre­
jurările din care rezultă ca testatorul a a v u t pana la moartea
sa intenti unea de a menţine testamentul ce făcuse f ) .
Daca nimicirea testamentului nu se datereste întâmplărei, -Mic.
d r
ci unui deli.'t (art. 9 9 S 0 . civ.) sau unei negligente (art. 9 9 9 a ^ e ; ; i

C. civ.), comisă de o a n u m e persoană, care este cunoscută,

1
C ) (Jas. r o m . S-a I, decizia No. 920 din 18 Decembrie 1912,
C'r. judiciar din 1913, N o . 14, p. 106 şi Jurisprudenţa ro­
mână din 1913, No. 8, p . 117.
2
( ) Cpr. P a n d . fr., v° cit., 6 1 2 2 ; Répert. Sirey, v° Testament,
1802 u r m : Laurent, X I I I , 116; Demolombe, X X I , 3 4 ; T r o p -
long, I I I , 1453. „Dreierlei ist zu bemeisen, zice Zaehariae,
(op. cit., I V , § 657, p . 224, nota 2, ed. C r o m e ) : 1° Testa­
mentum extitisse; 2° fuisse solemne; 3° periisse". Şi acest
a u t o r a d a u g ă (loco cit.): „ N u este nevoe de a dovedi a doua
î m p r e j u r a r e , de câteori testamentul a perit prin cidpa părţei
adverse". Se decide, în adevăr, că de câteori testamentul a fost
distrus sau sustras de moştenitor, r e g u l a r i t a t e a sa este presu­
pusă; pentrucă, d u p ă toate probabilităţile, el n ' a r fi făcut să
dispară un testament care era neregulat. Cas. fr. Sirey,
1904. 1. 1 3 2 ; D. P . 9 8 . 1. 5 6 ; Sirey,' 9 8 . 1. 1 2 8 ; C. Nancy,
Sirey, 9 6 . 2. 2 6 3 , etc.; Demolombe, X X I , 3 2 ; T r o p l o n g , I I I ,
1452; P a n d . fr., v° cit., 6128 u r m . ; Répert. Sirey, v° Testa­
ment, 1806 u r m . ; L a u r e n t , X I I I , 117; B a u d r y et Colin, I I ,
1868, etc.
3
( ) T. H u e , V I , 266, in fine; C. Poitiers, D. P . 79. 2. 2 6 7 ; Sirey,
80. 2. 147 şi alte decizii citate în Répert. Sirey, v° cit, 1803.
 32 COD. CIV. — CABTEA III. — T I T . II. — CAP. V. — S-a I. — AET. 859.

acea persoană poate, d u p ă c u m a m văzut supra, p . 28, ti

c o n d a m n a t ă la daune, conform dreptului comun.
Cazul când Dovada existenţei testamentului n u va putea însă fi
testamentul
s'a pierdut
făcută prin niciun mijloc, dacă pierderea sau distrugerea
din cauza acestui testament n u se datereste cazului fortuit sau forţei
negligenţei
legatarului.
majore, ci n u m a i negligenţei, imprudenţei s a u nedibăciei le­
g a t a r u l u i ; pentrucă, în asemenea caz, el este în culpă şi n u m a i
suntem în excepţia admisă de a r t . 1198 din codul civil (').
Cazurile când Mai m u l t încă, cererea legatarului de a stabili exis­
tribunalele
pot respinge
tenţa testamentului prin m a r t o r i sau prezumpţii a r putea
dovada cerută fi respinsă chiar atunci când acest testament a r fi fost n i ­
de legatar. micit p r i n caz fortuit sau forţă majoră, dacă aceasta s'a

întâmplat în t i m p u l vieţei testatorului, căci dacă el a

a v u t cunoştinţă de distrugerea testamentului şi a trăit în
u r m ă un t i m p destul de îndelungat, fără a m a i face a l t u l ,
aceasta este cea m a i b u n ă dovadă că el şi-a luat de seamă
2
şi a înţeles a-1 revoca tacitamente ( ) .

Despre formele testamentelor.

Formele A m văzut suprà p . 24, că a r t . 858 din codul actual

testamentelor t
r e e u n o a s j privinţa testamentelor ordinare, trei forme d e
e n
1 1
ordinare. ' ' /• nn
testamente: 1 testamentul olograf; 2 testamentul autentic;
şi în fine, 3° testamentul mistic. N e v o m ocupa despre fie­
care din aceste testamente în p a r t e .

I. — Testamentul olograf.

Art. 859. — Testamentul olograf nu este valabil decât când

este scris în totul, datat şi subsemnat de mâna testatorului. ( A r t . 4 3 ,
800, 802, 8 8 5 , 886, 892, 1177 urm., 1182 C. civ. A r t . 9 7 0 C . f r . ) .

Definiţie. Testamentul olograf este, precum numele său îl a r a t ă

(') T. H u e , V I , 266, in fine; Laurent, X I I I , 120; Demolombe,

X X I , 3 5 ; Pand. fr., v° cit., 6 1 6 7 ; Répert. Sirey, v° Testament,
1791 şi v° Legs, 154, 157, etc. Vezi t o m / V I I al Coment,
noastre, p . 292.
2
( ) L a u r e n t , X I I I , 1 2 1 ; Demolombe, X X I , 34, in fine; Répert.
Sirey, v° Testament, 1 8 3 6 ; C. Rouen, D . P . 77. 2. 1 8 1 ; Sirey.
77. 2. 318, etc. Vezi şi tom. V I I al Coment, noastre, p. 2 9 2 .
 TESTAMENTUL OLOGRAF. - ART. 859. 33

(óhoc, întreg şi fpàyetv, a scrie), opera excluzivă şi personală

a testatorului. De aceea a r t . 6 7 0 din codul spaniol, a b r o ­
g â n d în această privinţa dreptul anterior, dispune că orice
testament, în genere, nu poate fi făcut prin mijlocul unui
intermediar sau m a n d a t a r (ni ha cer se por medio di comi-
!
sario ó mandatario) ( ), ceeace este adevărat în p r i v i n ţ a t u ­
-
t u r o r testamentelor în g enere.
T e s t a m e n t u l olograf este, precum ştim, de origină r o - Origina test
2 o l o r a f
m â n ă ( ). E l exista la noi a l t ă d a t ă , a t â t în codul Calimach s -
1
cât şi în codul (Jaragea ij ), iar cotlul francez 1-a luat din
d r e p t u l obişnuelnic
E l prezintă m a i m u l t e foloase necontestate. A s t f e l : Foioasele
tes t lhu
1° forma acestui testament este cea mai uşoară şi poate fi în- ^j"cfr" ^
t r e b u i n ţ a t ă în orice t i m p şi în orice l o c ; 2° ea permite tes­
t a t o r u l u i de a-şi face dispoziţiile sale de ultimă voinţă în d e ­
plină libertate, de a ţine aceste dispoziţii ascunse şi de a
le schimba d u p ă b u n u l său plac, sustrâgându-se dela s t ă -
ruinţile şi controlul celor interesaţi. Apoi, sunt persoane care, Test. surdo-
m u t l l o r
din cauza infirmităţei lor, nu p o t testa în altă formă. . -
Astfel sunt, de exemplu, surdo-muţii, care nu pot testa
decât în forma olografa, bine înţeles, dacă ei ştiu a scrie
5
şi dacă pot sâ-şi dea seama de actele lor ( ).

J
( ) T o t în acest sens este r e d a c t a t şi a r t . 1740 din codul p o r t u - c . portughez,
ghez, dela 1867. „O testamento e ado pessoal, zice acest text, Art. 1740.
que nao póde ser feito por procurador*, etc.
2
( ) Vezi suprà, p . 19.
3
( ) Vezi suprà, p . 2 3 , text şi nota 2.
4
( ) Vezi Ricard, Tr. des donations entre-vifs et testamentaires,
1-ère pârtie, N o . 1491, p . 336 (ed. din 1707); F n r g o l e , Tr.
des testaments, I, pag. 67 u r m . , N o . 18 urm. (ed. din 1779);
Pothier, Don. testament., V I I I , N o . 8. p. 2 2 8 ; B a u d r y et
Colin, I I , 1 8 7 8 ; Planiol, I I I , 2 6 8 6 ; Saleilles, L'article 970
du code civil jr. et le § 2231 du code civil allemand, Revue
trimestr. de droit, civil, tom. I I (anul 1903), p . 5 8 9 ; P a c i ­
fici-Mazzoni, Tr. delle successioni. I I I , p . 4, N o . 5.
5
( ) L a u r e n t , X I I I , 1 6 8 ; Beltjens, Encyclopedic du droit civil
belge, I I I , a r t . 970, N o . 4 ; Demolombe, X X I , 71 bis; D u -
ranton, I X , 1 3 4 : R é p e r t . Sirey, v° Sourd-muet, 31 u r m . , şi
v° Testament, 3 2 1 ; C. Nîmes, Pand. Period, 86. 2. 2 4 2 ; C.
Rouen, D . P . 1900. 2. 2 4 7 ; Zacharise, Handbuch des fr.
Civilrechts, I V , § 6 6 8 , p . 225, nota 1 (ed. Anschutz). „Ein
Taubstummer ist befugt, ein eigenhàndiges Testamznt zu er-
«5105 3
 34 COD. CIV. — CAKTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S - a I. — ART. 859.

Test, orbilor. Orbii a r p u t e à şi ei testa în forma olografa, m a i ales

cu a j u t o r u l u n u i terţiu, dacă acesta n'a condus m â n a tes­
t a t o r u l u i în formarea literelor, ci i-a d a t n u m a i un a j u t o r
m a t e r i a l : î n d r e p t â n d , de exemplu, h â r t i a , aşezându-i m â n a pe
ea, făcând ca condeiul să p r i n d ă cerneală, etc. (').
inconveni- D a r dacă t e s t a m e n t u l olograf a r e oarecare a v a n t a j e ue-
enţeie contestate, el a r e si inconveniente (-) si, între altele, acele ale
testamentului ' * . I
olograf, t u t u r o r actelor s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă în g-enere. In a d e v ă r ,
el p o a t e fi falsificat şi s u s t r a s cu înlesnire de către cei in­
teresaţi, dacă t e s t a t o r u l nu 1-a d e p u s î n t r ' u n loc s i g u r s a u
3
dacă n u 1-a scris mai m u l t e e x e m p l a r e ( ).
richten, und ebenso auch ein mystisches", zice acest din u r m ă
a u t o r . Vezi t o m . I V , partea I-a, al Coment, noastre, p . 34,
nota 2. Vezi tot acolo p . 3 5 , ad notam, unde a m a r ă t a t că,
la Romani, s u r d o m u t u l din născare nu puteà să testeze,
pentrucă era asimiliat u n u i mort, quìa mortuo similis est ( L .
29, ab initio, D i g . , De testamentis, 6, 23). — S'a decis că un
surdo-mut n u poate testa astăzi în formă autentică, pentrucă el
nu poate să a u d ă cetirea testamentului. C. Nancy, Sirey, 1904.
2. 2 0 9 şi Cr. judiciar 1903, No. 59. Vezi tom. I V , p a r t e a I-a,
al Coment, noastre, p . 34, nota 2 şi infra, p . 80, ad notam.
(') C p r . L a u r e n t , X I I I , 1 6 8 ; Demolombe, X X I , 71 ter; Michaux,
Testaments. 1689, p . 2 7 6 ; B a u d r y et Colin, I I , 1 9 0 2 ; Répert.
a
Sirey, v cit, 2 3 0 ; Berton, L'art de faire soi-mème son testa­
ment, 226, p. 2 2 5 , 2 2 6 ; C. N a n c y şi Rouen, D. P . 47. 1. 3 4 2 ;
Sirey, 48. 1. 2 1 6 ; D . P . 1900. 2. 247. Vezi şi infra, p . 40.
text şi nota 5 şi p. 4 1 . — Orbii aveau capacitatea de a testă
şi în codul Calimach (art. 743).
Orbii, care nu pot testa în forma mistică (vezi infra, explic,
art. 865) ar puteà însă să testeze în forma autentică, d u p ă
cum prevede a n u m e a r t . 698 din codul spaniol. C. Toulouse
şi Cas. fr., Pand. Period. 8 6 . 2. 2 0 2 ; Pand. Period. 8 7 . 1.
226 şi Dreptul din 1887, No. 67. Vezi infra, p. 4 1 şi 100, 112.
Validitatea
Şi fiindcă vorbim de orbi, vom menţiona o decizie recentă
actului sub a Curţei din Gand, care a pus în principiu că actul sub sem­
semnătură, n ă t u r ă privată, semnat de către un o r b , face dovadă în contra
privată lui, chiar dacă acest act nu este scris cu mâna lui p r o p r i e .
semnat de Dacă orbul pretinde că a existat, în specie, doi sau fraudă,
către un orb.
Controversă. el trebue să dovedească aceste fapte. Vezi Dreptul din 1910,
No. 49, p . 3 9 6 . Vezi în acelaş sens, C. Liège, Pand. Period.
8 8 . 5. 3 3 ; Répert. Sirey, v° Acte sous seing prive, 9 8 şi v°
Aveugle, 6 şi 10. — Contra: P a n d . fr., v° Acte sous seing prive,
6 9 ; P a n d . beiges, v° Aveugle, N o . 5 u r m . , etc.
2
( ) Cpr. B a u d r y et Colin, op', cit, I I , 1 8 7 9 ; Planiol, I I I , 2687.
3
C. olandez. ( ) P e n t r u a î n l ă t u r a acest pericol, a r t . 9 7 9 din codul olandez
Art. 979.
 TESTAMENTUL OLOGRAF. — ART. 859. 35

P e n t r u ca testamentul olograf să aibă tărie, trei con- Condiţiile de

diţii sunt n e a p ă r a t e . E l trebue să fie scris în întregimea teTt^otogra/
{
lui, datat şi subsemnat de însuş m â n a testatorului ( ).

dispune că testamentul olograf (scris n u m a i şi semnat de tes­

tator), va fi depus de dânsul l a un notar spre păstrare, aşa
că acest testament nu este olograf decât în privinţa numelui.
Testamentul olograf p r o p r i u zis este deci necunoscut în Olanda,
şi L a u r e n t observă cu drept cuvânt, în Ante-proiectul de r e ­
vizuire al codului civil ( I I I , p . 347), că intervenţia u n u i ofiţer
public poate să pue pe testator în imposibilitatea fizică de a
testa. Oricum a r fi, aceasta este starea legislaţiei olandeze şi
codul civil al acestei ţări, care este din 1838, nu permite adevă­
r a t u l testament olograf (scris, semnat şi d a t a t cu m â n a testato­
rului) decât pentru r â n d u i r e a de executori testamentari, regu-
larea cheltuelilor şi a modului de î n m o r m â n t a r e , legatele de
haine, rufe, bijuterii sau de mobile determinate ( a r t . 982).
Această dispoziţie este inexplicabilă, căci sau testamentul olo­
g r a f prezintă foloase serioase şi, în asemenea caz, el t r e b u i a
a d m i s fără nicio restricţie, sau este r ă u , şi atunci t r e b u i a ex­
clus cu desăvârşire. Codul portughez nu-1 admite, iar codul
spaniol (art. 676, 688 urm.), îl admite, din contra. Testa­
mentul olograf este, de asemenea, admis în codul elveţian din
1907 ( a r t . 505), în codul german (eigenhăndiqe Testament)
2 2 3 1 , 2°). — Vezi însă art. 2247 şi 2267 d i n ' a c e s t cod.
Ordonanţa insulei Malta din 1868 nu recunoaşte decât două Dreptul
raa tez
forme de testamente: testamentul autentic şi cel mistic. A r t . 370 ' -
din această ordonanţă declară nul testamentul olograf. Vezi
T r i b . T u n i s , J. Clunet, anul 1913, p . 6 1 1 .
c
Şi fiindcă vorbim de codul olandez, vom observa în treacăt - olandez,
A r t ! 9 2
că a r t . 992 din acest cod n u permite Olandezilor, care s'ar ' ' '
afla în ţ a r ă străină, de a testa decât în formă autentică, o b ­
servând formele legei ţărei în care testamentul este făcut, ei ne­
putând testa p r i n t r ' u n act sub semnătură p r i v a t ă decât în con­
formitatea a r t . 982, de care s'a vorbit mai sus. S'a decis că
art. 9 9 9 din citatul cod face p a r t e din statutul personal al Olan­
dezilor şi constitue o derogare dela r e g u l a locus regit actum;
aşa că testamentul olograf făcut de un Olandez în F r a n ţ a
nu poate fi validat, dacă acest testament nu este invocat de
u n Francez şi nu a r e de obiect bunuri situate în F r a n ţ a . T r i b .
P a r i s , Pand. Period. 1904. 5. 4 7 ; T r i b . Toulouse, Dreptul
din 1910, N o . 20, p. 164. Chestiunea este însă controversată.
Vezi tom. I al Coment, noastre p. 2 1 3 , 214 (ed. a 2-a).
1
i ) L a E o m a n i , testamentul era olograf, dacă e r a scris în întregimea Dr. roman,
lui de m â n a testatorului, cu toate că nu era semnat de dânsul
(L. 28 § 1, Cod, De testamentis, 6, 23). Vezi suprà, p. 20, nota 1.
Cpr. V a n g e r o w , Lehrbuchk der Pandekten, I I , § 445, p . 144.
 36 GOD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 859.

Ait. 880. Dacă u n a n u m a i din aceste trei condiţii lipseşte, tes­

J
tamentul nu are fiinţă (art. 886) ( ).
N u este însă nevoe sa se facă menţiune în testament,
că el a fost scris, datat şi semnat de testator, deşi ase­
menea menţiune ar fi o g a r a n ţ i e despre îndeplinirea acestor
2
formalităţi ( ).
Neînehiderea N u este, de asemenea, nevoe ca testamentul olograf să
n e n c n i s
testamen^uf î şi sigilat. Eli poate să fie deschis şi depus în
3
această stare chiar în m â n a unui terţiu ( ).
L. timbrulu i. Acest testament, ca şi cel mistic, poate fi făcut pe
33
Art. 4 Î § - h â r t i e liberă (art. 4 3 § 3 3 L. timbrului) şi î n t r ' u n singur
exemplar, deşi este prudent de a-1 face în mai multe exem­
plare (*) şi a lc depune în locuri deosebite.
Act sina- Un act sinalagmatic, chiar scris în întregimea lui,
lairmatic.
d a t a t şi semnat de testator, n'ar putea însă fi considerat
ca u n testament olograf, pentrucă orice testament treime
să fie opera unei singure persoane (").
Vorbirea Testamentul n'ai putea însă fi anulat numai p e n t r u
la a treia
persoană.
motivul că testatorul a vorbit la a treia persoană, dacă actul
îndeplineşte condiţiile cerute pentru validitatea lai (*').

(') Furgole, op. cit., I, p. 8 1 , No. 4; A u b r y et Rau, V I I , §

ab initio, p. 101, 102; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts,
I V , § 678, p. 280 (ed. Crome). I a t ă cum se e x p r i m ă acest
a u t o r : „Fehlt die eine oder andere dieser Fó'rmlichkeiten, so ist
das Testament seinem qanzen Inhalt nach nichtig".
2
( ) Demolombe, X X I , 119; A u b r y et Rau, V I I , § 6 6 8 , in fine,
p. 108; B a u d r y et Colin, op. cit., II, 1882; P a n d . fr., v° cit.,
6 2 5 6 ; Répert. Sirey, v° Testament, 344, etc.
3
( ) Demolombe, X X I , " 139, 140; Répert. Sirey, v° cit., 3 4 5 ; A u ­
bry et Rau, V I I , § 668, p. 1 0 8 ; Zacharise, Handbuch des
fr. Civilrechts, I V , § 678, in fine, p . 283 (ed. Crome), etc.
4
( ) Instit., 2, 10, De testamentis ordinandis, § 13. — D a c ă s'au
făcut mai multe exemplare, toate a u aceeaş putere, cu toate
că unul din aceste exemplare, învestit cu formele legale, a r
fi fost intitulat copie. Demolombe, X X I , 100, 1 4 1 ; P a n d . fr.,
v° cit., 6 2 6 3 ; Répert. Sirev, v° Testament, 338; Aubry et
Rau, V I I , § 668, in fine, p. 108; Cas. fr. Sirey, 58. 1." 3 3 ;
D. P . 58. 1. 7 5 ; C. 'Limoges, Sirey, 77. 2. 150; D. P . 7 8 .
1. 375 (sub Cas.), etc.
5
( ) Répert. Sirey, v° cit., 342; Cas. fr. D . P . 50. 5. 442.
6
( ) Cas. r o m . Bailt. S-a I, anul 1885, p . 181 şi Dreptul din 1885,
No. 39. Vezi şi infra, p. 148.
 SCRIEREA TESTAMENTULUI OLOGRAF. — ART. 859. 37

1° Scrierea testamentului olograf.

P r i m a condiţie cerută p e n t r u ca testamentul olograf să Testamentul

fie valid, este ca el să fie scris în întregimea lui, în totul ^ p ^ e x c i u -
s a u de tot, d u p ă cum se e x p r i m ă codul C a r a g e a (art. 26 ziră a
t e s t a t o r n l u i
§ ultim, p a r t e a I V , capit. 3), de însăş m â n a testatorului (') ; -
căci, dacă la scrierea lui a luat parte o persoană străină,
este de t e m u t ca testatorul să fi dispus s u b influenţa acestei
persoane şi să nu fi a v u t î n t r e a g a sa libertate. U n singur
c u v â n t scris de o m â n ă s t r ă i n ă în m a r g i n e a sau în corpul
actului a r vicià deci î n t r e g u l testament, dacă acest cuvânt
face parte din el şi a fost acceptat sau aprobat de testator;
căci altfel a r sta în m â n a terţiilor de a desfiinţa un testa­
ment legalmente făcut, prin s i n g u r a a d ă o g i r e a unui cu­
2
v â n t în el ( ).

(') P e n t r u a face un testament olograf, nu este deci suficient ca

cineva să poată n u m a i să iscălească, după cum se î m t â m p l ă
uneori în practică, ci trebue să ştie a scrie.
2
( ) Pothier, Don. testamentaires, V I I I , 10, p. 2 2 8 , 2 2 9 ; L a u r e n t ,
X I I I , 172, 182; Demolombe, X X I , 62 u r m . ; Mourlon. I I ,
777; T h i r v , I I , 3 9 6 ; A r n t z , I I , 1 9 6 1 ; Beltjens. op. cit, I I I ,
art. 9 7 0 , "No. 9 ; Mareadé, I V , 1 1 ; Planiol, I I I , 2 6 8 8 ; T .
H u e , V I , 269, p. 3 4 4 ; B a u d r v et Colin, I I , 1887 u r m . ;
A u b r y et B a u , V I I , § 668, p . 102; Massé-Vergé, I I I , § 437,
1
p. 92, nota 2 ; Zaeharia , Handbuch des fr. Civilrechts, IV,
§ 6 6 8 , p . 226 (ed. Anschiitz), § 6 7 8 , p . 280 (ed. Crome);
Berton, L'art de faire soi-mème son testament, 223, p . 2 2 4 ;
Michaux, Testaments, 1682 u r m . , p. 2 7 5 ; P a n d . fr., v° cit,
6279 u r m . ; Bépert. Sirey, v° Testament, 397 u r m . Tabacovici,
Prime clemente de drept cimi, I I , p. 2 7 5 . Cpr. C. Rouen,
D . P . 9 4 . 2. 2 0 7 ; Sirey, 9 4 . 2. 2 2 9 ; C. Iaşi, Dreptul din
1900, N o . 6. Vezi şi Cas. r o m . Bult. 1909, p . 388 şi Dreptul
din 1909, No. 36. — Vezi însă D e m a n t e et Colmet de San-
terre, I V , 115 bis I ; Bavle-Mouillard a s u p r a lui Grenier,
Don. et testaments, I I , 228 septimo, p . 296, nota a (ed. din
1846). C p r . Cas. fr. Répert. Dalloz, Supplement. v° Disp.
•entre-vifs, 6 4 3 . Vezi tom. I V , partea I, al Coment, noastre,
]). 22. — S'a decis, în fapt, că o menţiune scrisă pe m a r ­
ginea unui testament şi care, în aparenţele sale, nu prezintă
nicio deosebire sensibilă între diversele sale p ă r ţ i , din punctul
de vedere al caracterelor scrierei şi al culorei cernelei, nu
•este decât u r m a r e a şi complimentul dispoziţiilor cuprinse în
corpul chiar al actului, şi acest p a r a g r a f m a r g i n a l n ' a putut
fi scris la o d a t ă posterioară de acea a testamentului. C.
Lyon, Dreptul din 1901, No. 78, p. 768.
 38 COD. CIV. — CARTEA III. — T I T . II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 859.

Chestie Chestiunea de a se şti clacă cuvintele adaose de u n

de fapt. tex-ţiu fac sau nu p a r t e clin testament, sau a u fost scrise
cu sau fără ştirea testatorului, este o chestie de fapt, care
1
se apreciază în mod suveran de instanţele de fond ( ).
ştersături, Ştersăturile, adaosele, trimeterile, interliniile si alte co-
adaose. etc. ». , \ A

recturi, făcute cu însăş m a n a testatorului nu anulează insa

testamentul, daca nu sunt de n a t u r ă a distruge însuş sensul
2
acestui testament ( ).
ştergerea unor Cuvintele a n u m e si cu-intenţie sterse de către testator,.
cuvinte din , . . ' 1 i /• ^ J
testament, n a u N I C I O valoare, pe când acele care au fost şterse t a r a
intenţia de a fi desfiinţate şi care pot fi cetite, îşi păstrează,
din contra, toata valoarea lor. „ Quce in testamento legi pos-
sunt, ea inconsultò delata, et inducta nihilominus valente
3
consultò, non valent" ( ).
Formarea I j
t l o rjudecătorii fondului sunt suverani p e n t r u
c e c a 7
1
convingerei . •'
judecătorilor, a decide dacă ştersăturile, care se găsesc într u n testament
olograf, au sau nu a u de scop revocarea sau a n u l a r e a lui,
p u t â n d să-şi formeze convingerea lor din orice probe şi
4
chiar din dovada testimonială ( ).
ştersăturile Ştersăturile şi adaosele făcute de u n terţiu, fără ştirea
f a C
tertiu. U n
testatorului, n u anulează de asemenea testamentul, p e n t r u c ă
u n testament legalmente făcut nu poate, d u p ă cum ştim, fi
5
invalidat prin faptul u n u i terţiu ( ).
ştirea T e s t a m e n t u l va trebui însă să fie declarat nul, dacă
testatorului, ştersăturile şi adaosele s'au făcut de o mână străină, cu ştirea
0 ) Demolombe, X X I , 6 5 : Baudrv et Colin, I I , 1 8 9 0 ; T. H u e ,
à
V I , 269, p. 3 4 5 ; P a n d . fr., v cit, 6 2 8 6 ; C. Orléans, D. P-
90. 2. 242, etc.
2
( ) Laurent, X I I I , 1 8 1 , 185, 190; Demolombe, X X I , 1 3 1 ; A u b r y
et Rau, V I I , § 668, p. 105; Massé-Vergé, I I I , § 434, p. 86,
nota 4 şi § 437, p. 92, nota 2 ; Troplong, I I I , 1 4 7 1 ; T. H u e , V I ,
269, p. 3 4 5 ; B a u d r y et Colin, If, 1908; Marcadé, I V , 1 1 ;
Planiol, I I I , 2 6 9 4 ; Berton, L'art de faire soi-mème son tes­
tament, 2 2 7 , p. 226 urm.; Pand. fr., v° cit., 6328 u r m . ; Ré-
pert. Sirey, V° Testament, 425 urm. ; Degré, Dreptul din 1875,
N o . 30, p. 240, etc.
8
( ) L . 1, ab initio, Dig., De his qua; in testamento delentur,
28, 4.
4
( ) Pand. fr.. v° Don. et te$tam,ents, 6 3 4 3 .
5
( ) Vezi suprà, p. 37, text şi nota 2. Cpr. L a u r e n t . X I I I . 182,
185; P a n d . fr., v° cit., 6331 urm., etc.
 SCRIEREA TESTAMENTULUI OLOGRAF. — ART. 859. 39

testatorului, căci atunci el nu mai este opera excluzivă a

acestui din u r m ă
Ştersăturile făcute de testator nu a u nevoe, în p r i n - ştersăturile
1
cipiu, de a fi a p r o b a t e de el, pentrucă întrebuinţarea u n e i ^ ^ ^ ™ ® ,
ştersături implică intenţia de a s u p r i m a cuvintele şterse, bate de
t e s t a t o r
Este deci suficient ca să se constate de judecători că ster- -
saturile sunt opera testatorului şi că ele au fost făcute cu
2
intenţia de a suprima cuvintele sau dispoziţiile şterse ( ). T o t
3
ce este şters se consideră deci ca inexistent ( ).
De cele mai multe ori, adaosele şi ştersăturile vor fi Aprobarea
a o r
însă aprobate de testator (*'). Astfel, s'a decis că, î n t r ' u n ^ ^ ^
testament făcut sub legea veche, adaosele si .ştersăturile cu- testator,
prinse într'însul sunt valabile, dacă se constată că ele s'au
făcut de către însuş testatorul, cum ar fi, de exemplu, în
caz când testatorul şi martorii ar fi semnat în josul p a -
5
ginei u n d e erau trecute acele adaose şi ştersături ( ).
Locurile lăsate în alb, precum şi scurtările de care s'a Locurile
1 ? s a t e n a b
servit testatorul, nu viciază, de asemenea, testamentul, î n - - / J >
i.i . . i . scurtări, ete
dată ce nu există nicio îndoială a s u p r a voinţei d i s p u n ă -
6
torului ( ).
(') Vezi suprà, p. 37. Cpr. Laurent, X I I I , 182. — Vezi însă Cas.
fr. şi C. Poitiers, D. P . 79. 1. 1 2 9 ; D. P . 8 1 . 2. 149.
2
( ) Michaux, Testaments, 1693 urm., p. 276 u r m . ; L a u r e n t , X I I I ,
185; Demolombe, X X I , 1 3 1 ; Troplong, I I I , 1 4 7 1 ; A u b r y et
Rau, V I I , § 668, p. 1 0 5 ; P a n d . fr., v° cit., 6333 urm. —
Ştergerea datei sau semnăturei a r face însă ca testamentul să
fie nul, pentrucă, în asemenea caz, el ar fi lipsit de una din
condiţiile sale esenţiale. Michaux, op. cit., 1716: Troplong,
I I I , 1482. Vezi infra, p. 6 3 .
8
( ) Michaux, of. cit., 1695, p. 277. „Ştersăturile cuvintelor care
nu sunt esenţiale n'au nicio i m p o r t a n ţ ă " , zice Pothier (Intro­
duction au titre des testaments, I, 8, p. 403). D a c ă testatorul
a şters numele legatarului sau lucrului legat, aceasta este u n
semn că el n înţeles să-şi revoace testamentul, care nu va m a i
r ă m â n e a valid decât pentru rest. Pothier, loco cit.
4
( ) Adaosele, care constituesc dispoziţii nouă şi adevărate codicile,
vor t r e b u i însă să fie semnate şi chiar datate de testator. P o t ­
hier. op. şi loco cit.; Berton, op. cit., 238, 244, in fine; Belt-
jens, art. 970, No. 8 6 ; T. H u e , V I , 2 7 7 . Vezi suprà, p. 5
şi infra, p. 62. Cpr. T r i b . Anvers, Pas. helge, 1874. 3. 77.
6
( ) Cas. r o m . Bult. 8-a I, a n u l 1885, p. 182 şi Dreptul din
1885, No. 39.
(") Pothier, Indroduction au titre dei testaments, I, 8, p. 4 0 3 .
 40 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 859.

D a c ă ştersăturile, scurtările, interliniile, locurile lăsate

în alb, etc. ar face ca sensul unor fraze să fie de neînţeles,
aceasta nu s'ar opune la executarea celorlalte dispoziţii ale
testamentului
Cazul când Testamentul acoperit de ştersături şi adaose a r puteà
m s a
lament'este " uneori fi n u m a i un proiect, care u r m a să fie pus mai
un simplu târziu pe curat, ceeace iarăş este o chestie de fapt. Cei care
r e m ( 1 c a
ChestiTde P t testamentul, în care se găsesc ştersături, n ' a r ti
fapt. u n act definitiv, ci numai un proiect, treime să-şi dove­
2
dească afirmaţiunea lor (art. 1 1 6 9 ) ( ).
Formarea Testamentul a r fi nul, daca testatorul, din cauză de
D o a
ajutondunui ^ sau din lipsa vederei, n'a p u t u t să formeze literele
terţiu. decât" cu ajutorul u n u i terţiu, care a condus m â n a lui pe
Nulitate, hârtie, căci nu se poate zice, în asemenea caz, că testamentul
este scris de însuş testatorul, care n'a fost, în specie, decât
3
un instrument pasiv ( ).
Cazul când Testamentul a r fi însă valid daca terţiul, care a in-
a con n a
e U
aju\ at' numai^ ^ ^ f e c ţ i o n a r e a lui,
e r v e n
făcut decât să ajute pe
pe testator, testator, a r ă t â n d u - i , de exemplu, ortografia cuvintelor î n t r e ­
b u i n ţ a t e (*), îndreptând h â r t i a sau aşezându-i m â n a pe ea,
ori făcând ca condeiul să ieà cerneală, etc., căci, în asemenea
cazuri, testamentul nu este opera terţiului, ci a însuş tes­
tatorului, care a fost n u m a i ajutat de terţiu la facerea ac­
tului său de ultimă voinţă (°).

Michaux, op. cit., 1698 urm., p. 2 7 7 ; Répert. Sirey, v° Tes­

tament, 4 2 4 ; Coin-Delisle, Don. et testaments, art. 970,
N o . 22, etc.
1
() Michaux, op. cit., 1699, p. 277.
2
() L a u r e n t , X I I I , 185.
3
() L a u r e n t , X I I I , 169; Demolombe, X X I , 6 1 ; Troplong, I I I ,
1 4 7 0 ; A u b r y et R a n , V I I , § 668, p. 102; P a n d . fr., »?o cit.
6266, 6 2 7 2 ; Répert. Sirey, v° cit, 4 1 8 ; Planiol, I I I , 2688,
in fine; Berton, op. cit., 2 2 4 ; B a u d r y et Colin, op. cit., Il,
1898; C. Limoges, Sirey, 8 3 . 2. 6 2 ; Répert. Dalloz, Supple­
ment, v° Disp. entre-vifs, 6 4 1 , nota 1.
(*) Cpr. Cas. fr. D. P . 1902. 1. 285.
5
() L a u r e n t , X I I I , 168, 169; Demolombe, X X I , 6 1 ; Berton,
op. cit, 2 2 6 ; B a u d r y et Colin, I I , 1899; Planiol, I I I , 2 6 8 8 ;
P a n d . fr., v° cit, 6 2 6 7 ; Répert. Sirey, v° cit, 415 u r m . ; C.
Nancy, Cr. judiciar, din 1905, No. 85, p. 6 8 0 ; Sirey, 1905.
2. 165; Cas. fr. Sirey, 1906. 1. 319 (caz în care testatorul
îşi scrisese însuş testamentul, terţiul dictându-i n u m a i orto-
 SCRIEREA TESTAMENTULUI OLOGRAF. — ART. 859. 41

Din împrejti rărea că testamentul trebue să fie opera Reproducerea

u
excluzivă a testatorului, n ' a r trebui să credem că el n'ar "~ c u t

puteà să copieze un model făcut de un avocat sau de o un terţiu.

altă persoană. Testamentul va fi valid în asemenea caz,
•dacă testatorul înţelege cele ce scrie şi-şi dă seama de g r a ­
vitatea actului ce face(').
Un orb a r puteà. de asemenea, să-şi scrie testamentul Test. făcut de
u n orl)-
•cu alfabetul compus din litere în relief ce pot fi distinse
2
prin pipăit, alfabet inventat a n u m e p e n t r u orbi ( ).
iS'a decis chiar că un orb ar puteà testa în forma olo­
3
g r a f ă ordinară, dacă ştie a scrie ( ).
Dar dacă testamentul olograf treime neapărat să fie Materia
e
» A , • 1 • i i i i • î • P care poate
scris in întregimea lui cu msaş mana testatorului, el n a r e g scris
n u m a i decât nevoe de a fi scris pe hârtie, d u p ă cum se testamentul,
obişnueşte în genere, ci poate fi scris pe carton, pe perga­
ment, pe piatră, pe sticlă, pe părete, pe lemn, pe o cartă
de joc, etc (''), în tabulis, an iii chartis, membranisve, vel in
5
alia materia ( ).
grafia cuvintelor), decizie publicată şi în Dreptul din 1907,
No. 1, p. 7 (cu nota noastră). Vezi şi O. L y o n , Sirey, 1905.
2. 3 0 3 . Mai vezi şi suprà, p. 34, text şi nota 1.
{') Vezi tom. IV, partea I, al Coment, noastre, p. 2 2 ; L a u r e n t ,
X I I I , 169; Beltjens, op. eĂt.,111, art. 970, No. 2 0 ; Troplong, I I I ,
1469; B a u d r y èt Colin, I I , 1886; Michaux, Testaments, 1688,
p. 2 7 5 ; Berton, op. cit., 224, p. 2 2 5 ; P a n d . fr., e° cit., 6 2 7 5 ;
Répert. Sirey, v° Testament, 57 şi 3 8 8 ; Planiol, I I I , 2688,
in fine. Cpr. C. Lyon, Sirev, 1905. 2. 303, etc.
{-) Baudry, et Colin, II, 1 9 0 2 ; T. H u e , VI, 2 7 0 ; Beltjens, op.
cit., I I I , art. 970, N o . 5; P a n d . beiges, v° Avcugles, 7. Cpr.
Bayle-Mouillard, a s u p r a lui Grenier, I I , p. 610, nota a. Vezi
şi infra, p. 100 şi 112.
C) C. Toulouse, Sirey, 87. 2. 76 (motive); Laurent, X I I I , 168;
Demolombe, X X I , 71 ter. Vezi suprà, pag. 34. — Vezi însă
Grenier, Don. et testaments. II, 2 8 1 , p. 610 (ed. Bavle-Mouil-
lard din 1846).
C) Cpr. Demolombe, X X I , 1 2 1 ; Marcadé, I V , 1 1 ; Arntz, II,
1 9 6 1 ; Mourlon, I I , 7 7 8 ; Demante, I V , 115 bis V ; Berton,
op. cit., 228, p. 2 2 8 ; Michaux, op. cit., 1700, p . 2 7 7 ; Sur-
ville,.Elements d'un cours de droit civil, I I I , 74, p. 4 1 ; Belt­
jens, op. cit., art. 970, No. 7 ; P a n d . fr., v° cit., 6 3 0 5 ; Ré­
pert. Sirey, v° cit., 350, 3 9 1 ; B a u d r y et Colin, I I , 1906; T.
H u e , VI, 269, etc.
C) lnstit., 2, 10, De lestamentis ordinandis, § 12; L . 1, P r . şi
 42 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 859.

T e s t a m e n t u l olograf p o a t e fi scris î n t r ' o condică d e

2
casă pe dosul unei poliţe de a s i g u r a r e ( ), etc.
3
Forma E l poate ti făcut s u b forma unei scrisori ( ), per epis-
mei sensori. ţ i ^
0 am ceeace era o p r i t p r i n a r t . 3 a l ordonanţei din 1 7 3 5 ( ), 4

5
ceeace era însă permis la R o m a n i ( ).
Chestie de Verificarea existenţei unei dispoziţii testamentare î n t r ' o
f a p t
' scrisoare misivă intră în domeniul suveran de apreciere al
6
j u d e c ă t o r i l o r fondului ( ).
Disp. de R ă m â n e însă bine înţeles că, p e n t r u ca scrisoarea să
bunuri, p r o d u c ă efectele u n u i testament, t r e b u e ca, p e l â n g ă cele-

L . 4, Dig., De honorum, possessionibus secundum tabulae,

37, 1 1 ; L . 15, in fine, Cod, De testamentis, 6, 23 fin qua-
cunque materia conscribere). Vezi suprà, p. 19, nota 1.
O B a u d r y e t Colin, I I , 1904; Demolombe, X X I , 1 2 4 ; A u b r y
et R a u , V I I , § 668, p. 1 0 5 ; Acollas, I I , p. 5 1 7 ; D e m a n t e ,
I V , 115 bis V ; Michaux, op. cit., 1 7 0 1 ; Degré, Dreptul din
1875, No. 30, p . 239, etc.
2
() B a u d r y et Colin, I I , 1904; Cas. fr. Dreptul din 1 8 9 1 , N o . 7 5 ;
D . P . 9 3 . 1. 177.
8
() Laurent, X I I I , 178, 180; Demolombe, X X I , 1 2 5 ; Mourlon,
I I , 7 7 8 ; T h i r y , I I , 3 9 7 ; Planiol, I I I , 2 6 9 3 ; T . H u e , V I ,
2 6 9 ; B a u d r y et Colin, I I , 1 9 2 1 ; A r n t z , I I , 1 9 6 5 ; T r o p l o n g ,
I I I , 1477 u r m . ; Beltjens, op. cit., I l i , a r t . 970, N o . 2 5 ; Survilîe,
Elements d'un cours de droit civil, I I I , 74, p . 41 ; Demante,
IV, 115 bis V I ; Acollas, I I , p . 5 1 7 ; Marcadé, I V , 1 6 ; A u ­
bry et R a u , V I I , § 6 6 8 , p . 1 0 5 ; Zacharise, Handbuch des fr.
Civilrechts, I V , 6 6 8 , p . 2 2 8 , text şi nota 8 (ed. Anschiitz),
§ 678, p . 282 (ed. Crome); P a n d . fr., v° cit., 6588 u r m . ;
Rópert. Sirey, v° cit, 3 5 8 ; Degré, Dreptul din 1875, N o . 3 0 ;
T r i b . Neufchatel en Braye, Dreptul din 1891, No. 1 0 ; T r i b .
Auvers, Revue trimestrielle de droit civil, t o m . I V , anul 1905,
p. 392, N o . 44 şi Cr. judiciar din 1905, N o . 76, p . 6 0 8 (cu
observ, n o a s t r ă ) ; Cas. fr. Sirey, 1900. 1. 3 4 8 ; D . P. 1900. 1.
5 5 7 ; D . P . 1910. 1. 4 4 ; Sirey, 1912. 1. 8 1 , etc.
(*) Vezi Pothier, Introduction au titre des testaments,, I, 9,
p. 403 (ed. B u g n e t ) ; B a u d r y et Colin, loco cit.; Zacharise,
op. şi loco suprà cit,, nota 8. l a t a cum se e x p r i m ă acest autor :
„Das Verbot, vetches die Ordonn. von 1735 (art. S) in dieser
Beziehung enthălt, ist in den code civil nicht aufgenommen
worden".
C) L . 7 5 , P r . şi L . 77 § 26, Dig., X X X I , De legatis et fidei-
commissis, I I , L . 11 § 4 şi L. 37 § 4, Dig., X X X , De le­
gatis, etc., I I I , L. 1, Cod, De codicillis, 6, 3 6 ; L . 1 § 1,
(.'od. De latina libertate tnllenda. 7. 6 : Nov. 107, etc.
6
() Cas. fr. D . P . 1910. 1. 4 4 ; Sirey, 1912. 1. 8 1 .
 SCRIEREA TESTAMENTULUI OLOGRAF. — ART. 859. 43

lalte formalităţi, ea să c u p r i n d ă şi o dispoziţie de b u n u r i ,

pentru timpul când a u t o r u l ei n u va m a i ti în viaţă, i a r
nu să fie n u m a i o făgăduinţă vagă u n proiect, sau să
2
se refere la u n testament anterior ( ).
Se înţelege, de asemenea, că o scrisoare sau u n post- DATAŞI
s e m n a t u r a
scriptum n ' a r fi u n testament, clacă a r lipsi data şi sein- -
3
n a t u r a ( ).
T e s t a m e n t u l poate fi scris pe m a i multe coli de hârtie scrierea test.
1
legate între ele, şi chiar pe m a i multe foi volante, din careJ^n™* hârtie 6

cea din u r m ă să fie d a t a t ă şi semnată de testator. J u d e - chestie de

f a p t
cătorii fondului vor aprecia, în acest clin u r m ă caz, dacă '
foile se complectează unele p r i n altele şi dacă formează u n
singur act (*).
Nu este deci nevoe ca diferitele foi, pe care testamentul Validitatea
este scris, să fie întrunite la un loc p r i n t r o legătură m a - J ^ f ' ^ " g t

terială, o legătură intelectuală fiind suficientă; aşa că testa- volante,

mentul este valid cu toate că el a fost scris pe m a i multe
foi volante care, la un loc, comtituesc unul şi acelaş act (").
U n autor sfâtueşte însă pe testator de a data şi s u b - Datarea şi
semna fiecare filă în parte, sau de a le întruni şi lega între fi^r^me.
1
ţ ) „Litterm, quibus hereditas promittitur, vel animi affcclus ex-
1
primitur, vim codicillorum non obtinenì' . ( L , 17, Dig., 29, 7).
2
( ) C p r . T r i b . şi C. P a r i s Pand. Period. 86. 2. 3 2 7 ; Pand. P e ­
riod. 8 8 . 2. 5 4 ; C. Kermes şi Douai, D . P . 92. 2. 4 3 8 şi G a ­
zeta Craiovei din 1890, N o . 3 2 ; T h i r y , I I , 397, etc.
3
( ) L a u r e n t , X I I I , 2 2 1 ; Beltjens, op. cit.] I I I , art. 9 7 0 , N o . 9 2 ;
T h i r y , I I , 3 9 7 ; C. Grenoble, D. P . 6 6 . 2. 22. C p r . Cas. fr.
Sirey, 1912. 1 . 3 2 2 ; T r i b . Besacon, Pand. Period. 9 6 . 2. 1 9 9 .
(*) Cpr. L a u r e n t , X I I I , 174; Demolombe, X X I , 1 2 8 ; Troplong,
I I I , 1 4 7 3 ; Massé-Vergé, I I I , § 4 3 7 , p . 9 5 , nota 6 ; A u b r y et
R a u , V I I , § 6 6 8 , p. 1 0 5 ; Michaux, op. cil., 1 7 0 2 ; Berton,
op. cit., 230, p . 2 2 9 ; P a n d . fr., v° cit., 6 3 1 4 u r m . : Répert.
Sirey, v° cit., 374 u r m . ; T . H u e , V I , 2 7 0 ; B a u d r y et Colin,
II, 1905; Beltjens, op. cit., tom. I I I , a r t . 970, No. 1 2 ; Cas. fr.
Sirey, 6 8 . 1 . 3 5 ; Sirey, 8 9 . 1 . 2 6 5 ; Sirey, 9 6 . 1. 2 7 7 ; D . P .
1900. 1 . 9 7 ; Sirey, 1901. 1. 4 0 6 ; Bevue trimestrielle de droit
civil, t o m . 9, anul 1910, p . 8 6 5 , 8 6 6 , N o . 5 ; T r i b . Rouen, Cr.
judiciar din 1 9 1 3 , N o . 7 4 ; T r i b . Ilfov, Dreptul din 1 8 8 1 ,
No, 3 3 , etc.—-Cu toate acestea Vatismenil, P h . D u p i n , D e -
langle, Martin, Ravez şi Valette a u d a t o consultaţie în sens
eontrar. Vezi Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 2649.
6
( ) Cas. fr. Sirey, 1900. 1. 3 4 8 ; D . P . 1900. 1. 5 5 7 ; C. L y o n .
D. P . 1901. ' 2 . 202 (motive). C p r . Répert. Sirey, v° cit., 3 7 9 ,
 44 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I I . — CAP. V. — S-a I. — A R T . 859.

ele, fiindcă Curtea din P a r i s a decis (17 Iulie 1 8 8 3 ) că fie­

care filă constitue u n testament a p a r t e , considerând, în
consecinţă, ca n u l şi neavenit tot ce era scris pe filele ne­
datate şi nesemnate de testator (').
Nu se cere I n fine, trebue să observăm că testatorul nu este obli­
unitatea de
context.
g a t a-şi redacta testamentul fără întrerupere, uno contextu,
uno eodemque tempore, în aceeaş zi şi sub aceeaş dată,
căci el trebue să aibă t i m p u l necesar spre a se g â n d i şi
a-şi scrie testamentul, mai ales când acesta este lung şi a u ­
2
torul lui n u este sănătos ( ). (Vezi infra., p . 60 şi 1 1 0 ) .
Art. 864 V o m vedea, din contra, că în privinţa testamentului
§ ultim.
mistic, operaţia judecătorului n u poate fi întreruptă (art. 8 6 4
§ ultim). (Vezi infra, p . 109 urm.).
Materia cu Testamentul olograf poate fi scris nu n u m a i cu cer-
poate fi scris, neală, d u p ă cum se obişnueşte, ci cu orice materie, de
3
e x e m p l u : cu p l u m b u l ( ), cu crida, cu sângele, cu cărbunele,
cu d i a m a n t u l pe sticlă, cu vârful u n u i cuţit sau altui
instrument ('*), etc.

(') Vezi Bei'ton, L'art de fairc soi-mème son testament, 280,

p. 229 (ed. a 9-a).
2
( ) Laurent, X I I I , 173, 2 1 2 ; Demolombe, X X I , 129; B a u d r y et
Colin, I I , 1 9 1 9 : Planiol, I I I , 2 6 9 3 ; A u b r v et B a u , V I I .
§ 668, p . 106; Massé-Vergé, I I I , § 437, p. 92, nota 3 ; T . H u e ,
V I . 2 7 0 ; P a n d . fr., v° cit., 6 3 1 0 ; Répert. Sirey, v° Testa­
ment, 369 u r m . şi 4 2 4 ; T r i b . St. P r i v a s , Sirey, 92. 2. 2 8 4 ; D. P .
9 3 . 2. 5 5 9 : C. Bruxelles, Cr. judiciar din 1913, No. 73.
3
( ) Cpr. C. Aix, D. P . 46, 2, 2 3 0 ; Sirey, 48. 2. 3 0 ; T r i b . Nivellea
şi C. Besancon, D . P . 6 5 . 3. 3 0 ; D . P . 8 3 . 2. 6 0 ; Sirey, 8 3 .
2. 147; Répert. Sirey, «° cit, 3 9 3 ; Planiol, I I I , 2693. — El
poate fi scris în p a r t e cu p l u m b u l şi în parte cu cerneală.
Beltjens, op. cit., I I I , a r t . 970, N o . 8 şi autorităţile citate acolo.
Cazul când S'a decis că singurul fapt că un testament olograf p o a r t ă
scrierea cu o scriere cu p l u m b u l , făcută în prealabil şi acoperită în
plumbul a fost u r m ă cu o scriere cu cerneală, n u poate fi o cauză de n u ­
acoperita
mai în urma litate, de câteori n u se stabileşte că scrierea cu p l u m b u l nu
cu cerneala. e m a n ă dela testator, nici că ea se datereste unei voinţe străine.
C. Caen, Land. Period, şi Sirey, 1909. 2. 166; Dreptul din
1909, No. 76, p . 6 0 8 . Cpr. C. Bruxelles, Pas. belge, 79. 2.
2 2 2 ; Belg.judiciaire, 1879, p. 505 şi Cr. judiciar, 1913, N o . 73.
4
( ) Mourlon', I I , 7 7 8 ; A r n t z , I I , 1 9 6 1 ; L a u r e n t , X I I I , 1 7 1 ; D e ­
molombe, X X I , 70, in fine şi 122; Marcadé, I V , 1 1 ; Acollas.
I I , p. 5 1 7 ; Troplong, I I I , 1472; A u b r y et R a u , V I I , § 6 6 8 ,
p. 1 0 5 ; Répert. Dalloz, Supplement, v° Disp. entre-vifs, 6 4 6 ;
 SCRIEREA TESTAMENTULUI OLOGRAF. — ART. 859. 45

In toate aceste cazuri, judecătorii fondului vor aprecia Chestie de

l a p t
în mod suveran dacă pretinsul testament este n u m a i u n
4
proiect sau un act definitiv ( ).
T e s t a t o r u l nu este obligat a-şi scrie testamentul său Limba în care
test < te &
în r o m â n e ş t e ; el poate, d u p ă părerea t u t u r o r , să-1 scrie ' P ;g S( r
2
într'o limbă străină ( ), şi chiar într'o limbă m o a r t ă . Astfel,
s'au validat testamente scrise în latineşte şi greceşte
A r t . 688 § ultim din codul spaniol dispune a n u m e că c. spaniol,
4 A l t 6 8 8
străinii pot face un testament olograf în limba lor proprie ( ). ' '
Şi la R o m a n i , testamentul se puteà face în limba greacă. Dr. roman.
5
„Etiam grcecè omnibus liceat testări" ( ).
S'au văzut testamente nu n u m a i în proză d a r şi în ver­
6
suri ( ).
Slovele la care se referă legea sunt, de b u n ă seamă, slovele
a t e s t
cele latine, care se întrebuinţează astăzi. T e s t a t o r u l ar p u t e à ^ ° " t '
scris..
însă să-şi scrie testamentul cu litere chirilice, în cifre sau
cu semne scurtate, p r e c u m ar fi : stenografia, tachigrafia,
etc., mai ales dacă s'ar stabili că, dintr'o împrejurare oare­
care, testatorul n'a a v u t timpul de a întrebuinţa caracte­
rele ordinare (').

P a n d . fr., v° cit., 6 3 0 7 ; Michaux, op. cit., 1705, p. 2 7 7 ;

Berton, op. cit, N o . 228, p. 2 2 8 ; B a u d r y et Colin, I I , 1 9 0 8 ;
Al. Degrè. Dreptul din 1875, No. 30, p . 239, etc.
(') P a n d . fr.,'«° cit, 6307.
C-) Cpr. T r i b . Ilfov, Dreptul din 1881, No. 3 3 . Demolombe, X X I ,
120; L a u r e n t , X I I I , 170; Michaux, op. cit, 1736; A u b r y et
Hau, V I I , § 665, p . 9 8 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civil-
rechts, I V , § 665, p . 222 (ed. Anschutz); Vincent et P é n a u d ,
Dictionn. de droit international prive, v° Testament, 4 6 ; Belt-
jens, op. cit, art. 970, No. 6; T. Hue, V I , 269 şi toţi autorii.
3
( ) Michaux, op. cit, 1 7 0 6 ; T r o p l o n g , I I I , 1 5 0 3 ; Planiol, I I I ,
2 6 9 3 ; Unger, Das Osterreichische Erbrecht systematisch dar-
gestellt, § 10, p. 46.
4
( ) Vezi şi art. 684 din acelaş cod. Cpr. art. 2244, 2245 C. g e r m a n .
5
( ) L . 21 § 4, Cod, De testamentis, 6, 2 3 .
c
( ) Michaux, op. cit., 1708; Berton, op. cit., 2 3 1 , in fine, p. 2 2 9 .
7
( ) Demolombe, X X I , 70; P a n d . fr., v° Don. et testaments, 6 3 0 1 ,
6302. Cpr. Unger, op. cit, p. 49, § 10, nota 9. — L a B o - Dr. roman.
mani, nu se puteà însă întrebuinţa decât caraèterele ordinare.
..Notis scriptec tabulai non continentur edicto, quia, notas, lit-
teras non esse Pedius libro vicesimoquinto ad edictum scribii".
(L. 6 § 2, Dig., De honorum possessionibus, 37, 1).
 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 859.

Test, autentic. încât priveşte însă testamentul autentic, el nu se va putea,

Limba ro- £ a c e ^ g i generală, decât în limba română, pentrucă dacă
m r e U a
mana.
ar fi scris într'o limbă pe care judecătorii n'o înţeleg, ei
a r puteà, de b u n ă seamă, să refuze de a-1 autentifica
intrebuin- T e s t a m e n t u l a r fi de asemenea valid, dacă testatorul
f r e a r
^uTioc d e fi întrebuinţat scurtări uşoare de înţeles, sau dacă su-
îitere. mele legate ori data testamentului a r fi scrise în cifre, în
2
loc de litere ( ). Şi d a t a poate fi scrisă în cifre, cu toate că
Pothier sfâtueşte de a o scrie mai bine în litere, p e n t r u ca
alterarea ei să devie mai anevoioasă. (Vezi infra, p . 57).

2° Subscrierea testamentului olograf.

Necesitatea A doua condiţie cerută de a r t . 8 5 9 p e n t r u existenţa tes-

testetoruiui tamentului olograf este subscrierea lui cu însăş mâna testa­
torului^), d u p ă c u m se e x p r i m ă a r t . 7 3 9 din codul Calimach
(578 C. austriac), ;âro-/srpoc, d u p ă c u m se e x p r i m ă textul
grecesc. S e m n ă t u r a , care dă viaţă t u t u r o r actelor în genere,
fie autentice fie private, era cu atât mai necesară în pri­
vinţa testamentului, eu cât ea singură poate, în specie, să
dovedească că actul e m a n ă dela dânsul şi este un act de­
4
finitiv ( ). Subscrierea testamentului, zice Curtea din laşi,
are de scop precizarea personalităţei şi identifâţei testato­
5
rului ( ).
in ce consistă In ce consistă însă s e m n ă t u r a ? Legea fiind m u t ă în
Art^Tc^civ această privinţă, ea va consista, în genere, în numele de
familie şi a numelui de botez, astfel cum testatorul este
B
înscris în actele starei civile (art. 43) ( ), pentru ca să nu

1
f ) Cpr. A u b r y et R a u , V I I , § 665, p . 9 4 . — V e z i însă art. 684
C. spaniol, a r t . 2244, 2245 C. german. Vezi infra, p . 77.
2
( ) P a n d . fr., v° cit., 6 3 0 2 ; Mareadé, I V , 1 1 ; Michaux, Testa­
ments, 1698, p . 2 7 7 ; Massé-Vergé, I I I , § 434, p . 86, 87 şi
§ 437, p. 9 3 , nota 2, in fine; Zacharise, Handbuch des fr.
Civilrechts, I V , § 665, p . 2 2 1 , text şi nota 5 (ed. Anschiitz), etc.
3
( ) „Le testament holographe doit étre signé à peine de nullilé",
zice Ricard, Tr. des don. entre-vifs et testamentaires, 1-ère
partie, No. 1491, p . 336 (ed. din 1707).
4
( ) Demolombe, X X I , 1 0 1 ; P a n d . fr., u° cit., 6 3 5 6 ; Michaux,
op. cit., 1747, p. 2 8 3 , etc.
6
( ) Vezi Dreptul din 1906, N o . 7, p . 52 (cu observ, noastră).
6
( ) Vezi tom. I al Coment, noastre, p. 250 (ed. a 2-a).—In p r i -
 SUBSCRIEREA TESTAMENTULUI OLOGRAF. — ART. 859. 47

se facă confuzie între persoanele care a u acelaş nume. P a - Parafa,

rafa nu este u n element indespensabil al semnăturei (M.
Din cele mai sus expuse a r urma că a r fi nul testa- Cazul când
mentul care n'ar fi semnat cu numele de familie al testa- ^1*™^™-
torului, sau al cărui s e m n ă t u r ă n ' a r reproduce toate literile nat cu numele
t e s t a t o r u l m
alfabetice ce compun acest n u m e ; şi, ' într'adevar. în acest -
2
sens se p r o n u n ţ a unii autori f ).
D u p ă această teorie, care este prea riguroasa, iniţialele iniţialele nu-
numelui, o poreclă, numele unei moşii sau altei localităţi, „ e j ' ^>™f m
u
e e

etc., n ' a r constitui, în genere, o semnătură, cu toate că te­

statorul a r m a i fi semnat astfel şi alte acte ale vieţei sale.
Cu toate acestea, semnătura nefi'nd cerută decât p e n t r u
a dovedi că testamentul este opera aceluia căruia el este
atribuit, a t â t doctrina cât şi j u r i s p r u d e n ţ a decid că este
suficient ca testamentul să aibă s e m n ă t u r a ce testatorul
3
aveà obiceiu de a p u n e pe celelalte acte ale vieţei sale ( ),
destul este ca identitatea lui să n u fie îndoelnică. „ N o m i n a
enim sif/nificandorum hominum gratia reperto, sunt; qui
si alio quolibet modo inietti gantur, nihil interest"' (*).
Se decide, în consecinţă, că episcopii pot în mod valid Semnătura
să subscrie testamentul lor n u m a i cu una sau mai multe P P - e l s c o l 1 0 1

iniţiale, precedate de o cruce şi u r m a t e de arătarea d e m -

vmţa formalităţilor de îndeplinit în caz când cineva voeşte Schimb, nu-

a-şi schimba numele, vezi legea din 18 Martie 1895. Vezi melui.
L d l n
şi L . fr. din 11 germinai a n u l X I , care opreşte pe orice -
persoană de a-şi schimba numele fără autorizarea guvernului.
O C. Bruxelles, Pasicrisie belge, 1879. 2. 222 şi Cr. judiciar
din 1913, No. 73.
O Cpr. Toullier-Duvergier, Le droit civil franeais, I I I , partea
1-a, 373, p . 2 0 8 ; L a u r e n t , X I I I , 202 u r m . ; f. Hue, V I , 2 7 8 .
8
() Cpr. T h i r y , II, 396, p . 3 8 9 ; Demolombe, X X I , 1 0 3 ; M a r ­
cadé, I V , 1 5 ; T r o p l o n g , I I I , 1 4 9 5 ; D e m a n t e et Colmet de
Santerre, I V , 115 bis I I I ; Michaux, op. cit., 1750; Berton,
op. cit., 2 4 1 , p. 2 3 6 ; A u b r y et Bau, V I I , § 666, p . 9 9 ; Z a -
chariai, Handbueh des fr. Civilrechts, I V , § 666, p . 223,
text şi nota 11 (ed. Ansehutz), § 676, pag. 277, nota 1 (ed.
C r o m e ) ; PJaniol, I I I , 2 6 8 9 ; B a u d r y et Colin, 1 1 , 1 9 6 6 u r m . ;
Pand. fr., v° cit-, 6361 u r m . ; Répert. Sirey, v° cil.; 5 4 4 ; C.
Paris, D . P . 4 8 . 2. 9 0 ; Sirey, 48. 2. 217, 'etc.
C) Instit., 2, 20, De legatis, § ' 2 9 , in fine. C p r . L . 34, Dig.,
De conditionibus et demonstrationibus, 35, 1; L . 8 § 2, Dig.,
De honorum possessionibus secundum tabidas, 37. 1 1 ; L. 4.
Cod, De lestamentis, 6, 2 3 , etc.
 48 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 859.

nităţei lor. Astfel, a r fi valid testamentul unui episcop semnat

J
în modul u r m ă t o r : f I. G. sau Iosif, Mitropolitul Ungro-
Vlachiei. Aşa testase vestitul orator, episcopul din Clermont,
Massillon, şi testamentul său fiind validat de primii j u d e ­
cători, părţile s'au împăcat în apel (').
Semnarea Semnarea prin simple iniţiale este admisă de unii nu
1 1
prin simple . A . . ' . . . .

iniţiale, n u m a i m privinţa episcopuor care, pe ianga iniţiale, mai

Controversă, obişnuesc a p u n e şi o cruce, a r ă t â n d şi demnitatea lor,
d a r în privinţa t u t u r o r acelor care obişnuesc a semna astfel
2
celelalte acte juridice ale vieţei I o r ( ) .
Semn. cu S'a decis, de asemenea, că este valid testamentul semnat
de n u m a c u
""botra cunoscut i n unumele de acest
m a i sub botezn u m
al e testatorului, fiindcă el săiera
de către compatrioţii
semnătura D u p ă Laurent ( X I I I , 225), femeea m ă r i t a t ă n ' a r putea
tate. Contro- să semneze în testamentul său numele b ă r b a t u l u i , ci n u m a i
versă. numele ei de familie, pentrucă testamentul n'are să-şi p r o ­
ducă efectele sale decât în urma morfei sale (art. 2 0 8 , 8 0 2 ) .
Această părere este însă prea riguroasă, căci deşi femeea
dispune de averea sa pentru timpul când căsătoria ei
v a fi desfăcută, totuşi ea face actul într'un moment c â n d
căsătoria îşi are încă fiinţă şi, p r i n u r m a r e , poate între­
buinţa numele b ă r b a t u l u i , mai ales clacă acesta era modul
ei obişnuit de a semna actele juridice făcute de dânsa (*).

1
ţ ) T h i r y , II, 3 9 6 ; A u b r y et R a u , V I I , § 666, p. 99, nota 3 ;
Demolombe, X X I , 106; Saintespés-Lescot, I V , 1008, p . 4 7 ;
T r o p l o n g , I I I , 1495; Pand. fr., v° cit., 6374 u r m . , Répert.
Sirey, v° cit.. 5 4 7 ; Planiol, I I I , 2 6 8 9 ; B a u d r y et Colin, I I ,
1970; C. P a u (12 Iulie 1812), Répert. Dalloz, v° Disp. entrc-
vifs, 2724 şi P a n d . fr., 6376. — Profesorul Crome, în ed.
cea nouă a lui Zacharire critică însă doctrina care se pro­
nunţă pentru validitatea unui asemenea testament, fiindcă cineva
nu testează ca funcţionar, ci ca om privat. „Man testirt nicht
cds Beamter, sondern als Priratmann"• Zachariic, Handbuch
des fr. Civilrechts, I V , § 676, p. 277, nota 3, in fine (ed.
Crome). Vezi şi L a u r e n t , X I I I , 2 2 3 .
2
( ) Marcadé, I V , 15; Saintespès-Lescot, Don. et testaments, IV,
1008, p . 46 (ed. din 1858). — Contra : Demolombe, X X I , 1 0 9 ;
D u r a n t o n , I X , 40. Vezi a s u p r a acestei chestiuni, P a n d . fr.,
v° Don. et testaments, 6378 urm.
3
( ) Troplong, op. cit., I I I , 1 4 9 6 ; Michaux, op. cit., 1 7 5 3 ; P a n d .
fr., v° cit., 6365, etc.
4
( ) Cpr. P a n d . fr., v° cit., 6 3 9 2 ; Répert. Sirey, v° Signature, 24
 SUBSCRIEREA TESTAMENTULUI OLOGRAF. — ART. 859. 49

P r i n u r m a r e , testamentul făcut de o femee m ă r i t a t ă va fi

valid, fie că ea 1-a semnat cu numele b ă r b a t u l u i , fie cu
numele ei de familie, destul este ca să s« constate că actul
emană dela dânsa.
Curtea din Bucureşti a validat, de asemenea, şi cu
drept cuvânt, un testament în care o femee n e m â r i t a t â adao-
gase la pronumele ei şi numele de familie al persoanei cu
care trăise în concubinaj, î n t r u c â t a constatat identitatea
persoanei dela care e m a n a testamentul, şi lipsa de manopere
frauduloase din partea concubinului care, în specie, era rân­
duit legatar universal (').
T o t astfel, a t â t Curtea din Craiova cât şi Curtea de
casaţie au validat testamentul defunctei Anica U r d ă r e a n u ,
deşi s u s n u m i t a testatoare îl s e m n a s e : Anica născută U r d ă ­
reanu, întrucât prin intercalarea cuvântului născută între
numele ei de familie şi acel de botez, testatoarea înţelesese
2
a desluşi şi mai bine i d e n t i t a t e ! ei ( ).
Cât pentru femeea despărţită, ea va semna testamentul Femeea
D T - S a i l U
ca numele ei de familie, fiindcă divorţul o face să pieardă P 5 -
numele b ă r b a t u l u i (art. 7 L. a s u p r a numelui din 18 Martie
3
1895) ( ).
R ă m â n e bine înţeles că s e m n ă t u r a n'ar atrage nuli-EFECTELE UNEI
tatea testamentului dacă ar fi numai iregulară, când, de „ F ' " ° U F ' S A

' * Il"rt;g U iAlt'.

exemplu, ar fi rău scrisă, însă bine înţeles în mod citeţ şi

şi v° Testament, 5 4 5 ; Planiol, I, 394; Michaux, op. cit., 1 7 6 3 ;
Berton, op. cit., 2 4 1 ; B a u d r y et Colin, I I , 1968. Cpr. C.
Iaşi, Dreptul din 1906, No. 7 (cu observ, noastră). Vezi şi
tom. I al Coment, noastre, p. 252, nota 4.
(') C. Bucureşti. Dreptul din 1883, No. 52.
2
( ) C. Craiova, Dreptul din 1888, No. 66.
8
( ) Cpr. C. Nîmes, Dreptul din 1888, No. 12.
D u p ă art. 1577 din codul german, femeea despărţită păs- c. GERMAN
trează din contra, în principiu, numele b ă r b a t u l u i , r ă m â n â n d ŞI LE?
îslatia
ca acest din u r m ă să-i interzică p u r t a r e a numelui său, dacă U N
G'» R A

ea a fost recunoscută s i n g u r ă culpabilă. „Die geschiedene

Frau behăit den Familiennamen des Mannes... 1st die Frau
allein fur schuldig erklărt, so Itann der Mann ihr die Filh-
rung seines namens untersagen". Cpr. şi a r t . 94 din legea
ungurească asupra căsătoriei dela 18 Decembrie 1894. Această
lege, interesantă din mai multe puncte de vedere, este pu­
blicată în Annuaire de legislation étrangère, anul 1894,
p. 355 u r m .
65105 4
 50 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — AET. 859.

descifrabil ('), sau a r fi lipsită de câteva litere, ori de p a ­

rafa obişnuită, mai ales dacă omisiunea parafei a r fi re­
2
z u l t a t u l unei î n t â m p l ă r i sau al unei boli ( ). „Ein Testament
ist nieht schon desswegen ungultig, weill in der Namens-
unterschrift des Erblassers einige Buchstaben fehlen", zice
3
Zacharise ( ). „ U n d e am merge, zice r a p o r t o r u l D u p l a n într'o
4
decizie a Curţei de casaţie din F r a n ţ a ( ), dacă ne-am a r ă t a
exigenţi în privinţa corectitudinei semnăturilor, atunci când
vedem că cei mai m u l ţ i din înalţii noştri funcţionari, din
ofiţerii publici şi chiar din cetăţeni ei înşişi, iscălesc cu ca­
ractere în care, de multe ori, nu se poate descoperi nici-o
literă din alfabetul o b i ş n u i t " .
P r i n u r m a r e , o semnătură, care emană dela testator,
chiar ilizibilă dacă a r fi, n'ar a n u l a testamentul, dacă el
5
obişnueşte a iscăli astfel ( ).
Semnarea P e n t r u aceasta trebue să fie însă vorba de o a d e v ă r a t ă
'Ite"leg*™ semnătura făcută cu însăş m â n a testatorului (mânu propria),
iar nu de o punere de deget, căci acest mod de a subsemna
actele, admis altădată, nu mai are astăzi nicio valoare,
chiar dacă o autoritate administrativă sau poliţienească a r
certifica şi legaliza punerea de deget, de oarece legalizarea
n u poate înlocui semnătura acelui în drept, deşi ea conferă
s
actului dată certă ( ).

1
( ) S'a decis că testamentul este valid dacă judecătorii fondului
constată că semnătura, deşi scrisă cu o mână t r e m u r â n d ă , este
decifrabilă şi e m a n a dela testator, această constatare fiind
suverană şi scăpând de sub controlul Curţei de casaţie. Cas.
fr. Sirey, 1912. 1, 2 2 3 ; D. P . 1912. 1. 469, 470. Yezi infra,
p. 8 1 , nota 2.
2
( ) Cpr. Planiol, I I I , 2 6 8 9 ; Troplong, I I I , 1497; Michaux, op. cit..
1754, 1 7 6 1 ; Thiry, I I , 396, p. 3 8 9 ; Pand. fr., v° cit., 6369
urm., 6 3 8 4 ; Répert. Sirey, v° cit., 550 urm.; B a u d r y et Colin,
I I , 1972, 1973; Demolombe, X X I , 113; L a u r e n t , X I I I , 2 2 4 ;
C. Paris, Sirey, 1900. 2. 237 (în privinţa lipsei parafei).
s
( ) Handbuch des fr. Givi rechts, I V , § 666. p. 223, nota 1 (ed.
Anschiitz).
4
( ) Vezi Sirey, 4 L 1. 4 4 2 ; P a n d . fr., v° cit.. 6370.
6
< ) Cpr. T h i r y , II, 396, in fine, p. 389, 3 9 0 ; P a n d . fr.. v° cit.,
6369; B a u d r y et Colin, II, 1975, etc.
6
( ) Cpr. Cas. rom. şi T r i b . Ilfov, Dreptul din 1879, N o . 10 şi
1 3 ; C. Bucureşti, Dreptul din 1884, No. 2. Vezi Michaux,
op. cit., 1762; Demolombe, X X I , 112; A u b r y et R a u , V I I ,
 SUBSCRIEREA TESTAMENTULl '. OLOGRAF. — ART. 859. 51

Testamentul, care urmează a fi autentificat, poate însă Art. i6 L . P

fi semnat prin punere de deget sau aplicarea unei peceţi ^ c t e i o ^

(art. 16 L . p . autentificarea actelor) (*).
S e m n ă t u r a , de care a m vorbit m a i sus, trebue să fi- Semnătura
gureze pe însuş testamentul olograf, iar nu n u m a i pe pli- ^ ' " f ™ 5 p e

cui în care el ar fi închis, căci în acest din u r m ă caz el

2
a r fi, d u p ă unii, nul p e n t r u lipsa semnăturei ( ).
Aceeaş soluţie este admisibilă şi în privinţa datei, care Punerea datei
p e p h o -
n'ar figura în testament ci n u m a i pe plicul în care este
3
închis testamentul ( ).
In regulă generală, s e m n ă t u r a se găseşte la finele t e s - Locui
s e m n S t u r e i
t a m e n t u l u i olograf, al cărui compliment firesc ea este, d u p ă -
cum se e x p r i m ă Pothier (*).
D e aceea art. 7 7 5 § ultim din codul italian prevede c. italian şi
Codul n o s t n i
în termeni expreşi că semnătura trebue să fie p u s ă la fi- -
nele dispoziţiilor testamentare. „La sottoscrizione deve essere
posta alla fine delle disposizione"'. T e x t u l nostru n u este, de
asemenea, mai puţin categoric când cere ca testamentul să
fie subsemnat, a d e c ă : ca s e m n ă t u r a să încheie actul, soluţie

§ 666, in fine, p. 100; Zacharise, Handbuch des fr. Civil-

rechts, I V , § 666. p. 224 (ed. Anschlitz), § 676, p. 277, 2 7 8
(ed. Crome), etc. Vezi tom V I I al Coment, noastre, p. 147,
148, p r e c u m şi p. 171, text şi nota 2. Mai vezi tom. I I I ,
partea, I I p. 4 9 3 , ad notam; tom. I V , p a r t e a I, p . 216, nota 5.
0-) Cpr. Cas. rom., S-a 1, Revista Jurisprudenţa din 1911, No. 19,
p. 303, decizia No. 258 din 19 A p r i l i e 1911 (nereprodusă
în Bult. Curţei).
2
() T r i b . Vendóme, Sirey, • 85. 2. 220 ; P a n d . chron. V I (anii
1878 —1886), p a r t e a 2, p . 154; T r i b . regional superior din
Colmar, Pand. Period. 1906. 5. 4 7 ; Répert. Sirey, v° Tes­
tament, 527, 537. — Contră: C. P a r i s şi fiourges, Sirey, 1900.
2. 2 3 7 ; Sirey, 1908. 2. 136; D. P . 1909. 1. 120; Dreptul din
1910, No. 19, p. 156. Vezi şi F . H e r m a n , C. civil annoté,
Supplement, art. 970, No. 67 u r m . Mai vezi Revue trimestr. de
droit civil, tom. V I I I , a n u l 1909, p . 712, No. 4.
Tot astfel, data necomplectă a unui testament olograf n u
poate, în principiu, fi complectată cu cea pusă pe plicul în care
testamentul este închis. Beltjens, op- cit., H I , art. 970, No. 47.
3
() C. P a r i s şi Cas. fr. D. P . 69. 1. 4 9 5 ; P a n d . chron., tom. I V ,
(anii 1860—1869), partea 1-a, p . 3 5 1 .
4
() Introduction au titre des testaments, I, 8, p. 403 şi Tr. des
don. testamentaires, V I I I , 11, p. 229 (ed. Bugnet). Vezi şi
B a u d r y et Colin, II, 1977.
 52 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. S-a I. — ART. 859.

pe care unele tribunale o aplică sub pedeapsă de nulitate a

întregului testament (*).
Semnătura nu F i i n d însă că niciun text de lege nu cere ca semnă-
ai u r a s n e
a f! deosebita ^ ^ ' deosebită de act, se admite, în genere, că ea
de act. poate să facă un singur t r u p cu fraza finală, dacă e x p r e ­
siile care o urmează nu sunt esenţiale validităţei testamen-.
tului, nici nu c u p r i n d vreo dispoziţie de b u n u r i p).
D u p ă acest sistem, nu s'ar putea anula, p e n t r u lipsă
de semnătură, testamentul care s'ar termina astfel : „ . . . făcut
de mine, cutare (urmează numele şi prenumele, fără parafă),
3
care am subsemnat d u p ă cetire şi m a t u r ă reflexie* ( ).
T e s t a m e n t u l a r fi însă nul, dacă testatorul ar fi z i s :
„Subsemnatul, cutare, dispun, etc. . fără ca s e m n ă t u r a
să figureze în josul testamentului, căci această frază a n u n ţ ă
f
că s e m n ă t u r a are să vie mai târziu ( ).
Test. semnat T o t nul ar fi, d u p ă părerea noastră, şi testamentul, care
pj margine. g £ ţ
a r ^ p g i n e . în loc de a fi semnat în josul
o g s e m n a e m a r
5
actului ( ).
xevaiiditatea Se decide, în adevăr, în materie de obligaţii,, că un
actului semnat g ^ - , ^ , ^
t s u bi a t â nu este valid dacă părţile l-au
p r V

pe margine. I 1 f
semnat numai pe margine, un asemenea act neputând servi
nici ca început de p r o b ă scrisă, de n a t u r ă a face a d m i ­
6
sibilă p r o b a testimonială şi a prezumpţiilor ( ). Ceeace con-
C) T r i b . Beaugé şi Bruxelles, Gr. judiciar din 1900, No. 52 şi
Dreptul din 1906, N o . 74, p. 592 (ambele sentinţe cu observ,
noastră); Pand. Period. 99. 2. 8 1 ; D. P . 99. 2. 3 2 5 ; Sirey,
1906. 4. 8. Cpr. Michaux, op. cit, 1 7 5 5 ; Berton, op. cit, 224.
2
( ) C p r . P a n d . fr., v° cit. 6385 u r m . ; A u b r y et Rau, V I I , § 668,
p. 108, text şi nota 21 ; Massé-Vergé, I I I , § 437, p . 96, text
şi nota 1 3 ; Demolombe, X X I , 114; Demante, I V , 115 bis
I I I ; D u r a n t o n , I X , 42, etc.—Vezi însă L a u r e n t , X I I I , 227, etc.
3
( ) Cas. fr. şi C. Besancon, D. P . 79. 1. 311 şi 2. 6 4 ; Michaux,
op. cit, 1759; Demolombe, X X I , 114, etc. — Contra: Lau­
rent, X I I I , 2 2 7 ; Troplong, I I I , 1494; C. Liège (22 F e b r .
1812), Répert. Dalloz, 2730, nota 2. Considerentele acestei
decizii sunt reproduse şi combătute de D u r a n t o n ( I X , 42).
4
( ) Cpr. Michaux, op. cit, 1759; T r o p l o n g , I I I , 1494, etc.
5
( ) Contra: Beltjens, op. cit, I I I , art. 970, No. 100, care citează
în sensul validităţei testamentului, o decizie a Curţei din B o r ­
deaux, din 5 Iulie 1900, pe care n a m putut-o însă controla.
6
( ) C. de apel din T r a n i şi Cas. T u r i n , Sirey, 82. 4. 27 şi Dreptul
din 1910, No. 20, p . 164.
 DATAREA TESTAMENTULUI OLOGRAF. — ART. 859. 53

gtitue actul s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă este, în adevăr, s e m n ă ­

t u r a părţilor c o n t r a c t a n t e . Insă s e m n ă t u r a , spre a produce
aceste efecte, trebue să fie pusă în j o s u l actului şi să se
refere la toate părţile lui, condiţie pe care nu le întruneşte
s e m n ă t u r a p u s ă pe m a r g i n e a unui act. P r i n u r m a r e , ceeace
j u r i s p r u d e n ţ a decide, cu d r e p t c u v â n t , în p r i v i n ţ a actelor
s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă în genere, este, de bună seamă, a p l i ­
cabil şi testamentului olograf, care şi el este u n act s u b
semnătură privată.

3° Datarea (') testamentului olograf.

In fine. u l t i m a condiţie cerută p e n t r u existenţa testa­ Data testa­

mentului.
m e n t u l u i olograf este d a t a r e a lui cu însăş m â n a testato­
2
r u l u i ( ), adecă a r ă t a r e a t i m p u l u i (ziua, l u n a şi a n u l ) când el
a fost făcut.

(') Cuvântul dată îşi t r a g e origina sa din cuyintele latineşti datum Origina '"dateì
t e s t
die, adecă: d a t în cutare zi. V e z i Michaux, op, cit., 1710, '
p. 2 7 8 . F o r m a l i t a t e a datei a fost introdusă în F r a n ţ a prin
art. 38 al ordonanţei din 1735. î n a i n t e a acestei ordonanţe,
chestiunea de a se şti dacă data era sau nu necesară în p r i ­
vinţa testamentelor sau altor dispoziţii mortis causa, era foarte
controversată. Vezi F u r g o l e , Tr. des testaments, I, p. 3 2 2 ,
323, N o . 18 (ed. din 1779).
2
( ) Opr. Demolombe, X X I , 7 1 ; T . H u e , V I , 2 7 5 . Vezi şi T r i b .
Besancon, Pand. Périod. 96. 2. 199.
Testamentul ar fi n u l , după unii, dacă n u m a i o parte din Cazul când
0 a r t e d i n
dată a r fi fost scrisă cu mâna testatorului, iar cealaltă ar fi fost P
d a a e s t
tipărită; şi, în adevăr, tribun, din P a r i s şi din Barcelonnette î , ?
1
, . ~ „, i A I I î SCRISA de mana
(sentinţa reformata) a u anulat un testament p u r t â n d data de testatorului.
9 F e b r u a r 1889, pentrucă cifrele 188 din această dată e r a u Controversă,
tipărite în capul unei foi de corespondenţă, aşa că cuvintele
scrise cu m â n a testatorului erau n u m a i u r m ă t o a r e l e : 9 Fe­
bruar . . . nouă. Vezi Pand. Period. 90. 2. 2 7 9 şi Dreptul
din 1892, N o . 69. — Contra: C. Aix, Pand. Period. 9 0 . 2.
280. Cpr. Beltjens, op. cit., I I I , art. 9 7 0 , No. 44.
D a r dacă există îndoială a s u p r a nulităţei testamentului
atunci când n u m a i o p a r t e din dată este scrisă de testator,
iar alta tipărită, este incontestabil că testamentul ar fi n u l
a t u n c i când toata d a t a sau o parte n u m a i din ea ar fi scrisă
cu o mână străină; pentrucă, în asemenea caz, testamentul n ' a r
avea dată, şi data este o condiţie esenţială a existenţei testa­
mentului, care nu poate fi înlocuită p r i n alte probe.
 54 COI). CIT.— CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. —S-a I. — ART. 859.

Art. 505 „ D a t a testamentului consistă, zice a r t . 5 0 5 din codul

c. elveţian. ] ţ j
e v e a n^ela 1 9 0 7 , în menţiunea locului, a n u l u i , lunei şi
zilei când el a fost făcut" (*).
Justificarea Necesitatea datei, cerută pentru orice acte în genere, se
testamentului justifică p r i n următoarele consideraţii : 1° d a t a a r ă t â n d cu
preciziune timpul când testamentul a fost făcut, permite de
a se recunoaşte dacă în acel moment testatorul era s a u n u
capabil de a dispune de bunurile sale, precum şi dacă dis­
poziţiile sale sunt viciate printr'o cauză, care-1 împiedica de
a-şi manifesta voinţa s a ; 2° în caz de a exista m a i multe
testamente cu dispoziţii contrare s a u incompatibile, trebue
a se cunoaşte d a t a fiecăruia, p e n t r u a se şti care testament
2
este revocat şi care r ă m â n e în picioare (art. 9 2 0 u r m . ) ( ) .
In testamentis novissimo? scripturce prcevalent.
v. austriac. Cu toate acestea, sunt legislaţii străine în care d a t a n u
Art. J78.e g ^ g^gojuf.
e p e n t r u existenţa testamentului olograf,
n e c e s a r a

d u p ă cum erau şi unele cutume franceze, care n u pres-

3
criau existenţa datei ( ). Astfel este, de exemplu, codul a u ­
striac, în care a r t . 5 7 8 prevede că menţiunea zilei, anului
şi a locului în care actul de u l t i m ă voinţă a fost făcut,
n u este n e a p ă r a t ă (*), deşi asemenea menţiune se recomandă,

1
( ) A r t . 2231 din codul german cere a r ă t a r e a locului şi zilei,
fără a vorbi de l u n ă şi an. Vezi a s u p r a acestui text, Saleilles,
Bevue trimestriellc du droit civil, tom. II, a n u l 1903, p. 587
u r m . A r ă t a r e a locului în care testamentul a fost făcut se m a i
cere încă de legea grecească din 11 F e b r u a r 1830. Vezi C.
Bucureşti (af. Collaro), Dreptul din 1 9 0 1 , N o . 3 9 ; Cr. judi­
ciar àia acelaş an, N o . 44 (cu observ, noastră) şi Sirey, 1904. 4.
p. 21 (tot cu observ, noastră). A r ă t a r e a locului unde testa­
mentul a. fost făcut, pe care o cere şi a r t . 739 din codul C a -
limach, n u este cerută în dreptul actual. Vezi infra, p . 5 7 ,
text şi nota 1 şi p . 6 5 .
2
( ) C p r . L a u r e n t , XIII, 188 şi Avant-projet de revision du code
civil, III, p . 3 4 5 ; Planiol, III, 2 6 9 1 ; T h i r y , II, 3 9 6 ; D e m o ­
lombe, XXI, 7 3 ; B a u d r y et Colin, II, 1 9 2 5 ; P a n d . fr., v° cit,
6 3 9 9 ; N a e u , II, p . 3 5 4 , N o . 2 3 1 ; Tabacovici, Prime elemente
de drept civil, II, 4 4 3 , p . 2 7 6 . C p r . C. Riom, D . P . 6 1 . 2 .
1 3 3 ; Sirey, 6 1 . 2 . 4 8 4 . — Vezi însă T. H u e , VI, 2 7 1 .
3
( ) Vezi supra, p. 5 3 , nota 1.
(*) D i n î m p r e j u r a r e a că testamentul olograf, făcut d u p ă codul
austriac, nu a r e novoe de a fi datat, rezultă că asemenea t e ­
stament, făcut de un R o m â n în Austria, a r fi valid, cu toate
 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S - I. — ART. 859. a 55

ca mijloc de p r u d e n ţ ă , s p r e a se p u n e c a p ă t contestaţiu-
nilor ce s'ar p u t e à ivi în această p r i v i n ţ ă (').
Această legislaţie fiind însă defectuoasă, şi lipsa datei c. Caiimach.
A r t 7 3 9
fiind de n a t u r ă a înlesni f r a u d a , sugestiunea şi c a p t a ţ i u n e a , ' '
codul C a i i m a c h a p ă r ă s i t de astă d a t ă pe legiuitorul a u s ­
triac, obligând pe t e s t a t o r u l care-şi scria însuş t e s t a m e n t u l ,
a însemna anul, ziua- şi locul când şi u n d e t e s t a m e n t u l era
2
făcut (art. 739Ì ( ).

că n ' a r fi datat, pentrucă a r t . 8 8 5 din codul civil îi conferă

facultatea de a testa în formă olografă, fie d u p ă legea ţărei
în care el se află, fie d u p ă legea sa naţională, u ş u r â n d u - i
astfel mijlocul de a-şi face testamentul său ( a r t . 2 şi 885).
Cpr. Cas. fr. D . P . 1 9 1 1 . 1. 185 (în privinţa testamentului
făcut de u n Englez î n F r a n ţ a ) . Această decizie este însoţită
de o i m p o r t a n t ă observaţie a d-lui N . Politis, prof, a g r e g a t
la facultatea din P a r i s . Cu toate acestea, chestiunea este con­
troversată. Vezi tom. I a l Coment, noastre, p a g . 208, text şi
nota 1 (ed. a 2-a) şi la autorităţile citate acolo, adda: P a n d .
fr., v° Don. et testaments, 1 4 9 5 5 ; R é p e r t . Sirey, v° Testament,
2812, 2814, etc.
D a c ă testatorul a r face o a r ă t a r e mincinoasă, cu scop de a Caznl când
î n l ă t u r a legea ţărei în care el şi-a făcut testamentul, a r ă t â n d de f^ci^o ^îecla-
exemplu, că testamentul său a fost făcut în A u s t r i a , p e când, r a t ; i i- e m n c

în realitate, el a r fi fost făcut în F r a n ţ a sau aiurea, unde noasă, cu pri-

v i r e l a l o e u l
data este cerută, cei care susţin că această a r ă t a r e este m i n -
cinoasă vor puteà dovedi afirmaţia lor, şi aceasta, bine înţeles, făcut*
fără a aveà nevoe de a se înscrie în falş. L a b b é , nota în
Sirey, 8 3 . 2. 2 4 9 . C p r . P a n d . fr., -r» cit, 14955, in fine; R é ­
pert. Sirey, v° cit. 2 8 1 4 ; F . H e r m a n , C. civil annoté, I I ,
art. 9 9 9 , N o . 2 1 , etc.
A t â t j u r i s p r u d e n ţ a noastră cât şi cea străină admiţând că Test. făcut de
u n
r e g u l a locus regit actum este facultativă iar nu obligatorie, Austriac
n B m n a
de aici rezultă că tribunalele noastre a r valida testamentul . i ° f ' . v
,^ , • A A • , „ , farà a n datat,
făcut de u n austriac m Romania, cu toate ca acest testament
n'ar fi datat. A m văzut în adevăr, suprà, p . 26, că Curtea
din Bucureşti a validat nn testament verbal, făcut de u n
străin în ţ a r a noastră, conform legei sale personale.
c
(') „Die Beisetzung des Tages, des Jahres, und des Ortes, ivo - austriac.
A,rt 5 8
der letzls Wilîe errichtet loird, ist zwar nicht nothwendig, " ''
aber zur Vermeidung der Streitigkeiten răthlich".
2 c
( ) Vezi şi a r t . 2231 din codul g e r m a n , care a r e u r m ă t o a r e a cu- - german,
â rt 2 2 3 1
prindere: „Ein Testament kann in ordentlicher Form errichtet '" ' '
werden: durch eine von dem Erblasser unler Angabe des Ortes
und Tages eigenhăndig geschriebene und unterschriebene Er-
klărung". (Un testament poate fi făcut în forma o r d i n a r ă :
 DATAREA TESTAMENTULUI OLOGRAF. — ART. 859.

Aşa d a r , d a t a r e a testamentului olograf şi a t u t u r o r

testamentelor în genere se justifică în de ajuns şi, în a d e v ă r ,
t e s t a m e n t u l care n ' a r fi d a t a t , a r fi n u l sau m a i bine zis
inexistent, p e n t r u c ă - i lipseşte u n a din condiţiile sale s u b s t a n ­
ţiale (art. 8 8 6 ) „ D a t a , ziceà R i c a r d , este aceea care ser­
veşte de l u m i n ă şi de busolă p e n t r u a descoperi viciile u n u i
testament".
In ce consistă însă d a t a ? D a t a testamentului trebue să
2
a r a t e cu preciziune ziua, luna şi anul când el a fost făcut ( ),

printr'o declaraţie a testatorului, scrisă şi semnată de însăş

mâna sa, cu a r ă t a r e a locului şi a zilei). Vezi a s u p r a acestui
text, Saleilles, Revue trimestrielle de droit civil, tom. I I ,
anul 1903, p . 587 u r m .
C) Cas. fr., Dreptul din 1907, N o . 64, p . 531. Vezi însă infra,
nota 4 dela p . 63, 64.—Cu toate acestea, d u p ă codul Caragea, tes­
tamentul nu aveà nevoe de a fi datat. Cas. r o m . Bult. 1896,
p. 1464 şi Dreptul din 1897, No. 8. Vezi suprà, p . 23, nota 2.
Vezi şi a r t . 979 din codul olandez, d u p ă care testamentul olo­
graf, ce trebue n e a p ă r a t să fie depus spre păstrare la un notar,
nu a r e nevoe de a fi datat, ci numai scris şi subscris de m â n a
testatorul uL— Vezi însă a r t . 982 din acelaş cod, citat suprà,
r
p. 3p, act' notam.
Şi la Romani testamentul era valid, fără a fi datat (cpr.
Troplong, I I I , 1479). Există însă mai multe texte, care d o ­
vedesc că Romanii obişnuiau a-şi data testamentele lor. Vezi
L . 2 § 6, Dig., Testamenta quemadmodum aperiantur, 29, 3 ;
L . 3, Cod, eocl. tit., 6, 32, etc. Aceste texte vorbesc, în adevăr,
de data testamentului.
2
( ) T r i b . Putna, Cr. judiciar din 1911, N o . 84 (cu observ, noastră);
T r i b . şi C. Rouen, Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 2655,
nota 1; Cas. fr. D. P . 1903. 1. 152 şi Revue trimestrielle
de droit civil, tom. I I , a n u l 1903, p . 409; Pand. Period.
1904. 1. 64 şi Dreptid din 1907, N o . 64, p. 431 (cu observ,
noastră). Această decizie anulează un testament, pentrueă tes­
tatorul nu arătase ziua când testamentul fusese făcut. O altă
decizie a Curţei din A i x a a n u l a t un testament ca suficient
datat în care nu figura drept d a t ă decât menţiunea u r m ă ­
toare: „ F ă c u t la Marsilia în Octombrie 1898, (fără a r ă t a r e a
zilei). Vezi Cr. judiciar din 1903, No. 46, p . 392 (cu observ,
noastră); C. Bruxelles, Pasicrisie belge, 60. 2. 69. C p r .
Pothier, Introduction au titre des testaments, I, 8, pag. 402
(ed. Bugnet); F u r g o l e , op. cit., I, p . 323; Beltjens, op. cit.,
I I I , art. 970, N o . 43; Michaux, op. cit., 1710; Berton, op.
cit., I I I , 234, p a g . 230; Planiol, I I I , 2690; B a u d r y et Colin,
I I , J928; T h i r y , I I , 396, p a g . 387; A u b r y et R a u , V I I ,
 COD. CIV. — C A R T E A III. — T I T . II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 859. 57

d u p ă c u m dispune a n u m e a r t . 7 7 5 § 2 din codul italian.

Acesta este sensul c u v â n t u l u i dată, care se mai găseşte şi
în alte dispoziţii legislative, de e x e m p l u : în art. 1 1 8 2 , 1 7 8 2
O. civ., etc.
„Data, actelor şi a contractelor comerciale trebue să Art. 57
c c o m
a r a t e locul, ziua, luna şi anuV, zice a r t . 57 din codul co- ' '
mereiai.
A r ă t a r e a locului unde s'a făcut testamentul, pe C a r e O Nearătarea
h , l u h n n d e
prevede a n u m e a r t . 7 3 9 din codul Calimaeh si pe care o \ ^
1 1
prevăd şi unele _ legiuiri străine , ' . sa faeut
ăzi (M şi n'o
nu se mai cere astăzi

N u se cere, de asemenea, arătarea orei când actul a Nearătarea

ei f a e r e i
fost întocmit, a r t . 2 1 din codul civil nefiind aplicabil în °'' °
specie, de oarece el constitue o ex;epţie aplicabilă n u m a i
_ t e s t a m e 1
n tnln
3
actelor starei civile'^ ). Cu toate acestea, menţionarea orei
a r putea ii de m a r e folos în cazul când testatorul a r ti
acut mai multe testamente olografe, spre a se şti care din
ele este cel din u r m ă şi a p u t u t revoca pe celelalte. Vezi
infra, explic a r t . 9 2 1 .
Data nu are nevoe de a ii scrisă "tn litere, ea p u t â n d Data nu are
4 1 1 0 v o e e l f
fi scrisă si în cifrei ), cu toate că ar fi mai p r u d e n t de a ^ ;
A ' T ' '' ,. 1 v scrisa in
o s c r i e 111 litere, p e n t r u ca să n u poată n alterată cu u ş u - utere,
rinţă, d u p ă cum zice Pothier(''). Aceasta este şi raţiunea
§ 668, p. 1 0 3 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV,
§ 6 7 8 , p. 280 (ed. Crome); Demolombe, X X I , 75, 76; L a u ­
rent, X I I I , 1 8 9 ; P a n d . fr., v° cit., 6403 u r m . ; R é p e r t .
Sirev, r ° cit., 446 arm., etc.
0) C a s . ' r o m . Bult., 1888, p. 700 şi Dreptul din 1888, No. 6 6 ;
C. Craiova, Dreptul din 1912, N o . 65, p. 5 4 7 ; Planiol, I I I ,
2693, 8 ° ; Marcadé, I V , 12; Tliiry, I I , 3 9 6 ; A r n t z , I I , 1 9 6 2 ;
Mourlon, I I , 775, 7 9 1 ; B a u d r y et Colin, II, 1 9 2 9 ; L a u r e n t ,
X I I I , 2 0 7 ; Demolombe, X X I . 7 8 ; Zacharise, Handbuch des
fr. Civilrechts, I V , § 6 7 8 , p. 2 8 2 , text şi nota 11 (ed. Crome).
2
() C. Bucureşti, Dreptul din 1891, No. 24.
3
() B a u d r y et Colin, I I , 1 9 3 0 ; Demolombe, X X I , 8 0 ; L a u r e n t ,
X I I I , 189; P a n d . fr., ?;° cit., 6 4 1 4 şi toţi autorii.
0) T h i r y , II, 3 9 6 ; L a u r e n t , X I I I , 2 0 8 ; Demolombe, X X I , 8 1 ;
M i c b a u x , op. cit., 1 7 1 4 ; B a u d r y et Colin, I I , 1 9 3 5 ; A r n t z ,
II, 1 9 6 2 ; Beltjens, op. cit., I I I , a r t . 970, No. 4 3 ; P a n d . fr., v° cit.,
6302, 6417 şi toţi autorii. Vezi suprà, p . 46.
B
() Introduction au titre des testaments, I, 8, p . 403 (ed. Bugnet).
 58 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. II. — CAP. V, — S-a I. — ART. 859.

p e n t r u care legea obligă pe ofiţerii starei civile a scrie în

actele ce întocmesc, d a t a în litere, iar nu în cifre (art. 2 9
C. civ.).
înlocuirea N u este, de asemenea, nevoe ca data să fie scrisă d u p ă
s e
P c u m
armeni e c h i - găseşte î calendar, ea p u t â n d fi înlocuită p r i n ter-
n

poienţi. meni echipolenţi, de e x e m p l u : p r i n e n u n ţ a r e a u n u i eveni­

ment de familie, a unui aniversar istoric, a unei serbări re­
ligioase sau naţionale, etc., destul este ca să nu r ă m â e nicio
îndoială a s u p r a momentului când testamentul a fost făcut.
Astfel, nu mai încape îndoială că a r fi valid testamentul
d a t a t în modul u r m ă t o r : făcut în ziua de paşti sau de c r ă ­
ciun a a n u l u i 1 9 1 4 ; în ziua de sf. D u m i t r u sau sf. Glheorghe
a cutărui a n ; sau făcut în a n u l 1 9 1 4 , ziua aniversară a
căderei Plevnei sau A d r i a n o p o l u l u i , sau în ziua de a n u l nou
a a n u l u i cutare (luna fiind în asemenea caz indicată în mod
implicit), etc. (').
Locui datei. Cât pentru chestiunea de a se şti care este locul unde
trebue să fie pusă data, ea nu este fără oarecare dificultăţi.
D e câteori este vorba de u n testament scris uno con-
textu, fără întrerupere, în folosul u n u i singur legatar, se de­
2
cide, în genere, că d a t a poate fi pusă oriunde : la începutul ( )
sau la finele actului, însă unii adaogă : înainte de semnă­
t u r ă , căci semnătura, este, complimentul şi a p r o b a r e a defi­
3
nitivă a testamentului, d u p ă expresia lui P o t h i e r ( ). 'Opera
fr-
1
i) P o t h i e r , Introduction au titre des testaments, I, 8, p. 4 0 2 ,
4 0 3 ; Marcane, IV, 12; L a u r e n t , X I I I , 189; Demolombe, X X I ,
8 3 u r m . ; T h i r y , I I , 3 9 6 ; Mourlon, I I , 7 7 5 ; T r o p l o n g , I I I ,
1 4 7 2 ; A u b r y et Rau, V I I , § 668, p . 103, nota 6; Zacharise,
Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 678, p. 280, 2 8 1 , nota 4 ;
Planiol, I I I , 2 6 9 0 ; B a u d r y et Colin, I I , 1934; Berton, op. cit.,
234, p. 2 3 1 ; Michaux, op. cit., 1712; Surville, Elements d'un
cours de droit civil, I I I , 74, p. 41 ; Répert. Sirey, v° Testa­
ment, 458 u r m . ; P a n d . fr., v° cit., 6418 u r m . ; Nacu, I I ,
p. 353, No. 229 ; Cas. T u r i n , Sirey, 82. 4. 14, etc.
2
( ) D a t a poate fi pusă la începutul testamentului, şi chiar în textul
lui. Astfel, de exemplu, a r fi valid u r m ă t o r u l testament:
„Astăzi, 15 I a n u a r i e 1914, ziua aniversară a morţei scumpei
mele soţii, dispun următoarele : „Heute, am 15 Ianuar 1914,
dem Iahrestag des Ablebens meiner lieber Frau, bestimme
ich, etc." Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 6 7 8 ,
p . 283, nota 13 (ed. Crome).
8
. ( ) Vezi suprà, p. 5 1 . Cpr. T r i b . Beaugé, Pand. Period. 9 9 . 2.
 DATAREA TESTAMENTULUI OLOGRAF. — ART. 859.

testamentară nu devine, în adevăr, perfectă decât prin sem-

8 1 ; D . P . 99. 2. 325 şi Cr. judiciar din 1900, N o . 52 (cu

observ, n o a s t r ă ) ; C. Liège, R é p e r t . Dalloz, v° Disp. entre-vifs,
2730. Yezi în acelaş sens, L a u r e n t , X I I I , 2 1 1 ; T o u l l i e r - D u -
vergier, I I I , p a r t e a I, 375, p. 2 0 9 ; T h i r y , I I , 396, p. 388,
389. — Contra: Demolombe, X X I , 116; Michaux, op. cit., 1719;
Pand. fr., v° cit., 6529 u r m . ; Répert. Sirey, v° Testament,
474 u r m . ; Vigié, I I , 7 6 7 ; Masse-Verge, I I I , § 437, p. 9 3 ,
nota 3, col. 2 ; Marcadé, I V , 1 3 ; A u b r y et R a u , V I I , § 668,
p. 107, text şi nota 3 0 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civil-
rcchts, I V , § 668, p. 2 2 8 , text şi nota 10 (ed. Anschiitz) şi
§ 678, p. 282, text şi nota 10 (ed. Crome); T r o p l o n g , I I I ,
1 4 9 1 ; D u r a n t o n , I X , 32, 3 8 ; D e m a n t e , I V , 115 bis I I ; T.
H u e , VI, 2 7 6 ; Baudry-Lacantinerie, Precis, I I I , 1015 (ed.
a 9-a); B a u d r y et Colin, I I , 1 9 4 0 — 1 9 4 2 . T o t în acest din
u r m ă sens tinde a se p r o n u n ţ a şi j u r i s p r u d e n ţ a cea mai re­
centă. D a t a poate fi pusă şi în urma semnăturei, zice .Curtea
de casaţie din F r a n ţ a , destul este ca să existe între dată şi dis­
poziţie o l e g ă t u r ă care formează unul şi acelaş act (eră vorba
în specie de un testament scris pe m a i multe coli de hârtie).
Vezi D. P . 1900. 1. 97 şi Sirey, 1 9 0 1 . 1. 4 0 6 ; C. Paris, Sirey,
1900. 2. 2 3 7 ; D . P . 1902. 2. 266. T o t în acest sens s'a pro­
nunţat şi Curtea de casaţie din P a l e r m o . L e g e a neprevăzând
o a n u m e ordine d u p ă care urmează a se îndeplini diferitele
formalităţi ale testamentului olograf, de aici rezultă că data
testamentului poate fi pusă nu numai în u r m a semnăturei,
dar chiar la o epocă posterioară semnăturei. Cas. P a l e r m o ,
Sirey, 1905. 4. 9 (cu nota lui A l . W a h l ) . C u r t e a din Craiova
a decis, de asemenea, că din m o m e n t u l ce legea nu a r a t ă
unde t r e b u e să fie scrisă dată î n t r ' u n testament olograf,
urmează că ea poate fi pusă oriunde, cu condiţie n u m a i ca
să reiasă din contextul actului că ea se aplică Ia toate dis­
poziţiile testamentului. Vezi Dreptul din 1912, No. 65,
p. 547. Vezi şi Cas. rom. Bult. 1898, p. 837, 838. N u mai
încape îndoială că această din u r m ă părere este cea m a i j u ­
ridică. „Este cam straniu, zice un autor, ca judecătorii să fie
obligaţi a discuta asemenea nimicuri, spre a menţine intactă
voinţa u n u i testator a cărui capacitate n'a fost pusă niciodată
în îndoială". T. H u e , V I , 276, in fine, p. 3 5 3 . — Testatorii
vor face însă foarte bine, spre a î n l ă t u r a orice discuţie, de
a pune mai întăiu data la finele testamentului şi de a s u b ­
semna apoi în u r m a datei. Astfel, nu se va puteà zice că tes­
tamentul n'a fost subsemnat de testator, după cum cere art. 859.
S e m n ă t u r a trebue să fie pusă, zice C u r t e a din Grenoble (Sirey,
1911. 2. 79), dacă nu la finele actului, cel p u ţ i n la u r m ă de
tot (en dernier lieu).
 60 COD. CIV.—CARTEA III, — T I T . II. —CAP. T . - S - a I . - . A B T . 859.

n a t u r a testatorului. T o t ce s'a făcut pană atunci nu este

1
decât u n simplu proiect ţ ).
Punerea datei D a t a poate fi pusă nu n u m a i la începutul sau la fi-
n e e
teTtamontahii ^ testamentului, d u p ă cum a m a r ă t a t mai sus, d a r şi în
corpul sau mijlocul l u i ; însă, în asemenea caz, judecătorii
vor aprecia dacă ea se referă n u m a i la dispoziţiile care
o preced, sau şi la cele care o urmează. Dacă ea n u se re­
feră decât la dispoziţiile anterioare semnă turei, dispoziţiile
2
care sunt mai în u r m ă vor fi nule p e n t r u lipsă de dată ( ).
Cazul când T e s t a m e n t u l olograf neavând nevoe, d u p ă cum ştim
t Ul a v
1olrscri s în ( - P ' P 8'- s u
Şi Wra, p . H O ) , de a fi redactat uno
r à a 4 4

mai multe contextu, adecă în aceeaş zi şi fără întrerupere, se poate

Zlle
' î n t â m p l a ca u n testator să-şi scrie actul de ultimă voinţă
în mai multe zile, de e x e m p l u : astăzi, mâni, etc. şi apoi
să-1 dateze şi să-1 subsemneze tocmai în ziua când 1-a
terminat. Se înţelege că un asemenea testament îndeplineşte
toate cerinţile legei, pentrucă el este scris, d a t a t şi subsemnat
3
de însuş testatorul ( ).
Testamente cu Din această cauză s'au văzut testamente a v â n d - m a i
m a
ate'
d m u l t e date diferite. D a c ă toate datele ar fi puse la sfârşit,
U e

de sigur că s'ar putea naşte incertitudine a s u p r a datei, şi

testamentul a r puteà fi a n u l a t din această cauză.
Dacă însă diferitele date se găsesc puse la locuri deo­
sebite, de e x e m p l u : o dată la început, alta la mijloc şi alta
la sfârşit, testamentul nu va fi nul p e n t r u aceasta, fiindcă
testatorul p u t â n d să-şi facă testamentul în mai m u l t e zile,
nicio lege necerând ca el să-1 scrie de odată, fără nicio
întrerupere, aceste diferite date a r a t ă momentul când el a
conceput şi a scris fiecare din dispoziţiile sale'(*).
Şi aici vom face însă aceeaş observaţie ca şi mai sus
(p. 59, ad notam, in fine). Sfătuim pe testatori a n u pune

1
ţ ) Berton, op. cit., 237, p. 234.
2
( ) Cpr. T h i r y , I I , 398, p. 3 8 9 ; B a u d r y et Colin, I I , 1938; T a b a -
covici, Prime elemente de drept civil, I I , 4 4 3 , p . 2 7 6 ; Cas.
fr. Sirey, 69. 1. 4 0 9 ; D . P . 70. 1. 76, etc.
8
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I I , 172 şi 2 1 2 ; Demolombe, X X I , 1 2 9 ;
P a n d . fr., v° cit., 6535 u r m . şi autorii citaţi suprà, p. 44, nota 2.
4
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I I , 2 2 0 ; Demolombe, X X I , 129; T r o p l o n g ,
I I I , 1482; Michaux, op. cit., 1 7 1 5 ; Berton, op. cit., 2 3 7 ,
p . 2 3 4 ; P a n d . fr., v° cit, 6579 urm., etc.
 DATAREA TESTAMENTULUI OLOGRAF. — ART. 859. 61

în testamentul lor decât o d a t ă unică şi a subsemna în

u r m a datei. Aceasta este cel m a i bun mijloc p e n t r u a în­
lătura orice discuţii şi orice dificultăţi.
Mai m u l t e discuţii s'au ivit în privinţa dispoziţiilor Dispoziţiile
adiţionale care, uneori, se găsesc în testamente, fie pe margini, e / " / ^ a d
t g
(
n
a
e
e
n
i n

fie între linii, fie la u r m a de tot, d u p ă s e m n ă t u r ă (').

Adaosele şi schimbările care au fost făcute în momentul
scrierei testamentului, nu au nevoe de a fi nici datate, nici
semnate de testator, pentrucă ele formează u n singur t r u p
cu testamentul, pe care îl p r e s u p u n e m datat şi subsemnat.
Adaosele posterioare, care constituesc dispoziţii nouă,
trebue însă să fie datate şi subsemnate din nou, căci data
2
şi semnătura testamentului nu se referă la ele ( ).
Acceaş soluţie a r trebui să fie admisă şi în privinţa
adaoselor care s'ar mărgini n u m a i a dà nişte explicaţii. Cu
3
toate acestea jurisprundenţa decide contrariul ( ).
Adaosele făcute în m a r g i n e , neconstituind o nouă dis- Determinarea,
poziţie decât dacă au fost făcute în urma redactărei tes- ^ â n d ' V a u 1

tamentului, este de m a r e interes de a se-determina momentul făcut adaosele.

Contro versa.
când s'au făcut aceste adaose. Unii a r voi ca dovada să
nu poată rezulta, în această privinţă, decât din înşişi ter­
menii testamentului, ex ipsomet testamento, ex propriis
verbis testamenti, non aliunde, non extrinsecus, afară de
cazul excepţional când testamentul ar fi a t a c a t p e n t r u doi

(') Vezi suprà, p. 38. — Codul Caragea voeşte ca îndreptările, şter- C. Carag-ea.
.saturile sau adaosele cuprinse într'un testament, să fie dacă nu
scrise, cel puţin iscălite de testator şi adeverite de trei martori,
de j u d e c ă t o r sau de arhiereul locului (art. 38, p a r t e a I V ,
capit. 3), Cpr. T r i b . Brăila, Dreptul din 1882, No. 2 9 . — A d a o ­
sele care nu schimbă î n t r u nimic substanţa instituţiei nu
viciază testamentul. Cas. belg. Pasicrisie belge, 76. 1. 9 3 .
2
( ) Planiol, I I I , 2 6 9 4 ; L a u r e n t , X I I I , 184, 2 1 3 , 215, 2 1 7 ; D e ­
molombe, X X I , 133 u r m . ; Mareadé, I V , 17; B a u d r y - L a c a n -
tinerie, Precis, I I I , 1021, in fine (ed. a 9-a); Cas. fr. Sirev,
92. 1. 8 6 ; C. P a r i s , Dreptul din 1881, No. 8, p. 62. — S"'a
decis, cu drept cuvânt, că menţiunea făcută pe marginea, unui
testament olograf, scrisă şi subscrisă cu m â n a testatorului, prin
care se declară de a n u l a t ă o dispoziţie cuprinsă în acel tes­
tament, n u are nevoe să fie datată, dacă acea dispoziţie este
ştearsă. C. P a r i s , Dreptul din 1883, No. 42, p. 348.
s
( ) Cas. fr. Sirev. 7 1 . 1 . 1 0 4 ; D . P . 72. 1. 2 7 2 . Cpr. Planiol,
I I I , 2694.
 62 COD. CIV. —CARTEA I I I . — T I T . I I . — CAP. V. — S-a I. — ART. 859.

sau fraudă (*). Judecătorii fondului vor aprecia dacă a d a o ­

sele a u fost făcute în u r m a redactărei testamentului.
A d e v ă r u l este însă că judecătorii fondului, suverani
apreciatori ai faptelor, pot să se convingă din orice î m p r e ­
j u r ă r i , culese chiar în afară de testament, că adaosul m a r ­
g i n a l este posterior redactărei testamentului şi că, prin u r ­
m a r e , acest adaos nu poate participa la d a t a actului p r i ­
2
mitiv ( ).
Distincţia m a i sus admisă în p r i v i n ţ a adaoselor m a r ­
ginale este aplicabilă adaoselor făcute între linii, sau la
3
finele testamentului, în u r m a datei şi semnăturei ( ).
Codicil. Dispoziţiile scrise la finele testamentului, în formă de
post-scriptum sau codicil, sunt cârmuite de aceleaşi p r i n ­
cipii if).
In orice caz, nulitatea unei dispoziţii adiţionale, fie ea
făcută în margini sau aiurea, şi în formă chiar de post­
scriptum, sau codicil, n u atrage nulitatea celorlalte dispoziţii
5
legale ale testamentului ( ).
pata alterna- A m văzut mai sus [suprà, p . 60) că testamentul care
are m a m u
^testa^entu?.* * - l t e date n u este nul p e n t r u aceasta, dacă aceste
date se găsesc în diferite locuri. N u tot astfel este în p r i ­
vinţa testamentului care a r aveà o dată alternativă, de
e x e m p l u : 20 sau- 21 I a n u a r 1 9 1 4 ; căci testamentul care
a r fi astfel d a t a t va fi, de b u n ă seamă, a n u l a t , mai ales
dacă din termenii lui nu reesă data când el a fost făcut,
pentruca de câteori u n testament are două date, u n a exclude
u
n e a p ă r a t pe cealaltă ( ).
Data D a t a încărcată cu ştersături n u anulează însă testa­
încărcată. mentul, dacă ştersăturile nu împedică de a se distinge ziua,
7
l u n a si a n u l când el a fost făcut f ) .

(') Demolombe, X X I , 133, 158 şi autorităţile citate acolo.

a
( ) Laurent, X I I I , 2 1 5 .
8
( ) P a n d . fr., v° cit., 6567 u r m . ; C. Lyon, Répert. Dalloz, Sup­
plement, v° Disp. entre-vifs, 6 5 1 , nota 1.
4
( ) Demolombe, X X I , 137; P a n d . fr., v° cit., 6571 u r m . ; C. Lyon,
Pand. Period. 1900. 2. 3 1 . Vezi suprà, p. 5 şi 39, nota 4.
6
( ) Demolombe, X X I , 117; P a n d . fr., v° cit., 6566, 6 5 7 8 .
6
( ) Répert. Sirey, v° Testament, 480; F . H e r m a n , C. civil an­
nota, Supplement, art. 970, No. 1 1 3 ; C. P a u , D . P . 88. 5.
480, No. 8, etc.
7
( ) Planiol, I I I , 2 6 9 4 ; Beltjens, op. cit, IH, art. 970, No. 4 3 :
 DATAREA TESTAMENTULUI OLOGEAF. - ART. 859. 63

T e s t a m e n t u l se va considera ca n u l sau ca revocat Cazul când

t e a e 1 e
n u m a i a t u n c i când ştersăturile a r ìmpedicà de a se distinge ^ ™ "^ * t 3 d e e

elementele d a t e i ; căci, în asemenea caz, el a r fi nedatat nedatat.

Din cele m a i sus expuse rezultă că incertitudinea datei incertitudinea
2 datei
viciază testamentul, ca şi absenţa totală de d a t ă ( ). Idem '
est non esse et non apparere.
D a t a nu este însă necertă când judecătorii o pot pre-Cazurile când
cizà prin menţiuni î m p r u m u t a t e dela contextul şi starea * e r t â d a
n e 0
e s k

materială a însuş testamentului, ex visceribus testamenti, ex

3
ipso testamento, non aliunde ( ).
Lipsa complectă a datei anulează testamentul, chiar Lipsa de dată.
când din înşişi termenii lui ar rezulta că el a fost scris în testamentului,
cutare zi, cutare lună şi cutare an, p e n t r u c ă d a t a scrisă
cu însăş m â n a testatorului este o condiţie esenţială a e x i s ­
tenţei testamentului, care nu poate fi înlocuită prin alte
dovezi (art. 886) (*).

B a u d r y et Colin, I I , 1936; L a u r e n t , X I I I , 190; D u r a n t o n ,

I X , 3 7 ; T r o p l o n g , I I I , 1482; Pand. fr., v» cit., 6425 u r m . ;
P a n d . beiges, v°^Date, 100, 101, etc.
]
() T r o p l o n g , loco cit.; Michaux, op. cit., 1716, p. 279 şi 2 4 3 8 ,
p. 404. Vezi şi suprà, p. 39, nota 2, in fine. — Se decide,
iti genere, că dacă testatorul a scris d e a s u p r a primei date o
altă dată, fără a şterge pe cea dintâi, testamentul este n u l .
T. H u e , VI, 277, in fine; L a u r e n t , X I I I , 191; Beltjens, op.
cit., I I I , art. 970, No. 4 5 . — S ' a decis, de asemenea, că testa­
mentul d a t a t : luni 23 I u n i e 1874, este nul, pentrucă în acel
an, ziua de 23 Iunie cădea într'o marţi. Arntz, I I , 1962; Belt­
jens, loco cit. — In fine, tot nul a fost declarat un testament
d a t a t din 1884, care anulà un testament din 1886. C p r .
Beltjens, loco cit.', L a u r e n t , X I I I , 1 9 1 ; Cas. fr. Répert. Dalloz,
v° Disp. entre-vifs, 2660, p. 759, nota 1, etc.
2
<) L a u r e n t , X I I I , 1 9 1 ; Demolombe, X X I , 8 5 ; Troplong, I I I ,
1482; P a n d . fr., v° cit., 6422 u r m . ; Répert. Sirey, v° cit.,
478 u r m . ; Al. Degré, Dreptul din 1875, No. 30, p* 240, etc.
8
() Cas. fr. D . P . 1905. 1. 184; T h i r y , I I , 396, pag. 3 8 7 ; L a u ­
rent, X I I I , 194; P a n d . fr., v° Don. el testaments, 6441 urm.,
6483 u r m . şi numeroasele autorităţi citate acolo.
4
4) Cpr. L a u r e n t , X I I I , 1 9 3 ; T h i r y , II, 396, p. 3 8 7 ; Pand. fr., Cazul in car,
u
v° cit., 6480 u r m . Vezi suprà, p a g . 5 6 . — I a t ă însă un c a z » testament
1
în care un testament a fost validat, cu toate că nu aveà ^ *toateiă ii11 n

nicio dată. O femee m ă r i t a t ă moare şi b ă r b a t u l ei se sinu- ^ ^tat.

e r

cide în aceeaş zi, câteva oare d u p ă moartea ei. E l face în

aceeaş zi un testament fără dată, prin care dispune de toată
 64 COD. CIV.— CARTEA I I I . - TIT. II. —CAPIT. V. —S-a I. — ART. 859.

Data eronată. D a c ă d a t a c u p r i n d e o omisiune sau o eroare, a c e a s t a

xempiu. p ţ ^ uneori, să a d u c ă a n u l a r e a t e s t a m e n t u l u i . T o t u l a t â r n ă
0 a e

de î m p r e j u r ă r i . Omisiunea nu p o a t e însă aveà de efect n u ­

litatea t e s t a m e n t u l u i atunci când ea p o a t e uşor fi î n d r e p t a t ă
cu elementele care rezultă din însuş testamentul d a t a t în
m o d greşit. Astfel, de exemplu, dacă testatorul, din repe-
giune, a scris : „făcut astăzi, în ziua de cinci I a n u a r o mie
nouă treisprezece (omiţând c u v â n t u l sute), eroarea poate
uşor fi î n d r e p t a t ă , căci testatorul a voit, de b u n ă s e a m ă ,
să scrie 1 9 1 3 (').
A U exemplu. T o t astfel, n'ar fi n u l testamentul d a t a t cu a n u l 1 8 1 2 ,
a t u n c i când testatorul a r fi m u r i t în 1 9 1 2 , p e n t r u c ă este
evident că testatorul şi-a făcut t e s t a m e n t u l în a n u l u n a
mie nouă sute doisprezece, iar n u în a n u l u n a mie opt sute
2
doisprezece, când încă nici nu era n ă s c u t ( i.

averea sa, cerând ca să fie î n g r o p a t lângă femeea lui, m o a r t ă

cu câteva oare mai înainte. Curtea din P a r i s a validat acest
testament (Sirey, 5 1 . 2. 1 9 3 ; D . P . 5 2 . 2. 123), căci b ă r b a t u l
sinucigându-se în ziua morţei soţiei sale, n u m a i câteva
oare d u p ă săvârşirea ei din viaţă, când şi-a făcut şi testa­
mentul, data acestui testament a p ă r u t judecătorilor indicată
cu suficienţă, ca şi cum testatorul a r fi arătat-o însuş. Vezi
Michaux, Testaments, 1735, p. 2 8 1 . Acesta este singurul caz
în care pană a c u m un testament a fost validat fără dată.
Credem că, d u p ă rigoarea principiilor, acest testament a r fi
t r e b u i t să fie anulat.
1
ţ ) Michaux, op. cit., 1 7 2 1 ; Troplong, I I I , 1 4 8 2 ; Marcadé, I V ,
14. C p r . T r i b . Anvers, Cr. judiciar din 1913, N o . 7 3 .
Cu toate acestea Curtea din Toulcuse (12 A u g u s t 1824) a
anulat un testament astfel d a t a t : „1 Noembrie o mic opt
nouăsprezece (lipsea cuvântul sute). Vezi Planiol, I I I , p. 640,
nota 1 (ed. a 5-a).
2
( ) Michaux, op. cit., 1722 şi deciziile citate de acest autor. Astfel,
tribunalele franceze a u validat un testament care, din g r e -
şală, p u r t à data de 1116, în loc de 1816. Vezi T h i r v , I I , 396,
p. 387, 3 8 8 ; Arntz, I I , 1 9 6 3 ; Beltjens, op. cit., Ill, a r t . 9 7 0 ,
N o . 4 8 ; Laurent, X I I I , 1 9 5 ; Panel, fr., v» cit., 6492 u r m . ;
C. Caen şi Cas. fr. Répert. Dalloz, v° Disp. entre-eifs, p . 766,
ad notam.
Tot astfel, un testament p u r t â n d data de 30 Fevruar a
fost validat de Curtea din A i x ( D . P . 8 5 . 2. 115), p e n t r u c ă
din înşişi termenii testamentului rezulta că acest testament,
făcut la 30 I a n u a r , din eroare p u r t à data 30 F e v r u a r . C p r .
P a n d . fr., v° Don. et testaments, 6496.
 DATAREA TESTAMENTULUI OLOGRAF. — ART. 859. (55
Cu alte cuvinte, deşi un testament olograf, care poartă Restabilirea
1 e
o dată inexactă, trebue, în principiu, să fie considerat ca ^ ™" u i

nedatat şi, ca atare, declarat nul, totuşi este îngăduit j u - când inexac-
t l t a t e ei e t e
decătorilor ca, de câteori inexactitatea este involuntară, ei s ă 7 . t
7
# ' involuntara.
poată restabili d a t a exactă, cu condiţie de a nu se servi decât
de elementele trase din testament, şi de a nu recurge la
î m p r e j u r ă r i externe decât atunci când aceste î m p r e j u r ă r i
şi-ar aveà rădăcina lor chiar în testament Judecătorii n u
pot însă uzà de facultatea de a rectifica d a t a inexactă a u n u i
testament olograf, atunci când această inexactitate nu se d a ­
2
tereste inadvertenţei testatorului, ci voinţei sale ( ).
E r o a r e a sau omisiunea ar fi însă u n caz de nulitate incertitudinea
(,1;te1
atunci când ea ar face ca data să fie necertă. '
Astfel ar fi, de exemplu, cazul când d a t a , care a r figura Exemplu,
3
într'un testament, a r fi posterioară morţei testatorului ( ),
sau ar fi a t â t de incomplectă, încât n'ar mai puteà fi res­
tabilită cu însăşi dispoziţiile testamentare. Astfel, a r fi nul
testamentul d a t a t în modul u r m ă t o r : făcut astăzi, în ziua
de cinci Ma iu anul o mie opt ['*). Neai ă t n r e a
D a r , daca o dată eronata poate, d u p ă împrejurări, dà locului unde
testamentul
loc la nulitatea testamentului, eroarea sau omisiunea locului a fost f ă c u t .
unde testamentul a fost făcut nu poate avea acelaş rezultat,
pentrucâ, după cum ştim, legea actuală nu mai cere a r ă ­
tarea acestui loc. (Vezi suprà, p . 5 4 , nota. 1 şi p . 5 7 ) . Exemplu.
Astfel, un testament făcut la Tasi şi d a t a t din Bucu­
5
reşti n'ar fi nul, cu toate că indicarea locului este greşită ( ).
1
( ) C. Alger (sub Cas.), Sirey, 1912. 1. 77 şi Drejitul din nota 2
No. 44, p. 351 (cu nota. d-lui S. Rădulescu). Vezi infra, nota 2
dela p. 66. 67.
2
( ) Vezi decizia citată în nota precedentă. Această decizie p u n e
în principiu că moştenitorii de sânge, care urmăresc a n u ­
larea testamentului olograf al lui de eujus, trebue să dove­
dească cele două elemente care determină, în specie, nuli­
tatea, şi a n u m e : inexactitatea datei şi voinţa lui de cujus
de a-şi anulă testamentul prin menţinerea unei date falşe.
3
( ) Michaux, op. cit., 1724; Marcadé, I V , 14; Troplong, I I I ,
1485, etc. •
C) Cpr. Michaux, 1725; Marcadé, loco cit., etc,
O Cpr. Michaux, op. cit., 1729, p. 280. — S'a decis, în consecinţă,
că de câteori, în scop de a combate rectificarea datei unui
testament, moştenitorii reclamanţi in nulitate au oferit, de a

65105 5
 66 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAP. V. — S-a I. — ART. 859.

Falsitatea Venim acum la testamentul care a r aveà o d a t ă falşă.

d a t e i
" F a l s i t a t e a datei consistă in a n t i d a t a r e a sau p o s t d a t a r e a
testamentului.
Antidatarea D a c ă testatorul, cu ştiinţă şi voinţă, şi-a a n t i d a t a t sau
P 0 ost( atat j
Lt a mettXTP l testamentul ( ), acest testament este n u l , p e n t r u c ă
făcuta cu el t r e b u i n d n e a p ă r a t să fie d a t a t , o d a t ă n e a d e v ă r a t ă nu
0 c a t a
nuUtat-a te s- * ad
' <
^ şi fiindcă testatorul a călcat legea cu ştiinţă
es :e

tamentului. şi voinţă, nulitatea este i r e p a r a b i l ă şi d a t a nu poate, în

asemenea caz, sa fie rectificată nici chiar cu elementele ce
j u d e c ă t o r i i a r culege din înşişi termenii t e s t a m e n t u l u i . Aceasta
este opiniunea u n a n i m ă a doctrinei şi a j u r i s p r u d e n ţ e i fran­
ceze, pe care jurisprudenţa belgiană n'o a d m i t e însă. Cu
alte cuvinte, d a t a falsificată a n u m e şi cu intenţie de tes­
2
t a t o r , echivalează cu lipsa totală de d a t ă ( ).

dovedi cu martori că data, aşa cum a fost restabilită, n u este

m a i exactă decât acea care se găseşte în testament, pentrucă
în ziua când d u p ă rectificare, testamentul a r fi fost scris,
testatorul n u s'ar fi aflat în locul a r ă t a t de dânsul ca fiind
acela al redactărei actului, judecătorii fondului refuză cu
drept cuvânt de a admite aceestă probă, dacă n u găsesc în
testament chiar vreun indiciu de n a t u r ă a face suspectă con­
cordanţa datei şi a locului a r ă t a t ca acela al redactărei a c ­
tului. Cas. fr. Sirey, 1912. 1. 77 şi Dreptul din 1912, N o . 4 4 ,
p. 3 5 1 (cu nota d-lni S. Rădulescu).
Q) J u r i s p r u d e n ţ a franceză admite în mod constant că dovada
falşităţei datei unui testament olograf, poate să rezulte din
î m p r e j u r a r e a că data testamentului este anterioară acelei a
emisiunei t i m b r u l u i pe care el este scris. Vezi numeroasele
decizii citate în P a n d . fr., r° cit., 6456. C p r . Cas. fr. Sirey,
1912. 1. 77 şi Dreptul din 1912, N o . 44, p. 3 5 1 . M a i vezi
Planiol, III, 2697, 1°.
Dovedirea Judecătorii noştri vor fi însă lipsiţi de această dovadă
falşităţei datei pentrucă, la noi, testamentul olograf fiind scutit de t i m b r u
P n a
\ârtîe?" (vezi suprà, p. 36), a rareori se va î n t â m p l a ca el să fie scris
e
timbrate. P hârtie t i m b r a t ă . C p r . A l . Degré, Dreptul din 1875, N o . 30,
p. 240, nota 1.
S'a decis însă că falsitatea datei u n u i testament olograf
nu poate să rezulte din faptul că scrisoarea, care însoţea t r i -
meterea acestui testament unei anumite persoane, a r e o dată
anterioară acelei pe care o a r e testamentul, această scrisoare
fiind un document extrinsec care nu poate, prin el însuş, să
dovedească falsitatea datei testamentului. C. Caen, Sirey şi
P a n d . Period. 1909. 2. 166 şi Dreptul din 1909, No. 76, p . 608.
2
( ) Vezi Planiol, III, 2 6 9 2 : B a u d r y et Colin, II, 1948 u r m . ; T.
 PUTEREA PROBATORIE A TESTAMENTULUI OLOGRAF. 67

Dacă, din contra, j u d e c ă t o r i i a u d o b â n d i t convingerea Cazul când

ca falsitatea datei se datereste unei erori i n v o l u n t a r e , ei pot ^ t o r e ş t e 8 6

s'o rectifice, d u p ă c u m a m v ă z u t m a i sus, însă n u m a i cu unei erori,

elementele care rezultă din testament, ex propriis verbis
testamenti., non aliunde

Puterea probatorie a testamentului olograf.

T e s t a m e n t u l olograf este, d u p ă c u m ştim, un act solemn, Act solemn

în acest sens că el nu există fără îndeplinirea formelor a u h
* ™ * a . * T

prescrise de lege (art. 8 5 9 , 8 8 6 ) . E l este însă un act s u b

s e m n ă t u r ă p r i v a t ă , p e n t r u c a niciun funcţionar p u b l i c n u
2
intervine la confecţionarea l u i ( ) ; de u n d e rezultă ca testa -

Hue, V I , 2 7 2 ; Demolombe, X X T , 9 1 u r m . ; Demante, I V ,

115 Ms I I ; A u b r y et R a n , V I I , § 668, p a g . 103 şi p . 104,
nota 10; Massé-Vergé, I I I , § 437, p . 94, nota 4 ; L a u r e n t ,
X I I I , 2 0 1 u r m . ; Tliiry, I I , 3 9 6 ; Valette, Melanges de droit,
de jurisprudence et de legislation, I I , p. 117 u r m . (consul­
taţie dată în favoarea văduvei Cliarlier); P a n d . fr., v° cit.,
6434 u r m . ; Répert. Sirey, v° Testament, 4 8 3 ; Répert. L a ­
bori, eod. v°, 6 3 . T o t în acest sens este şi j u r i s p r u d e n ţ a fran­
ceză (vezi Cas. fr. Dreptul din 1912, No. 44, cu nota d-lui
S. Rădulescu); însă această j u r i s p r u d e n ţ a este criticată de
Acollas (II, p . 517, nota 2).
D u p ă j u r i s p r u d e n ţ a belgiană, antidatarea sau postdatarea j i p d ţ
u r S r u e n a

testamentului n ' a r aduce nulitatea lui, dacă nicio îndoială belg-.

nu există a s u p r a libertâţei şi capacităţei dispunătorului. Vezi
Cas. belg. D. P . 96. 2. 2 8 3 ; Sirey, 9 7 . 4. 3 5 şi alte decizii
citate în Répert. Sirey, v° cit., 4 8 4 . Această jurisprudenţa,
al cărei a r g u m e n t este respectarea voinţei dispunătorului, este
însă criticată de L a u r e n t ( X I I I , 202).
(') A u b r y et R a u , V I I , § 6 6 8 , p . 104; Z a c h a r i » , Handbuch des
fr. Civilrechts, I V , § 678, p . 2 8 1 , text şi nota 5 (ed. Crome);
Laurent, X I I I , 2 0 1 ; B a u d r y et Colin, I I , 1 9 4 9 ; Répert. L a ­
bori, v° Testament, 5 9 ; Tabacovici, Prime elemente de drept
civil, I I , 443, p . 2 7 7 . Cpr. Cas. fr. D . P . 1905. 5. 32 şi Dreptul
din 1907, No. 64, p a g . 532 (cu observ, n o a s t r ă ) ; Cas. r o m .
Butt. 1905, p. 1 2 1 1 ; Cas. fr. Sirey, 1912. 1. 77 şi Dreptul
din 1912, No. 44, p. 351 (cu nota d-lui S. Rădulescu); T r i b .
Paris, Dreptul din 1913, N o . 36, p a g . 287 \irm. (cu observ,
noastră), etc.
2
( ) Testamentul îşi păstrează caracterul său de act sub semnătură
privată, chiar dacă el a fost depus l a t r i b u n a l (art. 892) sau
 68 C. CIV. — CART. III.— TIT. II. — CAP. V. - S- a I. — TEST. OLOGRAF.

m e n t u l olograf nu face nicio d o v a d ă p r i n el însuş, şi că

a t â t scrierea cât şi s e m n ă t u r a lui pot li t ă g ă d u i t e de m o ş ­
tenitorii a b in testat, conform a r t . 1 1 7 7 din codul civil, în
care caz se va procede la o verificare de scripte conform
principiilor generale, moştenitorul instituit sau l e g a t a r u l
4
fiind obligat a dovedi sinceritatea t e s t a m e n t u l u i ( ).

la o altă a u t o r i t a t e . T o t ce se poate zice este n u m a i că el a

dobândit o dată certă din ziua în care a fost depus la o
dregătorie publică (art. 1182). Cpr. Arntz, I I , 1 9 6 6 ; A u b r y
et Rau, V I I , § 669, ab initio, p . 108, 1 0 9 ; Demolombe, X X I ,
1 4 3 ; L a u r e n t , X I I I , 2 3 0 ; B a u d r y et Colin, I I , 1 9 8 5 ; P a n d .
fr., v° cit., 6 6 1 0 ; Répert. L a b o r i , v° Testament, 100; Beltjens,
op. cit., I I I , art. 970, N o . 107, etc.
(') C p r . T h i r y , I I , 3 9 8 ; Mourlon, I I , 7 7 9 ; Marcadé, I V , 1 8 ;
A u b r y et R a u , V I I , § 669, p . 109; Zacharise, Handbuch des
fr. Civilrechts, I V , § 679, ab initio, p . 2 8 3 (ed. Crome); Belt­
jens, op. cit., I I I , a r t . 970, N o . 1 0 9 ; Arntz, II, 1 9 6 6 ; D e m a n t e
et Colmet de Santerre, I V , 115 bis V i l i ; Demolombe, X X I ,
144; L a u r e n t , X I I I , 232 u r m . ; Planiol, I I I , 2 6 9 6 ; D u r a n t o n ,
I X , 4 6 ; T r o p l o n g , I I I , 1498 u r m . ; B a u d r y et Colin, I I , 1981
u r m . ; Michaux, op. cit., 1764 u r m . , p . 2 8 5 ; P a n d . fr., v° cit.,
6615 urm., 7758 u r m . ; Répert. Sirey, v° Testament, 5 8 5 u r m . ;
Répert. Labori, eod. v°, 103, etc.
Cine trebue să Dovada sincerităţei testamentului olograf este în sarcina
dovedească legatarului universal, chiar dacă acesta se găseşte în faţa
sinceritatea unui moştenitor nerezervatar şi a fost pus în posesiunea lega­
testamentului
olograf. tului său. Thiry, I I , 3 9 9 ; Marcadé, I V , 1 1 2 ; Demante, I V ,
Controver.-ă. 151 bis, I I I ; Demolombe, X X I , 146 u r m . ; L a u r e n t , X I I I ,
233 u r m . ; B a u d r y et Colin, I I , 1987 u r m . ; Planiol, I I I ,
2 6 9 6 ; A u b r