CAROL I

CUCERIREA INDEPENDENŢEI ROMÂNIEI

(1877 – 1878)
“În clipa în care am pus piciorul pe
acest pământ sfânt, am şi devenit
român. Cetăţean astăzi, iar mâine
soldat de va fi nevoie, eu voi
împărtăşi cu românii şi soarta cea
bună, şi soarta cea rea“.

Cuvintele Principelui
Carol de Hohenzollern - Sigmaringen,
notate în 10 mai 1866, la învestitura
din Parlament, au fost legământ de viaţă.
S-a ţinut cu stricteţe de cuvânt. Şi avea
să devină primul Rege al României,
după ce a ridicat ţara la rang de Regat
prin meritocraţie.
 „Jur de a fi credincios legilor ţării, de a
păzi religiunea românilor, precum şi integritatea
teritoriului ei şi a domni ca domn consituţional”.
Carol pune mâna dreaptă pe Evanghelie şi rosteşte
cu voce fermă în româneşte: „Jur!”.

Astfel, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen

devine domnitorul Principatelor Unite Române
(României) în ziua de 10 mai 1866.

Principele Carol,
1866
• la 10 mai 1866, principele german Carol I de Hohenzollern devine
domnitorul României;
• la 11 iulie 1866 a fost adoptată prima Constituţie a României moderne;
• la 9 mai 1877 Parlamentul român a proclamat Independenţa României, iar
pe 10 mai 1877 Carol I proclamă solemn Independenţa absolută a
României;
• România participă la războiul ruso-turc, 1877 – 1878, de partea Rusiei;
• luptele se dau pe teritoriul Bulgariei la Griviţa, Rahova, Plevna, Smârdan,
Vidin, unde turcii sunt înfrânţi;
• participarea armatei române la războiul ruso-turc a consfinţit independenţa
ţării (Războiul de Independenţă al României, 1877-1878);
• Dobrogea, ocupată de turci după moartea lui Mircea cel Bătrân, a revenit
la patria mamă;
• în martie 1881 România a devenit Regat, iar la 10 mai 1881 Carol I devine
primul rege al românilor;10 octombrie 114.
• pe 10 octombrie 1914, la vârsta de 75 ani, regele Carol I moare.
România în perioada 1878-1913
Stema României
(1872 - 1921)
Intrarea în Bucureşti a principelui Carol – 10 mai 1866
Pe 10 mai 1866, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen depune
jurământul în faţa Parlamentului României – tablou de Theodor Aman.
 Carol I, pe frontul
antiotoman, la Poradim
(forografie de Carol
Popp de Szatmary)

Pe 10 mai 1877, Carol I proclamă

Independenţa României.
Principele Carol al României în timpul
Războiului de Independenţă
Se spune că prima salvă de tun
trasă de către turci de dincolo
de Dunăre înspre pământul
românesc a certificat începutul
războiului prin celebrele
cuvinte spuse de Carol:
“Asta-i muzica ce-mi place!”
Intrarea României în
războiul ruso - turc,
1877, pentru cucerirea
independenţei.
Armata română trece
Dunărea pe la Zimnicea.
Primirea lui Carol I şi a armatei române în Bulgaria
Primul foc tras de armata română în Războiul de Independenţă
Atacul redutei Griviţa - Maiorul Valter Mărăcineanu
înalţă drapelul românesc pe reduta Griviţa
Cucerirea redutei Plevna
 Osman Paşa, comandantul forţelor
Principele Carol al României, otomane asediate în fortificaţiile de
comandantul forţelor ruso-române la Plevna
de la Plevna
Atacul de la Smârdan – pictură de Nicolae Grigorescu
C I T E Ş T E !

“Noi punem steagul românesc

Pe crâncena redută.”
Calităţile de militar şi conducător ale lui Carol sunt dovedite în război,
timp de luni de zile participând alături de soldaţi direct în luptă.
Sub conducerea sa armata română învinge, iar România îşi cucereşte
mult dorita libertate, devenind un stat independent.
Uniformă de soldat din Regimentul 6 dorobanţi – 1877
(soldaţi ce se deplasează şi duc lupta pe jos)
Uniformă de soldat din Regimentul 4 artilerie – 1877 (unitate militară
care foloseşte arme de foc pentru aruncarea de proiectile grele la distanţă)
Intrarea armatei române în Dobrogea, 1878 – trecerea Dunării
În ziua de 14 martie 1881, guvernul liberal prezintă
un proiect de lege prin care Parlamentul „Proclamă
rege al României pe Alteţa Sa Regală prinţul
Carol I”. Proiectul a fost adoptat în unanimitate de
Corpurile legiuitoare şi prevedea:
Articolul I: România ia titlul de regat. Domnitorul ei,
Carol I, ia, pentru sine şi moştenitorii săi, titlul de
rege al României.
Articolul II: Moştenitorul tronului va purta titlul de
principe regal.
Pe 10 mai 1881, pe Dealul Mitropoliei, are loc
ceremonia de încoronare a lui Carol I şi a soţiei sale,
Elisabeta, ca suverani ai României.
Actul proclamării
regatului
Această poză a fost facută pe data de 10 mai 1881 când Carol I a fost
încoronat ca Rege al României, iar România a fost ridicată la rangul de
regat. (forografie de Carol Popp de Szatmary; sursa: “Suddeutche
Zeitung” – ziar german).
Încoronarea lui Carol ca Rege al României – 10 mai 1881
Ziua în care a fost încoronat Carol I ca rege al României
a fost o zi de sărbătoare pentru români.
Patriarhul de atunci al Bisericii Ortodoxe Romane oficiind încoronarea
Regelui Carol I al României. (Pictură murală la Mănăstirea Sinaia)
În semn de omagiu pentru contribuţia sa remarcabilă în câştigarea
Independenţei de Stat a României, domnitorul Carol I a primit la
10 mai 1881, la Palatul regal cu prilejul serbărilor încoronării,
Coroana de oţel confecţionată din ţeava unui tun otoman
capturat în bătălia de la Griviţa din 30 august 1877.
Carol I, primul rege al României
Regina Elisabeta (Carmen Sylva) şi regele Carol I,
(Franz Mandy – fotograful Casei Regale)
Regina Elisabeta a fost o patroană a artelor, fondatoare
a unor instituţii caritabile, poetă, eseistă şi scriitoare. Ca
patroană a artelor adoptase pseudonimul Carmen Sylva,
iar ca fondatoare de instituţii caritabile a fost supranumită
de oamenii din popor Mama răniţilor.
Regina Elisabeta (Carmen Sylva), prima regină a României
Carol I şi Elisabeta – fotografii de Franz Mandy, fotograful Casei Regale
Regele Carol şi Regina Elisabeta în curtea Castelului Peleş
Regele Carol şi Regina Elisabeta în parcul Castelului Peleş
Castelul Peleş a fost construit în Munţii Bucegi, la Sinaia,
între anii 1873 -1914 de Regele Carol I şi Regina Elisabeta,
ca reşedinţă de vară.
Statuia Regelui Carol I
amplasată în faţa
Castelului Peleş
Carol I, Elisabeta şi fiica lor
Maria (Marioara), 1873
Elisabeta şi fiica ei Maria,
născută pe 27 august 1871 şi
decedată pe 28 martie 1874
Regele Carol I,
regina Elisabeta
şi prinţesa Maria,
devenită îngeraş
 Carol I
Portret de George Peter Healy, 1873
 Medalie cu
regele Carol I
Chipul lui Carol I ca Domn (1880) şi ca Rege (1888)
pe monezi de 5 lei din argint
Funerariile regelui Carol I, 1914
A fost înmormântat la Curtea de Argeş,
acolo unde i-a urmat, după doi ani, şi
soţia sa, regina Elisabeta (Carmen Sylva).
Mormântul Regelui Carol I (stânga) şi mormântul Reginei Elisabeta (dreapta),
Mănăstirea Curtea de Argeş
În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai
lungă domnie din istoria statelor româneşti),
Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia
i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat
economia şi a pus bazele unei dinastii.
A construit în munţii Carpaţi castelul Peleş,
care a rămas şi acum una dintre cele mai
vizitate atracţii turistice ale ţării. După
războiul ruso-turc, România a câştigat
Dobrogea, iar Carol a ordonat ridicarea
primului pod peste Dunăre, între Feteşti şi
Cernavodă, care să lege noua provincie de
restul ţării.
 10 Mai – Ziua Monarhiei
Române
10 Mai a fost Ziua Naţională
a României din 1866 până în
1947, cele trei semnificaţii
istorice ale zilei fiind:
- 10 mai 1866, depunerea
jurământului lui Carol I ca
domnitor al României;
- 10 mai 1877, proclamarea
Independenţei României;
- 10 mai 1881, proclamarea
primului Regat al României,
ca stat suveran şi indepen-
dent pe continentul Europa,
numit şi azi “Vechiul Regat”.
S F Â R Ş I T

Material realizat de înv. Lucia Bălan